DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


                         CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
                                 DESPRE   CINSTIREA SFINŢILOR

 Motto: „Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel“ (Psalm 67:36). „ Prin Sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei“ (Psalm 15:3). 

                                                                                      Preot Ioan

                                    Iubiţi credincioşi,

       Când spunem sfânt ne gândim la un om închinat lui Dumnezeu, un om care îşi însuşeşte sau deprinde starea de sfinţenie şi care atinge sfinţenia sau care este sfinţit. De la natură nimeni şi nimic nu este sfânt. Numai Dumnezeu singur este prin fire sfânt şi El împărtăşeşte sfinţenia Sa celor credincioşi şi chiar lucrurilor şi locurilor. Termenul de sfânt se foloseşte deopotrivă pentru fiinţe spirituale, persoane umane, locuri, lucrări sau obiective etc.. Sfântul Antonie cel Mare spune: „Sfânt se numeşte omul curăţit de patimi şi de păcate“.
           Sfinţi sunt şi îngerii buni care, deşi fiinţe spirituale, nu au sfinţenia de la ei înşişi, ci de la Dumnezeu. Ei se menţin în această stare prin efort şi slujire, căci cei care s-au trufit au căzut în neascultare şi au devenit demoni: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer“ (Luca 10:18). Multe texte biblice cuprind expresia „Sfinţii îngeri“ şi fac referire la lucrarea acestora.„Căci cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri“ (Marcu 8:38); „Corneliu sutaşul , om drept şi temător de Dumnezeu şi mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înştiinţat de către un sfânt înger“ (Faptele Apostolilor 10:22); „Va bea şi el (cel ce s-a închinat lui Antihrist) din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului“ (Apocalipsa 14:10).
 Sfinţi sunt numiţi şi proorocii: „Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac“ (Luca 1:70); „Pe Care trebuie să-L primească Cerul până la vremile stabilirii din nou a tuturor celor despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac“ (Faptele Apostolilor 3:21).
 Sfinţi sunt numiţi şi apostolii: „Care (Dumnezeu) în alte veacuri, nu s-a făcut cunoscut fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinţilor Săi apostoli şi prooroci, prin Duhul“ (Efeseni 3:5). 
Sfinţi se numeau şi toţi creştinii care, curăţiţi de păcat prin harul Sfântului Botez s-au menţinut în el şi l-au sporit; se vorbeşte astfel de „toţi sfinţii“ şi chiar de „fraţi sfinţi“: „Sfinţilor şi credincioşilor fraţi întru Hristos, care sunt în Colose“ (Coloseni 1:2); „Pentru aceea, fraţi sfinţi, părtaşi chemării cereşti, luaţi aminte la Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, la Iisus Hristos“(Evrei 3:1). Alţii sunt sfinţi consacraţi, dovediţi sfinţi şi după moarte, prin darurile lor de sus şi prin minunile sau faptele şi viaţa lor sfântă de aici:„Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat“ (Matei 27:52). 

HRANA PENTRU SUFLET: DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR

 Urmează lincul...

HRANA PENTRU SUFLET: DESPRE CINSTIREA SFINŢILOR


BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

Duminica tuturor sfintilor ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 Astazi este Duminica tuturor sfintilor ...este o invitatie catre sfintenie...
HRISTOS NU S-A RASTIGNIT IN ZADAR CI PENTRU NOI SI PENTRU  A  NOASTRA IUBIRE...
SA NE RUGAM BUNULUI DUMNEZEU SI TUTUROR SFINTILOR SA MIJLOCEASCA PENTRU NOI ...

 Biserica a legiuit ca aceasta proslavire sa se faca indata dupa Pogorarea Sfantului Duh fiindca toti sfintii s-au sfintit si se sfintesc prin harul Sfantului Duh.
Harul Sfantului Duh aduce pocainta si iertarea pacatelor, tot el calauzeste in lupta cu patimile si poftele, incununand aceasta nevointa prin curatie si nepatimire.
In acest chip apare o faptura noua, potrivita pentru cerul nou si pamantul nou. Asadar, sa urmam si noi cu ravna sfintilor lui Dumnezeu !
Cum se poate face asta, ne invata Evanghelia de azi : ea cere sa marturisim fara teama credinta in Domnul, sa Il iubim mai presus de orice, sa ridicam crucea lepadarii de sine si a lepadarii din inima de toate.

 
                                         Rugaciune Tuturor Sfintilor
 
               Catre voi , Sfintilor Toti, ca si catre niste Lumini Povatuitoare , care cu faptele Voastre ati Luminat Calea Cerescului Rasarit , cu smerenie ne plecam noi pacatosii genunchii inimii noastre si din adancul suftetului strigam : Rugati-Va pentru noi Iubitorului de oameni Dumnezeu , ca sa nu ne lase sa ratacim prin raspantiile pacatului , ci sa ne Lumineze mintea si inima , cu Lumina Harului Sau , ca intariti fiind cu acest Har , sa putem , cealalta vreme , sa umblam pe Cararea cea dreapta . Ajutati-ne pe noi Voi , Cei ce cu Invatatura cea Mantuitoare a lui Hristos , ati Luminat Biserica Lui si cu Sfintele si de Dumnezeu Inteteptitele Canoane neclintit ati intarit-o , Ierarhilor si Parintilor ai Turmei Lui Hristos ; care cu Rugaciunile si cu Slujirea Sfintelor si Dumnezeiestilor Taine , pe toti credinciosii ati sfintit si i-ati invatat sa umble dupa Poruncile lui Dumnezeu . Rugandu-va pe Voi, pururea Fericitilor , Rabdatorilor de patimi ai lui Hristos si Mucenicilor , care inaintea stapanirilor pe Hristos Dumnezeu cu Buna Indrazneala L-ati Marturisit , si Cinstit Sangele Vostru pentru El ati varsat , Cuviosilor si Dreptilor , Cei ce prin Calea cea stramta si cu necazuri viata V-ati savarsit si cu omorarea trupului si a patimilor V-ati Rastignit lui Hristos , cereti-ne noua de la Hristos Dumnezeu iertarea pacatelor , indreptarea vietii si toate Bunatatile cele trebuincioase , pentru viata cea vremelnica si pentru cea vesnica .
O Preacinstit si Preamarit Sobor al Sfintilor lui Dumnezeu , Cei ce ca Ingerii fara de trup ati vietuit si Domnului ati Placut , fiti-ne Mijlocitorii si Rugatorii rostri !  
Cautati cu Dumnezeiasca Dragoste spre noi strainii si calatorii si , cu Puterea si cu Darul ce vi s-a Dat Voua de la Dumnezeu , Indreptati-ne si pe noi catre Patria Cereasca , intariti neputinta noastra , aparati-ne pe noi de ispite si de inselaciuni , Pazindu-ne de caderea in pacat . Treziti in noi Dragostea cea Sfanta pentru Domnul si ravna pentru mantuirea noastra . Saditi in inimile noastre frica cea Dumnezeiasca . Indreptati pasii nostri spre Lucrarea Poruncilor lui Hristos si spre implinirea Voii lui Dumnezeu Tatal . Faceti ca sa vietuim noi viata aceasta intru curatie si intru dreptate . Pururea sa ne aducem aminte de ceasul mortii si de de infricosatoarea a Doua Venire a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului Iisus Hristos . Ca prin Darul si Iubirea Lui de oameni fiind paziti si mantuiti , sa ne invrednicim si noi pacatosii si nevrednicii , impreuna cu Voi , in Imparatia cea Cereasca a ne inchina inaintea Sfantului Prestol al Domnului si , multumind cu bucurie , sa slavim pe Preasfanta si de Viata Facatoare si Nedespartita Treime :
pe Tatal si pe Fiul si pe Preasfantul Duh , in vecii vecilor .
Amin !

Prin urmare, daca n’ar fi fost moarte n’ar fi, fost coroana; daca n’ar fi fost moarte, n’ar fi fost mucenicie; daca n’ar fi fost moarte , Pavel n’ar fi putut sa zica: “in fiecare zi mor; marturie de asta imi este lauda voastra, pe care o am in Hristos Iisus”.

Daca n’ar fi fost moarte si stricaciune, n’ar fi putut Pavel sa zica.: “Ma bucur in suferintele mele pentru voi si implinesc in trupul meu lipsurile suferintelor lui Hristos”.

