Acatistul Sfinţilor Teodor Tiron şi Teodor Stratilat

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

(17 februarie)

Troparul Sfântului Mucenic Teodor Stratilat (glas 4)

Cu numirea oştirei celei adevărate, purtătorule de chinuri al cerescului Împărat, voievod prea bun te-ai făcut, Teodore. Căci cu armele credinţei te-ai ostit înţelepteşte şi ai biruit cetele dracilor şi purtător de biruinţă viteaz te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine cu credinţă pururea te fericim.

Troparul Sfântului Mucenic Teodor Tiron (glas 2)

Mari sunt isprăvile credinţei, în izvorul văpăii, ca într-o apă caldă, Sfântul Mucenic Teodor s-a bucurat. Ca şi cu foc tot arzându-se, ca nişte pâine dulce Treimii s-a adus. Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Condacul 1

Apărătorii cei nebiruiţi ai Efaitelor, frumuseţea mucenicilor şi a nevoitorilor însufleţita podoabă Tiron şi Stratilat Teodorii. Veniţi cu laude şi cu cântări să-i încoronăm căci lupte şi biruinţa muceniciei au răbdat pentru Hristos, Căruia se roagă neîncetat ca să ne izbăvim din toate nevoile, care strigăm: Bucuraţi-vă mucenicii Domnului.

Icosul 1

Îngerii s-au trimis din cer cu coroană nevestejită să încoroneze creştetul tău cel nebiruit, frumuseţea mucenicilor Teodore Tiroane slăvite; iar tu ca un viteaz al lui Hristos te-ai arătat apărător nebiruit al credincioşilor din toată lumea, pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, Tiroane voievodul mucenicilor,

Bucură-te, lauda şi podoaba Efaitelor,

Bucură-te, apărătorule al credincioşilor,

Bucură-te, surpătorule al păgânătăţilor,

Bucură-te, al mucenicilor podoabă şi bucurie,

Bucură-te, al Bisericii lui Hristos înfrumuseţare,

Bucură-te, că reverşi minuni cu îndestulare,

Bucură-te, că de bucurie pe toţi i-ai umplut,

Bucură-te, că din început Biserica ai apărat,

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos, sângele tău ţi-ai vărsat,

Bucură-te, mare mucenice Teodore.

Condacul 2

Putere de sus ai luat prin cinstitele tale nouă chinuri, nevoitorule al Domnului şi prin vărsarea sângelui tău, ai mărturisit cu fapta iubirea Domnului tău, pentru care Stratilate ţi-ai dat sufletul tău, strigând: Aliluia!

Icosul 2

Putere vitejească luând de la Împăratul Slavei, ai ruşinat mândria lui Lichie, prin luptele tale cele muceniceşti şi pentru dragostea lui Hristos cu bucurie te-ai jertfit, pentru care credincioşii strigă ţie:

Bucură-te, Stratilate nebiruite,

Bucură-te, crin şi floare din Efaita.

Bucură-te, că ai biruit tabăra vrăjmaşilor.

Bucură-te, că prin chinuri ai câştigat cereasca Împărăţie.

Bucură-te, şi noi strigăm ţie!

Bucură-te, că armă ai avut crucea Domnului.

Bucură-te, căci cu puterea ei pe tirani ai surpat.

Bucură-te că şi pe idoli ai batjocorit.

Bucură-te, că pe idolii lui Lichinie, la săraci i-ai împărţit.

Bucură-te, că prin aceasta Hristos s-a proslăvit.

Bucură-te, că prin răbdare, cununi ai câştigat.

Bucură-te, că spre cele cereşti pe toţi ne-ai îndemnat.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 3

Luminându-ţi ochiul minţii, către cer ai privit şi de frumuseţea celor nepieritoare dorind, nimic n-ai iubit din cele trecătoare; ci şi trupul tău Tiroane l-ai dat muncilor celor de multe feluri pentru care ai primit coroana nevestejită şi gherdanul biruinţei, pentru care cântăm Domnului: Aliluia !

Icosul 3

Lumină de sus strălucind sufletul tău cel mucenicesc, dar de bogăţie te-ai dat credincioşilor Tiroane ca înfierbântându-te cu râvna bunei credinţe, ai scăpat pe credincioşi de spurcăciunile cele idoleşti, pentru care cântăm ţie:

Bucură-te, ajutorul cel grabnic.

Bucură-te, strălucirea bunei credinţe.

Bucură-te, ocrotitorul ortodocşilor.

Bucură-te, înfrânătorul păgânătăţii.

Bucură-te, că prin colivă pe credincioşi ai scăpat,

Bucură-te, lauda şi bucuria episcopului Ioan

Bucură-te, că el cântare vrednică ţi-a dat

Bucură-te, biruitorule al tiranilor împăraţi

Bucură-te, că şi pe Maximian ai ruşinat

Bucură-te, al Bisericii înfrumuseţare,

Bucură-te, că reverşi raze strălucitoare

Bucură-te, că prin jertfa cu Hristos te-ai unit.

Bucură-te, că pentru aceasta El te-a proslavit.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 4

Puterea credinţei înfierbântând sufletul tău, spre mărturisirea lui Hristos, pentru care cu dragoste ţi-ai dat trupul muncilor celor înfricoşate, Sfinţite Stratilate; iar noi văzând răbdarea ta cântăm Domnului: Aliluia!

Icosul 4

Putere luând asupra păgânătăţii, pe idoli ai surpat cu mărturisirea lui Hristos, căruia sufletul ţi-ai dat cu mulţumire şi te-ai făcut Apărător credincioşilor, mucenice Stratilate, pentru care cu dragoste strigăm unele ca acestea:

Bucură-te, că prin suferinţă cununa muceniciei ai luat

Bucură-te, că într-aceasta ai avut pe Hristos intărire

Bucură-te, că cu puterea Lui, pe idoli ai surpat.

Bucură-te, strălucirea Iracliei şi a Efaitei.

Bucură-te, că şapte zile nemâncat ai petrecut.

Bucură-te, că şi alte chinuri cu răbdare ai suferit

Bucură-te, că toţi care te-au văzut, pe Hristos au proslăvit.

Bucură-te, că prin bărbăţia ta puterea credinţei a înflorit.

Bucură-te, că mulţi bolnavi ai vindecat.

Bucură-te, că lui Hristos bună mireasmă te-ai adus.

Bucură-te, că Efata ţie a cântat.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 5

Stea purtătoare de lumină te-ai arătat credincioşilor din toată lumea, lauda mucenicilor Teodore Stratilate, că ai scăpat pe mulţi de înşelăciunea idolească şi pe Hristos ai mărturisit şi ai luat cununa nevestejită din mâna Domnului tău, strigând: Aliluia!

Icosul 5

Strălucind prin biruinţa mărturisirii, sufletul tău nevinovat l-ai adus lui Hristos, Carele a primit nevoinţele tale cele muceniceşti, arătându-te apărător fierbinte credincioşilor din toată lumea, pentru care strigăm ţie:

Bucură-te, Stratilate nebiruite.

Bucură-te mărturisitorule al credinţei.

Bucură-te, diamantul răbdării.

Bucură-te, crinul înfrânării.

Bucură-te, balsamul vindecării.

Bucură-te, chedrul curăţiei.

Bucură-te, ajutătorul săracilor.

Bucură-te, ocrotitorul văduvelor.

Bucură-te, că eşti tuturor folositor.

Bucură-te, că din orice nevoi izbăveşti.

Bucură-te, că sănătosi ne păzeşti.

Bucură-te, că şi locaşul tău îl proslăveşti.

Bucură-te, mare mucenice Teodore.

Condacul 6

Mărturisind cu îndrazneală pe Hristos Dumnezeu adevărat, ai străpuns cu suliţa răbdării tale pe Faraon cel gândit şi închinăciunile Elinilor le-ai surpat, ruşinând în privelişte pe Maximian, pentru care strigăm Domnului: Aliluia!

