Sfântul Nicolae, cerceii de aur şi cele 24 de monede

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Odată, când a fost un incendiu cumplit în împărăteasa cetăților, încât paguba a fost nu numai asupra caselor și avuțiilor, ci și foarte mulți dintre oameni s-au ars, unui bărbat dintre cei bogați, care obișnuia să-l prăznuiască pe Sfântul Nicolae, nimic altceva nu i-a mai rămas din foc pentru viața lui, decât cerceii de aur pe care obișnuia să îi poarte soția lui.
Dar a crezut de cuviință bărbatul să-i dea și pe aceștia la sărbătoarea Sfântului Nicolae, ca să nu rămână nepărtaș acesteia. Și trimițând cerceii prin femeia lui la unul din prietenii lui la Eptaskalo găsește în pridvorul bisericii Sfântului Acachie pe Dumnezeiescul Nicolae, sub chipul unui monah cuvios, care i-a dat femeii 24 de monede de aur, zicându-i: Du-te, o, femeie, luând și cerceii tăi, și săvârșind sărbătoarea voastră vino în fiecare an în acest loc și eu îți voi da ție 24 de monede de aur. Iar femeia, venind la bărbatul ei și dându-i monedele și povestindu-i negrăita minune, s-a minunat și el și toți cei care au auzit. Și săvârșind sărbătoarea cu strălucire au dat slavă lui Dumnezeu și slujitorului lui Nicolae. Iar viața lui s-a mărit îndoit. Dar lua de la Sfântul în acel loc și cele 24 de monede în fiecare an.


(Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Panegirice I, Scrieri III, Editura Doxologia, Iași, 2016)

Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

------------------------------------------------------------

Acesta se născu în cetatea Betsaida, care se tâlcuieşte „casa vânătorilor”, căci era locuită de vânători de peşte, iar aici vieţuiră trei dintre apostoli: Petru, Andrei şi Filip. Încă din copilărie se dărui învăţăturii de carte, ajungând iscusit în înţelegerea Scripturilor şi având inima aprinsă de dragostea de Acela pe Care încă nu-L ştia.

Purtând o astfel de iubire pentru Mesia, sfântul apostol auzi nu numai cu urechile trupeşti, ci şi cu ale inimii, chemarea Mântuitorului Hristos pe care urmându-L, luă aminte la viaţa Lui preasfântă şi învăţă de la El dumnezeiasca înţelepciune, fiind numărat printre cei doisprezece apostoli.

După răstignirea şi învierea Fiului lui Dumnezeu, iar mai apoi înălţarea şi pogorârea Sfântului Duh, sfântul apostol Filip se făcu propovăduitor al lui Hristos în toate ţinuturile din Asia şi în Grecia, cuvântând fără oprire despre Dumnezeul cel adevărat, înviind morţi, tămăduind pe cei neputincioşi, izgonind pe demoni, botezând pe mulţi, ridicând biserici şi aşezând episcopi vrednici.

Odată, un arhiereu al iudeilor care se repezi cu pumnii la sfântul Filip orbi pe dată, iar pielea i se înnegri cu totul. Apoi se făcu mare cutremur, pământul se deschise şi îl înghiţi pe necuratul prigonitor.

Prin sfântul apostol Filip se arătară multe alte minuni mari, mai ales tămăduirea bolilor cumplite şi incurabile, pentru care mulţi păgâni crezură în Hristos.

În cetatea frigiană Hierapolis sfântul Filip propovădui cuvântul lui Dumnezeu împreună cu sora lui după trup, Mariam, cu sfântul apostol şi evanghelist Ioan Teologul şi cu sfântul apostol Vartolomeu. În acea cetate se afla o viperă înfricoşată la care păgânii se închinau ca la un dumnezeu. Însă apostolul lui Hristos Filip omorî acea viperă cu rugăciunea, ca şi cu o lance. Pentru această pricină fu urât de moarte de acei păgâni cu minţi şi inimi întunecate, care îl apucară pe sfântul Filip şi îi sfredeliră gleznele, băgară într-însele frânghii şi îl atârnară sus pe un lemn dinaintea uşilor de la capiştea viperei, făcându-i asemenea şi sfântului apostol Vartolomeu.

Atunci se deschise pământul şi îl înghiţi pe necuratul antipat, pe toţi popii viperei şi o mulţime de popor necredincios. Rugându-se sfântul apostol Filip pentru iertarea celor care îi răstingneau şi pentru a le lumina ochii minţii, îndată pământul se deschise scoţând afară vii pe tot poporul cel înghiţit, numai antipatul şi popii viperei rămaseră în adânc.

Alergând să-i dezlege pe cei răstigniţi, poporul nu-l mai găsiră viu decât pe sfântul Vartolomeu, căci sfântul apostol Filip îşi dăduse sufletul în mâinile lui Hristos.

Pe locul unde curse sângele sfântului apostol, după trei zile crescu o viţă de vie, în semn că apostolul, după vărsarea sângelui pentru Hristos, veşnic se îndulceşte de veselie în locaşurile cele de Sus. Fericita sa pătimire se săvârşi la anul 86 după întruparea Domnului.


Moaştele sfântului apostol Filip au fost mutate după o vreme la Roma, Italia.

