Rugaciunea Sfantului Ciprian

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule şi Chivernisitorule a toate, Sfânt şi slăvit eşti; Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, slavă Ţie. Tu, Cel ce locuieşti în lumina cea nepătrunsă şi neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului şi nevrednicului robului Tău, depărtează demonii şi stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul şi fă-l să-şi dea roadele lui; copacii şi viile să-şi dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate şi eliberate de nerodirea pântecelui; acestea toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă şi toată zidirea de toate legăturile diavoleşti. Şi dezleagă pe robul Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor şi ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji şi de toate lucrările sataniceşti şi de toate legăturile lui, şi distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume. Aşa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău şi dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei şi dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peştilor, sau prin necurăţie, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin şerpi (vii sau morţi), sau prin pământul morţilor, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare. Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoşti şi ştii toate, dezleagă, sfărâmă şi distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzeşte-l cu toţi ai casei lui, de toate uneltirile diavoleşti. Zdrobeşte, cu însemnarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, toate puterile potrivnicilor. Pustieşte, distruge şi depărtează, pentru totdeauna, toate lucrările magiei, vrăjitoriei şi fermecătoriei de la robul Tău (numele). Aşa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău şi pe robul Tău cu toţi ai casei lui, şi dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala şi de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputinţa, prostia, neînţelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, şi de toate rătăcirile şi greşalele, ştiute şi neştiute, pentru Sfânt numele Tău, că binecuvântat eşti în veci. Amin! Amin!Amin!

RUGACIUNE CATRE SF. IOAN GURĂ DE AUR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Viaţa Sfântului Mucenic Victor

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

sursa Arta si religie

In 11 noiembrie serbam pe Sfantul Mina,dar si pe Sfantul mucenic Victor.
Si pentru a serba cei doi sfinti va postez o prima foto cu amandoi-Sfantul Mina si Sfantul Victor



În vremea împărăţiei lui Antonin împăratul Romei, era un ostaş de fel din Italia, ostăşind sub stăpânirea voievodului Sebastian, cu numele Victor, care a crezut în Domnul nostru Iisus Hristos, iar numele Lui cel Preasfânt îl mărturisea înaintea tuturor. Pornindu-se prigoană asupra creştinilor, a chemat voievodul pe fericitul Victor şi i-a zis: "Au venit la noi cărţi de la împăratul, poruncind să vă ducem pe voi, creştinii, la jertfele zeilor noştri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci să-i chinuim. Deci tu, Victore, să aduci jertfă zeilor, ca să nu cazi sub munci, căci îţi vei pierde viaţa şi sufletul tău".

Iar Sfântul Victor a răspuns: "Eu nu mă voi pleca poruncii împăratului celui muritor şi nu voi face voia lui, pentru că am pe Împăratul Cel fără de moarte, Dumnezeul şi Mântuitorul meu Iisus Hristos, a Căruia împărăţie este fără de sfârşit şi cei ce fac voia Lui vor avea viaţă veşnică; iar cei ce fac voia împăratului vostru cel muritor, a căruia împărăţie este vremelnică, vor pieri în veci".



Intreg praznicul zilei

Voievodul a zis către dânsul: "Tu eşti ostaş al împăratului nostru, supune-te dar poruncii lui şi adă jertfă". Sfântul a răspuns: "De acum nu mai sunt ostaş al împăratului vostru cel pământesc, ci al Celui ceresc, pentru că deşi am ostăşit o vreme sub stăpânirea împăratului vostru, însă n-am încetat a sluji Împăratului meu. Şi acum nu-L voi lăsa pe El şi idolilor voştri nu voi jertfi. Deci, fă ceea ce voieşti. Iată trupul meu este în mâinile tale, iar peste suflet are stăpânire numai Dumnezeul meu".

Iar voievodul a zis: "Omule, singur pe tine te dai în primejdie, neascultînd porunca; jertfeşte zeilor ca să te izbăveşti de muncile care îndată te vor ajunge pe tine". Sfântul a răspuns: "Eu chiar această voiesc, a răbda munci pentru Domnul meu şi mult mă voi bucura, învrednicindu-mă a pătimi pentru numele Lui".



Atunci voievodul îndată a poruncit să-i sfărâme degetele şi să le rupă din încheieturi. Apoi a ars un cuptor foarte mult şi a aruncat pe Sfântul Victor într-însul, dar a rămas acolo trei zile viu şi nevătămat, ca şi cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Iar muncitorul a poruncit a treia zi, să deschidă cuptorul şi să ia cenuşa mucenicului să o arunce în râu. Dar când cuptorul a fost deschis, sfântul a ieşit sănătos, lăudând pe Dumnezeu pentru că nu s-a atins de dânsul focul şi nu l-a vătămat. După aceasta voievodul a chemat pe un vrăjitor şi i-a poruncit să omoare pe Sfântul Victor cu otravă. Acela a fiert carne cu otravă aducătoare de moarte şi i-a dat să mănânce. Iar el a zis: "Deşi nu mi se cade a primi de la voi carne necurată şi a mânca, dar pentru ca să cunoaşteţi că nimic nu poate otrava cea aducătoare de moarte împotriva puterii Domnului meu, Dătătorul de viaţă, o voi mânca". Apoi, rugându-se, a mâncat carnea cu otravă şi n-a pătimit nimic.



Văzând vrăjitorul că nu s-a vătămat sfântul din mâncarea otrăvită, a pregătit alte cărnuri cu otravă mai cumplită şi a zis către sfântul: "Dacă vei mânca şi aceasta şi vei fi viu, îndată voi lăsa tot meşteşugul vrăjitoriei şi al fermecătoriei şi voi crede în Dumnezeul tău". Iar Sfântul Victor a mâncat şi acele cărnuri amestecate cu otravă şi mai cumplită şi a rămas iarăşi nevătămat. Atunci vrăjitorul a zis cu mare glas: "Iată, ai biruit puterea vrăjitoriei mele, Victore, şi sufletul meu cel pierdut de demult l-ai scos acum din iad, pentru că cred în Domnul Iisus Hristos, Cel propovăduit de tine". Apoi, ducându-se la casa sa, a adunat cărţile vrăjitoriei şi toate fermecătoriile şi le-a ars, apoi s-a făcut creştin desăvârşit.