Icosul 6

Mărturisitor fierbinte te-ai arătat mucenice Teodore Tiroane, că fiind dus înaintea tiranului Maximian, nu te-ai ruşinat a mărturisi pe Hristos ci ai ruşinat închinăciunile cele idoleşti, pentru care strigăm ţie:

Bucură-te, că în oastea tironilor ai fost.

Bucură-te, că pe Maximian ai ruşinat.

Bucură-te, că pe idolii lui ai surpat.

Bucură-te, că aceasta singur ai mărturisit.

Bucură-te, că prin spânzurare singur ai mărturisit.

Bucură-te, că prin focul cuptorului ai trecut.

Bucură-te, că Mitropolia Amasiei te măreşte

Bucură-te, că Humialon oraşul tău te proslăveşte

Bucură-te, că creştinii serbează acum al tău nume

Bucură-te, că-n nevoi şi-n izbânzi, strigăm, ţie.

Bucură-te, făcător de minuni alese.

Bucură-te, că prin ele Dumnezeu se proslăveşte.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 7

Vrând tu mare mucenice Stratilate a-ţi mântui sufletul, pe care l-ai împodobit cu tot felul de fapte bune, cu rugăciuni şi cu milostenii, te-ai gătit spre lupte muceniceşti pe care le-ai primit cu bucurie cântand Domnului: Aliluia!

Icosul 7

Străină minune a fost în toată Efaita şi Iraclia s-a mirat de vitejiile tale, cum toate defăimând şi pe împăraţi mustrând, cu îndrăzneală ai alergat la lupte pentru dragostea Domnului tău, pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, minunea Efaitelor.

Bucură-te, înfrumuseţarea Iracliei.

Bucură-te, podoaba mucenicilor.

Bucură-te, mustrătorul tiranilor.

Bucură-te, jertfă însufleţită.

Bucură-te, că chinurile cu bucurie le-ai primit.

Bucură-te, că sfaturilor lui Lichinie nu te-ai plecat.

Bucură-te, că sufletul tău Domnului l-ai dat.

Bucură-te, că El cu bucurie l-a primit.

Bucură-te, că cetele mucenicilor primindu-te au dănţuit

Bucură-te, că şi noi bun apărător te-am dobândit.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 8

Toată ceata îngerilor, cu mucenicii şi cu stăpânul lor, întru cântări au întâmpinat sufletul tău, mare mucenice Teodore Tiroane, încoronând creştetul tău cel nebiruit cu gherdanul mucenicilor şi toţi au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul 8

Toată făptura s-a alăturat lângă lauda care ţi-a făcut Hristos Mirele tău, îngerii priveau aşteptând venirea ta, mucenicii cântau biruinţa ta, iar pămîntul s-a sfinţit prin stropirea sângelui tău, iar noi robii tăi aducem laudă muceniciei tale, cântând acestea:

Bucură-te, că ele au încoronat creştetul tău.

Bucură-te, că cerurile au serbat intrarea ta.

Bucură-te, căci cunună nevestejită ai primit.

Bucură-te, că pentru credincioşi rugăciune ai făcut

Bucură-te, că Hristos cererile tale le-a plinit.

Bucură-te, că El prin tine s-a proslăvit.

Bucură-te, că Biserica apărător te-a câştigat.

Bucură-te, al locaşului tău grabnic apărător.

Bucură-te, că de ispite, de furturi şi de judecăţi eşti risipitor

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condacul 9

Privind la frumuseţea cerului, ţi-ai luminat privirile minţii, cunoscând pe Ziditorul cerului şi al pământului, Făcător al totului, cu bucurie L-a lăudat mucenice Teodore Stratilate şi cântare ai cântat Domnului: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei mult vorbitori au amuţit ca nişte peşti fără de glas, cum tu un tânăr ostaş ai defăimat frumuseţile lumii, mergând cu bucurie spre chinuri, unde ai arătat lupte biruitoare, de care mirându-se, cântăm ţie acestea:

Bucură-te, ritore între mucenici.

Bucură-te, trâmbiţa propovăduitoare.

Bucură-te, luptător nebiruit.

Bucură-te, răbdătorule de patimi.

Bucură-te, gherdane al răbdării.

Bucură-te, că cu bărbăţie ai mărturisit.

Bucură-te, că credinţa nevinovată ai păzit.

Bucură-te, că la aceasta şi pe noi ne-ai sfătuit

Bucură-te, că cu îngerii te-ai unit.

Bucură-te, că cu ucenicii locuieşti.

Bucură-te, că prin chinurile tale pe toţi îi veseleşti.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 10

Vrând să-ţi mântuieşti sufletul şi să câstigi viaţa nemuritoare, te-ai păzit nevinovat de tot păcatul şi cu virtutea sufletului ai dorit pe Dumnezeu, Carele este marginea doririlor, pentru care şi ultima picatură de sânge cu mulţumită ţi-ai dat cântându-I: Aliluia!

Icosul 10

Vrând noi nevrednicii a-ţi lăuda mucenicia şi nevoinţele tale Sfinte mare mucenice Teodore Tiroane prin rugăciunile tale cerem ajutorul cel dumnezeiesc, cântându-ţi cu dragoste acestea:

Bucură-te, că sufletul tău curat, tot pământul a sfinţit.

Bucură-te, că întru suirea ta spre cer, toţi diavolii s-au ingrozit.

Bucură-te, că şi vaduva ajutorul tău a primit.

Bucură-te, apărătorule de cetate.

Bucură-te, ajutătorule al sufletelor curate.

Bucură-te, al păcătoşilor lesne iertătorule.

Bucură-te, al tuturor împlinător de cereri.

Bucură-te, al ierarhilor bun sfătuitorule.

Bucură-te, al preoţilor cucernici, de mari daruri dătătorule.

Bucură-te, al monahilor, bun ajutătorule.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 11

Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, întru ospăţul cel duhovnicesc a adăpat sufletul tău din pomul vieţii unde ai auzit glasul puterilor cereşti şi dansurile mucenicilor şi de bucuria aceea îmbălsămat fiind ai cântat împreună cu ei Domnului: Aliluia!

Icosul 11

Împăratul Maximian cu toţi muncitorii lui, n-a putut birui sufletul cel de diamant mucenice Teodore Stratilate, nici nu te-a putut despărţi de doritul tău Hristos, căruia te închinai cu dragoste. Pentru care cântăm ţie:

Bucură-te, bine cinstitorule al sfintei Cruci.

Bucură-te, purtătorule al patimilor lui Hristos.

Bucură-te, râvnitorule al Împărăţiei cerurilor.

Bucură-te, bine primitule în locaşurile Ei.

Bucură-te, diamantul şi steaua credinţei.

Bucură-te, fulgerul rugăciunilor sfinte.

Bucură-te, primitorule al rugăciunilor noastre.

Bucură-te, veştmântul darurilor care ne acoperi slăbiciunile noastre.

Bucură-te, împlinătorul cererilor noastre.

Bucură-te, al locaşului tău înfrumuseţare.

Bucură-te, al robilor casei tale, cucernică şi sfântă mângâiere.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 12

Haruri muceniceşti împarţi tuturor credincioşilor, Sfinte Mare Mucenice Teodore Tiroane, preoţilor eşti podoabă şi lumină, celor ce cu dragoste serbează prăznuirea ta şi te cheamă cu credinţă, le împlineşti cererile; mie celui nevrednic şi mai mult decât toţi păcătoşii, dăruieşte-mi să cânt cu bucurie Domnului: Aliluia!

Icosul 12

Vrând Sfinte Mare Mucenice Teodore a părăsi latura pământului, ai ajuns la desăvârşita dorire, unde priveşti frumuseţea Împăratului ceresc, te-ai arătat biruitor încoronat prin sângele tău şi n-ai încetat a ajuta cu rugăciunile şi minunile tale pentru aceasta primeşte prinos de mulţumită acestea:

Bucură-te, steaua harului ceresc.

