Doamne, tinde-Ti patrafirul

Peste fata mea de lut,
Sufletu-mi neghiob si slut
Sa-l albesti cu tibisirul
Cand amurgu-si toarce firul
Peste-un pic de gand tacut.

Sa-Ti vorbesc, ne-aud vecinii,
Iar osanda e pacat;
Eu stau pe-un colt plecat
Si sa-mi scriu povara vinii,
Pe cand Tu, la vremea cinii,
Sa-mi soptesti ca m-ai iertat

Aciuiati pe-o vatra noua
Vom purcede spre nou cant;
 Eu, o mana de pamant,
Tu, lumina-n strop de roua,
Migali-vom cartea-n doua:
Tu, vreo trei, eu, un cuvant.

Si-ncaltandu-Te-n sandale
Sa pornesti pe drum stelar,
Intr-ale slovelor chenar
Eu opri-Te-voi din cale
Si-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.

(Valeriu Anania)

Ai mila de mine

Stii suflete c-ai greşit,
Pe Domnul ai întristat,
Chiar nu vrei să realizezi,
Vrei să zaci tot în păcat?

Ridică-te la lumină,
Ca să primeşti iar iertare,
Plângi si pocăişte-te,
Domnul e a ta salvare!

Te rog din sufletul meu,
Mă iartă, Doamne, mă iartă,
Voi plânge neîncetat…
Ce-am să fac la Judecată?

Când voi sta în faţa Ta,
Fiind plină de păcate,
Te rog nu mă osândi,
Nu mă timite la moarte.

Milă cer, Iisuse Doamne,
Ştiu că Tu mult mă iubeşti,
Fie-Ţi milă de-a Ta fiică,
În Ceruri să mă primeşti.

De Cristina ONOIU