Voievodul văzând că nimic nu a vătămat pe sfântul, s-a mâniat foarte şi a poruncit să-i taie toate vinele trupului; după aceasta să-l arunce într-o căldare cu untdelemn fierbinte. Însă sfântul zicea: "Aşa-mi este de plăcut acest untdelemn ce fierbe, precum celui însetat apa rece".



Iar muncitorul, mai mult umplându-se de mânie, a poruncit să spânzure pe sfântul pe lemn şi să-i ardă tot trupul cu făclii; apoi amestecând nişte praf omorâtor cu oţet, l-a turnat în gura lui. Iar sfântul a zis: "Oţetul şi această otravă de moarte îmi este dulce ca mierea şi fagurul".

Muncitorul, umplându-se mai mult de mânie, a poruncit să scoată ochii mucenicului lui Hristos. După aceasta l-a spânzurat cu capul în jos şi s-a dus lăsându-l aşa spânzurat trei zile. Iar a patra zi, socotind ostaşii că mucenicul ar fi murit, au venit să-l vadă şi aflându-l pe dânsul viu, s-au spăimântat; iar toţi cei ce veniseră cu el au orbit şi-şi căutau fiecare povăţuitor. Dar sfântului, făcându-i-se milă de dânşii, s-a rugat lui Dumnezeu cu sârguinţă şi a zis către dânşii: "În numele Domnului meu Iisus Hristos, să vedeţi!".



Apoi ei îndată au văzut şi, mergând, au vestit voievodului cele ce s-au făcut. Iar voievodul, mâniindu-se şi mai tare, a poruncit ostaşilor să jupoaie pielea de pe sfântul. Aceasta făcându-se, o femeie din popor care venise la acea pierzare, anume Ştefanida, cu credinţa creştină, soţia unuia din ostaşi, a văzut două cununi frumoase coborându-se din cer, una pe capul Sfântului Mucenic Victor şi alta pe capul său, şi a început cu mare glas a ferici pe sfântul, zicând:



"Fericit eşti, Victore, şi fericite sunt pătimirile tale pentru Hristos; bine primită este lui Dumnezeu jertfa ta ca şi a lui Abel, pentru că singur te-ai jertfit Lui cu inimă dreaptă. Astfel te-a primit pe tine Dumnezeu, ca şi pe Enoh, bărbatul cel drept, pe care l-a dus în rai ca să nu guste moartea până la o vreme. Drept eşti ca şi Noe cel plin de fapte bune şi desăvârşit în neamul său.



Crezut-ai ca şi Avraam şi te-ai adus pe tine jertfă lui Dumnezeu ca şi Isaac. Avut-ai osteneli ca şi Iacov şi te-ai făcut preaînţelept ca şi Iosif, căruia i-a fost dat a spune mai înainte cele ce erau să fie. Ispite ai răbdat precum Iov, care, după multe pătimiri a biruit pe diavolul; urmat-ai lui Isaia care a fost tăiat de Manase cu fierăstrău. De tine focul nu s-a atins ca şi de cei trei tineri din cuptorul lui Nabucodonosor. Ţi-ai pus nădejdea spre Dumnezeu, precum David fiul lui Iesei.



Căci iată, văd două cununi trimise din cer, una mai mare şi mai frumoasă, iar altă mai mică. Deci, cea mai mare se aduce ţie de doisprezece îngeri, iar cea mai mică mie, căci şi eu sunt vas mai neputincios, însă sunt gata a intra în nevoinţă şi a răbda bărbăteşte pentru Domnul nostru şi sufletul meu a-l pune pentru El".

Acestea grăind ea şi auzind-o voievodul, a poruncit celor ce stăteau înainte să o prindă pe dânsa şi să o aducă înaintea sa. Şi căutând spre dânsa cu mândrie, a întrebat-o, grăind: "Cine eşti tu?" Sfântă a răspuns: "Sunt creştină!".



Apoi a întrebat-o voievodul despre nume şi despre vârsta şi aflând că o cheamă Ştefanida şi are de la naşterea sa cinsprezece ani şi opt luni, iar cu bărbatul său a vieţuit un an şi patru luni, a început a grăi către dânsa mai cu blândeţe, zicând: "Pentru ce vrei să laşi aşa degrabă lumea această frumoasă şi viaţa aceasta dulce şi cu bună petrecere împreună cu bărbatul tău şi voieşti a-ţi pierde frumuseţea tinereţii tale, dându-te singură de voie, la moarte pentru Cel răstignit?".

Sfântă a răspuns: "Las lumea aceasta deşartă şi vremelnică şi toate dulceţile trupeşti ce sunt pe pământ, precum şi pe bărbatul meu, ca să pot ieşi împreună cu fecioarele cele înţelepte în întâmpinarea Mirelui Celui nemuritor, a lui Hristos Mântuitorul meu". Iar voievodul a zis către dânsa: "Lasă acele cuvinte mincinoase şi nefolositoare despre Dumnezeul tău şi te apropie de zeii noştri şi le jertfeşte lor". Sfânta Ştefanida a răspuns: "Tu şi zeii tăi sunteţi plini de minciuni, iar eu grăiesc adevărul; căci Domnul meu adevărat este şi nu este nedreptate întru Dânsul.

