Sfinţii Apostoli Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic, din numărul celor 70
(30 iulie)
Vieţile Sfinţilor pe luna iulie
Sfîntul Apostol Sila, pe care cei mai mari
apostoli l-au ales spre slujirea cuvîntului lui Dumnezeu, mai întîi cu
Sfîntul şi Marele Apostol Pavel, apoi şi singur a suferit multe osteneli
pentru bunăvestirea lui Hristos. De la început s-a trimis poruncă de la
adunarea apostolilor din Ierusalim Bisericii din Antiohia, ca să nu
taie împrejur pe cei ce vin de la neamuri la sfînta credinţă. Deci s-a
trimis cu alţi bărbaţi vestiţi şi Sfîntul Sila, precum de aceasta scrie
Sfîntul Luca în Faptele Apostolilor: Au voit apostolii şi bătrînii cu
toată adunarea, alegînd dintre dînşii pe nişte bărbaţi, i-au trimis în
Antiohia cu Pavel şi cu Varnava, pe Iuda cel ce se numea Varsava şi pe
Sila bărbatul cel vestit între fraţi.
Deci, mergînd ei în Antiohia, au adunat poporul şi
le-a dat scrisoarea de care, citind-o, s-au bucurat de mîngîiere. Iar
Iuda şi Sila, fiind prooroci, cu cuvîntul au mîngîiat mult pe fraţi şi
i-au întărit. Sila a voit să petreacă în Antiohia, iar Iuda s-a întors
la Ierusalim. După aceasta Sfîntul Pavel a voit să meargă în alte ţări
la propovăduire şi, alegînd pe Sila, s-a dus cu dînsul, încredinţîndu-se
darului lui Dumnezeu de către fraţi. El a străbătut Siria şi Cilicia,
întărind bisericile. Mergînd ei în Derbe şi în Listra, au luat de acolo
pe Timotei şi s-au dus în Macedonia şi în Filipi, unde au găsit o
fecioară, care prin vrăji aducea mult cîştig stăpînilor săi. Deci, au
izgonit din ea duhul cel cîştigător. Văzînd stăpînii ei că a pierit
nădejdea cîştigului lor, au prins pe Pavel şi pe Sila şi i-au dus în
tîrg la boieri, clevetind şi zicînd: Aceşti oameni tulbură cetatea noastră.
S-a strîns la dînşii mult popor şi voievozii rupîndu-le lor hainele, au
poruncit să-i bată cu toiege. Deci, dîndu-le lor multe lovituri, i-au
băgat în temniţă, iar picioarele lor le-au băgat în butuci. La miezul
nopţii Pavel şi Sila cîntau, rugîndu-se lui Dumnezeu.
Atunci, deodată s-a făcut cutremur mare, încît şi
temeliile temniţei s-au clătinat, uşile s-au deschis şi legăturile au
slăbit. Păzitorul temniţei, deşteptîndu-se, a văzut uşile temniţei
deschise şi, scoţîndu-şi cuţitul, voia să se înjunghie, părîndu-i-se, că
au scăpat cei legaţi. Dar Pavel, strigîndu-l, l-a oprit de a se ucide
pe sine. Atunci păzitorul, tremurînd, a căzut la picioarele lui Pavel şi
ale lui Sila şi, scoţîndu-i, i-a dus în casa sa şi le-a spălat rănile
şi s-a botezat cu toţi casnicii săi. De acolo Sfîntul Apostol Pavel şi
Sila s-au dus în Antipoli, în Apolonia şi în Tesalonic. Mulţi din elini
şi multe din femeile cele de bun neam s-au alăturat lor. Pentru acest
lucru zavistuind, neînduplecaţii evreii au luat pe oarecare bărbaţi răi,
gîlcevitori şi au tulburat poporul împotriva apostolilor lui Hristos şi
voiau să-i ucidă. Fraţii au trimis noaptea pe Pavel şi pe Sila în
Veria, dar evrei din Tesalonic, mergînd şi acolo, au pornit poporul
împotriva propovăduitorilor Cuvîntului lui Dumnezeu. Deci, Pavel s-a dus
pe mare, iar Sila şi Timotei au rămas acolo. Nu după multe zile,
ducîndu-se, au aflat pe Sfîntul Pavel în Corint. Atunci Sfîntul Sila s-a
făcut episcop al Corintului, şi ostenindu-se destul întru propovăduirea
Cuvîntului lui Dumnezeu şi făcînd semne şi minuni, s-a dus către
Domnul.
Sfîntul Apostol Silvan s-a ostenit în
propovăduirea cuvîntului cu amîndoi apostolii, Petru şi Pavel. Căci
amîndoi aceşti apostoli în scrisorile lor îl pomenesc pe el. Sfîntul
Apostol Petru, în soborniceasca sa scrisoare, scrie astfel: Cu Silvan, credinciosul frate, precum socotesc, puţine v-am spus vouă. Asemenea şi Sfîntul Pavel scrie în Epistola a II-a către Corinteni: Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă de noi prin mine şi prin Silvan.
De aceea adevărat este că Sfîntul Silvan fiecăruia dintre acei mai mari
apostoli le-a slujit în acea vreme şi a fost părtaş al ostenelilor şi
al durerilor lor întru bunavestire a lui Hristos. Deci, făcîndu-se
episcop în Tesalonic, a suferit multe primejdii pentru nevoinţele
credinţei şi s-a suit la Hristos, Dătătorul de cununi.
Sfîntul Apostol Crescent, pe care îl pomeneşte Sfîntul Pavel în epistola a II-a către Timotei, care este alcătuită în limba elinească, zice: Crescent în Galatia, trimis de mine la propovăduire.
Acesta a fost episcop în Galatia, apoi în Galia a propovăduit pe
Hristos. În Viena, cetatea nemţilor, a pus episcop pe Zaharia, ucenicul
său, iar el s-a întors în Galatia şi s-a sfîrşit muceniceşte pe vremea
împărăţiei lui Traian.
Sfîntul Apostol Epenet, pe care Pavel, în scrisoarea cea către Romani, îl pomeneşte, zicînd: Închinaţi-vă lui Epenet, iubitul meu, care este începătură a Ahaiei întru Hristos. El a fost episcop în Cartagina.
Sfîntul Apostol Andronic (Notă - Pomenirea
Sfîntului Andronic, afară de această zi, se mai cinsteşte încă deosebit
în 17 zile ale lunii Mai, împreună cu Iunia, ajutătoarea lui; deci, vezi
acolo viaţa lui mai pe larg), pe care Pavel tot în aceeaşi scrisoare
îl pomeneşte: Închinaţi-vă lui Andronic, zicîndu-i şi numindu-l
rudenie şi împreună robit cu sine, vestit între apostoli, care mai
înainte decît sine a crezut în Hristos. El a fost episcop în Panonia.