+ * + * +

Nor purtător de ploaie duhovnicească, cu adevărat te-ai arătat celor de pe pământ, adăpând inimile celor de pe pământ ca pe o ţarină în taină; că înconjurând cu cuvântul, ai adăpat marginile, şi ca nişte ploi verşi miruri din sicriu. Pentru aceasta, suflând în inimile cele credincioase, mireasma Duhului ai adunat într-însele, Apostole Filip. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (Sedealnă ce se cântă la Utrenie)

Apostole al Mântuitorului, Filipe prealăudate, locaşul credinţei, dascălul neamurilor şi următorul patimii lui Hristos, îndrăznire având tu, roagă-te neîncetat întru prăznuirea ta, ca să fie păzite cu pace sufletele noastre. (dinre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

AM CĂUTAT IUBIREA...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   Am cautat iubirea ca pe-o cetate Sfanta,
Ca pe un cer de cantec in lumea de dureri,
 Am dat navala-n lume spre tot ce ochiu-ncanta,
-am intalnit durerea. Dar CERUL, nicaieri.
   Am cautat iubirea ca patrie voioasa, Ca pe-un pamant edenic, de pace troienit, Sa spun odata clipei: “Ramai, esti prea frumoasa!” Si-am strabatut pamantul, dar PACE, n-am gasit.
   Am cautat iubirea ca pe un cer al firii, Si-am vrut sa-i ies în cale cu ramuri de finic, Sa sorb din cupa lumii, nectarul fericirii, Si-am spart in tandari cupa, caci, n-am gasit nimic.
   Am cautat zadarnic, dar intr-o primavara, Am intalnit in cale deodata un drumet, Pe umerii Lui trudnici purta o grea povara, O sarcina de zdrente si cioburi fara pret.
   Trecea pe-o cararuie, intampinand batjocuri, Lasand sa-i rupa cainii din haina cate-un fald, Urca pe colti de stanca, Si-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece, SCLIPIRI DE SANGE CALD.
   Si totusi in privire, avea un cer de taina, Cum n-am vazut in lume in ochii nimanui, Si-am vrut sa-i smulg povara,  Dar am cazut cu spaima, Caci, mult prea grea era povara Lui.
   M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma, Sa aflu ce comoara in sarcina a strans, Dar am simtit ca viata, ca de-un prapad se curma, Cand am privit prin zdrente, cutremurat de plans.
   Caci se vedea-n comoara, un clocot ca de cloaca, Un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri, Tot ce-i murdar si putred in lumea asta-întreaga, Vuia strivind grumazul, sarmanei Lui fapturi.
   - Dar unde duci straine povara Ta ciudata, Povara de osanda, sub care-atat Te-apleci? Am intrebat, drumetul. Si El mi-a spus in soapta: - Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci.
   - Dar tu, vorbi strainul, urcand incet privirea, Dar tu pe cine cauti, innourat si crunt? - Eu, am soptit in sila, eu,  cautam iubirea, - Iubirea? fu raspunsul strainului. Eu sunt.
          Costache Ioanid

In pântecul pustiei

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Am căzut cândva din ceruri, chiar în pântecul pustiei,
Iar acuma plâng și sufăr, îi duc dorul veşniciei !
E vacarm în astă lume, trudă, așteptări de- absint, 
Oameni, oameni, în tot locul, dar tot singură mă simt !
Fiecare -ți povestește, se vaită că -i traiul greu,
Dar în mulți nu găsesc stropul semănat de Dumnezeu!
Toți ar vrea doar pentru dânșii, din vorbit nu se opresc,
Îi ascult, nu - 'nvăț nimica, doar atât, mă dosădesc !
Fleacuri, fleacuri și nimicuri, peste ele munți ridică,
Dacă văd că altul are, se frământă, se oftică !
Am căzut cândva din ceruri, unde liniștea domnea ,
Și acum sunt tulburată, îmi e tare dor de ea !
Plec s - ascult în crâng copacii, doina frunzei s - o învăț,
Și de clevetirea lumii asfel am să mă dezvăț !
Îmi e dor de veșnicie, pe pământ e traiul greu,
Îmi e dor de bunătate, îmi e dor de Dumnezeu !
Până când îmi e pedeapsa? Până când să mă trudesc ?
Spune - mi Doamne, la ce vârstă voi putea să te - 'ntâlnesc?
Dumnezeu nu îmi răspunde, sunt un suflet călător,
Dar eu știu că am să - I văd doar în ceasu -n care mor !
Dacă altul se -'nspăimântă , eu de moarte nu mă tem,
Nu găsesc în ea obidă, de când m - am născut o chem !
După el am plâns de mică, când nu -i știam vieții traiul,
Dar și acuma simt c-o dată am cunoscut bine raiul !
Să fi fost o floricică , în pământul veșniciei ?
Poate -am fost o roză albă,la picioarele Mariei !
Poate -am fost o frunză verde, din crenguța de măslin,
Ori un ac micuț și galeș, din tufa de rozmarin !
Nu știu ce am fost, dar sufăr ,că nu pot să -mi amintesc,
Însă știu că sunt în lume Doamne, să te preamăresc !

Autor
Ciabrun Marusia

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir către Maica Domnului

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Ocrotitoare neobosită, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai păcătos decât toți oamenii. Ascultă glasul rugăciunii mele și auzi plânsul și suspinarea mea. Căci fărădelegile mele au întrecut capul meu și eu, ca o corabie în adânc mă scufund în marea păcatelor mele. Însă tu, Stăpâna mea atotbună și milostivă, nu mă disprețui pe mine, deznădăjduitul, care în păcate pier. Miluiește-mă pe mine, cel ce de faptele mele rele mă căiesc și întoarce pe drumul cel drept blestematul și rătăcitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apără-mă și ține-mă sub acoperământul tău acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Tăierea capului Sfântului Mare Prooroc Ioan Botezătorul ultima mare sărbătoare din anul bisericesc prăznuită de creștini pe 29 august este o sărbătoare a tristeți pentru că în această zi a avut loc sfârșitul martiric al Sf. Ioan Botezătorul cu prilejul unui ospăț Împărătesc de aceia se prăznuiește cu post.
Sf. Ioan predicator și botezător pe malurile râului Iordan Înaintemergătorul, Vestitorul și Botezătorul Domnului Iisus a fost numit de Iisus ''cel mai mare născut din femeii'' iar Biserica creștină îl cinstește ca pe cel mai mare dintre Sfinții,
Sfântul Ioan s-a născut în Cetatea Orini în fam. preotului Zaharia, nașterea lui sa petrecut cu 6 luni înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Un înger îl anunță pe dreptul Zaharia preot din tată în fiu și înaintat în vârstă că rugăciunea sa a fost ascultată, Elisabeta stearpă și înaintată în vârstă descendentă din preoții va naște un copil al cărui nume trebuia să fie Ioan.
Ingerul îl vestește pe Zaharia astfel; ''el va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie'' și mulți se vor bucura de nașterea lui căci va fi mare înaintea Domnului nu va bea nici vin nici băutură amețitoare și se va umple de Duh Sfânt încă din păntecele maicii sale. El va întoarce pe mulți din fii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor. și mulți creștini pe calea mântuirii!
Rugăciune;
Sfinte Ioane Proorocule, dulceața lumii, frumusețea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăvește pe toți din toate nevoile, și-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credință, cântând lui Dumnezeu; Aliluia! Amin!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGĂ VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Viața Sfântului Fanurie. Pâinițele și turtițele închinate acestuia