Deci nu voi jertfi mincinoşilor zei, ci voiesc a fi jertfă bine primită adevăratului Dumnezeu, Care vieţuieşte în cer, ca să nu mă lipsesc de cunună cea pregătită mie întru împărăţia Lui". Iar muncitorul îndată a poruncit să plece la pământ vârfurile a doi copaci de finic ce erau acolo şi să lege de dânşii pe Sfânta Ştefanida, şi să o sfâşie. Deci, i-a legat un picior de vârful finicului celui plecat, iar altul de celălalt vârf, apoi le-a dat drumul. Iar finicii, ridicându-se la înălţimea lor, au despărţit pe sfânta în două. Atunci sfântul ei suflet zburând ca o pasăre, şi-a aflat cuib în cer şi cununa cea pregătită ei. Iar pe Sfântul Victor a poruncit tiranul să-l taie cu toporul.

Deci, auzind sfântul hotărârea aceasta, mulţumea lui Dumnezeu. Iar când era să-i taie capul, el a proorocit moartea muncitorilor săi, zicând: "După douăsprezece zile veţi muri şi voi, iar după douăzeci şi patru de zile, voievodul vostru va fi prins de cei potrivnici".



Acestea proorocind, el s-a rugat şi şi-a plecat capul, care a fost tăiat cu toporul. Iar după tăiere a curs lapte amestecat cu sânge şi mulţi din cei necredincioşi văzând acea minune, au crezut în Hristos. Şi mai ales când au văzut împlinirea proorociei lui, căci precum a proorocit, aşa a şi fost; căci cu moarte năprasnică au pierit cei ce l-au muncit pe el, iar voievodul a căzut în mâinile vrăjmaşului său.



Astfel a pătimit Sfântul Victor împreună cu Sfânta Ştefanida în cetatea Damascului, în a unsprezecea zi a lunii noiembrie. Iar acum se sălăşluiesc amândoi în cetatea aceea, căreia nu-i trebuie soarele şi luna ca să lumineze, pentru că slava lui Dumnezeu o luminează pe dânsa şi luminătorul ei este Mielul lui Dumnezeu, Căruia I se cuvine slavă, în veci. Amin.

Sfantul Teodor Studitul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfantul Teodor Studitul - 11 noiembrie

Frati crestini,
Viata crestina este cu deosebire o viata activa, pentru ca apropierea de Dumnezeu este in acelasi timp, apropiere de acel izvor al vietii care revarsa in suflete acele puteri si adancuri de puteri ce te indeamna la privighere, la munca, la o cat mai bogata rodire. Si cum ai putea ramane nepasator, cand stii ca aici esti chemat ca, in scurt timp, sa pregatesti mostenirea unei vesnicii de fericire. De aceea, de teama de a nu fi tras inapoi in acele noianuri ale veacurilor trecute, sau de frica de a nu fi aruncat in oceanele de intuneric si chinuri ale viitorului, te lupti sa dobandesti cu putina ravna nu numai fericirea pamanteasca, dar si pe cea cereasca. In aceasta privinta, ne sta mereu in fata sfatul Sfantului Apostol Pavel: "Pretuiti vremea caci zilele sunt rele”. (Efes. 5, 16).

Iar pentru a sti ceea ce trebuie sa faci, toti, inca din copilarie, trebuie sa invatam pravilele cele vesnice ale lui Dumnezeu, si in acelasi timp, sa ne si deprindem a face ceva. Caci iarasi stiut este ca nu tuturor le este dat sa ajunga la batranete, nestiind cand vei fi chemat cu graba sa pleci din aceasta viata...

Si precum spuneam si alta data, prin misticism, calugarii si crestinii sunt chemati si indemnati la o si mai mare privighere si activitate. In aceasta privinta n-am sa fac pomenire decat de vestita manastire a Studitilor din Constantinopol, care pe vremea Sfantului Teodor avea pana la 1000 de calugari. Si stiti cum era numita ea? "Manastirea neadormitilor”, adica a acelora care nu dorm... Si iata cum ii indemna la aceasta vestitul ei staret, Sfantul Cuvios Teodor Studitul: "Si oare pentru ce sa facem sa astepte rugaciunea, pocainta si faptele cele bune pentru mantuirea sufletului? Pentru ce sa le amanam pe maine? Pentru ce din zi in zi sa taraganam imbunatatirea noastra? Oare "chipul lumii acesteia nu trece?” (I Cor. 7, 31). Oare nu in fiecare zi mor o multime fara numar? Oare mormintele care se deschid nu triumfa asupra nenorocitei noastre naturi? Oare pamantul nu primeste trupurile noastre si ale rudelor noastre? Si inca noi sa ramanem totdeauna nepasatori? Nu vedem cum multime de frati chiar din aceasta comunitate au plecat din aceasta viata? Unde ne sunt parintii? Unde ne sunt fratii duhovnicesti si fratii nostri dupa trup? Unde sunt prietenii care locuiau in acelasi tinut, care cantau cu noi? De la ei nu ne-a ramas decat amintirea unei prezente fara realitate. Sa ne trezim deci, sa indemnam sufletul nostru la neadormire, la cainta, la nevinovatie, la sfintenie, la luminare, de teama ca nu cumva moartea venind sa ne gaseasca nepregatiti” (Cateheza 130 cf. Marin, Saint Theodore, pag. 55, 56).

Si cu privire la felul cum a organizat Sfantul Teodor viata in manastirea Studitilor, ar fi multe de aratat, dar timpul nu ne ingaduie. De aceea voi arata numai in putine cuvinte, ca el a impartit pe toti parintii la atatea ascultari incat niciodata luminile nu se stingeau in aceasta vestita manastire. Ferestrele, oricand, in intuneric, revarsau acel aur de viata care s-a simtit atunci si mai apoi, ca o mare binefacere. Si asa unii parinti erau la slujba de zi si de noapte din biserici, altii in atelierele de pictura si de tot felul de mestesuguri, iar altii in salile de studii, fie intr-ale teologiei, fie in cele ale muzicii, fie in ale poeziei pentru alcatuirea de imne ce au fost apoi folosite in cult. O, dar nu pot sa nu arat grija cea mare ce o avea Sfantul Staret Teodor Studitul pentru caligrafi, tahigrafi, oxigrafi, hrisografi. In toate partile se auzea ca si intr-un stup acel zumzet placut al muncii, care inalta si lumineaza pe om, impodobindu-l cu acele virtuti dumnezeiesti ale creatiei.

