Când, Ilie şi Elisei au ajuns la Iordan, Ilie a lovit apele Iordanului cu mantaua şi apele sau despicat într-o parte şi alta făcând loc pentru cei doi de au trecut Iordanul pe uscat (2 Imp.2:8). Aici, Elisei îl roagă pe Ilie ca să facă în aşa fel ca, el să primească de două ori mai multă putere decât o avea Ilie. Ilie a spus că, dacă îl v-a vedea ridicându-se în sus deci nu în cer, dorinţa lui (Elisei) v-a fi îndeplinită.
Ilie a fost cel mai mare prorooc dar, Elisei deţinând o putere de două ori mai mare decât Ilie, logic ar fi ca Elisei să fie mai mare prorooc decât Ilie.
Şi pe când mergeau ei aşa unul lângă altul, Dumnezeu a recurs la un artificiu ca, nu cumva în acelaşi vârtej de vânt să fie ridicat şi Elisei. Şi, pentru că ei erau destul de aproape unul de altul, un car de foc cu nişte cai de foc, i-a despărţit pe unul de celălalt şi Ilie s-a înălţat la cer, într-un vârtej de vânt. (2 Imp.2:11)
Elisei, a ridicat mantaua lui Ilie de jos pe care Ilie îi dăduse drumul în timp ce se suia şi, din acel moment Elisei a devenit din plin prooroc, cu o îndoită măsură de putere, faţă de puterea lui Ilie.
Şi Ilie este acum în cer? Nu! Ilie a fost mutat doar dintr-un loc în altul, de pe pământ, pe pământ.
Drumul către cer nefiind încă deschis pentru că, Iisus încă nu se născuse ca om, ştiind că, numai după moartea lui Iisus drumul către cer a fost deschis. Atunci, odată cu ruperea perdelei despărţitoare din Cortul cel Sfânt, Iisus devine uşa către cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.