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Viata Sfantului Fanurie (27 august)

Sfantul Fanurie s-a nascut in insula Rodos din Grecia, insa nu se cunoaste data nasterii sale. Sfantul Fanurie a avut doisprezece frati, iar el a fost cel mai mare. Dupa moartea tatalui sau, mama sa ajunge sa cante si sa joace prin diverse locuri. Cand Fanurie descopera acest lucru, decide sa fuga in pustiu. Primeste botezul si revine dupa un timp in orasul sau natal. Afla ca mama sa a murit in momentul in care a fost descoperita de el intr-un local si ca fratii sai s-au raspandit prin lume.

Revine in pustie si duce o viata aspra, manca o data la trei zile. Prin rugaciune a adus tamaduire surzilor, orbilor, botezandu-i si invatandu-i dreapta credinta. Cu toate ca savarsise atatea minuni, este nevoit sa parasesca cetatea, din cauza rautatii oamenilor. Acestia spuneau ca minunile savarsite de el nu sunt facute cu ajutorul lui Dumnezeu, ci al demonilor. Se pare ca ajunge in Egipt, unde o readuce la viata pe fiica regelui. In urma acesti minuni, imparatul si slujitorii sai au primit botezul.

Dupa o vreme, vrajitorii din Egipt s-au ridicat impotriva lui Fanurie si astfel, sfantul a fost supus la multe chinuri: i s-au taiat mainile si degetele de la picioare, urechile, i s-au smuls dintii, a fost batut cu pietre, ca in cele din urma sa i se taie capul.

Moastele Sfantului Fanurie au fost descoperite de cativa pastori, in jurul anului 1500, intr-o pestera. Alaturi de moastele sale, au gasit si o piele de animal pe care era scrisa viata Sfantului Fanurie.

Praznuirea Sfantului Fanurie -27 august

In Bucuresti exista doua biserici unde se cinsteste Sf. Fanurie: biserica Mihai Bravu (str. Cercelus nr. 18, sect. 3 – zona Baba Novac) si biserica Dichiu (str. Icoanei nr. 72, colt cu Comanita, sect. 2), unde, in fiecare miercuri, se face slujba la icoana Sfantului, de la ora 16.30.

Pâinițele sau turtițele închinate Sfântului Fanurie

Cu mare drag mi-am amintit că pe 27 august prăznuim pe sfântul nostru drag, Fanurie din Rhodos.
Cu acest prilej, doresc să vă spun cum se fac, și în ce scop, pâinițele sau turtițele închinate Sfântului.

În timpul muceniciei sale, Sfântul a lăsat vorbă tuturor binecinstitorilor creștini care vor auzi de el, să facă turtițe sau pâinici din ulei, ouă, zahăr și făină, pe care să le împartă, calde, săracilor, pentru mama lui, care a murit păcătoasă. Acelora care vor face acestea, el, Sfântul, le va fi grabnic ajutător.

Turtitele Sfantului Fanurie

Cei care au nevoie de ajutor in caz de boala, de pierdere, de piedici sau in probleme de suflet pot sa-i ceara ajutor Sfantului Fanurie.
Sf. Mare Mucenic Fanurie
27 august, ziua cand se sfinteste Phanouropita

Ritualul dureaza cu totul 10 zile, si se face, de preferinta, in afara postului. Se coc turtite sau cornulete, noua zile la rand, astfel: luni, miercuri si vineri, aluatul va fi de post. Marti, joi si sambata – de dulce, iar duminica se face pauza. Aluatul de post contine: faina, apa, sare, ulei de masline, scortisoara, zahar (se poate adauga gem sau rahat) si se coace. Turtitele se fac dimineata si se impart calde, la trei persoane, care sa-ti spuna “bogdaproste”, iar cel care imparte spune in gand: “Sa fie pentru mama Sf. Fanurie”. In aluatul “de dulce” se adauga si un ou. Dupa ajutorul primit, se va face o placinta care poate avea ou si branza, si se imparte tot la trei persoane sarace, iar cel ce imparte zice in gand: “Multumesc, Sf. Fanurie, pentru ajutorul primit!”. Important: turtele se fac de catre cel care le si imparte; persoana respectiva va citi zilnic, de trei ori, acatistul sfantului, adaugand in text cererea adresata lui; nu va spune nimanui pentru ce face pomana, nu va gusta turtele, nici el, nici altcineva din familie.

Turta Sfantului Fanurie (27 august )

Timp preparare: 10 minute
Timp de gatit: 50 minute
Durata totala: 1 ore
Portii: 8

Turta Sfantului Fanurie – o prajitura cu specific grecesc, gustoasa si usor de pregatit. Desi nicio scriere nu precizeaza nimic in legatura cu mama Sfantului Fanurie, exista o puternica traditie in Grecia si Cipru, legata de “fanuropite”, prajiturile Sfantului Fanurie, care se dau de pomana pentru sufletul mamei acestuia. Se spune ca mama lui era o femeie plina de pacate, care nu a vrut sa se pocaiasca pana la moarte. In timpul martiriului, Sfantul Fanurie s-a rugat ca “oricine se roaga pentru mantuirea mamei lui Fanurie sa fie ajutat”. Turtele se pot face oricand in timpul anului, dar in mod deosebit se coc in ziua de 26 august, fiind aduse apoi la vecernia dinaintea Sfintei Liturghii din data de 27 august, unde sunt binecuvantate si apoi impartite. Cei care le ofera, rostesc rugaciuni “pentru mama Sfantului Fanurie”.