Frati crestini,
Sfantul Teodor s-a nascut la Constantinopol, la anul 759. Familia sa facea parte din nobilimea cea stralucita a Bizantului. Tatal sau, Fotin, implinea la curtea imparatilor functiunea de intendent de finante. Mama sa, Teoctista, era sora celebrului calugar Platon, care a luat parte la Sinodul al VII-lea ecumenic si care a ajuns mai apoi sa fie trecut in ceata sfintilor. Pe copilul Teodor, parintii il crescura in evlavia stralucita a crestinismului, deprinzandu-l la toata fapta cea buna. Cand se facu mai mare, il dadura la scoala sa urmeze retorica, gramatica, poetica si filosofia, apoi literatura crestina cu deosebire.

Iata insa ca, pe cand parintii se aflau mahniti si tulburati sufleteste ca imparatul prigonea Sfintele Icoane si pe inchinatorii la ele, veni din Bitinia parintele Platon, fratele mamei Sfantului Teodor. Si poate ca indrumati si de el, ei lasara totul si se dusera la manastire pentru ca acolo, in liniste, sa pazeasca intrutotul poruncile si invatatura Bisericii. Mama lui, Teoctista, merse la o manastire de maici, tatal insa, dupa ce imparti imensele sale averi la saraci, se retrase la o mosie, unde traia ca si un calugar. Iar cei trei copii ai lor, cu Teodor in frunte, se dusera cu parintele Platon in Asia. Si s-au oprit la una din mosiile lor, in muntii Olimpului Bitiniei. Iar acolo, alegand ei cea mai frumoasa pozitie, pe un platou inconjurat cu paduri de portocali, ridicara o manastire ce s-a numit dupa acel loc Sacudion. Nu mult timp dupa aceea, Teodor s-a calugarit si a inceput sa duca o viata severa in munca si privighere. Si el, ctitorul manastirii, facea treburile cele mai de umilinta: taia lemne, cara apa, sapa, plivea; apoi dupa ce ispravea rugaciunea, citea. Si asa, acum a putut sa cunoasca toata opera Sf. Parinti. Vazand toate acestea, s-a bucurat mult unchiul sau Platon, care il duse fara voia sa la patriarhul Tarasiei si il hirotoni preot. Dar ceva mai mult, a voit sa-l faca staret, insa Sfantul Teodor nu voia, caci spunea: "Daca e greu sa stii sa asculti, apoi cu cat mai greu e sa stii ce sa comanzi”. Imbolnavindu-se insa odata parintele Platon, la propunerea sa, soborul cu dragoste l-a ales staret pe Cuv. Teodor, pe cand era de 35 de ani...

In vremea aceea – pe la 795 – era ca imparat Constantin al VI-lea, fiul imparatesei Irina. Imparatul o alunga pe sotia sa Maria Armeanca, pentru a lua ca sotie o doamna de la curte, cu numele de Teodota. Si ceva mai mult, el ceru ca Patriarhul sa oficieze cununia, dar acesta nu vroi. Atuncea un preot Iosif, fara voia Patriarhului, o savarsi. Pentru toate acestea insa lumea se tulbura, iar imparatul se nelinisti si mai mult, auzind de miscarea de protestare de prin manastiri, si mai ales de aceea a staretului Teodor de la Sacudion. Si pentru ca atata de mare era autoritatea acelei manastiri, imparatul cauta sa dobandeasca de la ea o dezlegare, pentru ca astfel sa se linisteasca. Si aceasta mai ales pentru faptul ca si Teodota era ruda cu staretul Teodor. Dar n-a fost chip, caci furtuna crescu si mai mult. Atunci imparatul, aprins de manie, dadu ordin ca Platon sa fie inchis in Constantinopol, iar staretul Teodor sa fie intemnitat tocmai in Tesalonic. O, cate au indurat acuma acesti Cuviosi Parinti de la temniceri! Numai constiinta cauzei pentru care luptau ei ii mangaia, caci iata ce scria Sf. Teodor unchiului sau: "Inchisoarea pentru noi este tron al adevarului... Sa stii insa ca ingerii va lauda si ca oamenii va slavesc si va declara fericiti, dar ceva mai mult, Hristos va primeste printre ai sai si va deschide pentru vesnicie portile imparatiei cerurilor”... (Epist. 1, 3).

Nu trecu mult insa si imparatul a fost rasturnat printr-o revolutie a palatului, sfarsind in chip groaznic, scotandu-i-se ochii...

Imparateasa Irina slobozi atunci pe SfantulTeodor si pe Platon. Si asa ei acuma se intorceau din temnitele lor impodobiti cu celebrele cununi de marturisitorri. Ei s-ar fi intors la Sacudion, dar in partile acele navalisera Arabii. Si atuncea s-au infatisat patriarhului Tarasiei, iar el le dadu Manastirea Studitilor din Constantinopol, pe care mai apoi ei au facut-o celebra in istoria intregii lumi.

Aceasta Sfanta Manastire, staretul Teodor o organiza in asa fel, dupa pravilele Sf. Vasile cel Mare si dupa regulile ce le-a dat el, incat ea a ajuns sa fie cel mai de seama centru de viata bisericeasca din acea vreme. De unde inainte acea manastire era pustie, acuma peste 1000 de calugari vietuiau in cea mai sfanta si aleasa viata. Caci, prin pilda vietii sale sfinte, prin intelepciunea sa, precum si prin cuvantarile ce le tinea lor de trei ori pe saptamana, Sf. Teodor stiu cum pe toti sa-i apropie de Dumnezeu. Si parte din aceste sfaturi le avem si noi astazi tiparite in cele 312 cuvinte catehetice, ce se citesc si acuma prin sfintele noastre manastiri si de catre credinciosii cei evlaviosi.