Postul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 Anul acesta, Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel va începe luni, 16 iunie 2014. Spre deosebire de celelalte posturi care au o durată fixă, Postul închinat Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel are o durată variabilă de la an la an, în funcţie de data variabilă a Sfintelor Paşti. Dat fiind rolul major pe care l-au avut aceşti Sfinţi Apostoli ai Mântuitorului în răspândirea creștinismului, Biserica a rânduit ca prăznuirea lor să fie pregătită printr-o perioadă de post, adică printr-o primenire atât trupească, cât şi duhovnicească a creştinilor. Istorie: Postul Sf. Ap. Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sf. Duh, care s-au pogorât peste Sf. Apostoli. Primele marturii despre acest post le avem din sec. IV, in Constituţiile Apostolice – Cartea V, cap. 20: „După ce veţi serba Cincizecimea, mai serbaţi o săptămână, şi după aceea postiţi o săptămână; căci este drept să vă bucuraţi de darul lui Dumnezeu, şi să postiţi după odihnă, deoarece şi Moise şi Ilie au postit patruzeci de zile…” Mai târziu vom găsi informaţii despre acest post la Sf. Atanasie cel Mare, Teodoret, al Cirului si Leon cel Mare, care numeşte postul acesta Postul de vara sau al Cincizecimii. Potrivit cercetătorilor, acest post era ţinut la început numai in cercurile monahale şi abia mai târziu s-a extins şi la credincioși. Temei canonic: Spre deosebire de Postul Mare, postul Sf. Ap. Petru si Pavel, împreună cu celelalte 2 posturi de peste an, sunt mai noi. Hotărârile bisericești privitoare la respectarea lor nu fac altceva decât să consfinţească practici care erau de mult în uz. Întrucât la început, nici timpul din cursul anului, nici durata şi nici felul postirii nu erau uniforme, data şi durata postului au fost uniformizate pentru întreaga Ortodoxie la Sinodul local din Constantinopol (1166) prezidat de împăratul bizantin Manuil I şi patriarhul ecumenic Luca. Durata: Postul Sf. Apostoli Petru si Pavel are o durată variabilă de la an la an, deoarece începutul lui este fixat în funcţie de data variabila a Sfintelor Pasti (22 martie – 25 aprilie). Postul ţine până în ziua de 29 iunie/12 iulie. Durata lui poate varia de la 8 zile (durata cea mai scurtă, când Învierea cade la 25 aprilie/ 8 mai) până la 42 de zile (durata cea mai lungă, când Învierea cade la 22 martie/ 4 aprilie). Notă: • În Bisericile de stil nou, care ţin Pascalia tot pe stilul vechi, durata Postului Sf.Apostoli se scurtează, de la 28 de zile (durata cea mai lungă) până la desfiinţare (în anii în care Învierea cade după data de 1 mai). O regulă simplă şi practica spre a afla durata Postului Sf. Petru si Pavel din orice an este următoarea: câte zile sunt de la data Învierii (inclusiv) din anul respectiv până la 3/16 mai (exclusiv), atâtea zile ţine postul. Dezlegări: În Postul Sf. Petru si Pavel sâmbăta şi duminica se mănâncă peşte. Avem dezlegarea la peşte şi luni, marţi, joi, când cade sărbătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare. La hramuri şi la Nașterea Sf. Ioan Botezătorul (24 iunie/7 iulie) se dă dezlegare la peşte, în orice zi a săptămânii ar cădea.
 Rostul postului: Cele 4 mari posturi din an constituie fără nici o discuţie, cea mai bună perioadă a anului pentru pocăinţă şi mărturisire, cercetare a cugetului şi curăţire pentru primirea Sf. Taine. Că aşa stau lucrurile o confirmă şi Tradiţia Bisericii, şi faptul că în acele perioade, există posturile de obşte, adică toată Biserica posteşte, „de la vlădică până la opincă”, cler şi credincioşi. Aceasta e regula, cu excepţiile de rigoare. Lăsăm la o parte cât reprezintă procentul acestor excepţii, deşi per ansamblu s-ar putea, pe bună dreptate obiecta, că, statistic vorbind, peste 80% din credincioşii ortodocşi nominali, nu respectă cum se cuvine rânduielile posturilor. Postul este o lege dumnezeiască şi este legat de pocăinţa, el este o rânduială sfântă care asigură stăpânirea duhului asupra patimilor trupești.
Postul este o jertfă liber consimţită, de credincios pentru progresul său duhovnicesc; este o negare de bună voie a tot ceea ce înrobește sufletul; el este mijloc de supunere, întărire a voinţei, este cea mai mare contribuţie a omului pe calea sfinţirii lui. De asemenea, este un mijloc de binefacere socială. El are o importanţă deosebită în anul liturgic, pentru pregătirea sărbătorilor. Se înţelege, însă, de la sine că postul, ca abţinere de la mâncare, băutură şi pofte trupești, nu este singurul mijloc de desăvârșire şi cea mai importantă datorie creștinească. Postul trupesc trebuie dublat negreșit de cel sufletesc, de rugăciune, de milostenie şi de orice faptă de caritate. Numai așa el este un post deplin. Din acest punct de vedere, putem spune că postul are o importanţă socială, constituind un mijloc şi o forţă de progres, de întrajutorare. Sub această formă el este strâns legat de o altă virtute şi anume de cumpătare, care cere omului să folosească din bunurile pe care Dumnezeu i le dă, numai atât cât îi trebuie. Prin întrebuinţarea raţională şi echilibrată a bunurilor materiale, prin renunţarea de bună voie la consumarea îndreptăţită a lor, creștinul poate oferi şi celui care nu are posibilitatea de întreţinere şi de existenţă. Sf. Părinţi despre post: “Hrana trebuie dată trupului nu pentru satisfacerea plăcerii, ci spre satisfacerea slăbiciunii, caci cei care se împărtășesc din mâncări din alte pricini, se vor osândi ca cei care s-au dedat desfătării”. “Când cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul”, răspunde-i: “Eu aveam un dușman şi m-am împăcat cu el” . (Sf. Ioan Gura de Aur) „Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi vreun sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul şi urechile, şi picioarele, şi mâinile voastre, şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate şi de hrăpire şi de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine… Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase”. (Sf. Ioan Gura de Aur) „Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat” (Faptele Apostolilor 13, 2). „Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră” (Faptele Apostolilor 14, 23).

BISERICA - CASA LUI DUMNEZEU: Postul Sfintilor Petru si Pavel

Postul Sfintilor Petru si Pavel

DOAMNE AJUTA !
MAI AVEM CATEVA ZILE PANA LA  INCEPUTUL POSTULUI SFINTILOR APOSTOLI PETRU SI PAVEL...un timp dedicat mai mult interiorizarii...DE LUNI INCEPEM POSTUL...UN POST FOARTE SCURT SI USOR DE DUS TINAND SEAMA CA AVEM FRUCTE SI LEGUME DIN BELSUG...

Se spune ca odata intre doi oameni sa  starnit o ceartă pentru o bucată de pămant . Dumnezeu a dat glas unei cărămizi dintr-un zid care le-a spus...
Am fost rege si am stăpânit lumea timp de sute de ani, apoi am fost cenușe 1000 de ani ,după care un olar m-a luat si m-a prefăcut intr-o ulcică, dupa ce am fost folosită alte sute de ani  ,m-am preschimbat in pulbere ...Un mester m-a luat si m-a prefăcut in caramidă si stau in zidul ăsta de sute de ani...
Pentru ce vă certati pentru o bucata de pămant pe care va trebui sa o părăsiti atăt de  curănd. De foarte multe ori uităm ca viata noastra nu este atăt de lungă pe cat ne-am dori . Alergăm dupa diferite lucruri uitănd ca fericirea vine dinlăuntrul nostru , ca si solutiile la toate problemele  care se ivesc in viata noastră .
Mai multă atentie  la propriul suflet , poate raspunde chiar si unor intrebari strict materiale...
Postul Sfintilor Petru si Pavel face parte din cele 4 posturi mari de peste an , in care trebuie sa ne curătim sufletele , sa ne spovedim si impărtăsim cu scump trupul si săngele lui IISUS HRISTOS.
vă las aici un link să cititi căt de important este acest post , dintre posturile importante de peste an...
 clic pe link !
 http://babylenuta.blogspot.ro/2013/06/doamne-ajuta-dumnezeu-sa-iti-asculte_16.html

Si pentru ca urmează sa merg si eu sa ma impărtăsesc ...imi cer iertare  tuturor ,celor ce mă cunosc ,prietenilor virtuali si nu numai ...daca am gresit cu ceva ,vă rog să mă iertati si cand mai gresesc sa imi atrageti atentia, că nu mă supăr...ca să indrept gresala , caci nu e nimeni fară de păcat ...Dumnezeu să fie alături de noi si Sfinții Petru si Pavel , dragi sufletului meu sa ne ajute tuturor...
Acum să vă povestesc ceva,  eu cred ca acesti sfinți au facut o minune cu mine...
Acum 7 ani cu o zi inainte de lăsarea postului m-am dus la biserica noastră care are hramul Sfintilor si m-am rugat lor si Maicii Domnului să mă ajute să mă las de fumat. Eram o fumătoare inrăită si nu credeam vreodata ca o sa reusesc să scap  de acest viciu.
Dar cu rugăciune se poate orice , la Dumnezeu totul e posibil.
Eu tineam posturi si atunci dar fumam, si multi imi spuneau sa nu mă chinui să tin post pentru că nu e primit si seamănă mai mult cu o cură de slăbire ...Nu puteam sa merg intr-un pelerinaj ca aveam si tigările cu mine...nu puteam sa intru in biserică , ca tigările erau in posetă...de multe ori imi amintesc ca mergeam la Catedrală si le ascundeam ca boschetarii in mărăcini si mergeam mă rugam ,apoi le luam si plecam in drumul meu...
In seara cand s-a lăsat postul am fumat cateva tigări una dupa alta , am ingenunchiat si am facut cateva rugăciuni si 33 de mătănii...cati ani a avut Măntuitorul, citisem eu asta undeva...
Am pus pachetul cu tigări in sertar , si m-am culcat . Noaptea m-am visat fumănd ,si m-am trezit cu o poftă nebună de tigări...Am mers iar la biserică , m-am plimbat ,si cand imi venea poftă de tigară , trăgeam aer curat in piept si spuneam cate o rugăciune , sau un Doamne ajuta-mă !
După doua săptamăni am dat tigările rămase unei prietene care venise la mine si nu avea tigări...vă mărturisesc ca de multe ori am incercat sa  mă las , de multe ori am strivit pachetul de tigări si l-am  aruncat in gradină , dar...la 2-3 noaptea umblam de nebună pe langa bloc sa caut tigările ...eram inrăită , si cum imi place ca orice fac sa fac bine...
Un an de zile tot imi venea poftă de tigară..dar incet , incet tot mai rar...
Numai un fumător care doreste sa se lase de tigări mă intelege , prin ce am trecut .
Au trecut 7 ani si vă spun cu mana pe inimă ca nu am cumpărat niciodată un pachet de tigări nimănui...si nici nu imi amintesc de tigara doar dacă văd pe cineva fumănd...
De atunci cand imi aduc aminte , multumesc Sfintilor că eu cred ca am avut ajutorul lor , ca altfel nu reuseam ...