Ingrediente:

375 ml. ulei de masline extra virgin
500 g. zahar
1 kg. faina
375 ml. apa calduta
125 ml. coniac
250 ml. suc proaspat stors de portocale
300 g. stafide
1/2 lingurita nucsoara pudra
1 varf de cutit cuisoare pudra
1 lingurita scortisoara pisata
1 lingurita bicarbonat de sodiu
1 plic praf de copt (10 g.)
miere
nuca (o jumatate de cana) tocata sau susan

Instructiuni:

Amestecam zaharul cu uleiul de masline pana cand acesta se dizolva. Se adauga apa calduta, coniacul, condimentele si bicarbonatul dizolvat in sucul de portocale. Int-un bol separat, amestecam faina, praful de copt si stafidele. Adaugam acesta compozitie peste cea initiala (compusa din ulei si zahar etc). Apoi, se mixeaza ingredientele. Compozitia rezultata se toarna in tava, se stropeste cu putin ulei de masline si se introduce in cuptorul preincalzit. Se coace la foc potrivit (175-180 grade C) timp de 45-50 de minute. Dupa ce prajitura este scoasa din cuptor se unge cu miere si se orneaza cu nuca tocata sau seminte de susan.

Sfantul Fanurie- praznuit pe 27 august

“Sfantul Fanurie a cerut atunci voie sa-si faca ultima rugaciune (inainte de a i se taia capul)si s-a rugat astfel: “Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai miluit pe acestia care au facut plangere si strigare, fa ca tot cel ce va face o turta cu ulei si zahar, sau o placinta si o va da saracilor sa fie ascultat in orice durere dreapta va avea. Aceasta zic sa fie pentru iertarea pacatelor mamei mele, care a murit pacatoasa.”

Citind eu aceasta in viata sfantului m-am hotarat sa-i cer ajutorul si am facut eu turtitele pomenite mai sus cerand sfantului sa schimbe gandul sotului meu (cu care eram casatorita civil de vreo18 ani) care nu voia sa ne cununam in biserica. Si am sperat…

Vazand ca trece timpul m-am gandit ca asa pacatoasa cum sunt nu merit ajutor dar n-am deznadajduit si dupa un an de la rugaciunea adresata sfantului sotul meu a acceptat in sfarsit spre marea mea bucurie.
Am alergat la duhovnicul meu rugandu-l sa stabileasca data, iar cand acesta mi-a zis ca peste 2 saptamani m-a cuprins teama ca nu cumva sotul meu sa se razgandeasca! Fiind luna august (ziua sfantului se praznuieste pe 27 august) m-am hotarat pe drum spre casa sa-l rog din nou pe sfantul Fanurie sa ma ajute si ajungand acasa am privit in calendar sa socotesc daca mai am timp ca pana de praznuirea sfantului sa mai fac odata turtitele. Si atunci am avut o mare surpriza: duhovnicul meu stabilise ca data a cununiei chiar data de 27 august, praznuirea sfantului Fanurie!
Nu pot sa va spun ce bucurie am avut! Ce raspuns mai frumos as fi putut primi din partea sfantului?

Rugati-l si voi si stiu ca nu va va trece rugaciunea cu vederea!

Doamne ajuta!

Postare din 2017 Pios Marian

SFANTUL ADRIAN

Sinaxar 26 August

În aceasta luna, în ziua a douazeci si sasea, pomenirea Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia, si cei împreuna cu dânsii.

Mucenicul Adrian si sotia lui Natalia au trait în cetatea Nicomidiei, pe vremea împaratiei lui Maximian. Iar la a doua înconjurare ce a facut Maximian prin împaratia sa, prigonind pe crestini, a prins 23 de barbati crestini care erau ascunsi prin pesteri, si au fost dati la multe chinuri. Pe acestia, mai înainte de a marturisi, i-a întrebat Adrian: "Pentru ce, fratilor, rabdati aceste nesuferite si grele chinuri?" Si, raspunzând, ei zisera: "Pentru ca sa dobândim bunatatile cele ce sunt gatite de la Dumnezeu, celor ce patimesc pentru Dânsul, pe care nici auzul nu poate sa le auda nici cuvântul sa le povesteasca". Acestea auzindu-le Fericitul Adrian, umilindu-se din dumnezeiescul Dar, a zis scriitorilor sa-i scrie si numele lui cu crestinii, ca bucuros moare si el cu dânsii. Deci scriindu-l aceia si pe dânsul, îl bagara în fiare si la închisoare. Acest lucru aflându-l Natalia, femeia lui, si gândind cum ca poate a fost prins pentru altceva, si îngrijindu-se foarte suspina si plângea. Dar fiind înstiintata ca pentru Hristos l-au pus în legaturi si în temnita, îndata îmbracându-se în haine luminoase a alergat la temnita. Si intrând înauntru îl învata sa stea neclintit la chinuri, si ruga pe sfintii cei ce erau împreuna legati cu dânsul sa se roage pentru el. Atunci prin sfatuirea mucenicului Adrian se întoarse Natalia la casa ei.
Deci fiind adus sfântul la împaratul si marturisind pe Hristos ca este Dumnezeu adevarat, îl pusera cu fata în jos si-l batura cu toiege. Apoi, întorcându-l cu fata în sus, a fost batut si peste pântece, încât i se vedeau si maruntaiele. Mucenicul când patimea acestea era de 28 de ani.
Dupa aceea lui si celorlalti sfinti li s-au taiat mâinile si picioarele. Apoi dându-si sfintii sfârsitul, si urmând a li se mistui trupurile lor în foc, Natalia a bagat mâna Sfântului Adrian în sânul ei si urma mergând dupa sfintele moaste si strângea sângele ce pica de la dânsii si se ungea cu el. Apoi fiind stins focul de o ploaie mare si grea, un om credincios, anume Eusebie, luând moastele sfintilor si punându-le într-un caic mic, le-a dus la Arghiropoli si le-a asezat aproape de Bizant. Acolo mergând mai pe urma Natalia, si-a dat sufletul la Dumnezeu si a fost îngropata lânga moastele cele mucenicesti.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor douazeci si trei de Mucenici, care au fost chinuiti împreuna cu Sfântul Adrian, si de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Atic si Sisenie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ivistion.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului Mucenic Adrian printul.