In acest timp, Sfantul Teodor cu ucenicii sai alcatui si imne ce au ramas in cartile de slujba ale noastre, si mai ales in Triod.

Dar pe cand totul parea ca infloreste, iata ca din senin se starni o furtuna mare. Ea se porni din intunericul cel sufletesc al imparatului Leon Armeanul.

Prigoana Sf. Icoane lua proportii mari. Si atuncea Sfantul Teodor alaturea de Patriarhul Nichifor lua apararea Sf. Icoane prin cuvantari publice, prin scris si mai ales prin procesiuni cu Sf. Icoane.

Dar imediat si acest imparat il trimise in exil, unde Sfantul Teodor a avut de suferit groaznice chinuri, mutat fiind din loc in loc si supus la cele mai salbatice torturi. Toate insa le indura cu mangaierea in suflet ca sufera pentru adevar si alaturea de Mantuitorul nostru Iisus Hristos...

Iata insa ca, dupa opt ani de inchisoare a Sfantului Teodor, a murit si acest eretic imparat, in chip napraznic, iar Sfantul Teodor a fost slobozit de urmasii acestuia pentru o clipa, dupa care iarasi a fost trimis in exil, caci si noul imparat Mihail al III-lea Balbaitul era cuprins de aceeasi boala a ereziei. Durerile insa si mai mari de acuma, au apasat si mai mult pe batranul marturisitor al credintei celei drepte, care spunea ca "Sf. Icoane sunt pentru ochi ceea ce sunt cuvintele pentru urechi. Cu ele se inflacareaza credinta in sufletele oamenilor”. Si asa murit in exil Sfantul Teodor Studitul, ca marturisitor, intr-o zi de 11 Noiembrie in anul 826, pentru a fi de-a pururea slavit de intreaga crestinatate ca un aparator al Sf. Icoane, iar pentru calugari ca "un nou Sf. Vasile”, "doctor ecumenic” ce de-a pururea este fericit in ceruri, fiind incununat de Insusi Domnul nostru Iisus Hristos pentru lupta cea buna pe care a dus-o in aceasta viata. Amin.

Protosinghel Vasile Vasilache
Predicatorul Sfintei Patriarhii (1940-1944)

(Predica rostita la Radio Romania, noiembrie 1943)

PARACLISUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC MINA (11 NOIEMBRIE)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

PARACLISUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC MINA (11 NOIEMBRIE)

Rugăciunile începătoare

Troparul

Ca pe cel ce eşti împreună-vorbitor cu cei fără de trupuri şi cu purtătorii de nevoinţă împreună-petrecător, adunându-ne cu credinţă, te lăudăm pe tine, Mare Mucenice Mina, cerând pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecii lor. Amin.

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Sfântului Mare Mucenic Mina

Cântarea I

Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ce flori de cântări duhovnicești vom găti cunună laudei mucenicilor, Sfântului Mina, celui ce este neostenit în rugăciune pentru poporul necăjit și revarsă tuturor cu îndestulare mirul cel necheltuit al minunilor din visteria cea tainică a Împăratului Celui Mult Milostiv.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor din primejdii te-ai arătat mare apărător, mângâind pe cei necăjiți, celor păgubiți aducându-le înapoi cele pierdute și tuturor toate cele de folos mijlocind prin puternica ta rugăciune înaintea scaunului Treimii.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Astăzi bucurie duhovnicească ne picură nouă din înălțime marele între mucenici, Sfântul Mina, chemând cu trâmbița rugăciunii sale pe toți să ia parte la hora mucenicească spre slava Ziditorului a toate.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nu ne lăsa pe noi lipsiți de ocrotirea Ta de Maică, ci ne solește iertarea păcatelor și împărtășire din lumina înțelepciunii lui Hristos.

Cântarea a III-a

,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.” 

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai suferit Sfinte, a păgânătății întindere, ci cu puterea Duhului ai mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu adevărat, nesocotind mulțimea chinurilor ce te așteptau.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu foc ai fost ars, dar văpaia patimilor ai stins cu râurile rugăciunii tale; stinge și aprinderea noastră spre desfătările lumești și pune în inimile noastre focul râvnei pentru slava Cuvântului.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Usturimea ciulinilor ai răbdat cu puterea Mângâietorului, pe Care roagă-L să mângâie și sufletele noastre cele rănite de dureri și cuprinse de amărăciunea păcatelor celor multe.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pe Cel fără de ani ai născut sub ani, ca pe noi, cei învechiți în răutate să ne înnoiești prin jertfa pe cruce a Fiului Tău.

Apoi aceste stihiri:

Ca un ostaș nebiruit al lui Hristos pe toți cei ce aleargă la tine din primejdii îi izbăvești și la umbra rugăciunilor tale totdeauna îi odihnești de arșița cea greu de răbdat a ispitelor.

Maica Domnului, Împărăteasa tuturor, dă-ne nouă mână de ajutor în lupta cu patimile care ne chinuiesc, întinzând mâinile Tale de rugăciune.

Sedealna

Veniți toți într-un gând să lăudăm pe slava Mucenicilor, pe mare ostaș al lui Hristos, pe Sfântul Mina, nume prea dorit credincioșilor, care nu încetează a se ruga pentru poporul necăjit și a-l scoate din valurile multelor griji lumești.