Bucură-te, podoaba cinului preoţesc.

Bucură-te, al mucenicilor podoabă şi lumină,

Bucură-te, lauda celor ce-ti cântă ţie.

Bucură-te, împreună vorbitorule cu mucenicii.

Bucură-te, că şi rugăciunile noastre le primeşti.

Bucură-te dătătorule de sfaturi dumnezeieşti.

Bucură-te, mărgăritar cu care luminezi sufletele.

Bucură-te, diamant carele tai neputinţele.

Bucură-te, al sufletului meu mântuire.

Bucură-te, al locaşului tău apărătorule.

Bucură-te, al ostenelilor noastre binecuvântătorule.

Bucură-te, mare mucenice Teodore!

Condac 13

De trei ori fericiţilor, podoaba Ortodoxiei şi lauda Efaitelor, mucenicii Domnului: Teodore Tiroane slăvite şi Stratilate nebiruite, rugaţi-vă Domnului pentru mântuirea noastră, ca izbăvindu-ne din nevoi, să cântăm Domnului: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori).

Şi iarăsi se zice Icosul I şi Condacul I.

Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă !

Sfântul mucenic Teodor Stratilat se sărbatoreşte în 8 februarie. A trăit pe timpul împaratului păgân Lichinie. Era din Efata şi a locuit în Iraclia pe lângă Marea Neagră. Sfărâmând zeii şi mărturisind pe Hristos, a fost supus la multe schingiuiri dintre cele mai înfricoşate. Până la urmă, primi mucenicia prin tăierea capului. Era foarte învăţat. Sfântul mucenic Teodor Tiron se sărbătoreşte în 17 Februarie. A trăit pe vremea împăraţilor păgâni Maximian şi Maximin. Era din metropola Amasiei din Asia. A făcut parte din oastea Tironilor. Batjocorând pe zeii Elinilor şi mărturisind pe Hristos, a fost prins şi supus la chinuri foarte mari: îl spânzurară, îl strunjiră şi multe altele şi luă cununa muceniciei într-un cuptor aprins. Se face pomenirea lui şi în Sâmbăta 1-a din Postul Mare, în amintirea minunii cu coliva.

Acest acatist ajută mult la diferitele necazuri şi mai ales ajută foarte mult pentru reuşiri la invăţătură şi la examene. Să se citească cu post în faţa icoanei sfinţilor şi a unei candele aprinse cu untdelemn, în genunchi, mai ales în zi de Miercuri şi Vineri şi în zilele dinaintea examenului şi dacă se poate este bine a se citi în fiecare zi. Aceşti Sfinţi au făcut şi fac extraordinar de multe minuni.

Facere a Părintelui Arhimandrit Dometie Trihenea, fost stareţ la Mănăstirea Zograful. Acatistul a fost scris pentru Chilia "Cei Doi Teodori" (lângă Kareia, Muntele Athos), care atunci era ocupată de romani.

SFATURI DUHOVNICESTI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...
                                                                          PREOT IOAN

 1. Orice loc poate deveni locul Învierii. Este de-ajuns să trăieşti smerenia lui Hristos. 
2. Nu o cunoaştere pe care s-o dobândeşti, ci o cunoaştere pe care s-o pătimeşti – asta-i spiritualitatea ortodoxă.
 3. Există o singură educaţie: să învăţăm să-L iubim pe Dumnezeu. 4. Mai bine iadul aici, decât în lumea cealaltă. 
5. Nu-i important ceea ce zicem, ci ceea ce trăim. Nu ceea ce facem, ci ceea ce suntem.
 6. Dacă ai dragoste pentru întreaga lume, atunci întreaga lume e frumoasă. 
7. Cel cel ce iubeste nu bagă de seamă c-o face, aşa cum nu bagă de seamă nici că respiră.
 8. Când mintea nu este risipită în lucruri lumeşti şi este unită cu Dumnezeu, atunci şi un “Bună ziua” pe care îl zicem devine o binecuvântare. 
9. Doar când cineva încetează să mai citească alte cărţi în afară Evangheliei în general a cărţilor duhovniceşti, probabil, începe să sporească lăuntric cu adevărat. Doar atunci, unit cu Dumnezeu prin Rugăciune, poate auzi voia lui Dumnezeu.
 10. Adesea Dumnezeu nu doreşte fapta, ci intenţia. E de ajuns să vadă că eşti gata să-I împlineşti porunca. 
 11. Când Dumnezeu ne-a făcut, ne-a dat viaţă şi a suflat în noi Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte cu  
Duhul Său. Duhul acesta este Dragoste.
Când nu avem dragoste, devenim cadavre şi suntem cu totul morţi. 
12.    Nu-ţi dori nimic altceva decât voia lui Dumnezeu şi primeşte
cu dragoste relele care vin asupra ta.
13. Să nu răspunzi cuiva cu răul pe care ţi l-a făcut, ci vezi-L pe Hristos în inima lui. 
14. Să nu spui niciodată: “De ce mi s-a întâmplat asta?” Sau când vezi pe cineva cu cangrenă sau cancer sau orb, să nu te întrebi “De ce li s-a întâmplat asta?“ Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate celălalt mal al râului. Atunci vei vedea, împreună cu îngerii cum stau lucrurile: toate sunt după rânduiala lui Dumnezeu. Toate!
 15. Dacă ai gânduri de judecată împotriva altcuiva, cere-I lui Dumnezeu să se îngrijească de tine în acel ceas, ca să-l poţi iubi pe acel om aşa cum îl iubeşte El. Atunci Dumnezeu te va ajuta să-ţi vezi starea. Dacă L-ai vedea pe Hristos, ai mai judeca?. 
16. Tot ce spunem rămâne în veşnicie. 
17. Când avem nevoie, Dumnezeu ne va trimite pe cineva. Toţi suntem împreună-călători.  
18.Cei ce trăiesc în trecut sunt ca morţi. Cei ce trăiesc în viitor,
în închipuirile lor, sunt naivi, pentru că viitorul e doar al lui
Dumnezeu
 Bucuria lui Hristos se găseşte doar în clipa de faţă, în
 Prezentul veşnic al lui Dumnezeu.
 19. Mai bine să rosteşti Rugăciunea lui Iisus cu glas tare, decât deloc. Tulburarea şi grija sunt pentru cei ce n-au credinţă. Dragostea este doar pe Cruce. Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.    
20.Tulburarea şi grija sunt pentru cei ce n-au credinţă.
21. Dragostea este doar pe Cruce.
22. Aşa cum Dumnezeu te iubeşte pe tine, îl iubeşte şi pe duşmanul tău.
23. Ar trebui să facem în aşa fel încât să trăim în lume ca uleiul şi apa dintr-o candelă, care nu se amestecă şi altfel sunt întru si pentru Dumnezeu: în lume, sau nu din lume. 
24. Toţi suntem vase, uneori ale Luminii, alteori ale Întunericului. 25. Ca să se săvârşească o minune, e deajuns să iubim. Nici rugăciunea, nici metania n-au aşa putere! 
26. Experienţa m-a învăţat că nimeni nu poate ajuta pe nimeni, oricât de mult şi-ar dori, din dragoste, s-o facă. Singurul ajutor vine doar de la Dumnezeu, când e vremea Sa.
 27. Dacă-L avem pururea pe Dumnezeu în minte, şi Dumnezeu ne are pururea în minte. 
28. Nu trebuie să hotărâm pentru alţii. Să-i lăsăm în seama îngerilor şi vor găsi cea mai bună soluţie. 
29. Când vorbim şi cineva ne întrerupe, să nu continuăm. Inseamnă că nu va auzi ce avem de spus. Îngerii fac aşa. 
30. Tot ce ni se întâmplă este doar din vina noastră.
31. În fiecare dimineaţă, deschide o pagină nouă şi isăleşte-o în alb.
Şi lasă-L pe Dumnezeu să scrie ce voieşte. 
32. De nu vei ajunge in pragul deznadejdii , nu vei vedea niciodata lumina .
33.   Precum Simon Cirineanul, să fim gata să sărim în ajutorul aproapelui nostru.
 34. Singura bucurie adevarată este eliberarea de grijă. 
35. Cea mai puternică rugăciune este Epicleza (pogorârea Sfântului Duh) de la Dumnezeiasca Liturghie.
36.Dragostea este o bomba care nimiceste tot raul
37.Unii vor să ajungă la Inviere fară să treaca pe calea Golgotei
38.Zi si noapte binecuvanta-vom pe Domnul pentru darurile ce ni le dă.