Acest sfânt a trait în zilele împaratului Liciniu în Bizant, si se tragea de la Roma, fecior fiind lui Prov, împaratul Romei, împreuna cu un frate al sau, Dometie cu numele, ce ajunsese episcop în Bizant, dupa Tit. Deci fericitul Adrian dorind a patimi pentru Hristos, s-a dus la Nicomidia si a mustrat pe Liciniu, caci stricase în desert si fara socoteala ostile romane, cu pricina prigoanei asupra crestinilor. Drept aceea fiind supus la multe chinuri, i s-a taiat capul; iar fratele sau Dometie episcopul luându-i sfintele moaste le-a pus în Arghiropoli, unde erau si moastele Mucenicului Adrian, ale Nataliei si ale Apostolului Stahie, cel ce a fost întâiul episcop al Bizantului, dupa Sfântul Apostol Andrei cel întâi chemat.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Ioasaf, fiul lui Avenir, împaratul Indiei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Titoe, care cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Taina Sfintei Spovedanii

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume
Pentru ea, Mantuitorul

A vorbit la-ntreg poporul,
Ca nu este mantuire
Fara de marturisire.
Pentru ca Hristos ne-nvata,

Sfintii Apostoli dau povata
Sa ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.
Pentru taina pocaintei

Au grait, de-asemeni sfintii
Ei canoane au fixat
Sa ne spovedim curat.
Si Biserica ne cheama,

Si ne-nvata ca o mama,
Si cu multa umilinta
Sa venim la pocainta.
Pocainta-i taina mare

Data pentru fiecare
Pentru drept si pacatos
Care crede in Hristos.
Pentru tanar si batran

Pentru sluga si stapan
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce sta pe tron.
Pentru turma si pastori,

Pentru cei din inchisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.
Si precum ne-nvata Crezul

Spovedania-i botezul
Care spala, care curma
Tot pacatul, fara urma.
De voiti mai mult sa stiti

In Scriptura sa cititi;
Veti gasi exemple multe
De-ar fi cine sa le-asculte.
Oare frate, n-ai vazut

Pe David cand a cazut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?
Chiar si Petru, ravnitorul,

Si-a tradat Mantuitorul,
Ba si-n public s-a jurat:
"Nu-l cunosc, cu-adevarat!"
Iar cand Domnul l-a privit

Petru, jalnic s-a cait
Si a plans in toata viata
Umezindu-si zilnic fata.
Apoi, Pavel, tot la fel

Nu a plans destul si el?
Cand pe multi crestini lega
si la Templu-i aducea?
Si cati sfinti si cuviosi

N-au iesti din pacatosi?
Care-au plans si-au suspinat
Pentru orisice pacat.
Tot mereu parintii nostri

Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau
Si mereu se-mpartaseau.
Ei nu amanau cu anii

Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire
Sfanta lor marturisire.
Si n-aveau atunci ca noi

Viata buna, ci nevoi,
N-aveau carti de rugaciune,
Nici biserici mari si bune.
N-aveau preoti multi in sate,

Dar vezi, nici asa pacate,
Nu cantau ca noi frumos,
Ci traiau dupa Hristos.
Nu spuneau din gura multe

Ci doreau mai mult s-asculte,
Orice vorba, orice sfat
Le primeau cu-adevarat.

Sf .Ioan Iacob Hozevitul

FII MULTUMIT, NU TE MAI PLANGE ATAT !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Dacă-ţi vine-aşa în minte un cuvânt rău, de ocară,
Şi-a ta limbă este gata să îl dea pe el afară,
Tu gândeşte-te, creştine, cu smerenie firească
La un mut, ce tot ascultă, dar nu poate să vorbească.

Când te-apasă neputinţe, când picioarele te dor,
Când vederea-ţi este slabă, sau auzul nu-i uşor,
Tu gândeşte-te, creştine, la cei fără de picioare,
La orbi, surzi şi paralitici, ce trăiesc aşa sub soare.

După ce, sătul de muncă, obosit, soseşti acasă,
Iar mâncarea ce te-aşteaptă nu îţi pare prea gustoasă,
Înainte de a spune că nu-ţi place, măi, creştine,
Tu gândeşte-te la fraţii ce n-au niciun colţ de pâine.

Înainte de-a te plânge că în casă n-ai condiţii,
Că n-ai lux, n-ai termopane sau moderne achiziţii,
Tu gândeşte-te că unii n-au nici casă, nici ogradă,
Că trăiesc sub cerul liber şi adesea dorm pe stradă.

Dacă soţul sau soţia ţi-au greşit, iubite frate,
Înainte ca să-l judeci pentru cele întâmplate,
Tu gândeşte-te că-n lume sunt atâţia soţi uitaţi,
Sunt atâţia oameni singuri, care plâng nemângâiaţi.

Astăzi când te plângi de viaţă, de cumplita ei povară,
Tu gândeşte-te, creştine, la aceia ce plecară
Prea curând din viaţa asta, regretând al vieţii dar,
Ce-şi doreau să mai trăiască doar o zi, atâta doar…

Când te plângi pe la prieteni de copiii tăi zburdalnici,
Neascultători şi mândri, uneori, ba chiar obraznici,
Tu gândeşte-te, creştine, la părinţii fără fii,
La căsuţele în care n-auzi glasuri de copii.

Înainte de-a te plânge că stai mult la semafoare,
Că maşina e prea veche, şi distanţa e prea mare
De acasă la serviciu, şi e drumul plicticos,
Tu gândeşte-te, creştine, la acei ce merg pe jos.

Când vorbeşti despre serviciu, despre şefii tăi şi trudă,
Şi te plângi pe la prieteni de-a ta soartă rea şi crudă,
Tu gândeşte-te, creştine, şi privirea îţi aruncă
Spre şomerii care astăzi nu găsesc un loc de muncă.

Înainte ca să judeci, să condamni, să osândeşti,
Tu gândeşte-te, creştine, în ce stare te găseşti.
Nu uita că nu e nimeni pe pământ făr’ de păcat,
Iar cel care osândeşte, şi el va fi judecat.

Dacă-ţi pare rugăciunea lungă şi obositoare,
Tu gândeşte-te, creştine, că sunt unele popoare
Idolatre şi păgâne, ce se roagă în zadar,
Ce nu au ca noi, creştinii, scumpul şi cerescul har.

Când primeşti loviri şi scârbe de la fraţi sau venetici,
Tu ia pildă de răbdare de la sfinţii mucenici
Şi priveşte spre Golgota la Acela, care duce,
Umilit şi plin de sânge, dar cu dragoste, o cruce.

Când atâtea gânduri sumbre vor făţiş să te doboare,
Cu-ale lor sclipiri viclene şi săgeţi nimicitoare,
Du-te iute la duhovnic şi demască-l pe vrăjmaşul,
Căci el e, să ştii, creştine, autorul, el, trufaşul.

R. Iftinoiu

ADEVĂRUL SI MINCIUNA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

( Versuri : Eliana Popa)

Patru călători plecat-au pe același drum prin lume
Și-au ajuns la sfadă multă...ne spun cărțile bătrâne !
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVĂRUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna !

Dar sătui de-atatâta vorbă și scârbiti de-atâta ceartă
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă !
Unul mai fălos le zice : ,, - Eeei,ce v-a găsit ..poftim !
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni , cum o sa ne regăsim ?

,, - Pe mine mă veți afla in tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță " așa le grăiește FOCUL
,,- În bordeie și în case unde veți vedea lumină
În amnare și în piatră și în orice zi senină !"

,, - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri
În cascade și în ploaia ce involbură pârâuri,
Dimineata-n firul ierbii...eu voi roura și pleoapa! "
Așa a grăit semeată, susurându-si vorba, APA !

,, - Eu voi fi pe tot pământul , cât e soarele și luna
Mă găsiți oricum, oriunde ! " a grăit râzând, MINCIUNA.
,, Și pe uliti, și-n bordeie , și-n palate și în piețe
Si in sufletele celor învățați să mă răsfețe!

Stau in vorbe și în fapte, stau in cugete și-n cărți
Stau în știința unor ,,genii", mă-nsotesc cu regi și hoți
Ba, mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu !

Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei
Care intră să se-nchine, doară așa, din obicei !
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți !

La tot omul mic sau mare, dacă-s tineri sau sunt mosi
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși !
Îi slujesc pe toți cu râvnă și îi duc la tatăl meu,
Cel ce e amăgitorul și dușman lui Dumnezeu !"

,, - Pe voi vă găsesc mai lesne!" se-ntristează ADEVĂRUL,
,, - Ca să mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul !
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine !

Oamenii acestei lumi, nu știu cine-i Adevărul
Și lovesc cu toți tepușa ce le vatămă piciorul
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete și-n minte
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte !

Și deși le sunt aproape...stau și plâng pe-un lăicer
Nu mă văd sau mă alunga! Însă mă găsiți în Cer !
Sus in ceruri lângă Domnul, locuiesc.... iar pe Pământ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt !"

RUGACIUNE catre SFANTA CUVIOASA TEODORA DE LA SIHLA - 7 August.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

   “O, preacuvioasa Maica Teodora, care din copilarie pe Iisus Hristos L-ai iubit si pentru dragostea Lui in toata viata ta te-ai nevoit; multe nevointe si ispite ai suferit si in viata cea pustniceasca, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu multimea infranarii si a lacrimilor celor duhovnicesti sufletul tau l-ai luminat, si in singuratatea pustiei cu ispravile faptelor tale celor bune ai stralucit; pustia Sihlei cu viata ta o ai Sfintit si pilda sihastrilor te-ai facut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenita, Sfintenia vietii tale a descoperit-o si ca pe o comoara ascunsa lumii te-a aratat. De aceea si noi, nevrednicii, cu evlavie si cu credinta cerem Sfintele tale rugaciuni si te chemam: Roaga-te Preainduratului nostru Mantuitor ca si noi, pacatosii, in vremea vietii noastre si in vremea sfarsitului nostru sa dobandim mila si mantuirea Lui, spre a slavi si a ne inchina, in veacul de acum si in cel viitor Tatalui si Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”.
   🙏 Sfanta Teodora de la Sihla, roaga-te Lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!
   🙏 Sfanta Teodora de la Sihla, roaga-te Lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!
   🙏 Sfanta Teodora de la Sihla, roaga-te Lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin!
                                                                                                                    Preot Ioan .

DE TE-AM SUPĂRAT PE TINE..

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 de Preot Sorin Croitoru 

De Te-am supărat pe Tine, Doamne Dumnezeul meu,
Arde sufletul în mine și se chinuie mereu..
De-aș avea atunci oceane, râuri mari de aș avea,
N-aș putea să sting văpaia care-mi frige inima!

Mă apucă întristarea, căci mă simt pustiu și gol,
Iar din somnul meu de noapte nu-mi mai vine să mă scol..
Tu ești bucuria vieții, fără Tine.. ce folos?..
Sărăcit mă simt de toate, fără Domnul meu Hristos!

De Te-am supărat pe Tine, Doamne, Bunul meu Păstor,
Recunosc că nu-mi mai pasă dacă-s viu sau dacă mor..
Căci și-așa.. e moartă viața fără Tine, Domnul meu,
Iar urâtul ce m-apucă e apăsător și greu..

Doamne, dă să-mi plâng păcatul ca să Te înduioșezi,
Să Te fac să-Ți fie milă când la rugăciuni mă vezi,
Cum Ți-a fost de-acea femeie care Te ungea cu mir,
După ce cu multe lacrimi ea a plâns minute-n șir..
amin

 -

Sorin Croitoru

TU , OMULE , AI MARI RĂSPUNDERI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, omule , ce mari răspunderi ai ,
De tot ce faci pe lume ,
De tot ce spui , prin scris sau grai ,
De pilda ce la alții dai ,
Căci ea mereu spre iad sau rai ,
Pe mulți o să-i îndrume !

Ce grijă trebuie să pui ,
În a ta viață toată ,
Căci gândul care îl scrii sau spui ,
S-a dus pe veci ....nu-l mai aduni ,
Dar vei culege roada lui ,
Ori viu , ori mort ... odată !

Ai spus o vorbă , vorba ta ,
Mergând din gură-n gură ,
Va-nveseli sau va-ntrista ,
Va curăți , sau va-ntina ,
Rodind sămânța pusă-n ea ,
De dragoste sau ură .

Scrii un cuvânt ; cuvântul scris ,
Este un leac sau e otravă .
Tu vei muri , dar tot ce-ai scris ,
Rămâne-n urmă , drum deschis ,
Spre-ocară sau spre slavă .

Ai scris un cântec , versul tău ,
Rămâne după tine :
Îndemn spre bine sau spre rău ,
Spre curățire sau desfrâu ,
Lăsând în urmă rodul tău ,
De har , sau de rușine .

Arăți o cale , calea ta
În urma ta nu piere .
E cale bună sau e rea ?
Va prăbuși , sau va-inălta ,
Vor merge suflete pe ea
Spre har , sau spre durere ?!

Trăiești o viață , viața ta
E una , numai una ,
Oricum ți-ar fi , tu nu uita ,
Cum ți-o trăiești , vei câștiga ,
Ori bucurii pe veci prin ea ,
Ori plâns pe totdeauna !

O , omule , ce mari răspunderi ai ,
Tu vei pleca din lume ,
Dar ce ai spus prin scris sau grai ,
Sau lași prin pilda ce o dai ,
Pe mulți , pe mulți , la iad sau rai
Mereu o să-i îndrume !

Deci , nu uita , fii credincios !
Cu grijă și cu teamă :
Să lași in inimi luminos
Un semn , un gând , un drum frumos ,
Căci pentru toate , ne-ndoios ,
Odată , vei da seamă !

Sfântul Ioan Iacob Românul Hozevitul , Ierusalim .

Biserica Sfintilor Petru si Pavel - Mihail si Gavril: Pelerinaj in Tara Sfântă - Israel - 2017 - Hozeva...

Biserica Sfintilor Petru si Pavel - Mihail si Gavril: Pelerinaj in Tara Sfântă - Israel - 2017 - Hozeva...:

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu i...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Crucea vieții omenești

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Un creștin odinioară tot se căina mereu:
„Grea mai este Crucea asta ce mi-a dat-o Dumnezeu!
Cum o dau nu-mi iese bine, de necazuri nu mai scap
Și muncesc din greu ca boul până cad lângă proțap!
Iaca, alții sunt mai leneși și trăiesc mai în belșug
Numai mie (vorba ceea)... „Boii nu-mi mai trag la jug.”

Și ofta creștinul nostru și mereu era cârtind
Nimeni nu putea odată să-l audă mulțumind,
Însă Cel de sus, Părinte, Care ajută pe mișei
Căutând din cele Sfinte, cercetatu-l-au pe el.
A trimis la el un înger noaptea, când dormea trudit
Și luând pe om de mână, l-a urcat pe deal la Schit.
Se făcea că este ziuă și erau numai ei doi
Între niște Cruci frumoase, felurite după soi.
Unele erau de aur, altele de fier și lemn,
De argint si de aramă, fiecare cu un semn.

Zice îngerul atuncea: „Ia-ți o Cruce care vrei...
Numai potrivește-o bine și te-ntoarce la bordei!”

Lacom, el apucă-n grabă cea de aur mai întâi
Încercând s-o tăbărcească pe voinici umerii săi.
Dar nu-i chip ca s-o urnească și privind la ea cu jind
Se pogoară mai la vale, la o Cruce de argint.
De prea multă strălucire nu te poți uita la ea,
Dar voind el s-o ridice, vede că-i grozav de grea.
Se mai uită, iar încearcă, până ce își ia de seamă
Să-și aleagă altă Cruce tot frumoasă, de aramă.
Dar în ciuda lui și aceea pentru dânsul este grea
Cea de marmură mai tare, cea de fier... cam tot așa.
Lângă ele mai la vale, vede sub un copăcel,
Cruce de stejar ușoară, numai bună pentru el.
O ridică, deci și pleacă, iară îngerul pe drum
Îl întreabă pentru Cruce, dacă-i mulțumit acum.

„Slavă Domnului, răspunde, tare-s mulțumit cu ea!
Căci din toate, numai asta este după vlaga mea!"

Îngerul atunci îi zice: „Omule nemulțumit...
Pentru Crucea vieții tale, totdeauna ai cârtit!
Astăzi te-am adus anume ca să-ți fie semn
Că niciuna nu poți duce, decât Crucea cea de lemn.
Asta este „Crucea vieții” dată ție de când ești
Deci, Lui Dumnezeu dă slavă și de-acum să nu cârtești!
Cele de metale scumpe sunt a oamenilor sfinți
Care sufăr pan'la sânge întru grele nevoinți.
Iară tu cu sărăcia, lesne te vei mântui,
Dacă vei păzi credința și răbdând vei mulțumi!"

(Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul,
Rugăciune, Poezie, Învățătură, Ed. Doxologia, Iași, 2010)

Smerenia în faptă, nu numai in cuvinte...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

🌟 Cuvintele Cuviosului Paisie Aghioritul, Părintele nostru.

-Gheronda, dacă cineva se smereşte singur și se prihăneşte pe sine zicând: ,, Sunt un neghiob,un om pierdut, etc" ,.aceasta îl ajută să dobândească smerenia?

- E ușor să te învinuieşti pe tine însuți , dar e greu să accepți invinuirile altora. Poți spune de unul singur: ,, sunt vrednic de plâns, sunt cel mai păcătos, cel mai rău dintre toți!" , dar să nu poți suporta un cuvânt de la altul. Vezi, când cineva cade singur și se lovește, poate să-l doară, dar nu acordă multă importanţă . Dacă îl zgârâie unul pe care il iubește, spune: " Ei, nu contează". Dar dacă il zgârâie sau il împinge puțin unul pe care nu il simpatizează, atunci să vezi! Va începe să țipe, sa se prefacă ca il doare, etc..
✴ Pe când eram la Sinai , se afla acolo un mirean pe nume Evstratie, care dacă il strigai ,, Domnule Evstratie" , el îți spunea ,,Evstratie păcătosul să spui, Evstratie păcătosul!" .
Toți ziceau cât de smerit este .
Într-o dimineață l-a furat somnul și nu a mai coborât la Biserica. S-a dus așadar cineva să il trezească. "Evstratie, încă mai dormi? S-au terminat și Psalmii de la Utrenie. Nu vii la Biserica?" Atunci acela a început să țipe... : " eu am mai multă evlavie decât tine și ai venit tu sa imi spui să cobor la Biserica?" Făcea ca un nebun... Ceilalți care l-au auzit strigând așa, au rămas incremeniţi, căci îl aveau drept pildă, socotindu-l smerit. Și astfel s-a făcut de râs.
Ai văzut? El singur spunea ca e păcătos , dat de îndată ce a fost rănit in egoismul lui, a devenit o fiară.

- Gheronda, dar care este smerenia autentică?

- Ai smerenie adevărată când te smereste celălalt iar tu primești,căci smerenia adevărată este cea in faptă, nu in cuvinte!
Sfântul Cosma Etolianul i-a intrebat odată pe oamenii care se adunaseră în jurul lui: "cine dintre voi nu are mândrie? "
"- eu" , răspunse unul.
Sfântul Cosma: " vino aici , tu ăla care nu ai mândrie! Taie-ţi jumătate din mustaţă și du-te așa în piață!"
"Ei, asta nu pot sa o fac" , ii raspunde omul.
"Ei, atunci nu ai smerenie" , spuse Sfântul. Adica a vrut să spună că e nevoie de smerenie în faptă, nu in vorbă.

-Gheronda, eu , când ceilalți mă necajesc , ripostez.

- Ripostezi pentru că nu ai smerenie. Ai văzut câtă smerenie avea Avva Moise Etiopianul?
Atunci când l-au făcut preot, arhiepiscopul a vrut să-l încerce și de aceea le-a spus preoților: " Când Avva Moise v-a intra in Altar, să-l alungați, iar apoi sa mergeți in urma lui să auziți ce spune".
Așadar , de îndată ce a intrat in Altar, preoții i-au spus: " Arapule, ce cauți aici? Pleacă!"
"Au dreptate!" , și-a spus Avva Moise. Ce treabă am eu aici, intunecatul? Aceștia sunt îngeri!"
Vedeți? El nu s-a tulburat si nici supărat.

-Gheronda, se poate ca cineva să fie blând și să nu riposteze când il ocarasc alții, dar să nu aibe smerenie?

- Omul smerit este si blând! Aceasta însă nu înseamnă că toți cei blanzi sunt si smeriti. Blândețea trebuie să aibă și smerenie ,căci dacă nu are , se poate ca din afară să pară cineva blând , dar înlăuntrul său să fie plin de mândrie și să spună : " Ăștia sunt bolnavi la cap! Lasă-i să vorbească!"
✴ Întocmai ca acel monah pe care Părinții îl vedeau că nu riposta deloc când ii făceau observații sau il mustrau.
De aceea odată l-au intrebat: ,, Atunci când noi te certăm, ce gând pui in mintea ta de nu vorbești?"
Iar el a spus: " Zic in sinea mea: << Lasă-i in pace! Sunt niște proști!>>"
Adică ii disprețuia..

Sfanta Salomeea

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                            Sfânta Salomeea este praznuita pe 3 august.

                  Mironosiţa Salomeea a fost soţia lui Zevedei şi mama celor doi Sfinţi Apostoli Iacob şi Ioan Evanghelistul. Ea a cerut Mântuitorului cinstea ca ei să fie aşezaţi unul de-a dreapta şi unul de-a stânga în Împărăţia Sa (Matei 20, 20-22). Salomeea nădăjduia, ca mulţi iudei de altfel, într-o împărăţie pământească a lui Iisus. De abia, mai târziu s-a încredinţat de înaltul înţeles al răspunsului primit atunci.

Salomeea a fost de faţă la patimile şi răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 27, 56). În dimineaţa Sfintei Învieri a fost la mormânt împreună cu celelalte mironosiţe, cărora li s-a arătat Mântuitorul Hristos. Sfintele mironosiţe împreună cu Salomeea au fost prinse şi întemniţate împreună cu alţi creştini. După aceea au fost urcaţi într-o corabie şi lăsaţi în mijlocul mării. Corabia a ajuns pe coastele Provencei, în Franţa de azi. Mironosiţele au răspândit în această parte cuvântul Domnului. Maria lui Cleopa şi Salomeea s-au stabilit într-o insulă de la gura Romului, unde au rămas până la moarte.

Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin!

sursa

Ariana D'angelo