Cântarea a IV-a

,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor datornici le dai cele de trebuință, cu talanții rugăciunilor tale izbăvindu-i din multe feluri de primejdii, de care păzește-ne și pe noi, Sfinte, cu scutul rugăciunii tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Peste tot ai fost străpuns cu sule pentru Cel Care cu sulița în coastă a fost împuns, ca să ne izvorască nouă iertare și mare milă; pe Acesta roagă-L să depărteze de la noi amenințarea săgeților de foc ale vrăjmașilor nevăzuți.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Ciocane de fier ai suferit pe tâmplele tale, dar capul vrăjmașului neamului omenesc ai zdrobit; cu coiful rugăciunii tale, păzește-mă și pe mine Sfinte, de loviturile patimilor celor stricătoare de suflet.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Inima mea cea sărăcită de gânduri bune o păzește de atacurile vrăjmașilor nevăzuți cu zidul rugăciunii Tale, Maică Fecioară.

Cântarea a V-a

       ,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia ai fost tăiat, dar atunci a fost biruit desăvârșit vrăjmașului, pe care cu sabia de foc a rugăciunii tale alungă-l de la cei ce te cinstesc pe tine, fericite mucenice Mina.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflător al lucrurilor pierdute ești; pentru aceasta toți cei necăjiți către tine aleargă cu nădejde pe calea rugăciunii, ca să dobândească cele pierdute și să laude pe Domnul, Cel Care te-a dat pe tine nouă mare apărător și sprijinitor în nevoi.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Satele și orașele le păzești de pagube și pe toți îi înțelepțești a lucra cu evlavie poruncile Domnului și a-și agonisi mântuirea.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Către Împăratul a toate mijlocește să mi se dea mie înțelepciune a Te lăuda pe Tine, Ceea ce prin nașterea Ta ai dezlegat blestemul nerodirii duhovnicești a oamenilor.

Cântarea a VI-a

        Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Povățuitor al drumeților ce te cinstesc pe tine ești, Sfinte Mina; ocrotește-mă de atacurile vrăjmașilor nevăzuți și pe mine, cel ce voiesc a merge pe calea poruncilor Domnului.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe creștinul călcător de jurământ l-ai înțelepțit, iar pe mine, cel care pururea calc făgăduințele pocăinței mă întoarce la umilință și la lucrarea faptelor celor bune prin ale tale rugăciuni.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Mustrat-ai pe Eutropie, cel iubitor de sine, și pe slugă din primejdie ai izbăvit pentru nevinovăție; și pe mine mă scoate Sfinte Mina, din valurile păcatelor mele și spre iubirea darurilor cerești mă îndreptează, mai mult decât spre dorirea bunătățile pământești și stricăcioase.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Născut-ai sub ani pe Cel fără de ani și pe Adam l-ai scos din chinurile iadului la viața cea veșnică întru bucurie cerească.

Apoi aceste stihiri:

Mare apărător al celor din primejdii te-ai arătat și bucurie păgubiților; pe mine, cel ce m-am păgubit de toată fapta cea bună mă înțelepțește, ca lucrez cu osârdie faptele milostivirii.

Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul

Din oastea ce vremelnica te-a rapit si partas celei nestricacioase te-a aratat pe tine, purtatorule de chinuri Mina, Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este pentru toti mucenicii cununa nestricacioasa.

Prochimenul :

Evanghelia

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule...

Slavă... glas 2:

Pentru rugăciunile Mucenicului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

Pe Sofia o ai izbăvit din mâinile oșteanului fără de rușine și pururea ești rugător pentru cei ce râvnesc să trăiască în feciorie și în curăție.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfântului Mare Mucenic Mina, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.

Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a

        Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din toate primejdiile ne izbăvește pe noi, Sfinte Mina, izvorule al minunilor, căci către tine alergăm în toate nevoile noastre .

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nume prea iubit te-ai făcut creștinilor, la orice facere de bine fiind grabnic ajutător și mântuind din toate nevoile pe cei ce cu credință aleargă la racla moaștelor tale.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Ploaia rugăciunilor tale să curățească și sufletele noastre de toată întinăciunea, punând în inimile noastre gândul de îndreptare, pentru a sluji tot restul vieții noastre lui Dumnezeu întru pocăință și faptele cele bune.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Maica Luminii, împreună cu toate cetele îngerești mijlocește nouă curățire minții și inimii, ca să lăudăm, mai adevărat, pe Cel mai presus de toată curăția .

Cântarea a VIII-a

,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe omul cel șchiop, ce se credea uitat de tine, ai tămăduit, îndreptând și mergerea sufletului său în căile poruncilor Domnului, întru care ne povățuiește și pe noi cu farul rugăciunii tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Femeia cea mută și-a aflat vindecarea, slăvind minunile pe care Domnul le-a lucrat pentru rugăciunile tale, de a căror binecuvântare învrednicește-ne și pe noi.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe cei flămânzi pururea ai hrănit și sufletele flămânde de mântuire le-ai îndreptat către Pâinea vieții- Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

În brațele Tale ai purtat pe Cel de pe scaunul heruvimilor, Căruia Te și roagă să ne arate și pe noi scaune înțelegătoare și purtătoare de gânduri îngerești.

Cântarea a IX-a

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe văduve pururea le-ai miluit și nu ai trecut cu vederea pe orfani; și pe noi, fiii cei rătăciți, ne povățuiește către casa Părintelui ceresc și ne izbăvește de asupririle celui viclean.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor asupriți le dai cu îndestulare cele de folos și nu lași pe nimeni să plece deznădăjduit de la racla moaștelor tale, Sfinte Mina, apărătorule nebiruit al creștinilor.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Fiind îmbrăcat cu haina de foc a râvnei pentru cinstirea Domnului, taie cu sabia de foc a rugăciunilor tale toate eresurile cele pierzătoare de suflet, care ca niște neghine au răsărit în pământul dreptei credințe .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Pe Împăratul îngerilor lumii ai născut și blestemul lui Adam celui căzut l-ai nimicit, dându-i lui frumusețea îngerească.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucură-te, cununa mucenicilor, ajutătorul nostru în primejdii, mare apărător al Bisericii lui Hristos, nu înceta a aduce fierbinte rugăciunea ta pentru poporul ținut în legăturile multor feluri de necazuri.