39. Putine cuvinte, multa dragoste .Pentru toti. Oricine ar fi ei.
40.Cea mai mare parte a rugăciunii mele este de mulţumire. Ce altceva să cer, dacă am totul? 

Minunea de la mormântul Părintelui Arsenie Boca

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Cuvânt către creştinii ortodocşi – O minune la mormântul Sfântului                                părinte Arsenie Boca 

Părinte Ciprian aţi avut o experienţă legată de Părintele Arsenie Boca, pe care nu l-aţi cunoscut în viaţă fiind.
 Nu l-am cunoscut în viaţă, dar altfel simt că l-am cunoscut, şi încă foarte bine...Eu sunt unul dintre acei oameni despre care dânsul zicea că „după ce o să piară asta“ - şi îşi arăta cortul de piele – „voi ajuta pe mai mulţi“. Eu sunt unul dintre cei ajutaţi „după aceea“.
                   Aţi auzit ceva despre dânsul înainte? 
Nu am ştiut absolut nimic. Fratele meu studia Teologia, era deja în anul II şi mă „ameninţa“ pe mine, student la Filozofie pe atunci, cu un Părinte deosebit, care are mormântul la Prislop. Pe mine nu mă interesau aceste lucruri, eram total împotrivă, mi se păreau nişte exagerări imense. Ce mai, pentru mine erau autosugestionări, isterie în masă etc. 
                             Ce vârsta aveaţi?
 20 de ani. Căutam cu ardoare un scop în viaţă, şi mi se păruse că acesta poate fi filozofia. Atunci gândeam aşa: omul se naşte fără să şi-o dorească, însă apoi trebuie să-şi de-a seama cât mai repede că trebuie să se sinucidă; viaţa e o suferinţă fără margini - spirituală şi trupească. Singura realitatea clară era sinuciderea, ca un act total de împotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumnezeu era un tiran care ne-a aruncat în lumea astă imperfectă. 
                                Deci nu eraţi ateu... 
Nu. Sunt fiu de preot. Totdeauna am ştiut că există Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu mă interesa. Voiam să-i stau împorivă cu orice preţ. În timp, aceste trăiri mi se adânceau. Toţi autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc.) care pledau cumva pentru sinucidere - sufletească sau trupească - îmi erau dragi.
               V-aţi gândit vreodată să vă puneţi capăt zilelor?
 Era filozofia vieţii mele! Ajunsesem sa îi conving şi pe alţii de asta. Şi, culmea, nu aveau argumente împotrivă! Cine nu-l avea pe Dumnezeu ca argument absolut îmi devenea „victimă“ sigură. Ani de zile am ştiut şi de ce copac urmează să mă spânzur. Nu ştiu dacă cei ce citesc acum nu se vor sminţi, dar asta era atunci. Dar, vedeţi, făceam toate astea foarte greu. Noaptea adormeam cu ele în minte, dimineaţa trebuia să o iau de la capăt, să reconstruiesc totul în minte. După somn, îmi trebuia un nou început. Atunci mi-am propus să nu mai dorm, ca să nu o mai iau de la capăt. Dormeam doar o oră două pe noapte, şi asta ani de zile. Va daţi seama în ce stare fizica şi psihică eram... 
                    Cum aţi ieşit din acest groaznic impas? 

Tatăl meu încerca să mă trimită la spovedanie, dar nu mă duceam. Într-o seară, fratele meu a înţeles pe deplin ce gânduri negre îmi treceau prin minte, inclusiv faţă de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi-a zis: „Dacă te dai aşa de mare, du-te la mormântul Părintelui Arsenie de la Prislop şi vei vedea ce se întâmplă cu tine“. L-am sfidat şi i-am zis: „Fii serios, mă duc oriunde cu convingerile mele!“ Am şi plecat în noaptea aceea spre Prislop; am călătorit toată noaptea, am schimbat trenuri şi autobuze, după care am mai urcat şi cei 3 km până la mănăstire. Acolo sus, lume multă (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul pe 8 mai). Ei bine, de la mănăstire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu „ucenicul“ meu (ajuns acum şi el preot), căruia i-am spus: „Hai şi noi“. Am ajuns sus, Unde atunci erau mult mai puţine morminte. Mormântul Părintelui Arsenie nu avea brazi in jur, ca acum. De fapt, eu am văzut un buluc de oameni care stăteau în jurul a ceva...Ne-am pus şi noi sub mesteacănul care este acolo şi azi, să ne tragem sufletul. Stând aşa, pe iarbă, am simţit cum încep să-mi curgă lacrimile. Vă spun din senin. Nu mai plânsesem de mult, de 14-15 ani; plânsul era o cădere de neînchipuit, o recunoaştere a neputinţei tale. M-am speriat şi am sărit în picioare: „Ce-i cu mine?“ În tot acest timp, gândurile rele îmi dădeau târcoale neîncetat. M-am uitat la cel de lângă mine: plângea şi el! Dacă era o chestie de autosugestie, doar unul din noi păţea asta; dar aşa, amândoi!?! În clipa aceea, stând în picioare - Doamne, nu voi uita clipa aceea toată viaţa mea - a coborât o linişte incredibila peste mine. Era ca o umbrela ce mă ferea de ploaia neîncetată a gândurior rele care curgeau peste mine tot timpul. Ca în Evanghelie, care ne spune că s-a făcut o linişte adânca pe mare...Atunci, în liniştea aceea, parcă am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gând care îmi venea era acesta: „Unde am fost până acum?“ Toate întrebările mele filozofice au căpătat răspuns în Dumnezeu, în clipa aceea.
                                   Cum a fost după? 
Din clipa aceea, am fost ca un nebun. 6 luni îi îmbrăţişam pe toţi oamenii pe care îi cunoşteam, le vorbeam despre Dumnezeu, despre înviere. Credeţi-mă, nu era nimic de la mine. Am simţit atunci atâta dragoste, încât nu putem pricepe asta: eu am fost tot cu răul, Dumnezeu tot cu binele! Asta m-a „dărmat“! Dragostea Lui m-a făcut praf şi pulbere. Tot atunci am început să întreb cine este omul la mormântul căruia mi s-a întâmplat una ca asta. Pentru mine, să-mi dovedească cineva în scris că a făcut - să zicem - erezii sau vrăjitorii, eu ştiu că este şi rămâne omul lui Dumnezeu... un mare Sfânt al Românilor.

HRANA PENTRU SUFLET: Cuvânt despre talisman

HRANA PENTRU SUFLET: Cuvânt despre talisman BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

                                                    Cuvânt despre talisman

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...
                             
               CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
                               DESPRE T A L I S M A N
 Motto: „Să cadă sub canon cei ce spun norocul, cei care se numesc vrăjitori şi cei făcători de talismane şi ghicitorii“ (Canonul 65, Sinodul Trulan, anul 692).
 Cărţile de rugăciune şi celelalte simple rugăciuni care circulă fără girul autorităţii bisericeşti şi fără binecuvântarea unui ierarh (episcop), trebuie privite cu multă rezervă şi folosite numai dacă ele se regăsesc şi în cărţile oficiale de rugăciune.

