Bucură-te , Sfinte Mina,
Că din toți ai fost ales,
Să descoperi toată vina,
Unde mari hoții se țes.
Te-ai făcut ca o făclie
Arzătoare pentru cer,
Văzând că-i zădărnicie,
Lucrurile care pier.
În icoanele sfințite,
Pe-un cal alb, tu stai călare
Și în mînă ții, părinte,
Sulița cea protectoare.
Și cu ea lovești satane
Și trupești și netrupești,
Faci dreptate la vădane,
Pe cei buni despăgubești.
Ofițer iubit de oaste,
Ți-ai ales altă oștire;
Unde armele sunt caste
Și n-au poftă de lovire.
Căci având altă menire,
Ai fost unul de folos,
Prin frumoasa viețuire
În armata lui Hristos.
Însă tabere păgâne
Te-au întemnițat îndată
Și-ți frecară cu târsâne,
A ta piele minunată.
Iar apoi cu strășnicie
Te-au legat de-o roată mare,
Lamele să te sfâșie,
Când e roata în mișcare.
Și-ntrebau: - Spune, creștine,
A rămas carne pe os?
[- A rămas. Îmi este bine,
Că m-a vindecat Hristos]
Apoi vrând să isprăvească,
Ți-au tăiat capul îndată
Și-ai primit mucenicească
Moarte binecuvântată...
Autor Pr. Gabriel Constantin - vol. De vorbă cu Dumnezeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.