Pilda

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 Alexandru Macedon, cuceritorul lumii, prinzând odată un pirat, a cerut să fie adus dinaintea sa şi l-a întrebat:
- Cu ce drept bântuieşti tu mările?
Iar piratul i-a răspuns cu îndrăzneală:
- Cu acelaşi drept cu care bântuieşti şi tu uscatul, lumea! Eu jefuiesc din când în când câte o corăbioară, tu însă jefuieşti şi prădezi împărăţii întregi şi cu toate acestea mie îmi zice lumea hoţ (pirat), iar ţie, împărat...

Aşa facem şi noi: îi judecăm pe oameni, pentru neputinţele lor, pe când şi noi săvârşim aceleaşi fapte rele, sau şi mai rele.

“De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.”
(Sfânta Evanghelie dupa Luca, 6, 41-42)

SFINŢII MUCENICI ZOTIC, ATAL, FILIP ŞI CAMASIE DE LA NICULIŢEL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

IZVOARE ALE SFINŢENIEI, RĂSĂRITE DIN PĂMÂNTUL RODITOR AL DOBROGEI

Pe urmele înaintaşilor păşind aţi ridicat întru mărturisire Crucea lui Hristos,
Şi ca nişte miresme strălucitoare de tămâie v-aţi adus înaintea Domnului ca prinos.
Jertfa dragostei către Împărat aţi pecetluit-o cu sângele vostru mucenicesc
Şi tot pământul l-aţi îmbrăcat ca şi cu veşmânt iubitor de mir ceresc.

În vistieriile Mucenicilor v-aţi aşezat ca nişte flori ale credinţei curate,
Şi gingăşia voastră şi-a găsit ecoul în Raiul desfătărilor minunate.
Cu slavă şi cinste aţi împodobit patria şi credinţa noastră strămoşească
Flăcările Adevărului tainic, ducând mai departe prin jertfa voastră.

La cetatea cerească aţi ajuns mai întâi cu gândul purtat pe valurile rugăciunii,
Cu smerenia cugetului aţi bătut la uşa Împăratului, făcându-vă următori Luminii,
Cu faptele dragostei aţi îmbrăcat sufletul ca şi cu nişte raze atotcuprinzătoare
Ce îmbrăţişează toată zidirea cu toată limpezimea sufletului cea sfinţitoare.

Sfinte Atal, pe pământul străbun ţi-ai purtat aripile îngereşti ale rugăciunii,
Şi ascultând glasul Evangheliei lui Hristos, te-ai învrednicit de vederea minunii
Căci lepădând toată cugetarea cea lumească, te-ai ridicat la vrednicia împărătească,
În inimă sădind sămânţa dreptei credinţe ce s-a îndulcit de mirul din vistieria cerească.

Ca un luceafăr ai răsărit pe cerul Bisericii, zâmbind cu privirea sufletului Celui Nevăzut,
Şi purtat de raza nevăzută a Duhului, până în corturile cereşti ai ajuns.
Sfintei Treimi te-ai închinat şi ca un altar ai purtat comorile virtuţilor
Lucrătoare le-ai arătat în tine, peceluindu-le cu jertfa mucenicilor.

Fiu preaales al cetăţii Noviodunum, mlădiţă iubitoare a roadelor dumnezeieşti,
Foc al iubirii însetate de Adevăr, următor al nevoinţelor nepământeşti,
În văpaia mărturisirii iubitoare aruncându-te te-ai adus lui Hristos ca o jertfă vie
Şi cele văzute în cămara minţii şi în oglinda inimii ai râvnit să le vezi în veşnicie.

Lepădând slava acestei lumi, ai privit limpede cele închipuite pe cerul credinţei,
Sub Crucea lui Hristos ai aflat mângâierea iubirii care dă aripi pocăinţei.
În vistieria inimii ai ascuns toate tainele dăruite de Mirele ceresc
Şi cu glasul ai mărturisit pe cel ce dă viaţă deplină sufletului omenesc.

Îmbrăcându-te în veşmântul nestricăciunii ai luminat în Împărăţia cerului ca o stea a veşniciei,
Şi printre cetele îngerilor ascunzându-te, te-ai bucurat că te-ai făcut părtaş slavei cereşti, prin bunăvoinţa Proniei.
Făcându-te părtaş testamentului iubirii lui Hristos, te-ai arătat vrednic moştenitor al Tatălui ceresc,
Şi sub picioarele tale zdrobind vicleşugul păcatului, ai râvnit odihna păcii, învrednicindu-te de sfârşit mucenicesc.
Poarta cerului ai deschis cu cheia inimii iubitoare de Hristos,
Pe calea Adevărului ai mers până ai ajuns la Soarele Prealuminos
Şi închinându-te la Tronul Ceresc ai primit mari daruri din mâna Stăpânului,
Primind sabia Adevărului şi comoara rugăciunii, spre ajutorarea creştinului.

Cu stâlpări de rugăciuni împodobind lăcaşurile cereşti, mila Domnului asupra noastră reverşi,
Şi pe cei din nevoi îi mângâi şi cu nădejdea celor de folos inimile lor le întăreşti
Cu mâini îngereşti împleteşti veşmântul rugăciunii, făcându-te pod pentru cei aleşi
Mijlocind înaintea lui Dumnezeu mare milă, pentru cei ce se luptă cu patimile trupeşti.

Pătimirea ta aşează şi în sufletele noastre ca o icoană curată a credinţei celei adevărate,
Pe masa duhovnicească a sufletului pune gânduri de tărie, de candela iubirii luminate.
Din florile Raiului ne dăruieşte şi cetatea împărătească o arată strălucind în oglinda sufletului
Ca nădejdea celor cereşti, în luptă să ne dea nouă, nevrednicilor, întărirea inimii şi a cugetului.

Soare al revărsărilor de har te-ai făcut pentru pământul Dobrogei, încălzind minţile credincioşilor
Din malea învolburată a ispitelor ridici pe toţi şi cu toiagul credinţei îi sprijini, povăţuindu-i spre ceata Sfinţilor
Pe toţi cei ce aleargă la tine, cinstind jertfa ta preacurată, din untdelemnul candelei cereşti le dăruieşti picături,
Căci pentru mărturisirea ta cea întru lumină, Împăratul te-a învrednicit de alese slujiri.

Podoabă nepreţuită a Sciţiei Minor, sabie ce ai tăiat gândul rău al tiranilor,
Crinul cu strălucire îngerească, ce ai răsărit sub lumina păcii în ţarina creştinilor,
Comoară purtătoare a glasului mântuirii, ridicarea cugetului la înălţimea mărturisirii,
Vas al mirului iubitor de jertfă, roagă-te Domnului să ne întărească pe piatra sfinţirii !

Sfinte Zotic, te-ai împărtăşit în acelaşi gând de dragoste din paharul suferinţei,
Şi vicleşugurile păgânilor biruind, te-ai arătat neclintit stâlp, zidit pe temelia credinţei.
Cu botezul Sângelui împărătesc ţi-ai luminat sufletul tău, strălucindu-l cu podoabă îngerească
Până la moarte ai urmat Celui Ce ţi-a deschis vistieriile cerului şi te-a primit în slava Sa cerească.

Apărător al dreptei-credinţe te-ai arătat şi râvna ta te-a urcat pe treptele mărturisirii,
Ce te-au călăuzit, sub lumina rugăciunii, până la cele nădăjduite prin puterea iubirii.
În oglinda Adevărului privind Chipul Celui Ce stăpâneşte toate cu toiagul iubirii,
Ai mărturisit că este Împărat în veac şi te-ai grăbit să-I aduci roadele jertfirii.

Ca un trandafir ai crescut în pământul strămoşesc şi sub razele Duhului dăruit-ai cerului zâmbet îngeresc,
În strălucirea virtuţilor te-ai îmbrăcat şi te-ai făcut încă de pe pământ slujitor ceresc.
De valurile vântului fiind clătinat, cu mireasma rugăciunii toate ispitele ai împrăştiat.
Şi neamului tău ai lăsat moştenire rugăciunea, ca desăvârşire a gândului curat.

Ca un mir de sfinţenie pământul a primit cu bucurie sângele tău mucenicesc,
Preţul cel nepreţuit cu care ai dobândit în ceruri palat împărătesc.
Ostaş neînfricat al dreptei-credinţe te-ai arătat, biruitor sub călăuza Împăratului
Legea s-a ţinându-o neştearsă pe tăbliţa inimii, ai făcut lucrătoare puterea sfatului.

Nestemată scumpă şi duhovnicească ce împodobeşte veselia Mucenicilor,
Cunună împărătească ce prin credinţă curată te-ai făcut moştenitor odihnei Sfinţilor.
Rugător neîncetat pentru neamul străbun, Prieten râvnitor al mântuirii credincioşilor,
La înfricoşătoarea Judecată te roagă Domnului să aflăm milă şi izbăvire de osânda chinurilor.

Inima ta a fost cuprinsă de razele dreptei credinţe ce ţi-au descoperit în cămara cerului taine negrăite,
Gândul întărindu-ţi cu nădejdea ce izvorăşte din roadele credinţei, te-ai ridicat la cele smerite.
Ocean de răbdare s-a revărsat peste tine şi înfricoşarea chinurilor nu ai socotit
Gândul fiind alipit de dragostea lui Hristos, toate ispitele cu tărie ai biruit.

Cu totul te-ai lepădat de tine şi toată viaţa ta cea împodobită cu miresmele curăţiei Domnului ai dat,
Întru nimic ai socotit tirania chinurilor şi cu apa cea vie a mărturisirii lucrătoare sufletul ţi-ai udat,
Puteri sufleteşti negrăite ai dobândit şi spre jertfă te-ai avântat, dorind să vezi privirea Celui Iubit,
Care în pragul Împărăţiei te aştepta, mult râvnind să dăruiască cununa slavei fericitului mucenic.

Fiu al bisericii dreptmăritoare fiind, cu jertfa ta cea sfântă palatul dumnezeiesc ai împodobit
Comoară în vistieria rugăciunilor Sfinţilor te-ai adus, mijlocind înaintea Domnului creştinesc sfârşit.
Hotarele ţării le împrejmuieşti cu zidul rugăciunilor, cel ridicat din pietrele credinţei ortodoxe,
Şi din cetatea lui Hristos alungi săgeţile celor necredincioşi, care vor pieirea celor alese.

Ca o floare aleasă a Episcopiei Tomisului, străluceşti în grădina duhovnicească a creştinilor,
Şi miresmele virtuţilor dăruieşti tuturor celor ce luptă cu nădejde spre dobândirea cununilor.
Mărturisitor al credinţei strămoşeşti fiind, înveţi pe toţi jertfa arătându-le icoana vieţii tale
Mintea de la cele pământeşti o ridici şi deschizi privirea sufletului spre a întrezări a cerului cale.

Mărgăritar al Ierusalimului ceresc, Ecou al mărturisirii întemeiate pe Piatra Împărătească,
Stâlp ce cuprinzi sărutarea cerului prin rugăciunea veghetoare în via cerească
Glas al dorului îngeresc înfiripat printre tainele nepătrunse ale sufletului,
Ca un diamant îmbrăcat în formele virtuţilor, luminează-ne întunericul cugetului !

Sfinte Filip, dragostei apostoleşti ai urmat şi de cuvântul blândeţii lui Hristos ai fost cucerit,
Ca o rază a Soarelui celui de taină în pământul Sciţiei celei mici ai strălucit.
Vas al înţelepciunii dumnezeieşti făcându-te, ai revărsat asupra tuturor lumina cunoştinţei
Care trezeşte inima din somnul morţii şi o face râvnitoare spre mărturisirea credinţei.

Nori prealuminoşi de rugăciune adăpostind în cerul sufletului, primit-ai putere mărturisitoare,
Prin Care pe Cel Nezidit L-ai arătat Împărat al cerului şi pământului, dătătorul de ştiinţă luminătoare.
Sămânţa cea bună sădită de Creator în pământul sufletului tău a adus valuri de rod îmbelşugat,
Împodobind şi ţarina credinţei noastre, prin care am suit cu bucurie scara Veşnicului Împărat.

Lucrând cu osteneală de la răsărit roadele faptei bune în pământul credinţei Stăpânului,
Te-ai învrednicit ca la apus să primeşti slobozirea din trup sub mărturia Adevărului Cuvântului.
Lumina sufletului tot mai curată ai arătat-o prin faptele bune şi cu sângele mucenicesc ai îmbrăcat-o,
Pentru care, cu vrednicie, ai fost primit în Cămara laudelor îngereşti şi viaţa veşnică ai aflat-o.

Ca o albină înţeleaptă în zborul cel duhovnicesc te-ai ridicat la înălţimile veşniciei,
De unde ai contemplat florile cele adevărate ale virtuţilor întemeiate pe pământul trăiniciei.
Şi adăpându-te cu sete din nectarul cel cu dulceaţă îngerească al Duhului,
Te-ai aprins de dragostea dumnezeiască, jertfindu-te cu dor Cuvântului.

Cercetând Sfânta Scriptură cu ochii înţelepciunii, privirea ţi-ai odihnit-o în tainele dreptei-credinţe,
Care ţi-au izvorât putere sfinţitoare şi te-a îmbrăcat cu făgăduinţa cereştii biruinţe.
Ca un iconom credincios al celor de folos ai adus multă cinste Stăpânului
Şi talantul tău l-ai înmulţit prin rânduiala înţeleaptă, spre biruinţa binelui.

Gata a fost inima ta a nădăjdui spre Dumnezeu şi de săgeţile vrăjmaşilor nu te-ai înfricoşat,
Contemplând icoana Cuvântului, toate gândurile păgânilor deşarte le-ai arătat,
De vremelnica viaţă nu te-ai îngrijit, ci spre drumul veşniciei şi mai mult ai alergat
Sub pavăza dumnezeiască ai călătorit neabătut, până ce Împărăţia cea dorită ai aflat.

Mărturisind pe Hristos-Adevărul întrupat spre ridicarea noastră din înşelăciunea vrăjmaşului,
Ai pătimit crunt, dar nu te-ai lăsat doborât, fiind neîncetat întărit de dragostea Împăratului.
Iar acum frumuseţile cele nădăjduite le priveşti şi cu cetele Îngerilor te închini Celui Iubit,
Cu care împreună la altarul rugăciunii stând, roagă-te să aflam şi noi biruinţă în războiul gândit.

Ajungând la limanul odihnei ai fost primit cu bucurie şi cinstit ca un vrednic prieten al Mirelui,
La ospăţul duhovnicesc al păcii ai fost aşezat şi la lumina iubirii ai contemplat chipul Soarelui.
Negrăitele cântece din vistieria cerească ai învăţat şi spre lauda Stăpânului cu dor te-ai avântat,
Dănţuind în hora împărătească, roagă-te şi pentru cei ce bucuria cerească încă nu au aflat.

Prin răbdarea chinurilor ai dobândit sufletul tău şi podoaba trupului nu ai preţuit,
Vii ai făcut în viaţa ta cuvintele Evangheliei ce la Adevăr paşii ţi-au călăuzit,
Iubirea lui Hristos în tine sălăşluindu-se te-ai făcut asemenea îngerilor, râvnind doar cele cereşti,
Şi Adevărul strălucind deasupra Ta te-a chemat tainic prin glasul sufletului la slava celor nepământeşti.

Fântână a cereşilor daruri, mărturisire îngerească a înţelepciunii celei adevărate,
Inimă întemeiată pe Adevărul veşnic izvorâtor de tărie, nădejdea celor luminate
Crin al tainicelor înţelesuri ce-şi poartă paşii printre comorile înţelepciunii cereşti,
Viaţă noastră o aşează pe altarul dreptei-credinţe, cea dăruitoare a oazelor îngereşti !

Sfinte Camasie, mlădiţă cuvântătoare a Adevărului, răsărită din iubirea Luminii,
Glas limpede al mărturisirii binecuvântat de puterea sfinţitoare a rugăciunii,
Oază a tainelor îngereşti, acoperite de veşmântul smerit al sufletului,
Privire neîncetată către Hristos, Înălţime ce îmbracă vrednicia cugetului.

La păşunea duhovnicească aducând pe cei rătăciţi, prin deşertul patimilor ai răzbit,
Mersul ţi-a fost hotărât şi odihnă deplină nu ai aflat până ce Împărăţia nu ai găsit.
Priveliştea inimii ţi-a arătat frumuseţea Raiului dăruită celor ce se fac vase ale Cuvântului
Şi sufletul purtând pecetea dragostei a urmat cu râvnă împlinirea tainei Stăpânului.

Al Dobrogei strălucit Soare, ce povăţuieşti pe cei ce trec marea întunecată a acestei vieţi,
Şi cu veşmântul nădejdii acoperindu-i în Împărăţia cea neînserată cu dragoste îi aştepţi.
Pentru Hristos foarte ai suferit şi greutatea jertfei celei curate nu ai socotit
Căci privind cu ochii iubirii, în îndurarea muncilor grele te-ai întărit.

De uciderea trupului nu te-ai înspăimântat şi de cele materiale cu bucurie te-ai lepădat
Ca de moartea sufletului să scapi şi să te învredniceşti de viaţă veşnică lângă Împărat.
Cu mulţumire pământul dobrogei a primit sângele tău ca pe un izvor roditor şi minunat
Care a urmat întru asemănare Stăpânului, Care pentru noi ca jertfă S-a dat.

Ochii Domnului privind spre Tine, te-a întărit întru mărturisirea iubitoare,
Şi cuget viteaz dăruindu-ţi, ţi-a înlesnit drumul spre cetatea săltătoare,
Nesocotind durerea chinurilor ai stat pe altarul jerfei, împodobindu-l cu gândul înmiresmat al rugăciunii,
Prin puterea mărturisirii celei drepte ai dat pildă de sfinţenie lucrătoare lumii.

Prin pătimirile tale ai câştigat inimile celor ce priveau tăria ta neclintită de valurile răutăţii,
Aducând la Hristos pe cei ce prin vieţuirea lor în neştiinţă colindau cărările morţii.
Hotărârea cea neclintită a credinţei tale văzându-o păgânii, cu sabia, capul ţi-au tăiat
Dar gândind la întâlnirea cu Mirele iubit, ca jertfă curată pentru El te-ai dat.

Mintea grăind despre frumuseţea icoanei lui Hristos, spre cele cereşti râvnea,
Şi în mijlocul chinurilor negrăite, de mirul mucenicesc al slavei se îndulcea,
Părăsind cugetarea la deşertăciunile acestei lumi, te-ai făcut ca un vas răsărit din adâncimi
Şi toate tainele limpezi ale înţelepciunii dumnezeieşti cuprinzând, te-ai făcut trâmbiţă a veşnicelor doriri.

Preţuind cele veşnice, cu sângele tău ai răscumpărat veşnicele daruri îngereşti,
Şi privirea avându-o întemeiată pe cerul credinţei, ai defăimat cele lumeşti,
Cocor al zborurilor de taină, aprinzând făclia cerului cu lumina jertfei tale muceniceşti,
În cetele Sfinţilor te-ai aşezat, de unde nu încetezi a trimite ofrande cereşti.

Cu cerească dorire fiind împodobit, cele înalte ai lucrat încă de pe pământ,
Şi roade multe ai adus Domnului, mângâindu-te neîncetat cu al Său cuvânt.
Cu nădejdea la slava celor de sus, ca şi cu un veşmânt te-ai îmbrăcat vremea ispitirii,
Înfocat doritor al mântuirii sufletului fiind, ai alergat la Raiul fericirii.

Floare a bunelor vestiri de bucurie, ridicată de corul îngeresc la veşnica veselie,
Cărare a Împărăţiei mângâiată de paşii credincioşilor ce se grăbesc spre veşnicie,
Bun Dăruitor al razelor de lumină culese din grădina Cuvântului,
Inimile cele întunecate de patimi le trezeşte la mărturisirea Adevărului !

Ca nişte stele ce în întunericul pământului au răsărit tainice raze ale Adevărului,
Sfintele voastre moaşte s-au arătat în Dobrogea, povăţuite la lumină de iubirea cerului.
Şi astfel, ca nişte comori trimise din vistieria împărătească am primit darul Domnului,
Pentru care îl rugăm să ne învrednicim de mijlocirea rugăciunii voastre, spre binecuvântarea omului.

Sfantul Iuliu Veteranul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 

Sfantul Iuliu Veteranul este praznuit pe 27 mai. A facut parte din legiunea romana din cetatea Durostorum, oras din provincia Moesia Inferior (astazi Silistra). A devenit veteran dupa 20 de ani de slujire in armata. Pentru ca refuza sa aduca jertfa zeilor, este amenintat cu taierea capului. Sfantul Iuliu Veteranul nu se infricoseaza la aflarea acestei pedepse, dimpotriva, o considera o incununare a vietii sale pamantesti.

In procesele verbale de judecata, prezente in "Acte martirice", aflam si marturisirea lui Iuliu Veteranul: "Acela (Iisus Hristos) a murit pentru pacatele noastre, ca sa ne daruiasca viata cea vesnica. Hristos Dumnezeu ramane in vecii vecilor. Pe Acesta de-L va marturisi cineva, va avea viata vesnica; iar cel ce-L va tagadui va avea pedeapsa vesnica“.

Dupa mai multe incercari de convertire, Sfantul Iuliu Veteranul le raspunde: "De voi trai impreuna cu voi, va fi pentru mine moarte. Daca voi muri inaintea Domnului Hristos, voi trai in vesnicie. Am ales sa mor pentru un timp, ca sa traiesc in vesnicie cu sfintii".

Ca urmare a acestui raspuns, dregatorul Maxim a poruncit ca lui Iuliu Veteranul sa i se taie capul. A primit moartea in cetatea Durostorum, pe 27 mai 298.

SF. PAHOMIE CEL MARE – pilda si pentru noi

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Pe 15 mai este ziua praznuirii Sfantului Pahomie cel Mare, un stalp duhovnicesc dintre cei mai inalti ai monahismului egiptean al secolului de aur, al IV-lea, intemeietor de traditie cenobitica dupa o “regula” primita prin descoperire directa de la Dumnezeu, daruit cu aproape toate harismele minunate ale Duhului Sfant si ale carui viata, pilde si invataturi sunt la fel de vii si de folositoare si pentru noi, cei mai decazuti crestini din mijlocul noului Babilon care a devenit lumea de astazi…

Continuare aici :

 http://www.razbointrucuvant.ro/2008/05/14/sf-pahomie-cel-mare-pilda-si-pentru-noi/

Sfantul Isidor din Hios

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                     Astazi biserica ortodoxa sarbatoreste pe Sfantul Isidor din Hios

                                          Sf.Mc.Isidor din Hios; Sf.Sfintit Mc.Terapont

In anul dintai al imparatiei lui Decie, a iesit porunca imparateasca, in toate partile stapanirii Romei, ca sa se scrie, sa se numere ostasii si sa se randuiasca cetele. Si au mers corabiile unui voievod, Numerian, la ostrovul (insula) Hios, in care erau adunati cei inscrisi la oaste. In acea vreme era in ostrovul acela, Sfantul Isidor, cu neamul din Alexandria. Cu trupul era tare si viteaz, iar cu credinta crestin, avand viata placuta inaintea lui Dumnezeu. Toate zilele sale si le petrecuse in post si in infranare, iar in lucrurile cele bune umbla cu intreaga intelepciune. De desertaciunile si desfatarile lumii acesteia se ferea si fugea de necuratiile paganesti. Acesta, pentru vitejia sa, s-a scris in oaste si s-a randuit in ceata lui Numerian.

Dupa aceea a iesit alta porunca de la imparat, ca toti cei ce cinstesc pe Hristos sa se inchine zeilor paganesti; iar cei ce nu vor sa se inchine sa fie siliti cu munci. Mai ales daca cineva s-ar afla intre ostasi, crezand intru Hristos, acela sa fie silit in tot chipul la inchinaciune idoleasca si la jertfe, randuite dupa obiceiul vechi al Romei. Atunci un ostas oarecare, cu numele Iulie, apropiindu-se de voievodul Numerian, i-a spus ca fericitul Isidor este crestin. Deci, voievodul indata a poruncit sa prinda pe sfantul si sa-l puna inaintea nedreptei sale judecati. Pranzindu-l si aducandu-l, l-a intrebat: "Cum te numesti?" Raspuns-a sfantul: "Ma numesc Isidor". Zis-a voievodul: "Oare tu nu voiesti sa te supui imparatului Decie si sa aduci jertfe zeilor?" Raspuns-a Sfantul Isidor: "Si cine sunt zeii vostri, ca eu, fiind crestin, sa le aduc jertfa? Oare nu sunt idoli surzi si orbi, neavand nici o simtire?"

Zis-a voievodul: "O, ce rea si necurata hulire! Cu adevarat omul acesta este vrednic de mari munci si pedepse". Grait-a sfantul: "Vrednic sunt ca pentru Dumnezeul meu sa patimesc tot felul de munci si sa sufar moarte, ca Stapanul meu sa ma invredniceasca cetei sfintilor mucenici, care au murit mai inainte de mine pentru numele Lui cel sfant. Si stiu ca cei ce cred si nadajduiesc in Hristos nu mor niciodata, pentru ca asa a zis Domnul nostru: Cel ce crede in Mine de va si muri, viu va fi. Numerian a zis: "Vei jertfi idolilor ca sa fii viu, sau nu?" Raspuns-a sfantul: "Chiar de vei ucide trupul meu, dar peste suflet nu vei putea stapani; insa, de acum, munceste-ma precum voiesti, pentru ca am pe adevaratul si viul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Care acum petrece in mine si va fi tot cu mine si dupa moartea mea; iar eu sunt si voi fi in El, neincetand a marturisi preasfant numele Lui, pana ce sufletul este in trupul meu".

Zis-a voievodul: "Macar odata jertfeste legii imparatesti si dupa aceea vei face ce poftesti. Raspuns-a sfantul: "Paganule, nu ma vei putea amagi pe mine cu mestesugul tau, pentru ca cel ce s-a lepadat odata de Domnul sau, mai poate sa se numeasca credincios? Adica, daca cineva este necredincios in putin, apoi este necredincios si in mult; iar mie sa nu-mi fie in gand a face ceva necredincios si neplacut Domnului meu". Zis-a voievodul: "Isidore, eu te sfatuiesc de bine, asculta sfatul meu; iar de nu vei asculta, voi pune cumplite munci pe tine, pana ce vei marturisi marirea zeilor nostri".

Atunci Numerian a poruncit la patru ostasi, ca sa-l dezbrace si sa-l bata cu vine de bou fara mila. Fiind sfantul batut, ii ziceau cei ce stateau imprejurul lui: "Isidore, supune-te voii imparatesti, mai inainte pana a nu muri in munci". Sfantul a raspuns lor: "Eu ma supun voii si poruncii Domnului meu, Imparatul Cel ceresc si vesnic; pe Acela Il marturisesc, Il cinstesc si nu-L voi lasa, nici nu ma voi lepada de El, ca si eu sa nu fiu lepadat de El in ziua Judecatii!" Dupa acea bataie, muncitorul il amagea pe sfant cu momeli si il infricosa cu ingroziri, vrand sa-l plece la a sa paganatate; dar nimic n-a sporit, ci auzea de la dansul numai dosadiri si ocari pentru el si zeul sau. Deci, umplandu-se de manie, a zis: "Eu voi porunci, ca sa taie limba ta cea necurata". Raspuns-a sfantul: "Chiar si limba mea de o vei taia, tot nu vei lua din gura mea marturisirea numelui lui Iisus Hristos". Si indata i-au taiat limba mucenicului dupa porunca muncitorului; insa, sfantul, si dupa taierea limbii vorbea bine, slavind pe Hristos, adevaratul Dumnezeu.

Voievodul, cupranzindu-se de spaima, a cazut la pamant si si-a pierdut limba sa si a ramas mut; incat dupa ce l-a ridicat de la pamant nu putea sa vorbeasca nimic, fara numai prin semne spunea si, cerand hartie, a scris pe dansa aceste cuvinte: "Pe Isidor cel ce nu voieste sa se supuna poruncii imparatesti, poruncesc sa-i taie capul cu sabia". Aceasta citindu-se, sfantul mucenic a strigat cu bucurie, zicand: "Multumesc Tie, Doamne Iisuse Hristoase, ca nu m-ai departat pe mine de la dar si de la mila Ta. Te laud pe Tine, Stapane, viata si suflarea mea, si cint Tie, Doamne, puterea mea si luminarea mintii mele, Cel ce mi-ai dat mie limba neincetata, ca sa slavesc maririle Tale". Dupa acestea calaul, luand pe mucenic, l-a dus la taiere. Si mergea Sfantul Isidor bucurandu-se, mergand inainte la junghierea sa, ca un mielusel fara de prihana. Deci, cautand spre cer cu luminoasa fata si cu ochii veseli, graia: "Sfinte Stapane, multumesc Tie ca ma primesti pe mine acum, cu bunavoirea Ta, intru locasurile Tale si in locurile cele de odihna".

Sosind la locul la care era sa se savarseasca, a cerut vreme spre rugaciune si, rugandu-se, si-a plecat sub sabie cinstitul lui cap. Astfel s-a taiat pentru Hristos, Care Si-a plecat pe Cruce Sfantul Sau cap, pentru noi. Dupa taierea capului Sfantul Mucenic Isidor, cinstitul lui trup a fost aruncat spre mancarea cainilor si fiarelor. Dar un oarecare Amonie, prieten al lui si crestin tainuit, a luat sfantul lui trup si, sapand in taina un mormant impreuna cu ceilalti frati credinciosi, l-au pus in pamant, ca pe o vistierie de mare pret.

Apoi singur s-a facut urmator nevointei celei patimitoare. Pentru ca, plecand Amonie cu corabia spre Elespont in Cizic, s-a incununat cu cununa muceniceasca. Apoi moastele cele cinstite ale Sfantului Isidor, venind din Efes oarecare dreptcredincioasa femeie, anume Mironia, le-a scos din pamant si le-a uns cu miresme de mult pret si, infasandu-le cu panza curata, le-a pus la un loc cinstit, deasupra carora, dupa incetarea prigoanei, a zidit o biserica in numele lui, iar bolnavii luau tamaduiri de la cinstitele lui moaste, intru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Cel slavit impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh. Amin.

SURSA Crestin ortodox.ro

CĂTRE ORGANELE TRUPULUI MEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                           Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Mintea mea cea mult pribeagă
 Şi de slavă râvnitoare, 
Strângeţi gândul şi ţi-l leagă
De smerita cugetare!

Ochi deprinşi cu iscodirea
Frumuseţilor lumeşti,
Aţintiţi-vă privirea
Şi la cele sufleteşti!

Neastâmpărată gură
 (La vorbiri politiceşti),
 Graiurile din Scriptură 
S-ar cădea să le rosteşti.

Nasule, dorind tu foarte
De mirosurile bune,
 Gustă şi miros de moarte
 Ca să iei înţelepciune!

Voi urechile “cocoane” 
Răsfăţate-n vorbe moi,
 Să vă sune la timpane
Glasul trâmbiţii de-apoi!

Braţelor, fiind voi slugă 
La aceste trecătoare, 
Înălţaţi-vă la rugă
Şi la fapte de-ndurare!

Iară voi, râvnind – picioare - 
Numai calea cea răsleaţă,
Apucaţi şi vreo cărare
Care duce la viaţă!

Sfântul Mc Ioan Valahul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...Hristos a înviat!

Sfantul Mucenic Ioan Valahul, s-a nascut in Tara Romaneasca in vremea domnitorului Matei Basarab. 

Sfantul Mucenic Ioan Valahul la varsta de 15 ani a fost prins ca ostatic de catre turci si dus la Istambul, unde dupa doi ani a primit moarte muceniceasca. Moastele Sfantului Ioan Valahul nu ni s-au pastrat, existand posibilitatea ca trupul său sa fi fost aruncat in apele Bosforului sau ingropat de crestini intr-un loc din jurul Istanbulului. Viata Sfantului Ioan Valahul, a fost scrisa de Ioan Cariofil, un invatat grec din acea vreme care martor al patimirilor lui , fiind tiparita la Venetia de Sfantul Nicodim Aghioritul.
Viata Sfantului Mucenic Ioan Valahul (sec. 17), desi foarte scurta, este ca un adevarat roman, transfigurat insa de puterea credintei. De bun neam muntenesc, Ioan este luat rob de turci la numai 15 ani. Era frumos la chip si bine legat la trup, ager la minte si curat la inima. I. P. S.Bartolomeu Anania spune ca «trupul minunat al tanarului era ca o biserica in care fumega, plina de miresme, catuia sufletului sau curat si jertfelnic». Pe drumul spre Stambul, un pagan pervers pune ochii pe el si-l cumpara pe un pret bun, cu gandul de a-l sodomiza. «Sunt stapanul tau, te-am cumparat cu aur si fac cu tine ce vreau!». «Ba – raspunde tanarul – stapanul meu este Hristos, Care m-a cumparat cu sangele Lui si face cu mine ce trebuie!». Aparandu-si demnitatea si curatia, Ioan il omoara pe pagan, iar judecata vizirului il da vaduvei celui ucis, spre a face cu el ce va voi. Femeia, cucerita de frumusetea lui, il ispiteste timp de peste 2 ani sa treaca la legea ei si sa-i devina barbat, dar Ioan nu cedeaza: «Curatia sufletului mi-o voi pastra si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma voi insoti cu tine!». In cele din urma, infuriata, vaduva il facu sa ajunga in temnita, unde fu chinuit din greu, iar in cele din urma dat mortii, prin spanzurare. Dar el primi senin cununa muceniciei, la 12 mai 1662, uimindu-i chiar si pe proprii calai si ramanand pilda vesnica de credinciosie pentru intreaga suflare ortodoxa.

Rugaciunea Sfantului Serafim de Sarov catre Maicuta Domnului

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Atotmilostivă, 
Împărăteasa mea,
Preasfântă Doamnă, 
Fecioară Preacurată,
Născătoare de Dumnezeu, 
Marie,Maica lui Dumnezeu 
Singura şi neîndoielnica mea Nădejde
Nu te scârbi de mine 
Nu mă depărta, nu mă părăsi 
Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă,vezi-mă
 Stăpână,ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă Preacurata.





RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI, DIN PRAVILA SFÂNTULUI SERAFIM DE SAROV

Preasfântă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, acoperă-mă şi mă păzeşte, robul tău, de toată răutatea sufletului şi a trupului şi de tot vrăjmaşul cel nevăzut şi văzut.


"Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre".

Bucură-te şi te veseleşte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară şi te roagă pentru robul tău. Doamnă şi Stăpână a îngerilor şi Maică a creştinilor, ajută-mi mie robului tău. O, Marie, cu totul fără de prihană, bucură-te, Mireasă nenuntită. Bucură-te, bucuria celor necăjiți şi mângâierea celor scârbiți! Bucură-te, hrana celor flămânzi şi limanul celor înviforați! Bucură-te, Cea mai sfântă decât sfinții şi decât toată zidirea mai cinstită! Bucură-te, sfințenia Tatălui, lăcaşul Fiului şi umbrirea Sfântului Duh! Bucură-te, palatul de lumină al lui Hristos Dumnezeului nostru, Împăratul tuturor! Bucură-te, lauda creştinilor şi ajutătoarea cea gata a celor ce te cheamă pe tine!

Preasfânta Stăpâna mea, păzeşte-mă sub acoperământul tău, căci în preacuratele tale mâini îmi pun duhul meu. Fii ajutătoare şi acoperământ sufletului meu în ziua cea înfricoşătoare a judecății şi roagă-te pentru mine, nevrednicul, să intru curat şi limpezit în rai. Să nu mă lepezi, Doamna mea, pe mine, robul tău, ci ajută-mi mie şi dă-mi împlinire cererii. Izbăveşte-mă de toată primejdia, bântuiala, nevoia şi neputința, mântuindu-mă în viața aceasta de acum de tot vrăjmaşul văzut şi nevăzut, umblând cu plăcere de Dumnezeu în voia iubitului tău Fiu şi Dumnezeului nostru, iar la ziua cea înfricoşătoare a judecății izbăvindu-mă de veşnică şi grozavă muncă, să mă închin, să mulțumesc şi să slăvesc întru tot sfânt numele tău în vecii vecilor. Amin!

Bucură-te, Cea plină de har!
Bucură-te, Ceea ce eşti preafericită!
Bucură-te, Cea preabinecuvântată!
Domnul este cu Tine!

Femeile mironosite

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Dintre marile virtuti care au impodobit viatasfintelor femei mironosite, cele mai alese au fost ravna lor sfanta pentru Hristos, evlavia si barbatia de suflet. Cata paza si intarire au pus iudeii si Pilat peste mormantul lui Hristos Mantuitorul nostru ca nu cumva sa vina ucenicii Lui noaptea si sa-L fure. Piatra mare au rasturnat peste Mormantul Domnului, cu peceti au sigilat piatra, ostasi tari si inarmati au pus de straja. Insa toate acestea nu le-au speriat si infricosat pe sfintele femei mironosite. Ravna lor cea mare, sfanta evlavie si barbatia lor de suflet au trecut peste toate intariturile iudeilor, nebagand seama de toata paza mormantului. Un cuget si un gand stapanea mintea si inima lor: sa slujeasca cu toata credinta si evlavia la inmormantarea Preascumpului Mantuitor.

A zis oarecand Solomon: „Femeie barbat cine a vazut?“ Dar iata aici femei mai barbati decat barbatii. Barbatii, ucenici ai lui Hristos, s-au ascuns de frica iudeilor. Petru, cel fierbinte si tare in credinta, de trei ori s-a lepadat de Domnul, pentru care, mai pe urma, s-a cait si a plans cu amar (Luca 22, 62). Iar femeile care din fire sunt fricoase si neputincioase si care, de multe ori, se infricoseaza, chiar acolo unde nu este frica, aici, in slujba inmormantarii Preasfantului nostru Mantuitor se arata mai tari si mai barbatoase decat barbatii. Nu se tem de groaza iudeilor, de indrazneala ostasilor nu se infricoseaza, nici straja de la mormantul Domnului nu le tulbura inima.

Ucenicii, barbati, se tem si se risipesc in toate partile, cum le proorocise Mantuitorul mai inainte. Sfintele femei se aduna. Aceia se ascund, ele ies la iveala, merg la pravalie si cumpara mir si aromate, ca sa unga trupul cel de viata facator al lui Hristos. O, fericite femei, cum nu v-ati temut sa umblati noaptea singure si cum ati indraznit sa va apropiati de acel loc, pe care il pazeau ostasii imparatesti si cum nu v-ati inspaimantat, ci cautati sa pravaliti pietre, sa stricati pecetile, sa deschideti mormantul si sa ungeti cu arome Trupul Domnului? Aceste ispravi ale voastre au pornit din ravna cea sfanta, din evlavia si barbatia cea mare a sufletelor voastre.

Femei neputincioase erati cu firea, dar nu cu mintea si inima voastra, caci intru nimic nu s-au aratat la voi cele ale neputintei femeiesti, ci toate ispravile voastre mai presus de barbatia barbatilor s-au suit. Cu adevarat la voi s-a implinit Scriptura, care zice ca: „Puterea Mea se desavarseste in slabiciune“ (II Corinteni 12, 9) si iarasi Dumnezeu si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari (I Corinteni 1, 27; Psalm 8, 2; Matei 21, 16). Cu adevarat in inima voastra erau cuvintele Preasfantului nostru Mantuitor, care a zis: „Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida“ (Matei 10, 28). Si iarasi zice Duhul Sfant: „Imbarbatati-va si sa se intareasca inima voastra, toti cei ce nadajduiti in Domnul“ (Psalm 30, 26). Voi mai inainte de Apostoli, fapta Apostolilor ati aratat-o. Voi, mai inainte de Sfintii Mucenici, credinta si barbatia de suflet a lor ati lucrat-o... De aceea, mai inainte de Apostoli v-ati invrednicit a propovadui Invierea Domnului.

Unde mai sunt acum femei crestine, iubitoare de Hristos, tari in credinta si in fapte bune, ca femeile mironosite din Sfanta Evanghelie? Si totusi, numarul sfintelor femei in Biserica crestina s-a inmultit, intrecand, uneori, pe cel al barbatilor.

Sa ne gandim la numarul mare al sfintelor mucenite, precum: Tecla, cea intocmai cu Apostolii, Varvara, care a fost ucisa pentru Hristos de tatal ei; Ecaterina, Irina, Maria, Sofia cu cele trei fiice ale ei, Fevronia, Tatiana sau Filoteia de la Arges. Mare este si numarul cuvioaselor care s-au nevoit prin manastiri si pustietati si au ajuns vase ale Sfantului Duh si facatoare de minuni. Dintre acestea, amintim doar cateva, precum: Maria Egipteanca, Eufrosina, Xenia, Pelaghia, Melania, ca si cuvioasele Parascheva de la Iasi, Teodora de la Sihla si multe altele.

Toate aceste cuvioase sunt mirese ale lui Hristos, ucenice ale sfintelor mironosite si rugatoare ale Bisericii pentru noi toti.

Parintele Ilie Cleopa

Sfântul Efrem Sirul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

           Care dintre noi, astăzi, poate să se laude că pătimeşte fără de vină? Nu este oare fiecare necaz al nostru o pedeapsă din partea lui Dumnezeu pentru fărădelegile noastre ascunse ori vădite, pentru greşelile noastre ştiute ori neştiute? Păcatele noastre sunt nespus de multe! 
Şi dacă Dumnezeu nu ne pedepseşte atunci când le-am săvârşit, aceasta se întâmplă pentru că El ne aşteaptă să ne pocăim.  
      Dar dacă vede că întru noi nu este pocăinţă, ne trimite pedepse. Adesea noi cugetăm că pătimim fără de vină. Dar dacă am lua aminte mai bine, ne-am descoperi vina noastră. 
      Odată, Sfântul Efrem Sirul călătoarea către o cetate. Pe cale s-a oprit într-un sat şi s-a abătut să înnopteze la o văduvă bătrână, o bună creştină pe care o cunoştea de mai multă vreme. Văduva l-a întâmpinat cu multă bucurie, i-a dat să mănânce lapte de la vaca care o avea, iar dimineaţa Sfântul Efrem şi-a luat rămas bun. În cetate, Sfântul Efrem a aflat mare tulburare. Era zi de târg. S-a amestecat în mulţime ca să vadă mai unde şi ce se vinde. Aici unul îşi lăuda marfa, în altă parte altul striga, mai departe un alt negustor se târguia cu glas tare cu cumpărătorii... După o vreme însă, o ceată mare de străjeri a înconjurat un grup de oameni în mijlocul căruia s-a întâmplat să fie şi Sfântul Efrem Sirul. Toţi au fost duşi la închisoare. S-a vădit că aceia erau tâlhari coborâţi din munţi. Ei se amestecaseră cu poporul uneltind în acel tulmult ca să jefuiască.
            Dar străjerii au reuşit să-i oprească la vreme. În temniţa întunecată şi julavă tâlharii strigau, blestemau şi se foiau tot timpul. Sfântul Efrem Sirul însă, stând într-un colţ, liniştit, retras din calea acestora, se ruga smerit lui Dumnezeu, neînţelegând nenorocirea ce căzuse pe capul său. Nebăgat în seamă, el vorbea în rugăciune cu Dumnezeu; şi în durerea sufletului său Îl întreba: Doamne, pentru ce m-ai adus în această temniţă? Aceştia pătimesc răsplată pentru faptele lor. Ei au fost prinşi şi închişi pentru tâlhăriile lor, însă eu ... de ce? Multă vreme s-a rugat şi a plâns Sfântul Efrem Sirul. În cele din urmă a aţipit. Şi iată, pe când aţipise, a auzit un glas: Îţi aminteşti oare când ai fost la văduva aceea sărmană, că, la plecare, ai uitat să închizi poarta de la drum? Iar în curte păştea vaca văduvei. Vaca a ieşit pe poartă şi s-a pierdut. Şi doar de la ea femeia cea săracă îşi avea tot venitul. Iată, de aceea Dumnezeu a îngăduit să suferi şi tu!... 
Sfântul Efrem Sirul a tresărit deodată şi s-a trezit. El şi-a amintit că toate se petrecuseră aşa cum îi fuseseră descoperite în vis. Atunci şi-a ridicat braţele către cer, a preaslăvit pe Dumnezeu şi I-a mulţumit Lui că pe bună dreptate este pedepsit pentru păcatul său cel fără de voie şi neştiut. 
           Oare cât de multe sunt păcatele noastre cele fără de voie? Şi cât de multe sunt cele cu voie?
 Şi dacă un păcat al Sfântului Efrem Sirul nu a rămas nepedepsit, atunci Dumnezeu ne va cruţa pe noi pentru toate păcatele noastre săvârşite cu voie? Acestea sunt atât de multe, că pentru ele merităm să fim veşnic chinuiţi în iad. Dar, iată, Bunul Dumnezeu a găsit un mijloc ca să ne facă vrednici de Rai - şi ne-a trimis pătimirile, necazurile cele vremelnice din această viaţă, pe care El vrea să le răbdăm cu căinţă şi fără de cârtire. Pentru aceasta însă, Dumnezeu amestecă pătimirile cu bucurii, omoară amărăciunea necazurilor cu dulceaţa mângâierilor cereşti, însă noi tot cârtim. O, dacă am putea vedea toată grozăvia păcatelor noastre, noi am răbda şi am mulţumi pentru îngăduinţa Sa lui Dumnezeu, înţelegând că nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă (Psalmul 102:10).

SFINTELE PASTE!

CĂTRE ORGANELE TRUPULUI MEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Mintea mea cea mult pribeagă

Şi de slavă râvnitoare,

Strângeţi gândul şi ţi-l leagă

De smerita cugetare!

Ochi deprinşi cu iscodirea
Frumuseţilor lumeşti,
Aţintiţi-vă privirea
Şi la cele sufleteşti!

Neastâmpărată gură
(La vorbiri politiceşti),
Graiurile din Scriptură
S-ar cădea să le rosteşti.

Nasule, dorind tu foarte
De mirosurile bune,
Gustă şi miros de moarte
Ca să iei înţelepciune!

Voi urechile “cocoane”
Răsfăţate-n vorbe moi,
Să vă sune la timpane
Glasul trâmbiţii de-apoi!

Braţelor, fiind voi slugă
La aceste trecătoare,
Înălţaţi-vă la rugă
Şi la fapte de-ndurare!

Iară voi, râvnind – picioare -
Numai calea cea răsleaţă,
Apucaţi şi vreo cărare
Care duce la viaţă!

MUSTRAREA DUHULUI MEU DE CĂTRE DOMNUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                                                                     Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Făptură, chipul slavei mele,
 Răbdat-am moarte pentru tine
Iar tu slujeşti la fapte rele
Făcându-ţi chipul de ruşine!

A tale fapte prea viclene
Îmi fac mai multă pătimire,
Decât acele patru pene
Ce m-au străpuns la răstignire.

Mai lesne, Eu, răbdam cununa
Cu spinii cei usturători,
Decât să văd cum – totdeauna -
Te-asemeni celor “râmători”!

Scuipări şi pălmuiri,tu
Mie Mai rele Îmi pricinuieşti,
Prin cea deşartă vorbărie
Şi glumele cele lumeşti.

În coastă mă loveşti tu zilnic
Cu suliţa păcatelor
Şi Mă supui cu “duh năsâlnic”
La “biciuirea spatelor”.

Îmi dai hlamidă purpurie
 Îmbrăcăminte de ocară,
Prin ură şi necurăţie
- Ca jidovii odinioară -

Mai mult mă amărăşte ruga
 Ce-o faci în cugetări deşarte,
Decât oţetul care, sluga
Cu fiere Mi l-au dat la moarte!

Cu trestie Mă baţi la faţă
Mai rău decât la Răstignire,
Prin limba ta pizmătăreaţă
 Şi prin cuvinte de bârfire.

De mântuirea ta Eu – doară -
Mai mult am însetat atunci,
Decât la arşiţa amară,
La ale Răstignirii munci!

Evreii urâtori de bine,
O dată – doar – M-au răstignit,
Iar tu prin fapte de ruşine,
Mă răstigneşt necontenit!

În temniţa de la Pretoriu
N-aveam atâta strâmtorare,
 Ca intru inima ta rece,
Vicleană şi nesimţitoare!

S-a lepădat de Mine Petru,
Dar toată viaţa s-a căit,
Iar tu “Botezul Pocăinţii”
De mii de ori l-ai necinstit.

Tâlharul credincios, pe Cruce
Cu fierbinţeală Mă chema,
Iar tu fiind în ispite
Cârteşti, în loc a mă chema.

Mironosiţele, la Patimi,
Cu bărbăţie M-au urmat,
Iar tu când prigonesc credinţa
Te-ascunzi, fiind împuţinat!

Cea curvă Mă uda cu lacrimi
Ştergându-Mă cu părul ei,
Îar tu mergând la spovedire
O faci numai din obicei!

Zahei, dorind ca să mă vadă,
Urcând în dud Mă aştepta,
Iar tu venind la “Sfânta Cină”
Te trândăveşti a priveghia.

El împătrit apoi întoarce
Celor ce i-a nedreptăţit,
Iar tu măcar canonul zilnic
A-l împlini nu te-ai silit!

Zicând să vie după Mine,
 Feciorilor lui Zevedei,
Ei M-au urmat lăsându-şi luntrea
Şi pe părinţii singurei.

Iar tu, fiind chemat de Mine
Prin cinul cel monahicesc,
Îţi faci de lucru cu rudenii
 Urmând năravului lumesc.

Gândeşte-te cum altă dată
Mironosiţele femei,
Prin lepădarea cea de sine
Urmau cu râvnă paşii Mei!

Când Veronica, cu năframa,
M-a şters la faţă de sudori,
Întipăritu-M-am pe pânză
 Cu chipul Meu pătimitor.

La fel şi tu, ştergându-ţi tina
Cu lacrima din ochii tăi,
 Atuncea, Eu voi scrie iară
În tine chipul cel dintâi.

Mă roagă Prea Curata Maică,
 Să fiu spre tine răbdător
Iar tu de lucrul mântuirii
Mereu rămâi nepăsător!

Veninl cel dintru păcate
 Prin care tu Mă necinsteşti
 Măcar acum cu lacrimi calde,
Făptura Mea, să-l îndulceşti.

Iar dacă Sfânta umilinţă
La tine n-are încă spori
Să verşi măcar prin nevoinţă
Duhovniceştile sudori!

Iar dacă zaci în suferinţă
Sau trupul ai neputncios
Măcar oftează, cu credinţă
Ca vameşul cel păcătos!

Precum am ridicat de voie
Povara Crucii, oarecând,
Şi astăzi Eu ridic povara
Păcatelor de pe pamânt.

În urma Mea pe drumul Crucii,
Aleargă vameşi şi curvari
Şi mulţi ca Simon Chirineanul,
 Ridică Crucea spre Calvar.

Mărturisindu-Mă pe Mine
Mulţimea cea de Mucenci,
 Îmi scaldă urmele cu sânge
Pe drumul Crucii – până aici -

Cu sărutarea cea vicleană
A Iudei mă batjocoreşti,
Când Trupul Meu îl iei spre hrană
Iar ura nu o părăseşti!

În urma Mea, pe drumul Crucii
Aleargă mii de călători
Şi mulţi, ca Simon Chirineanul,
Ridică Crucea râvnitori.

Iar cuvioşii din pustie
Şi toţi creştinii râvnitori,
Îmi scaldă urmele cu lacrimi
Şi cu mulţime de sudori.

Pe calea strâmtă şi spinoasă
 Înflăcăraţi de sfântul dor,
 Aleargă mulţi tâlhari şi vameşi
Iar tu rămâi nepăsător.

Aleargă cei aprinşi la suflet
Cu dorul sfintei mântuiri
Şi cu suspinuri bat la uşa
 Cereştilor milostiviri.

Făptură, vino cu credinţă
Că Eu te-aştept la Cruce iar
Să-ţi dau a Mea făgăduinţă
Ca celui credincios tâlhar.