                                                                                         Preot Ioan 

                                             Iubiţi credincioşi,

 Încă de când eram copil, am auzit vorbindu-se despre o cărticică numită Talismanul,pe care de cele mai multe ori o întâlnim tipărită, iar uneori scrisă cu mâna pe foi sau pe caiete. Chiar şi unii creştini de astăzi o poartă în buzunar, în geantă sau între iconiţe, în portmoneu, cu convingerea că sunt feriţi de orice fel de rele, că acest talisman îi poate ajuta în necazuri. 
Trebuie ştiut că Talismanul, Visul Maicii Domnului, Epistolia şi altele asemenea acestora sunt de inspiraţie apocrifă, de influenţă populară şi nu  sunt în conformitate cu învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe. 
Despre Talisman se spune că a fost găsit sub mormântul Mântuitorului în anul 1585 şi că citirea lui este valabilă 20 de zile. Nu ştim cine ar fi avut tăria sufletească să ia o cazma şi să sape sub Sfântul Mormânt al Mântuitorului şi cum s-a stabilit cu exactitate valabilitatea acestei rugăciuni ca fiind de 20 de zile. 
Poate era mai bine să fie valabilă 365 de zile şi atunci ne era mult mai uşor, căci ne rugam o singură dată pe an! Prin definiţie, Talismanul este un mic obiect (în cazul nostru o cărţulie) considerat de superstiţioşi ca având o forţă magică, supranaturală de a-i ajuta pe cei care îl poartă. Sinonime cu Talismanul sunt amuleta şi fetişul. Amuleta este un mic obiect căruia oamenii superstiţioşi îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. Fetişul este un obiect considerat în credinţele triburilor primitive, ca fiind înzestrat cu virtuţi magice, supranaturale şi capabil să dea ajutor celui care i se închină. Şi iată un exemplu grăitor de „credinţă“ superstiţioasă: Într-o zi am întâlnit o doamnă care tocmai îşi făcuse ieşirea din spital, şi mi-a spus bucuroasă tare: „Părinte, m-am operat şi m-a scăpat talismanul de la moarte!“ Eu i-am spus: „Doamnă, mă bucur că v-a ajutat Dumnezeu, mă bucur pentru bucuria dumneavoastră, dar să ştiţi că nu talismanul v-a scăpat de la moarte, ci Dumnezeu, pentru că El este Stăpânul vieţii şi al morţii“. „Nu părinte, sunt sigură că talismanul m-a scăpat!“ Atunci am încercat să-i explic într-un alt fel: „Doamnă, să ştiţi că pentru dumneavoastră a mijlocit Maica cea Preasfântă la Fiul ei şi Dumnezeul nostru, căci ea stă chiar lângă Scaunul Sfintei Treimi, şi El v-a mai dăruit încă mulţi ani de viaţă.“ Şi atunci mi-a spus: „Părinte, nu încercaţi să mă convingeţi, că eu sunt sigură că talismanul m-a scăpat de la moarte în timpul operaţiei“. Nereuşind să mă fac înţeles ne-am despărţit, fiecare având convingerile lui. Şi acum, să analizăm în amănunţime afirmaţiile cuprinse în acest talisman: Neavând autor ş i editor, este clar că talismanul este o mare înş elă ciune, deş i începe cu „Tatăl nostru” şi „Crezul“.
După aceste rugăciuni sfinte, minciunile încep să curgă: 
► Când o femeie se află în durerile naşterii, să se citească talismanul ş i va avea naş tere uş oară . Oare aşa să fie ?! Va avea naştere uşoară dacă este spovedită şi împărtăşită, dacă se citeşte Paraclisul Maicii Domnului sau Acatistul Domnului Iisus Hristos.
 ► Dacă atingem cu talismanul partea dreaptă a copilului, va avea noroc în viaţă .Oare aşa să fie?! „Ştiţi cine a fost noroc? A fost cel mai mare drac - MOLOH = zeul fericirii, adică noroc cum îi spunem noi astăzi, care a secerat viaţa a milioane de copii “(„Ne vorbeşte părintele Cleopa“, vol. 7). Să nu dorim copilului nostru să aibă noroc (diavol), ci SĂ-I AJUTE DUMNEZEU ! 
► Este de ajuns să atingeţi umărul drept al bolnavului cu această rugă ciune (talisman) că se vindecă cu desă vârş ire. Oare aşa să fie ?! Mare păcăleală. Am fost la un spital în secţia de reanimare, i-am atins pe bolnavi pe umărul drept şi nu s-a vindecat nimeni. Deci, talismanul nu are nici o putere.
 ► Când această rugăciune va fi dusă într-o casă, acea casă va fi ferită de orice fel de primejdie. Oare aşa să fie ?! Casa noastră va fi ferită de orice fel de primejdii dacă facem sfeştanie în fiecare post sau cel puţin o dată pe an, dacă o împodobim cu icoane în fiecare cameră, dacă aprindem candela în casă cel puţin când ne rugăm... Că doar talismanul nu ţine loc de icoane, candele, sfeştanie etc. 
► Puterea sa este mare. Oare aşa să fie ?! Oare, are talismanul puterea să despartă Marea Roşie în două? Oare, dacă lovim cu el în piatră, izvorăşte apă?... NU! Talismanul este o simplă cărticică fără nici o putere, doar Dumnezeu este Atotputernic!
 ► În cazul unui atac direct cu arme de foc, ele nu vor acţiona. Oare aşa să fie?! Dacă acest talisman ar fi vestă antiglonţ, ar fi minunat. Când mergem pe front (Doamne fereşte!) cumpărăm un talisman, îl punem în buzunarul de la piept, şi gata..... 
 ► Acest talisman a fost scris de Iisus Hristos şi de Sfânta Fecioară Maria ş i puterea lui este mare. Oare aşa să fie ?! 
 ► CEL CARE ARE PĂ CATE MARI SAU CÂTE STELE PE CER, VA FI IERTAT DE ELE DACĂ VA PURTA TALISMANUL ASUPRA SA CITINDU-L MĂCAR O DATĂ PE SĂPTĂ MÂNĂ . OARE AŞA SĂ FIE?! Asta înseamnă că îmi cumpăr un Talisman, îl port în buzunar, îl citesc şi pot face fără frică orice păcate (chiar şi pe cele mari: avort, desfrânare ...), fiindcă prin Talisman sunt iertate. Oare aşa să fie ?! Într-o zi am întrebat o doamnă în vârstă de 65 de ani: „Doamnă, v-aş ruga să nu vă supăraţi că vă întreb, v-aţi spovedit vreodată în viaţă?“ „Nu părinte! Nu m-am spovedit, pentru că am talismanul în buzunar şi mi-a iertat el păcatele, că aş a scrie la pagina 11: cel care are pă cate mari sau câte stele pe cer i se iartă dacă citeşte Talismanul“. „Aveţi cumva şi avorturi ? „Da părinte, am 14 avorturi, ş i nu le-am spus niciodată la preot”. „Doamnă, vă rog să mergeţi cât mai repede să vă spovediţi, pentru că Talismanul nu v-a botezat, nu v-a cununat, nu vă iartă păcatele, nu vă împărtăşeşte, ci Hristos prin preot în Duhul Sfânt“.  
Iată , iubiţi credincioşi, că această femeie dacă nu se spovedea ş i nu-ş i fă cea canon pentru acele avorturi, mergea la osândă veşnică împreună cu cel care a tipărit Talismanul şi cu cel care l-a vândut. ► Cine are acest talisman poate să stea liniştit.Oare aşa să fie ?! Să stea liniştit dacă, atunci când se scoală dimineaţa, ia mai întâi anafură, apă sfinţită şi se aşază apoi la rugăciunile dimineţii; dacă spune Tatăl nostru de câte ori se aşază la masă; dacă posteşte cel puţin Miercurea şi Vinerea; dacă merge în fiecare Duminică la Biserică; dacă se spovedeşte cel puţin de patru ori pe an; dacă citeşte zilnic din Biblie; dacă citeşte în fiecare zi un acatist, paraclisul Maicii Domnului, sau câţiva psalmi... În primul rând că Iisus Hristos nu a lăsat nimic scris, după cum ne mărturisesc Sfintele Evanghelii, nici Maica Domnului nu a lăsat nimicscris şi nici puterea Talismanului nu este deloc mare, ci numai Dumnezeu este Atotputernic. 
 Iubiţi credincioşi, În lumea debusolată de astăzi, sunt destul de mulţi cei ce cred în Talisman, care de fapt păgubeşte şi primejduieşte sufletele. Este imposibil să credem că este mai important să purtăm aceste broşuri cu noi, decât să folosim rugăciunile oficiale ale Sfintei Biserici Ortodoxe. În mod greşit se atribuie acestor cărţulii puteri magice nebănuite, căci ele nu fac altceva decât să alimenteze imaginaţia creştinului, amăgindu-l cu tot felul de promisiuni şi făcându-l să uite că în cărţile bisericeşti există atâtea rugăciuni extraordinar de frumoase ca formă şi conţinut, adresate Mântuitorului, Maicii Domnului, Sfintei Cruci, acatiste şi paraclise în care ne regăsim cu toate problemele noastre.
 Cred că nu greşesc câtuşi de puţin dacă socotesc că Talismanul este un idol în miniatură, un idol de buzunar, de geantă, de portofel. Talismanul sau amuleta este un semn vizibil al necredinţei în ajutorul dat nouă de Dumnezeu. 
Oricât de începător ar fi un om în cele ale credinţei, va observa cu uşurinţă că cele cuprinse în talisman sunt lipsite de orice conţinut şi adevăr, ba sunt chiar dăunătoare. Talismanele erau obiecte despre care se credea că au puteri magice şi care se purtau de către oameni cu convingerea că ele apără de boli, primejdii şi sunt aducătoare de noroc. Oamenii cred că aşa de mari sunt puterile acestui talisman, încât înlocuieşte pur şi simplu pe Dumnezeu, adică, având talismanul asupra noastră, nu am mai avea nevoie de harul Sfintelor Taine. De aceea, a încuraja apariţia lor, a le recomanda sau a le vinde, este un păcat. Nu demult au apărut unele rugăciuni care circulă sub denumirea de „Lanţul Sfântului Antonie“ sau şi mai grav rugăciunea lui Dalai-Lama care nu are nimic comun cu rugăciunea creştină. Cât de neştiutori sunt cei care se despart de Dumnezeu, pentru a ţine la piept, în portofel ori în casă, această cărticică, numită talisman...  Cărţile de rugăciune şi celelalte simple rugăciuni care circulă fără girul autorităţii bisericeşti şi fără binecuvântarea unui ierarh trebuie privite cu rezervă şi folosite numai dacă ele se regăsesc şi în cărţile oficiale de rugăciune. Purtarea unor cărţi cum sunt: Visul Maicii Domnului, Brâul Maicii Domnului, Epistolia Maicii Domnului, Talismanul, Cele 12 vineri mari de peste an, Dezlegarea de farmace şi de vrăji, Dezlegarea de blesteme, nu ne apără de rele şi de primejdii şi nu ne îndeplinesc cererile, numai rugăciunea făcută cu stăruinţă, credinţă şi încredere în ajutorul lui Dumnuzeu, al Maicii Domnului şi al Sfinţilor ne este de folos. Este imposibil să credem că este mai important să purtăm aceste broşuri cu noi, decât să folosim rugăciunile oficiale ale Sfintei Biserici .

SCURTE REGULI PENTRU O VIAŢĂ CUCERNICĂ LA UN CREŞTIN ORTODOX

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...
                           

                                                                                 Preot Ioan

 ► Crede, într-un singur Dumnezeu, Preamărit şi Închinat în Sfânta Treime: Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt.
 ► Mai înainte de toate, de Dumnezeu teme-te şi pe Dânsul slăveşte-L cu toată inima ta, ca şi El să te slăvească pe tine împreună cu sfinţii Lui. 
► Caută mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi celelalte ţi se vor adăuga ţie.
 ► Fii credincios lui Dumnezeu şi Bisericii Sale Creştin-Ortodoxe şi ca fiu al ei, păzeşte-i poruncile. Precum în timpul lui Noe au scăpat de potop numai cei ce se aflau în corabie aşa şi acum nu te poţi mântui în afara Sfintei Biserici Ortodoxe.
► Scopul vieţii este mântuirea sufletului, căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă-şi va pierde sufletul său? 
► Scurta rugăciune de mai jos este cel mai preţios dar al lui Dumnezeu dat omului: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine păcătosul“. Spune frate cu buzele şi cu inima neîncetat aceste cuvinte mântuitoare, deoarece luminează mintea, liniştesc inima, ard păcatele, biciuiesc şi izgonesc pe draci. Cu numele lui Iisus biciuieşte vrăjmaşii căci nu este armă mai puternică în cer şi pe pământ. 
► Duminica şi sărbătorile lasă lucrul şi du-te la Biserică spre a înălţa lui Dumnezeu rugăciuni de laudă, de cerere şi de mulţumire, păzindu-te să nu necinsteşti aceste zile prin fapte netrebnice. Cine nu vine în fiecare duminică la Biserică nu va veni în Împărăţia lui Dumnezeu.
 ► Acasă să nu te leneveşti, ci în faţa icoanei cu candela aprinsă roagă-te lui Dumnezeu cu smerenie şi credinţă, dimineaţa şi seara, înainte şi după masă, la începutul şi la sfârşitul lucrului. Omul care nu spune cel puţin rugăciunile dimineţii şi ale serii din Ceaslov sau Cartea de rugăciuni, nici nu se poate numi ortodox!!! 
► Orice lucru să-l începi cu binecuvântarea lui Dumnezeu şi să-l termini mulţumind Lui. 
► Sfintei Cruci a lui Hristos închină-te cu smerenie şi sărut-o cu credinţă şi dragoste pentru că pe ea răstignindu-se Domnul a săvârşit mântuirea a toată lumea. 
► Icoanei Mântuitorului Hristos, icoanei Preacuratei Lui Maici şi icoanele sfinţilor Lui, dă-le cinstea cuvenită cu tot respectul şi privind la dânsele înalţă-te cu mintea şi cu simţirile către aceia pe care ele îi închipuiesc. 
► Respectă nunta ca o legătură sfântă şi în căsnicie du o viaţă cinstită, curată, plină de iubire şi credincioşie. Fereşte-te de avort prin care poţi ucide un suflet care prin a sa trăire (viaţă) ţi-ar putea mântui tot neamul.
 ► Creşte copiii în dragoste de Dumnezeu şi-i pregăteşte pe ei pentru a moşteni fericirea cea veşnică, că vei răspunde de ei la Înfricoşata Judecată. Iubeşte şi cinsteşte pe părinţii tăi că-ţi va fi bine în viaţă şi vei trăi ani mulţi pe pământ.
 ► Ţine cele 4 posturi din an şi zilele de miercuri şi vineri cu excepţia celor de harţi prevăzute în calendar.
 ► Dimineaţa pe nemâncate ia Sfânta Anafură, aghiasmă şi unge- te cu ulei sfinţit prin care primim binecuvântarea lui Dumnezeu şi harul Preasfântului Duh. 
► Cel puţin o dată pe an să faci sfeştanie în casă şi în fiecare lună stropeşte cu aghiasmă casa şi gospodăria.
 ► Când eşti bolnav cheamă preoţii Bisericii pentru Sfântul Maslu. 
► Străduieşte-te să ai un pomelnic permanent cu vii şi morţi, la cel puţin o Biserică sau Mănăstire. Rugăciunile înălţate la cer pentru cei ce au adormit în credinţă, sunt folositoare, deşi ei nu sunt cu tine, sunt vii înaintea lui Dumnezeu.
 ► Fugi de lux, desfrânare, băutură, lene, mama tuturor relelor. La lucru străin nu întinde mâna. Fereşte-te de citirea cărţilor eretice şi de a purta discuţii cu sectanţii. Vorbele rele strică obiceiurile bune. ► Să te împotriveşti cu toată tăria marilor păcate ce bântuie lumea : necredinţa, vrăjitoria, desfrânarea, perversiunile sexuale, zoofilia, pedofilia, homosexualitatea, lesbianismul, violul, incestul, avortul, sinuciderea treptată prin droguri, tutun, alcool, jocuri de noroc, jocuri electronice şi să te străduieşti să-ţi sfinţeşti viaţa. 
 Nimănui nu-i dori răul, iar binele ce ţi s-a făcut nu-l uita. Fii cu toată lumea în pace. 
► Zilnic împodobeşte-ţi sufletul cu fapte bune creştineşti: smerenie, bunătate, blândeţe, milostenie, dragoste…ce apropie pe om de chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, adică nemuritor cu sufletul şi plin de dragoste faţă de aproapele. Milostenia n-a sărăcit niciodată pe nimeni, dar beţia şi desfrânarea da.
 ► Arătând lui Dumnezeu căinţa pentru păcatele tale, mărturiseşte-le înaintea preotului duhovnic şi cu binecuvântarea lui măcar în cele patru posturi din an, să te învredniceşti de marea fericire de a te împărtăşi cu Preacuratul, Preasfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului Hristos, spre iertarea păcatelor şi fericirea veşnică; împlineşte canonul dat de duhovnic la spovedanie.
 ► Osebeşte din masa ta o părticică pentru sufletul tău, spre păstrare săracilor şi dă-o de pomană şi o vei primi înapoi când te vei înfăţişa la judecata Domnului. 
► Dumnezeu a făgăduit iertare păcătoşilor care se pocăiesc azi, dar  nu în ziua de mâine, fiindcă azi e de la Dumnezeu, iar amânarea pentru ziua de mâine este de la diavolul. 
► Crede că Domnul nostru Iisus Hristos care s-a înălţat la cer va veni să judece viii şi morţii şi va răsplăti fiecăruia după credinţa şi faptele sale, după care va începe pentru unii o viaţă fericită şi veşnică iar pentru alţii chinuri veşnice.
 Doamne, Atotţiitorule Părinte, Fiule Veşnic şi Duhule Sfinte, Treime de Trei ori Sfântă, călăuzeşte-ne paşii în marea vieţii cea învolburată. Amin! 

ZICERI şi contraZICERI

HRANA PENTRU SUFLET: ZICERI şi contraZICERI BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...

BINECUVANTAREA DOMNULUI SA FIE PESTE NOI TOTI...SI RUGACIUNILE TUTUROR SFINTILOR SA NE AJUTE...


PREOT IOAN

► Omul e aşa de minunat că nu se poate să nu fi fost făcut de
cineva.
► Dumnezeu e prea minunat ca să fi fost făcut de cineva.
► Acesta sunt eu. Acum, aici şi aşa. De ce nu în alt timp? În alt loc? Altfel? Doar Dumnezeu ştie. Sunt RÂNDUIT, nu
PREDESTINAT.
► Marii filozofi şi marile filozofii se ocupă prea mult de murire si nemurire, în timp ce uită de MOTIVAŢIA lor.
► Copleşiţi de dovezi, unii ajung SĂ CREADĂ în Dumnezeu, d
dar nu ajung să-L şi IUBEASCĂ.
► EMANUEL înseamnă “Dumnezeu cu noi” şi nu “Dumnezeu
CA noi”. Noi trebuie să fim ca El.
► Nimeni nu-ţi poate deschide poarta cerului. Numai Domnul.
Nimeni nu ţi-o poate închide. Numai tu.
► Dacă vei fi în cer, MERITUL este al Domnului. Dacă nu vei
fi ,VINA este a ta.
► LEGEA NATURALĂ protejează viaţa aceasta. LEGEA
MORALĂ – viaţa veşnică.
► Răul a apărut din LIBERTATEA de a apare, nu din
NECESITATEA de a fi.
► Destinul ni-l facem noi. Destinaţia ne-o arată Dumnezeu.
► Dumnezeu m-a dat mie. Eu mă dau Lui. NICI O PREDESTINARE.
► RAŢIUNEA nu exclude EVLAVIA şi nici EVLAVIA nu
exclude RAŢIUNEA.

► Viaţa în sine nu-ţi aparţine. Să o trăieşti frumos sau urât îţi
aparţine.
Viataeste ORDINE. Păstrarea ORDINEI este DISCIPLINA. Diciplina este acordul nostru cu Dumnezeu.
► La căderea omului, diavolul a spus: “E drept ca omul să moară”. Dumnezeu a răspuns: “E drept să moară, dar voi face să fie drept să trăiască”. Şi a făcut.
► Mântuirea este un dar nemeritat pe care însă merită să-l merităm.
► Omul nu poate schimba Legea lui Dumnezeu. Doar se încumetă
să o schimbe, “călcând-o”.
► LIBERTATEA de a face un lucru nu este totuna cu DREPTUL de a-l face.
► Libertatea nu se PORUNCEŞTE, se OFERĂ.
► Multe statui ale libertăţii. O singură statuie a eliberării. CRUCEA.
► CREDINŢA. Semnătura ta pe promisiunile lui Dumnezeu.
► Cui bate la POARTA IADULUI nu i se va deschide POARTA CERULUI.
► La răscrucea dintre CE POATE şi CE VREA, omul se arată CE ESTE.
► ORELE CRUCIFICĂRII au fost ORELE ASTRALE ale
lumii si ORELE PĂMÂNTENE ale cerului.
► Divinitatea nu poate fi demonstrată prin raţiune, dar raţiunea nu poate exclude divinitatea.
► ZEIŢA RAŢIUNII nu are nici o raţiune.
► Pământul nu este centrul Universului, este centrul ATENŢIEI Universului.
► Lumii sfârşitului îi mai lipseşte un singur lucru: sfârşitul.
► Sfârşitul lumii este mai luminos decât lumea sfârşitului.
► Nu pleca de acasă, nici măcar de dragul de a te-ntoarce acasă.
► Gândirea la Dumnezeu este cărarea spre Dumnezeu; este un fel de scară tainică prin care se ajunge de la pământ la cer, de la rătăcire la adevăr, de la suferinţă la pace.
► Cel dintâi şi cel mai dificil risc pe care ni-l putem asuma este să
fim cinstiţi cu noi înşine.
► Acela care este în stare să se stăpânească în toate privinţele este un adevărat erou.
► Cuvintele au o putere mai mare decât bombele atomice, de aceea mânuiţi-le cu grijă.
► Omul este aşezat în lumea aceasta nu ca o finalitate, ci ca o posibilítate. Cel mai mare duşman al omului este el însuşi.
► Omul în slăbiciunea sa este o creatură a împrejurărilor; omul în puterea sa este creatorul împrejurărilor.
► Nu-i putem ajuta pe toţi, dar toţi pot să ajute pe câte cineva
► Căsătoreşte-te numai atunci când eşti dispus să sacrifici admiraţia multora pentru critica unei singure persoane.
► Omul este în mod literal ceea ce gândeşte, iar caracterul lui este suma totală a gândurilor lui.
► Cea mai mare virtute a unui om este răbdarea.
► Fiecare om are atârnată de gât o tăbliţă invizibilă, pe care scrie: “Fă-mă să mă simt important!”
► Nu uita că în această lume nu poţi avea totul. Singurul lucru de care dispui este libertatea de a alege.
► Toate lucrurile sunt dificile înainte de a fi uşoare.
► Dacă crezi că nimănui nu-i pasă dacă trăieşti, încearcă
numai sa nu plăteşti facturile o lună sau două.
► Oriunde ai fi, adu-ţi aminte că eşti în prezenţa lui Iisus şi ochiul atotvăzător cercetează totul şi notează toată umblarea ta.
► Orice lucru care dă lumină trebuie să suporte arderea.
► Fericirea presupune să ai o inimă bună şi o memorie proastă.
► Oamenii, preocupaţi să-şi câştige existenţa, uită să trăiască.
► Conştiinţa este vocea sufletului, după cum patimile sunt vocea trupului.
► Vocea sufletului este un judecător drept care mustră pe cel care păcătuieşte.
► Trei drumuri conduc la înţelepciune: primul este drumul experienţelor – este cel mai greu; al doilea este drumul imitaţiei – este cel mai uşor; al treilea este drumul cugetării – este cel mai mulţumitor.
► Nimeni nu s-a rătăcit încă, mergând pe un drum drept
► Tăcerea nu spune niciodată prostii, dar nici lucruri înţelepte
► Amabilitatea adevărată trebuie să fie în primul rând o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.
► Cu cât vom înţelege mai bine Universul, cu atât mai mult ne vom minuna de Creatorul său.
► Nu cunosc formula succesului, dar o ştiu pe cea a eşecului: caută să placi oricui !
► Succesul pare să însemne, în mare măsură, să perseverezi atunci când toţi ceilalţi au abandonat.
► Oamenii de succes nu şi-au câştigat distincţia pentru că au avut vreun talent sau ocazii anume, ci pentru că au folosit ocazia care le-a stat la îndemână.
► Cu cât îţi place mai mult ceea ce faci, cu atât vei avea mai mult succes
► Caracterul poate fi pus la probă în momentele mari ale vieţii, dar se clădeşte în cele mici.
► Ţintele pe care ni le punem sunt hărţile care ne călăuzesc şi ne arată ce este posibil pentru viaţa noastră.
► Adevărata luptă se duce doar între ce ai făcut şi ce eşti în
stare sa faci. Compară-te doar cu tine, cu nimeni altcineva.

O JERTFĂ NEOBIŞNUITĂ

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Împrejurul Mânăstirii
De la Muntele Sinai
Nu erau păgâni ca astăzi,
Peste tot creştini vedeai.

Când a fost robit Sinaiul
De păgânii saracini,
S-a vărsat urgie mare
Contra bieţilor creştini.

Carii şi-au păzit credinţa
Au murit ca mucenici,
Alţii (vai) prin lepădare
S-au cruţat de inamici.

Un creştin din cei cu râvnă
Şi prea bine credincios,
Căuta să-şi scape viaţa
Într-un loc prăpăstios.

Mort, sau teafăr, mi-i totuna
(Cugetă bietul creştin),
Numai să-mi păzesc credinţa
Şi să scap de saracini.

Dar nevasta lui văzându-l
Apucatu-l-au de strai
Şi plângând striga cu jale:
Unde fugi bărbate, stai!

Cauţi numai tu scăpare,
Dar pe mine cum mă
laşi Între liftele păgâne
Cu sărmanii copilaşi?

Sunt femeie, fire slabă,
Oare cum te-ai îndurat
Să mă laşi pe mâini streine,
Nu ţi-i frică de păcat?

Dacă mai rămân în viaţă
Răii mă vor necinsti
Şi spre lepădarea Legii
Ei pe toţi ne vor sili.

Iar de vrei să fugi acuma,
Rogu-te să mă jertfeşti
Dimpreună cu copiii
Şi pe urmă liber eşti …

După cum ducea la moarte
Avraam pe fiul său,
Fă-ne şi pe noi acuma
Jertfă pentru Dumnezeu.

Rugăminţile femeii
Pe bărbat l-au biruit
Şi dorinţa ei fierbinte
Într-o clipă s-a plinit.

Copilaşii cu nevasta
Şi-au plecat grumajii lor,
Căci vedeau în spada morţii:
Scutul cel mântuitor.

Moartea lor a fost primită
De Stapânul Savaot
În Jertfelnicul din ceruri
Ca o ardere de tot.

Neavând acuma grijă
De nevastă şi copii,
Sta ascuns creştinul nostru
Prin (prăpăstiile) pustii.

Rătăcind el ani de zile
Ca un om sălbăticit
Un fior de îndoială
Îl făcea nedumerit.

Cam aşa zicea în sine
Şi se tânguia mereu:
Oare este primită
Jertfa mea la Dumnezeu!

Domnul însă mângâindu-l
Îndoiala i-a gonit,
Când i-a arătat şi vremea
Fericitului sfârşit.

Deci mergând la Mânăstire
Petrecea în rugăciuni
Şi uda cu râu de lacrimi
Sfintele “Închinăciuni”.

Când a fost bolnav de moarte
El vedea cum vin din Rai
Să-l întâmpine cu cinste
“Mucenicii din Sinai”.

Unii îl chemau pe nume
Şi cu drag îl sărutau,
Alţii felurite daruri
Pentru dânsul aduceau.

Cum ar merge la o nuntă
(Spun cucernicii Părinţi)
A trecut din lumea asta
Întovărăşit de Sfinţi.

Până azi se pomeneşte
În soborul Sinait
Despre jertfa cea streină
A acestui fericit.

Părintele Arsenie Boca Despre păcat

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

„Rădăcina necazurilor e aceeaşi cu rădăcina răutăţilor: păcatul -  înfrângerea morală a omului, când  el conspiră cu diavolul contra Legii lui Dumnezeu.  Atunci  se  transformă omul  -  fiul  lui
Dumnezeu în fiul diavolului, prin  ascultarea de acesta.  El  îi imprimă spiritului,  minţii  şi  inimii, pecetea  firii sale: autonomia, răzvrătirea  şi
autoîndumnezeirea. Cu pecetea acestor caracteristici
iese din împărăţia Harului sub focul mâniei lui Dumnezeu, ajungând
fiul pieirii.
Necazurile, târcoalele morţii,  sunt numai primele unelte ale lui Dumnezeu, ca să-l trezească şi  să-i  deschidă ochii să vadă că aşa merge în întuneric, în împărăţia  morţii.  Dacă omul stă prea mult în ascultarea celui viclean, pierde credinţa, i se întunecă mintea, nu mai ascultă de nimeni, face din necazuri  „motiv“ de necredinţă,  a 
carei final e fie sinuciderea, fie nebunia.
Când oamenii o apucă pe acest „drum larg“ al pieirii, când - cu timpul  -  relele  devin  deprinderi,  „a  doua  natură“,  să te  ferească Dumnezeu să le stai în cale şi să-i opreşti. Te vor călca în picioare, te vor dispreţui, din retrograd nu te vor scoate, din anacronic nu vei ieşi decât suflându-te din cale sau răstignindu-te pe cruce.
În „lumea aceasta“ nu poţi crede în Dumnezeu, să păcătuieşti şi să rămai nepedepsit. Păcatele se iartă dar se ispăşesc.
Şi, pentru credinciosul luminat de Har, soarta aceasta e firească: viaţa lui Iisus se arată şi în ucenic. Acela e ucenic, care are iubirea de Dumnezeu şi de oameni până la cruce: Nu urăşte oamenii de pe nici o  cruce pe care-l răstignesc ei. Aceasta este iubirea care nu cade niciodată. Aceasta e porunca supremă, Testamentul lui Iisus Hristos: cauza lui Dumnezeu pe pământ, pentru care ucenicii Săi nu-şi  cruţă viaţa. Aşa se biruie diavolul.”