Și darul de a reface trupurile omorâte ai luat de la Dumnezeu, Sfinte Mina, iar acum sufletele noastre cumplit omorâte de păcat le înviază cu a ta rugăciune.

Pe omul cea neputincios ai vindecat și a merge drept i-ai dat; pe mine, cel ce rău șchiopătez pe cărarea mântuirii pe înțelepțește ca bine să pășesc în căile cele drepte ale Adevărului.

Pe femeia cea mută ai tămăduit și cu glas curat vorbea, lăudând minunea ta; și pe mine, cel ce am amuțit, neavând cuvânt de îndreptare pentru păcatele mele, înțelepțește-mă Sfinte Mina, ca să încep a lăuda cu tot sufletul pe Dătătorul bunătăților cerești și pământești.

Adus-ai la pocăință pe creștinul cel iubitor de argint și pe evreu pentru dreapta credință l-ai câștigat; și pe mine, cel iubitor de cele pământești, mă luminează, ca să urmez căile poruncilor dreptei credințe.

Cu focul râvnei pentru Dumnezeu ai viețuit neîncetat și calea muceniciei bine o ai săvârșit, făcându-te acum pentru fiii Bisericii izvor de minuni și mângâiere sufletelor celor măcinate de multe necazuri pământești.

Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Mare Mucenic Mina şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de 3 ori)

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi, Doamne curățește păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru sfânt numele Tău.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Amin.

Cum te vom mări pe tine, Sfinte Mare Mucenice Mina, ajutătorul celor din primejdii; pe mine, cel ce am pierdut frumusețea cea dintâi a sufletului mă înnoiește în baia rugăciunilor tale și îmi înapoiază râvna pentru cinstirea Sfinților.

Prin focul multor chinuri ai trecut, dar pe toate le-ai biruit cu puterea lui Hristos, lângă tronul Căruia stând acum, adu-ți aminte de cei ce te cinstesc pe tine și ne dăruiește mare milă.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE CĂTRE SFINȚII ARHANGHELI MIHAI ȘI GAVRIIL ȘI TOATE PUTERILE CELE CEREȘTI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


O, cum voi îndrăzni eu, cel ce sunt pământ și cenușă și adânc al păcatelor, a vă lăuda pe voi, Sfinților Arhangheli, cei care pururea străjuiți pământul cu sabia rugăciunilor voastre ? Cu adevărat de multa mea nepricepere sunt covârșit și de multă răutate biruit, dar ca să nu mă arăt nemulțumitor pentru facerea voastră de mine spre mântuirea păcătosului meu suflet, strig către voi: Sfinților Arhangheli și toate puterile cerești, cei ce străluciți cu putere pe bolta Bisericii, înălțând cântări de laudă Celui Ce este mai presus de ceruri și cu ochi veghetor privind spre pământul tulburat de multe ispite, nu încetați a ne acoperi pe noi cu aripile milostivirii voastre. Cu adevărat, ne-am dat stricăciunii noi, cei cinstiți cu chipul lui Dumnezeu și netrebnici ne-am făcut spre orice lucru bun, dar purtarea voastră de grijă să nu se retragă dinspre noi, ci să ne păzească și mai mult de cursele celui viclean.

Mulțumesc milostivirii voastre, că nevrednic fiind eu a intra la cina Stăpânului Hristos, fiind îmbrăcat cu hainele păcatului, nu m-ați dat pe mine afară, ci mi-ați pus înainte pilda smereniei și a pocăinței, ca să iau în minte nevrednicia mea și să cer iertare de la Cel pe Care în toată vremea L-am mâhnit cu mulțimea păcatelor mele. Cu adevărat, nu sunt eu vrednic de cercetarea voastră, de vreme ce mă văd pe mine și așa și sunt mai întunecat la minte și mai închis în răutate și decât duhurile cele viclene. Pe Cel Care cu scump sângele Său m-a răscumpărat din blestemul morții nu L-am cinstit, ci pururea cu faptele mele cele întunecate L-am mâhnit. Voiesc a mă păzi de alunecarea în păcat, dar obișnuința patimilor, care foarte s-au întărit întru mine mă pleacă pe mine iarăși să cad în aceleași grele păcate. Gura cea dăruită nouă de Ziditor spre a lăuda prea sfânt numele Lui, eu am făcut-o râu pururea curgător de minciuni, de vorbe de ocară, de osândiri și de tot lucrul cel necurat. Mintea cea dată mie spre a purta pururea ca o candelă făclia înțelepciunii Duhului Sfânt eu am făcut-o întuneric întru care s-au ascuns toți șerpii gândurilor diavolești. Inima, care trebuia să fie tron al Împăratului Celui Mare, eu am arătat-o grajd întru care se odihnesc toate gândurile și doririle cele dobitocești. Sufletul, cel care trebuia împodobit cu veșmântul virtuților spre intra în cămara Cerescului Mire eu l-am arătat copac neroditor acoperit de zdrențele faptelor celor de ocară. Vai mie, căci nu poate spune limba omenească mulțimea păcatelor mele și se cutremură și puterile cerești a privi spre mine, cel care peste măsură am mâniat bunătatea Ziditorului meu. Mă rușinez de nevrednicia mea, dar totuși alerg spre zidul milostivirii dumnezeiești și strig către voi, Sfinților Arhangheli: deschideți-mi mie porțile îndurărilor dumnezeiești, căci nici heruvimul nu mai păzește cu sabia de foc drumul către Pomul vieții pentru jertfa Celui Care a sfărâmat porțile iadului. Mai ales în ceasul sfârșitului meu să nu mă lăsați pe mine să fiu înghițit de focul cel veșnic al lucrătorilor răutății. Întru această viață păziți-mă de toate răutățile lor și soliți-mi neîncetat pocăință și lacrimi cu care să spăl zapisul păcatelor mele și să sting focul cel gătit pentru mulțimea nedreptăților mele.

Sfinților Îngeri, cu gânduri cerești luminați sufletul meu, care cumplit s-a întunecat din pricina mulțimii grijilor lumești și s-a făcut moară care pururea macină gândurile cele necurate. Cu aripile voastre cele nematerialnice îmbrăcați goliciunea sufletului meu, căci alerg în viforul multor ispite și cumplit mă chinuiesc din pricina multelor căderi în mocirla răutăților. Nevrednic sunt a viețui pe pământ și nu am ajuns încă la înțelegerea milostivirii dumnezeiești, căci nu pricep cum de pământul nu mă înghite pe mine, cel care cu greutatea păcatelor mele l-am împovărat. Mă minunez cu îndelunga răbdare a Domnului mai îngăduie viața mea cea ticăloasă. Mai mult decât tâlharul de pe cruce am păcătuit, căci acela a răbdat cu smerenie durerile răstignirii, iar eu în necazurile trimise pentru păcatele mele mai rău cârtesc. Mai mult decât desfrânata am greșit, căci în lanțurile păcatelor mai grele sunt ținut și aduc sminteală și celor din jur. Mulțime de necazuri și întristări m-au înconjurat și m-am făcut clătinare de cap celor care privesc spre mine. Paharul pătimirii mi s-a pus înainte, dar plec capul cu umilință, căci nu văd în aceasta decât dreapta răsplată pentru mulțimea fărădelegilor mele. Doamne, nu sunt vrednic de mila Ta și nici a sta în sfânt locașul Tău întru care aduc cu mine fiarele cele înțelegătoare ale multor patimi. Întristarea a covârșit sufletul meu, dar dă-mi putere a primi cu mulțumire și fără tulburare toate necazurile și pătimirile pe care pentru netrebniciile mele le-ai îngăduit. Curățește-mă pe mine prin focul acesta al ispitelor de toată înțelegerea cea lumească și mă învrednicește și pe mine a moșteni partea cea de-a dreapta la judecata Ta.

O, Sfinte Îngere păzitor, pururea străjuiește sufletul meu și îl păzește de toate gândurile cele rele și mă învață a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate, a-L lăuda, a păzi poruncile Lui în toată vremea, ca să fiu și eu primit întru bucuria Lui.

Sfinte Srhanghele Mihaile, cel ce ca un soare luminezi tot pământul cu razele slavei cerești și chemi pe toți către ziua cea nesfârșită a Soarelui dreptății, luminează-mă și pe mine, ca să pun început bun de pocăință și să moștenesc Împărăția Luminii. Apără-mă de toate ispitele celui rău, care caută să împiedice pașii mei de pa calea mântuirii și cu sabia ta cea de foc taie toate taberele vrăjmașilor nevăzuți, ca să se rușineze de tine toți cei care cu nedreptate mă asupresc în toată vremea, aducându-mi mie pururea viforul gândurilor celor rele.

Sfinte Arhanghele Gavriile, cel ce ai slujit ca o carte întru care Înțelepciunea Tatălui a scris cu slovele Duhului cuvând de mântuire pentru neamul nostru cel osândit la moarte, scrie și în cartea sufletului meu cuvânt bun de întărire pe calea mântuirii.

Sfinte Arhanghele Rafaile, cel ce ai fost împreună călător cu Tobie, povățuindu-l după voia Domnului, străjuiește cu rugăciunea ta și căile vieții mele ca pururea să fie luminate de Soarele slavei.

Sfinte Arhanghele Uriile, cel ce solești pocăința oamenilor, ca să fie păziți de dreapta mânie a Domnului, întărește-mă și pe mine în gânduri smerite, ca să lucrez cu frică și cu cutremur pământul inimii mele, dezrădăcinând spinii gândurilor celor rele.

Sfinte Arhanghele Salatiile, cel ce aduci pururea înaintea tronului ceresc tămâia rugăciunii tale pentru oamenii cei necăjiți, adu-ți aminte și de mine, care peste măsură am mâniat bunătatea lui Dumnezeu și cere-mi vreme de pocăință și iertare, ca să mă izbăvesc de focul cel veșnic.

Sfinte Arhanghele Iegudiile, cel ce pururea slăvești pe Domnul, îndreptând toate cetele îngerești ca să laude într-un glas pe Înălțimea cea neajunsă a slavei, pe mine, cel defăimat pentru mulțimea păcatelor, mă povățuiește a aduce cu inimă curată laudă Celui Care îndelung rabdă nevrednicia mea.

Sfinte Arhanghele Varahiile, cel ce ești slujitor al milostivirii dumnezeiești, revărsând mirul darurilor cerești peste cei care își îndreaptă ochii inimii către Adâncul milostivirii, dăruiește-mi și șie picăturile îndurărilor Stăpânului.

Sfinte Arhanghele Ieremiile, cel ce ești luminător al celor care cu sete caută Adevărul, nu mă lipsi nici pe mine de mila Domnului, ci luminează înțelegerea mea spre descoperirea tainelor mântuirii.

Sfinților Arhangheli și toate Puterile cerești, cei ce sunteți nouă pururea rugători pentru ajungerea la înălțimea mântuirii, nu ne părăsiți pe noi în necazurile noastre, ci cu grabnica voastră rugăciune izbăviți-ne din tot felul de supărări și nevoi, ca să strigăm vouă cu mulțumire: Sfinților Îngeri, raze ale slavei Ziditorului, luminați și haina sufletelor noastre !

SURSA

 poezii crestin-ortodoxe: