1. Parintele Cleopa avea mare evlavie la Maica Domnului, ''Imparateasa Heruvimilor si a Serafimilor si Stapana noastra?''. De aceea nu era zi in care sa-i fi ramas necitit Acatistul Bunei Vestiri si cateva canoane din Bogorodicina.
2.
Spunea Parintele Cleopa: ''Stiti voi cine-i Maica Domnului? Ea este
Imparateasa Heruvimilor, Imparateasa a toata faptura, camara intruparii lui Dumnezeu-Cuvantul, usa luminii, ca lumina cea neapropiata ganditoare prin ea a venit in lume. Ea este usa vietii, ca Viata Hristos
prin ea a intrat in lume. Ea este poarta cea incuiata prin care n-a
trecut nimeni decat Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel''.
3. Mai
spunea: ''Maica Domnului este scara catre cer, pod catre cer; porumbita
care a incetat potopul pacatelor, precum porumbita lui Noe a adeverit
incetarea potopului. Este cadelnita dumnezeiasca, caci a primit focul dumnezeirii si Biserica a Preasfantului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatalui, Maica Cuvantului si Biserica Duhului Sfant''.
4. Spunea iarasi: ''Cand vezi icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos in brate, tu stii ce vezi acolo? Cerul si pamantul! Cerul este Hristos, Cel mai presus de ceruri; Ziditorul cerului si al pamantului.
Iar Maica Domnului reprezinta pamantul, adica toate popoarele de pe
fata pamantului, ca ea este din neamul nostru. Este din semintie
imparateasca si arhiereasca''.
5. Zicea batranul: ''Bratele Maicii Domnului
sunt mult mai puternice decat umerii heruvimilor si ale preafericitelor
tronuri. Deci pe cine tine Fecioara Maria in brate? Voi stiti pe cine
tine? Pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute''.
6.
Iarasi spunea: ''Stiti voi cine este Maica Domnului si cata cinste, cata
putere si cata mila are? Este mama noastra, ca are mila si de saraci si
de vaduve si de crestini. Pururea se roaga Mantuitorului Hristos pentru
noi toti''.
7. Aproape in fiecare predica Parintele Cleopa
ii intreba pe crestini: ''Aveti voi icoana Maicii Domnului in casa?'',
''Dar candeluta la icoana Maicii Domnului aveti?'' Si ii sfatuia: ''Sa
luati ocrotitoare si ajutatoare pe Maica Domnului, Mama noastra din cer
si de pe pamant! Imparateasa cerului si a pamantului!
Daca o
veti lua pe ea ocrotitoare, citindu-i dimineata un acatist cu candeluta
aprinsa si seara un paraclis, veti avea ajutor si in timpul vietii si in
clipa mortii si in ziua Judecatii... Stiti voi cat poate Maica Domnului
inaintea Tronului Preasfintei Treimi? Daca nu era ea, cred ca lumea
aceasta se pierdea cu mult mai devreme!''
8.
Celor care dadeau slujbe la biserica, le zicea: ''Aici am pus slujbe
mari, dar daca omul acasa nu face nimic, se implineste ceea ce zice in Sfanta Scriptura:
Cand unul se roaga si celalalt nu se roaga, unul zideste si celalalt
strica! Atat va dau: dupa rugaciunile de dimineata sa cititi Acatistul Bunei Vestiri cu candeluta aprinsa. O sa vedeti ca Maica Domnului este grabnic ajutatoare!''
9.
Spunea ucenicul sau: ''Cand am venit la Parintele Cleopa, i-am spus ca
vreau sa raman la manastire. Atunci sfintia sa mi-a zis: ''Daca esti
hotarat sa rabzi trei batai pe zi si o data mancare la trei zile, atunci
ramai in manastire!'' Aceste cuvinte m-au intarit si m-au facut mai
hotarat. Am inteles ca trebuie sa pun mai multa vointa si Dumnezeu imi
va ajuta''.
10. De
multe ori Parintele Cleopa zicea: ''Ce suntem noi? O mana de pamant in
fundul unui mormant! Din pamant bun am fost facuti, dar l-am spurcat si
mergem in pamant si spurcam pamantul! Ce suntem noi? Intinaciune si
mancarea viermilor''.
11.
Parintele Cleopa repeta mereu: ''Maine, poimaine ma duc la Hristos!
Maine pleaca Mosul Putregai!'', ''Maine nu veti mai vedea decat o cruce
in cimitir!'', ''Maine, poimaine, vesnica pomenire Mosului Putregai!'',
''Ia, un harb legat cu sarma!'', ''Maine ma duc la fratii mei. Ei striga
la mine: ''Hai, mai frate! Lasa vorba cu oamenii!''
12. De
multe ori cand cineva ii canta ''Multi ani traiasca!'', sfintia sa il
oprea si zicea: ''Nu asa, ci: ''Vesnica pomenire, vesnica pomenire,
vesnica lui pomenire!'''' Sau zicea: ''La multi ani, Mosul Putregai!''
13. Celor care spuneau ca ii munceste patima desfranarii, deseori le zicea batranul: ''Moartea, moartea, moartea! Sicriul, lopata, harletul, tarnacopul? Sfantul Vasile cel Mare
spune: ''Cand vei vedea cea mai frumoasa femeie din lume, du-te cu
mintea in mormantul ei la cateva zile dupa ce a murit. Atata miros greu
si curgere puturoasa iese din trupul ei, incat toate closetele din lume
nu miros mai rau''. Iata ce pofteai!''
14. Cand voia cineva sa-l fotografieze, Parintele Cleopa ii zicea: ''Cauta un magar, fa-i poza si scrie pe ea ''Cleopa''!''
15. Parintele Cleopa zicea: ''Sfantul Vasile
cel Mare spunea ca cea mai mare intelepciune, care il pazeste pe om de
tot pacatul si il duce in Rai, la fericirea vesnica, este moartea.
Moartea si cugetarea la moarte. Iar in minte si in inima sa avem
rugaciunea ''Doamne Iisuse''!''
16. Alta data spunea: ''Trupul acesta ne trage la pamant, asa cum zice Sfantul Ioan Damaschin: ''Pamantul la pamant trage!'' Dar noi nu trebuie sa-l lasam, nu trebuie sa ne luam dupa hoitul asta''.
17. Pe
femeile care spuneau ca au soti rai, Parintele Cleopa le sfatuia sa nu
divorteze, ci mai degraba sa se roage pentru ei: ''Nu-ti zic eu, ci Sfantul Apostol Pavel:
De unde stii, femeie, ca nu iti vei mantui barbatul? Nu stii tu ca se
sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa si invers?'' Si
pe barbati asemenea ii sfatuia, si multi se bucurau vazand minuni in
casele lor.
18.
Multi crestini astazi se tem de farmece si de vraji. Pe acestia
Parintele Cleopa ii sfatuia: ''Nu va temeti de vraji! Sa aveti frica de Dumnezeu si grija sa nu-L suparati cu pacatele. Si farmecele nu vor avea nici o putere! Spovediti-va de pacate, postiti si faceti Sfantul Maslu''.
19.
Celor bolnavi care veneau la el, le facea pomelnic si le spunea: ''Cea
mai mare slujba pentru cei bolnavi este Sfantul Maslu. Dar nu foloseste,
daca omul nu este spovedit. Deci mai intai spovediti-va de toate
pacatele si apoi faceti Sfantul Maslu cu cel putin trei preoti''.
20.
Tinerilor care voiau sa se casatoreasca, le dadea sfaturi, ii
binecuvanta, le facea pomelnic pentru sfintele slujbe si le spunea:
''Rugati-va la Maica Domnului cu post si metanii si cititi Acatistul
Bunei Vestiri!''
21.
Spunea adeseori si acest cuvant la crestini: ''Cand vedeti ca s-a
imbolnavit cineva la voi in casa: ori tata, ori mama, ori fiu, ori
fiica, oricine ar fi, nu chemati mai intai doctorul, ci preotul ca sa-l
spovedeasca. Caci, Doamne fereste, sa-l apuce moartea nespovedit si cu
pacate grele. Nu mai are iertare si slujbele atunci nu ii folosesc la
nimic''.
22.
Cand cineva se ingrijora pentru vremurile de acum si il intreba: ''Ce o
sa fie, parinte?'', sfintia sa raspundea: ''Anii si vremile le-a pus
Tatal intru a Sa stapanire. Cum vrea Tatal, asa face!'' Iar daca cineva
zicea: ''Afara este vreme rea'', parintele raspundea: ''Tot ce da Domnul
este bun!''
23.
Calugarilor si fratilor care voiau sa plece in pustie, le spunea: ''Ai
20 de ani in manastire la ascultarile cele mai de jos? Numai atunci poti
sa pleci la pustie! Cine vrea sa mearga la pustie, zice Sfantul Vasile
cel Mare, sa mai ia unul sau doi impreuna cu el si sa aiba experienta de
ascultare si taierea voii in manastire''.
24. Iarasi zicea: ''Duhovnicul la maici sa aiba varsta de cel putin 50 de ani si 20 de ani de ascultare intr-o manastire''.
25.
Chiar si cand bea apa, Parintele Cleopa cerea binecuvantare de la
ucenicul sau de chilie sau de la un frate, ca sa ne dea noua pilda de
smerenie.
26.
Uneori cand se intampla sa intre in chilie si nu putea face rugaciune ca
veneau crestinii in urma sfintiei sale, zicea: ''Am intrat in chilie si
nu am facut rugaciune. Am intrat ca un hot si ca un talhar!'' Si se
scula si facea cel putin trei inchinaciuni pana la pamant, zicand:
''Preasfanta Treime, Dumnezeul nostru, slava Tie!'' Apoi facea o
inchinaciune si la Maica Domnului.
27.
Acelasi ucenic spunea: ''Cand ceream binecuvantare sa mananc, imi zicea
Parintele Cleopa cuvantul acesta: ''Mananca, bea, dormi!'' Si il
intrebam: ''Cum vine cuvantul acesta?'' Iar el zicea: ''Mananca cand
ti-e foame, bea cand ti-e sete si dormi cand ti-e somn!''
28.
Sfintia sa vorbea de multe ori de neputintele si bolile sale, zicand
despre el insusi: ''Mosul Putregai, 86 de ani, sase operatii, o mana
rupta, coastele rupte?'' Oricine venea la sfintia sa, punea pe ucenicul
sau sa le spuna acest cuvant. Unii spuneau ucenicului: ''Ce ne spui tu
aceasta? Noi venim la Parintele Cleopa ca la un sfant! Ce ne insiri
atatea boli si neputinte?''
29. A intrebat odata ucenicul pe Parintele
Cleopa daca poate merge in afara manastirii fara rasa. Iar el a zis:
''In ziua in care mergi intr-un loc si iesi din manastire fara rasa, sa
faci 1000 de metanii! Chiar daca n-o porti pe tine, s-o ai cu tine''.
30.
Ucenicul sau mai spunea: ''Pe sfintia sa nu l-am vazut niciodata stand
fara centura sau dezbracat de dulama. Ba inca mereu avea peste dulama o
vesta sau o bundita''.
31. De multe ori spunea: ''Biserica este mama noastra!
Nu lasati Biserica, caci aici ne unim cu Hristos. Aici se impaca Marta
cu Maria. Tineti randuiala slujbelor si a mesei dupa tipic. Biserica ne
tine pe toti!''
32. Zicea iarasi ucenicul: ''Cat timp am fost ucenic la Parintele Cleopa, el facea de obicei aceasta pravila: Rugaciunile diminetii, Acatistul Mantuitorului cu canonul si Acatistul Maicii Domnului, mai ales al Bunei Vestiri. Iar daca in ziua aceea era vreun sfant care avea acatist, citea si acatistul sfantului.
Apoi citea si la Psaltire si trei-patru canoane din Bogorodicina
(Canoanele Maicii Domnului). Apoi vorbea cu credinciosii care veneau la
sfintia sa.
Pe la
orele 15-16 incepea pravila de seara si anume: completa glasul din
Bogorodicina (din Bogorodicina citea un glas pe zi, adica 7 canoane),
Canonul de pocainta, Canonul catre ingerul pazitor, Canonul catre toti sfintii si din Psaltire. Dupa ce vorbea credinciosilor si statea la masa, facea rugaciunea de seara.
O data pe saptamana citea acatistul Sfantului Nicolae (in cursul zilei de joi) si a Sfantului Spiridon.
La miezul noptii se scula si citea Miezonoptica. Alteori citea la Psaltire si zicea ''Doamne Iisuse?''.
Mereu
puteai sa-l vezi cu mana pe metanie , incat unghia de la degetul cu care
dadea fiecare bob de metanie se rupea. Mai citea din Sfanta Scriptura si din Sfintii Parinti''.
33.
Cand era intrebat de crestini daca este bine sa citeasca la Psaltire,
Parintele Cleopa raspundea: ''Sfantul Vasile cel Mare spune ca ''este
mai bine sa stea soarele din calatoria sa, decat sa ramana Psaltirea
necitita in casele crestinilor. Si precum soarele este mai mare intre
ceilalti luminatori, asa este Psaltirea intre celelalte carti insuflate
de Duhul Sfant''.
Sa aveti Psaltirea ca pe un cozonac bun. Cand ti-e foame, mai tai o
felie, mai mananci, mai faci treaba, apoi mai citesti o catisma, doua,
trei, cat poti''.
34. In
fiecare seara iesea afara, mai ales dupa miezul noptii. Chiar si iarna
statea cel putin o ora. Zicea ''Doamne Iisuse?'', asculta pasarile de
noapte, privea cerul instelat si se bucura de liniste. Cauta sa iasa la
aer dupa ce se termina slujba de miezul noptii, cand toti dormeau, ca sa
nu fie deranjat. Insa de multe ori il deranjau fie fratii, fie oamenii.
Atunci, vazand ca nu scapa, dupa ce le tot zicea sa se duca, le vorbea
putin sau fugea in chilie.
Alteori,
fiind foarte obosit, se scula pe orele trei-patru si isi facea toata
pravila. Atunci avea mai multa liniste si nu-l deranja nimeni.
34.
Uneori, cand isi facea pravila, parintele era cautat insistent de
credinciosi. Atunci el iesea si le vorbea un timp, apoi spunea:
''Dumnezeu o sa-mi spuna: ''Mai, calugare, ai prasit pe ogorul altora?
Dar pe ogorul tau au crescut spini, palamizi, buruieni''. Prasiti voi pe
ogorul meu? De aceea trebuie sa prasesc si pe ogorul meu''. Si apoi
mergea la chilie si isi continua pravila.
35. Zicea uneori si aceste cuvinte: ''Ce ma fac ca Sfintii Parinti
spun ''Fugi de lume! Fugi de lume!''? La fel zice si Mantuitorul: Vai
voua cand va vor lauda pe voi oamenii sau cand va prisosi lauda voastra
mai mult decat faptele voastre! (Luca 6, 26)''.
36. Pe toti calugarii care veneau pentru cuvant de folos, batranul ii intreba din ce manastire sunt, daca manastirea este retrasa in padure si daca are viata de obste, adica o punga, o masa si o biserica. Apoi ii intreba daca se mananca carne in acea manastire.
Daca
spuneau ca se mananca carne, Parintele Cleopa se mahnea si zicea: ''Ei,
de as fi eu acolo! Iata, il vedeti pe Sfantul Calinic? Se uita la noi!''
Si arata cu degetul catre icoana sfantului. ''Sfantul Calinic a facut testament in care scrie: ''Cand calugarul sau calugarita va manca carne in manastire sau in lume pe la neamuri,
atunci sa se adune tot soborul manastirii, sa-l blesteme pe cel care a
mancat carne si sa-i dea 39 de garbace la spate!'' Da-i, da-i, da-i! Si
sa-l dea afara din manastire''.
37. In
timpul prigoanei comuniste, Parintele Cleopa a stat mai multi ani la
pustie, dar nevointele si ispitele pe care le-a indurat au ramas
nestiute. Totusi cateva s-au aflat. Cand parintele era in viata, ne
spunea ca vom afla dupa moartea sa si pe celelalte.
38. -
Parinte Cleopa, a zis un ucenic, spuneti-ne cum a fost in cei zece ani
de pustie. Ce fel de ispite ati avut? Am auzit ca v-ati luptat cu
vrajmasul! Cum si cu ce va ispitea?
- Daca vrei sa stii cum este la pustie, du-te si stai si tu un an acolo si o sa vezi!
39. Un frate l-a intrebat pe Parintele Cleopa:
- Ce sa fac, Preacuvioase, sa ma mantuiesc?
- Sa ai in dreapta frica de Dumnezeu, in stanga cugetarea la moarte, iar in minte si in inima rugaciunea ''Doamne Iisuse Hristoase'', si te faci sfant, mai frate!
40. Alt frate ii spunea batranului:
- Parinte, roaga-te si pentru mine, pacatosul, si daca te duci la Domnul, sa nu ma uiti.
- Da! Fratia ta mananca si dormi pana te saturi, si eu am sa ma rog pentru tine!
41. Un parinte l-a intrebat cum sa se roage. Iar batranul i-a zis:
-
Roaga-te intai cu gura, ca de la gura rugaciunea trece la minte si apoi
la inima. Dar pentru aceasta ne trebuie multa osteneala, multe lacrimi
si harul Duhului Sfant!
42. - Parinte Cleopa, dati-mi un cuvant de folos! i-a zis un parinte.
- Nu uita de moarte. Moartea, moartea, moartea! Frica de moarte ne pazeste de tot pacatul!
43. Unui frate i-a zis: ''Sa te pregatesti sa rabzi, sa iei bataie, sa flamanzesti si sa insetosezi.
Iar
daca te alunga de aici, sa nu pleci! Sa stai la poarta manastirii si
daca te ia politia sa vii inapoi sa mori in manastire!''
44. Un frate l-a intrebat:
- Cum trebuie sa ma pregatesc pentru manastire?
- Cand vii la manastire asa trebuie sa vii: Sa fii hotarat sa rabzi moartea de la toti!
45. Un frate i-a zis batranului:
- Parinte, nu ma pot ruga indeajuns! Ce sa fac?
- Nu
auzi ce zice Apostolul? Rugati-va neincetat! Deci roaga-te cat mai mult
ziua si noaptea si vei simti harul Duhului Sfant in inima ta!
46. Un crestin l-a intrebat pe Parintele Cleopa:
- Parinte, sotia mea s-a sinucis, fiind singura in camera. Am gasit-o moarta. Pot s-o pomenesc la morti, la biserica si acasa?
Atunci batranul a spus categoric:
- Nu!
N-avem voie sa pomenim pe nimeni din cei ce s-au sinucis, chiar daca ne
sunt rude apropiate. Ramane totul la mila lui Dumnezeu! Pot fi pomeniti
la slujbe numai cei care au fost bolnavi psihic.
47. Un alt frate a zis batranului:
- Parinte, daca o sa fim in inchisoare pentru credinta si daca ni se schimba gandirea prin hipnoza, avem vreo vina?
- Nu te
poate schimba nimeni daca ai in inima ta pe ''Doamne Iisuse?'' Dar
trebuie sa ai o treapta a rugaciunii. Cand zici ''Doamne Iisuse?'' se
cutremura tot iadul, numai sa zici din inima!
48. - Cate haine trebuie sa aiba calugarul? l-a intrebat cineva.
- Doua
randuri de haine! Ce? Vrei sa te faci pustnic cu o caruta de haine? Iar
cand se rup, mai pui un petec galben, unul rosu, unul verde...!
49.
Catre cei mai lenesi zicea parintele: ''Pune hoitul, adica trupul, la
treaba si mintea la picioarele Domnului, adica la rugaciune?''
50.
Odata a venit un frate la Parintele Cleopa, dupa ce il ascultase de mai
multe ori, si l-a intrebat: ''Parinte, ce sa fac sa ma mantuiesc?'' Iar
parintele, care ii stia inima, i-a dat un raspuns pe masura, zicand:
''Fa ce stii, si te mantuiesti!'' Atunci el, cercetandu-se pe sine, si-a
dat seama ca nu cunostinta ii lipseste, ci trairea duhovniceasca.
51.
Iarasi zicea batranul unuia din ucenicii sai: ''Cand vei sta noua ani in
manastire si vei lua sapte batai pe zi si mancare o data la trei zile,
atunci vei fi calugar bun!''
52. Un frate l-a intrebat pe parintele cum poate sa se mantuiasca. Iar parintele a raspuns:
-
Rabdare, rabdare, rabdare. Si cand ti se va parea ca ai gatit-o, o iei
de la capat: rabdare, rabdare, rabdare. Si nu pana la prasit, ci pana la
sfarsit!
Iar fratele a intrebat:
- Dar ce sa rabd?
- Sa rabzi toate ocarile si toate necinstirile pentru dragostea lui Hristos!
53. Un parinte l-a intrebat iarasi:
- Cand poti sa te faci nebun pentru Hristos?
Iar el a zis:
- Dupa 40 de ani de calugarie!
54. Iarasi ziceau fratii:
- Parinte Cleopa, fratii sfintiei tale faceau nevointa aspra, dar noi nu putem face asa.
- Mai,
nu vrei, nu vrei, nu vrei! Ia-o pe Maica Domnului de ajutor! Fa
Acatistul Bunei Vestiri dimineata cu candeluta aprinsa si Paraclisul
seara si ai s-o poti duce la capat!
55.
Cand vreunul dintre frati isi arata dorinta sa sufere pentru Domnul,
batranul ii spunea: ''O sa vad ce veti face, cand va vor urca in masini
si va vor duce la vale!''
56. Un crestin i-a zis:
- Parinte, eu nu cred ca exista diavoli!
Batranul, dupa ce l-a invatat indeajuns din Sfanta Scriptura, i-a zis:
- Daca tot nu crezi ca exista diavoli, du-te la pustie, pune-te pe post si pe rugaciune si te scarpina ei pe tine!
57. Un calugar din obstea Manastirii Sihastria i-a zis batranului:
- Ce sa fac, Parinte Cleopa, ca sa ma mantuiesc?
- Moartea sa o ai totdeauna inaintea ta si ''Doamne
58.
Iarasi zicea fratilor: ''Toate sunt trecatoare! Sa aveti grija de
suflet, sa va spovediti, sa va impartasiti, sa duceti viata curata, sa
faceti milostenie, sa faceti din toate cate puteti si sa traiti in
dragoste unii cu altii, ca dragostea nu moare niciodata!''
59. Altor parinti le zicea: ''Din iad nu te poate scoate nimeni, decat mila lui Dumnezeu si faptele bune''.
60. Spunea si acestea: ''Sa aveti catre Dumnezeu inima de fiu, catre voi minte de judecator si catre aproapele inima de mama''.
61. Marturisesc parintii batrani, care au fost martori oculari, despre o minune petrecuta la racla Sfintei Parascheva
de la Iasi, la 14 octombrie 1951. De hram, pe cand oamenii asteptau la
rand sa se inchine, au venit si doua crestine batrane din Focsani.
Vazand lume multa, au zis preotului de garda, Arhimandritul Cleopa:
- Parinte, da-ne voie sa ne inchinam la Cuvioasa Parascheva,
fara sa mai stam la rand, ca suntem bolnave, si sa-i punem sub cap
aceasta perna, pe care i-am adus-o de acasa drept multumire pentru
ajutorul ce ni l-a dat!
- Dumnezeu sa va binecuvinteze, a zis Parintele Cleopa. Mergeti si va inchinati!
In
clipa aceea, preotii si credinciosii au vazut un lucru cu totul sfant si
minunat. Cuvioasa si-a ridicat singura capul, iar dupa ce femeile i-au
pus perna adusa si s-au inchinat, Sfanta Parascheva si-a lasat iarasi capul pe perna.
62. Un ucenic l-a intrebat:
- Ce este rugaciunea curata?
- Sa zici cu gura, sa intelegi cu mintea si sa simti cu inima.
63.
Altadata zicea: ''In rugaciune nu teologhisi, nu primi ganduri; ci varsa
lacrimi. La vama imaginatiei sunt arhiconii iadului, care iti aduc
imaginatii si talcuiesc Scriptura, zicand: Muntii salta ca berbecii si
dealurile ca mieii oilor. Apoi vin si te intreaba: ''Cine sunt muntii?
Care sunt dealurile?'' Si tot ei raspund: ''Muntii sunt oamenii
induhovniciti, iar dealurile sunt cei de pe treapta a doua''.
64. Iarasi spunea: ''Ascultarea fara rugaciune este argatie, iar cel ce face ascultare cu rugaciune, liturghie savarseste''.
65. Mai spunea: ''Smerenia se naste din ascultare fara cartire''.
66. Zicea iarasi: ''Rugaciunea nu este conditionata de timp sau de loc. Ea este hrana sufletului''.
67. Un
frate din manastire s-a tulburat ca veneau uneori copii si faceau
galagie si alergau pe dealuri. Venind la batranul, a intrebat ce sa
faca. Iar Parintele Cleopa i-a spus: ''Ia adu-ti aminte; tu nu ai fost
copil? Mie imi sunt tare dragi copiii, ca sunt ca ingerii! Si ma tem sa
nu cada si sa nu-si rupa vreo mana sau vreun picior careva din ei. Pe
acestia ii iubeste si Hristos si zice: Lasati copiii sa vina la Mine si
nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Imparatia Cerurilor''.
68.
Spunea Parintele Cleopa: ''Niciodata sa nu dai sfat nimanui, pana cand
nu l-ai trait tu! Cel ce da sfat, dar el nu l-a trait, este ca izvorul
de apa pictat pe perete. Iar cel care vorbeste din experienta sa,
seamana cu un izvor de apa vie!''
69. Un frate a intrebat:
- Ce sa fac sa ma mantuiesc, Parinte Cleopa?
Iar batranul i-a raspuns:
-
Asculta, frate. Tu stii sa te rogi, tu stii sa mergi la biserica, tu
stii sa postesti, tu stii sa faci milostenie, tu stii toate poruncile
lui Dumnezeu. Numai sa vrei sa le faci, caci altfel nu te poti mantui!
70. Parintele Cleopa a fost intrebat odata de un parinte din manastire:
- Prea Cuvioase Parinte, ce se va intampla cu Manastirea Sihastria, daca va duceti Sfintia Voastra la Domnul?
Iar batranul, privind in jos, a zis:
- Ziduri, ziduri, ziduri?!
71. Altadata i-a zis un parinte din manastire:
- Prea Cuvioase Parinte, spuneti-ne un cuvant despre sfanta rugaciune.
Iar Parintele a zis:
-
Rugaciunea este hrana si viata sufletului. Precum trupul, fara mancare
si bautura, moare; tot asa si sufletul, fara rugaciune, moare.
72. A zis un parinte:
- De multe ori suntem obositi de la ascultare si nu ne putem ruga. Ce sa facem?
-
Frate, trupul este Marta, iar sufletul este Maria! Marta se osteneste
pentru cele pamantesti, iar Maria, care inchipuieste sufletul, sta la
picioarele Domnului si se roaga. De aceea, spune Domnul, ca Maria partea
cea buna si-a ales. Suntem datori sa impacam pe Marta cu Maria, adica
intai sa ne rugam si apoi sa facem ascultare, cu rugaciunea in minte si
in inima.
73. Obisnuia Parintele Cleopa sa repete si acest stih, pe care il spunea adeseori Sfantul Grigorie Teologul: ''Mintea se inseala si adevarul se fura de prea multa dragoste si prea multa ura!''
74. Un
parinte mergea adeseori la batranul, se aseza in genunchi si-l ruga sa-l
binecuvinteze. Sfintia sa ii punea mana pe cap si-i facea semnul Sfintei Cruci,
zicandu-i: ''Dumnezeu sa te binecuvinteze!'' Si marturiseste acest
parinte ca pleca de la batranul cu multa pace si liniste, simtind pe
capul lui, mai mult de o jumatate de ora, o caldura ca de foc, iar
sufletul sau se umplea de umilinta si de lacrimi.
74. Un
alt parinte, pe vremea cand traia parintele, zicea: ''Cand ies de la
spovedanie de la Parintele Cleopa, ma duc la chilie si numai atat spun:
''Doamne Iisuse Hristoase, pentru
rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Parintelui Cleopa,
miluieste-ma pe mine pacatosul!'' Si-mi vine o umilinta si niste
lacrimi, de nu ma mai pot opri din plans''.
75. Un parinte batran l-a intrebat pe Parintele Cleopa:
- Preacuvioase parinte, ce-o sa faceti daca veti fi bolnav si nu veti putea face pravila citita? Veti pune vreun frate sa va citeasca pravila?
- Nu. Iau pe ''Doamne Iisuse?''.
76.
Odata cand cineva i-a aratat noua biserica din livada manastirii,
parintele a zis: ''Mai greu este sa faci un calugar adevarat, decat o
catedrala!''
77.
Zicea iarasi batranul: ''Mai baiete, nu sta degeaba si nu pierde timpul.
Ia o carte in traista oriunde te duci, cu oile sau cu vacile, sau unde
te trimite, si citeste cuvantul lui Dumnezeu!''
78. Mai spunea: ''Daca citesc o carte de doua sau de trei ori, o stiu aproape pe de rost''.
79.
Parintele Cleopa spunea la ucenici cate ceva din necazurile si ispitele
care ii veneau de la oameni. Dar despre ispitele care ii veneau de la
diavoli, cand era in pustie, nu prea spunea. Intai, pentru ca era
ascuns, iar al doilea, fiindca nu avea cine sa-l inteleaga.
80.
Uneori ne spunea: ''Ma opresc Sfintii Parinti sa vorbesc mai mult, caci
ei zic: ''Nu povesti ale tale''. Dar eu atat va zic: daca ati fi fost
voi acolo in pustie legati de un copac si ati fi vazut un diavol, ati fi
scos copacul din radacina si ati fi fugit cu el in spinare!''
81. Cei
de la Pucioasa i-au scris de vreo cateva ori si Parintele Cleopa le-a
dat raspuns intr-o scrisoare bine gandita prin care le spunea: ''La
Pucioasa pute si nu va pleca putoarea pana nu veti asculta de Sfantul Sinod!''
83. Mai zicea ca in jurul anului 2000 se vor arata semne dumnezeiesti si il cita pe Sfantul Agatanghel, care a prezis aceasta.
84.
Ucenicul parintelui ne spunea: ''Multe scrisori veneau pe adresa
parintelui Cleopa cu tot felul de necazuri si probleme, iar sfintia sa
imi zicea sa le raspund. Veneau si multi crestini si parintele ma punea
sa le vorbesc si sa le scriu pomelnice. Deci fiind foarte ocupat, nu
reuseam sa-mi fac toata pravila si canonul calugaresc, si-l intrebam ce
sa fac. Iar el imi spunea: ''Fa ascultare, scrie scrisori, vorbeste la
oameni si zi ''Doamne Iisuse?'', caci ''Folosul fratelui este roada
ta'', zic Sfintii Parinti''.
85.
Iarasi zicea ucenicul: ''Cand scriam scrisori la credinciosi si aveam o
problema mai grea, il intrebam pe Parintele Cleopa, iar el imi raspundea
pe scurt si-mi spunea sa raspund la toti ca el este batran, bolnav, si
nu mai scrie. Apoi ma trimitea sa le spun la oameni ca este neputincios,
sa nu mai vina la ''Mosul Putregai, ca Mosul Putregai a murit! Nu mai
este! S-a dus?!''
86. In anul 1996, cand a fost adus la Iasi din Grecia capul Sfantului Apostol Andrei,
un frate a vrut sa mearga sa se inchine. Un sofer se oferise sa-l duca
pana la Iasi. Dar fratele voia sa mearga fara stirea parintelui staret.
S-a dus sa ia numai binecuvantarea Parintelui Cleopa, fiindu-i fiu
duhovnicesc.
Batranul,
cand a auzit despre ce este vorba, a zis cu glas tare: ''Mai frate, ai
un staret si un Dumnezeu!'' ''Ce sa fac? Sa merg la parintele staret
sa-l intreb?'', a zis ucenicul. ''Da! Du-te si cere-i binecuvantare'', a
raspuns Parintele Cleopa.
87. Odata l-a intrebat un crestin pe batranul:
- Parinte Cleopa, ce sa fac ca nu reusesc sa-mi gasesc un duhovnic?
- Tu sa-l gasesti? El sa te gaseasca pe tine, a raspuns parintele.
88. Un frate l-a rugat pe Parintele Cleopa
sa-l pomeneasca la rugaciune. Iar batranul i-a spus, aratand cu degetul
o dara imaginara, serpuind pe pamant: ''Rugaciunea mea este ca fumul
lui Cain! Asa se taraste pe pamant...''
89.
Odata, sezand pe prispa, s-a uitat fix la ucenicul sau si a zis sincer
si curat: ''Nu stiu ce cauta atata lume la mine, la un mosneag putred!''
90.
Altadata, dupa ce a fost spovedit de batranul, un frate i-a zis:
''Parinte, nu ma uitati la rugaciune, ca sunt tare pacatos!''
''Domnul!'' a zis parintele. Apoi a rostit incet, ca pentru sine: ''Eu
sunt mai rau decat toti''.
91. Un
ucenic spunea ca Parintele Cleopa proceda uneori la spovedanie si
astfel: Stiind ca ucenicul sau este iubitor de lauda, el se arata ca
este mai pacatos, mai avar si mai rau decat toti, defaimandu-se pe sine,
ca sa-l invete pe ucenic lucrarea smereniei.
92. Odata a venit un reporter sa-i ia un interviu parintelui, zicand:
- Oamenii vor lumina, vor apa vie?
- Da!?
Oamenii au lumina de la Sfanta Evanghelie, de la Prooroci, de la
Apostoli, de la Sfintii Parinti, de la marii sfinti sihastri si de la
milioanele de martiri? Deci au de unde lua lumina!
De la
mine numai intuneric poate lua cineva. Ca eu sunt fiu al intunericului,
nu al luminii. Un om pacatos, plin de rautate, plin de neputinte si
somnoros... N-am dragostea lui Dumnezeu,
n-am infranare, n-am dreapta socoteala, n-am nimic! Toate, toate le-am
pierdut prin lenevirea mea si n-am nimic bun pe lumea asta!
Apostolul
Pavel spune asa in Epistola catre Evrei: Hristos Iisus a venit in lume
sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. Daca
acela care s-a ridicat pana la al treilea cer, spune ca este cel dintai
pacatos, eu ce sa zic? C-am facut ceva bun? Niciodata, in veacul
veacului.
93.
Cand a avut in pustie o ispita cumplita de desfranare, i s-a aratat
dracul curviei si i-a zis: ''Daca ai sa cazi acum in desfranare?'' Iar
parintele a zis: ''Oricine poate sa cada, ca ce-i barbatul si femeia? Putregai si putoare sunt''.
Altadata, cand a avut o ispita asemanatoare, s-a suit cu picioarele pe jaratec, ca sa alunge demonul desfranarii.
94.
Atunci cand veneau oameni tulburati ca antihrist inseala popoarele, ca
vor fi razboaie, sau altele asemenea, Parintele Cleopa spunea cu glas
puternic: ''Tata-i la carma!'', si cita versetul 10 din Psalmul 32:
Domnul risipeste sfaturile neamurilor si leapada sfatul boierilor, iar
sfatul Domnului ramane in veac si gandurile inimii Lui, in neam si in
neam. Apoi ii imbarbata: ''Nu va tulburati si nu va temeti, ca nu va fi
cum vor ei. Ehei, cate vor ei sa faca! Voi nu va temeti. Rugati-va si
faceti Sfanta Cruce cu credinta si fug toti dracii!''
95. Mai
zicea Parintele Cleopa: ''Nici un lucru sa nu faci, pana nu te
insemnezi cu Sfanta Cruce! Cand pleci in calatorie, cand incepi lucrul,
cand te duci sa inveti carte, cand esti singur si cand esti cu mai
multi, pecetluieste-ti cu Sfanta Cruce fruntea ta, trupul tau, pieptul
tau, inima ta, buzele tale, ochii tai, urechile tale si toate ale tale
sa fie pecetluite cu semnul biruintei lui Hristos asupra iadului. Si nu
te vei mai teme atunci de farmece sau de descantece sau de vraji. Ca
acelea se topesc de puterea Crucii, ca ceara de la fata focului si ca
praful in fata vantului''.
96.
Odata a venit la Parintele Cleopa o femeie cu nepotul ei care era acuzat
de crima, nefiind vinovat. Nepotul i-a zis parintelui ca este in proces
pentru ucidere, dar nu i-a spus ca este nevinovat. Parintele l-a oprit
si i-a zis: ''Nu esti vinovat si nu ai sa faci inchisoare!''
Intr-adevar, tanarul a scapat de aceasta acuzatie nedreapta.
97. Pe cand era retras la stupina manastirii, a venit la sfintia sa un credincios,
plangand ca este cautat de securitate. Dupa ce i-a spus parintelui
situatia in care se afla si i-a dat un pomelnic ca sa se roage pentru
el, Parintele Cleopa i-a spus: ''De acum sa nu-ti mai fie frica!'' Si
intr-adevar, de atunci n-a mai fost urmarit.
98. Un
frate, care venise la manastire cu gandul sa stea doua-trei luni, a mers
la spovedanie la Parintele Cleopa. Dar batranul i-a zis cu glas
nevinovat si hotarat: ''Ehei, ai venit la Mos Costache! Nu mai pleci tu
de aici!'' Si asa a si fost, caci cu mila Domnului a ramas in manastire.
99. Cu
cateva luni inainte de moartea parintelui, a venit un ierarh din Grecia
si nu s-a lasat pana ce batranul nu i-a dat metaniile sale. Cu mai multi
ani in urma, Parintele Cleopa, inspirat de Duhul Sfant, ii prevestise
ca va ajunge ierarh.
100. Un
frate incepuse unele nevointe mai presus de puterea lui. Nu dormea pe
pat, citea mult la Psaltire si facea multe metanii; dar nu cu scop bun,
ci urmarea numai linistirea patimilor trupesti, fara a le taia pe cele
sufletesti. De aceea era manios, judeca, osandea si avea ispite.
Odata
s-a dus la Parintele Cleopa pentru a-i cere o binecuvantare. Iar
batranul, numai vazandu-l pe acela apropiindu-se de el, i-a aratat cu
mana un text mare pus pe perete, sub icoane, zicandu-i: ''Ia uite ce
scrie acolo: ''Binele nu este bine, cand nu se face bine''. Eu am pus sa
se scrie asta acolo!''
Atunci fratele, dandu-si seama ca parintele a spus acestea luminat de Duhul Sfant, si-a dat seama ca apucase pe o cale gresita.
101. Un ieromonah s-a dus pentru prima data la Parintele Cleopa sa-i ceara cuvant de folos. ''Binecuvinteaza-ma, Preacuvioase Parinte
Cleopa!'' Sfintia sa, privindu-l, a zis: ''Cine este preotul acesta?''
Dupa ce Parintele Cleopa i-a dat cuvant de folos, ieromonahul s-a
retras, uimindu-se ca parintele, fara sa-l cunoasca, a stiut ca este
preot.
102. Un
parinte din manastire povesteste: ''Venind des pe la manastire si
ascultandu-l pe Parintele Cleopa, m-am gandit sa iau si eu jugul lui
Hristos. Dar nu eram hotarat. Atunci m-am gandit sa-l intreb pe sfintia
sa, ca un om ce mi-a pornit ravna pentru Hristos, si mi-am zis: ''Ce-mi
va zice el, aceea fac!''
Cand
l-am intrebat, Parintele Cleopa, parca cunoscandu-mi inima, mi-a zis:
''Nu veni! Stai in lume si fa misiune!'' Pe atunci eram mai ravnitor si
raspandeam si carti sfinte.
Dupa
vreo doi ani, cand inima mea a inclinat total spre monahism, m-am
hotarat sa plec la manastire, dar cu oarecare temere, gandindu-ma la
cuvantul batranului. Si rugandu-ma lui Dumnezeu, am venit la el si i-am
zis: ''Parinte, vreau sa vin la manastire''. ''Vino!'' a zis Parintele
Cleopa, umplandu-ma de bucurie''.
103. Un frate i-a zis batranului:
- Parinte, la manastire este multa munca si nu este suficient timp pentru biserica. Ce sa fac?
- Frate, cand mana lucreaza, mintea sa se roage, zicand ''Doamne Iisuse'' permanent!
104.
Doi tineri s-au casatorit si au nascut copii, insa nu stiau ca sunt
rudenii de sange. Duhovnicul i-a sfatuit sa se spovedeasca la un
arhiereu si sa urmeze sfatul lui. Intre timp, sotul a fost indemnat sa
ceara si sfatul Arhimandritului Cleopa Ilie, pe care inca nu-l cunostea.
Mergand
la sfintia sa, nu s-a putut apropia, Parintele Cleopa fiind inconjurat
de multi credinciosi, ca de obicei. De aceea astepta sa-i vina randul.
Deodata, parintele chemandu-l, i-a zis: ''Antonie, vino la mine!'' El a
crezut ca striga pe altcineva, si nu s-a dus. Dupa putin timp iarasi il
cheama: ''Antonie, vino la mine!'' Dar, nestiind ca il cheama pe el,
iarasi nu s-a dus. Atunci parintele, privind fix la el, i-a facut semn
cu degetul si i-a zis: ''Tu, cel de acolo, Antonie, vino la mine!''
Cuprins
de frica, Antonie si-a zis in sine: ''Cum de ma stie parintele acesta
care nu m-a vazut niciodata?'' Apoi, ducandu-se la batranul, acesta l-a
sfatuit indelung si l-a slobozit in pace.
105.
Doua femei bantuite de diavol au venit la Parintele Cleopa, iar el le-a
binecuvantat si le-a zis: ''Dupa trei Sfinte Masluri va veti vindeca''.
Si asa a fost, cu voia lui Dumnezeu.
106. Un
frate, vazand pe Parintele Cleopa sezand pe cerdac, s-a apropiat de el,
sarutandu-i mana si cerandu-i binecuvantare. Dar nu i-a destainuit ca
era foarte luptat in inima de ganduri rele. Parintele, uitandu-se la
chipul lui, i-a zis: ''Frate, mergi la duhovnicul tau, spovedeste-te
curat si sa-i ceri canon ca sa te izbavesti de gandurile cele necurate
ce te stapanesc''.
107. Cand vorbea la lume, Parintele Cleopa zicea adeseori: ''Ingerii Domnului v-au adus pe la sfintele manastiri, mama! Voi nu-i vedeti, dar fiecare are langa el ingerul sau pazitor''. Si batranul privea bland la oameni, ca si cum ar fi vazut pe ingerii lor.
108. Odata a venit la parintele un credincios cu o ruda de-a lui, ce fusese atrasa la secta ''Martorii lui Iehova''. Credinciosul incercase prin multe discutii si argumente sa-l aduca inapoi la dreapta credinta.
Dar desi sectantul era dovedit din intrebari, el nu-si recunostea
ratacirea. Atunci credinciosul l-a convins pe sectant sa mearga la
Parintele Cleopa.
La chilia Parintelui Cleopa era lume multa, ca de obicei; iar parintele tinea o predica cu tema: ''Cum inseala diavolul
pe om''. Asteptand sa termine predica si gasind un moment potrivit,
credinciosul a vrut sa-l provoace pe parintele la discutie cu sectantul,
pentru a se lamuri dreapta credinta.
Dar in
acel moment, a vazut ca sectantul era cu totul schimbat la fata. Chipul
lui era acum foarte vesel, radiind o bucurie de nedescris. Ascultand predica Parintelui Cleopa,
fusese miscat profund in inima lui, incat nu mai avea nimic de
intrebat. Cand credinciosul a vrut sa deschida discutia cu parintele,
sectantul a spus: ''Nu mai am ce sa-l intreb! Asemenea om n-am vazut in
viata mea!''
Acesta
este unul din numeroasele cazuri, cand simpla prezenta a Parintelui
Cleopa a fost suficienta pentru a schimba inima unui om.
109.
Alta data, o femeie credincioasa dintr-o familie de intelectuali din
Piatra Neamt a venit la Parintele Cleopa in mai multe randuri,
plangandu-se de necredinta sotului ei, profesor de fizica, care se
declara ateu convins. La propunerea Parintelui Cleopa, femeia a reusit
sa-si convinga sotul pentru a veni la sfintia sa - desi profesorul
zicea: ''N-am ce vorbi eu cu un popa! Pe mine nu ma poate convinge
nimeni si nimic!''
Cand au
ajuns la Sihastria, Parintele Cleopa vorbea oamenilor. Dupa ce a
terminat de vorbit cu credinciosii, parintele, obosit dupa o zi
intreaga, totusi nu s-a crutat deloc. Si a stat cu profesorul, citandu-i
date din astronomie, despre distantele interstelare si altele, din
fizica, despre legile naturii, ale creatiei si despre multe altele.
La
sfarsitul discutiei, care se prelungise pana la miezul noptii,
profesorul a scos un carnetel si nota, zicand: ''Parinte, in cate scoli
am studiat eu, niciodata n-am auzit asemenea lucruri! De unde stiti
atatea?'' ''Dar cine ma opreste sa nu stiu?'' a spus Parintele Cleopa.
La urma profesorul a cerut sa se spovedeasca.
Dupa un
timp, sotia lui a venit bucuroasa la Sihastria, spunand: ''Parinte
Cleopa, de cand sotul meu a avut discutia cu sfintia voastra, s-a
schimbat complet. Merge la biserica, se roaga si cauta sa convinga si pe
altii despre existenta lui Dumnezeu!''
110. In
general, Parintele Cleopa nu era pentru o nevointa exagerata, desi
sfintia sa se nevoise mult in pustie. Dar totdeauna sfintii sunt aspri
cu ei si plini de dragoste fata de ceilalti.
Zicea
ca padurea nu se teme de cel ce ia multe lemne odata si incarca prea
tare caruta. Caci stie ca se va strica mai incolo, fiind incarcata prea
tare. Padurea se teme de cel ce ia cate un lemn, cate o mica sarcina. De
acela se teme padurea, ca stie ca incet, incet, o taie pe toata.
111. Un
frate incepator a venit, dupa numai cateva luni de manastire, zicand:
''Parinte, am mare ciuda pe draci. Dati-mi voie sa citesc Molitfele Sfantului Vasile cel Mare!''
Parintele Cleopa i-a zis: ''Tu, mai? Vai de capul tau! Ai ciuda pe
diavoli? Sa vezi cata ciuda au ei pe tine! Fugi de-aici, nu cumva sa
faci asa ceva? Auzi, a venit deunazi in manastire si vrea sa blesteme pe
diavoli si sa citeasca Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Mare viteaz!''
112.
Odata a venit un staret de la o mare manastire din Rusia pentru sfat la
Parintele Cleopa. Si dupa ce i-a spus ca nu au timp de rugaciune, ca
este multa raspandire, l-a intrebat, hotarat sa faca ce-i va spune
parintele: ''Ce sa fac, Parinte Cleopa? Sa limitez la maximum lucrarile
si munca?'' Parintele i-a raspuns: ''Sa tii calea imparateasca!'' Adica
fara exagerari, nici intr-o parte, nici in cealalta. Ci toate sa fie cu
dreapta socoteala.
113.
Zicea Parintele Cleopa: ''Sa avem convingerea ca in toata clipa Il
suparam pe Dumnezeu. Fara aceasta smerenie din inima nu ne putem
mantui''.
114.
Spunea parintele unui grup de seminaristi: ''Poti sa dai canon la oameni
sa faca milostenie. Dar nu la cei care sunt bogati. Ca ei au buzunarele
doldora, vin si-ti pun un teanc de bani pe masa si zic: ''Gata! M-am
mantuit''. Dar Imparatia lui Dumnezeu nu se cumpara cu bani!
Sa le
dai sa posteasca, sa faca metanii, sa privegheze? Ca atunci se ostenesc
si au plata de la Dumnezeu. Milostenie ii dai sa faca la unul mai sarac.
Ca el ca sa faca rost de bani trebuie sa se osteneasca, si asa are
plata de la Dumnezeu.''
115. Parintele Cleopa, cand vorbea si cand dadea sfaturi, amintea mereu de batranii pe care-i cunoscuse, zicand: ''Asa spunea Parintele Ioanichie Moroi?'' , ''Asa spunea Parintele Paisie Olaru?'', ''Asa spunea Parintele Vichentie Malau?'' Caci marea intelepciune duhovniceasca au purtat-o intotdeauna batranii iubitori de Hristos.
116.
Fratele Constantin - viitorul Parinte Cleopa - a facut multi ani
ascultare la oile Sihastriei. Iar sora lui, Ecaterina, care se nevoia in
obstea Manastirii Agapia,
il vizita uneori. Dar, vazandu-l mereu la oi, ii zicea: ''Mai frate,
dar tu tot la oi, tot la oi? Mai cere-te si tu cu ascultarea la
biserica! Acasa la oi, aici la oi!'' Dar fratele Constantin, ca un
ascultator adevarat ce era, ii raspundea: ''Du-te de la mine cu vorbele
acestea!''
117.
Inca de pe cand era la oi, Parintele Cleopa a cunoscut multi pustnici si
pustnice in padurile din jurul Sihastriei si la multi le ducea cate
ceva de mancare de la stana. O maica, Cleomida, fiica de ministru, l-a
intrebat odata pe fratele Constantin: ''Ia spune, frate Constantin, ai
invatat Psaltirea pe de rost?'' ''Am invatat numai vreo 40 de psalmi'', a
raspuns el. ''S-o inveti toata pe de rost, ca asa se cere
calugarului!''
118. Prin anii 1930-1944 traia in comuna Borlesti-Neamt un cantaret bisericesc
care se chema Neculai Dumitriu. Era un credincios foarte evlavios si
venea adeseori la Manastirea Sihastria. Cand canta el la strana varsa
multe lacrimi din ochi, incat toti se foloseau de viata lui.
Apoi,
imbolnavindu-se, a murit si, pe cand il duceau la cimitir, s-a desteptat
din morti si a mai trait inca multi ani. Cand venea pe aici spunea cu
lacrimi cum a vazut chinurile iadului si pe cei care ardeau in acel foc.
Cand
canta el la strana, lumea plangea. Fiind odata intrebat: ''De ce plange
lumea cand canti dumneata?'', el a raspuns: ''Cand canti din inima, la
inima ajunge!''
Pe cand
Parintele Cleopa era tanar, venit abia de vreo cativa ani in manastire,
dascalul Nicolae a spus celorlalti frati: ''Radeti voi de el - adica de
Parintele Cleopa -, dar sa stiti ca va va fi staret!''
Aceasta profetie s-a implinit in anul 1945.
119. Pe
cand era staret Parintele Cleopa la Sihastria, s-a intamplat ca
ciobanii au pierdut oile. Le-au cautat ei un timp, dar nu le-au gasit si
acum se temeau sa spuna staretului. Pana la urma, n-au avut incotro si
au venit la Parintele Cleopa. El i-a ascultat si apoi i-a dus in
biserica, unde s-au asezat cu totii in genunchi inaintea icoanei Maicii Domnului
si au inceput sa se roage. Dupa ce s-au rugat, parintele le-a zis:
''Haideti sa mergem impreuna catre Sihla si Rapa lui Coroi!''
Pe cale
au facut mai multe popasuri, facand rugaciuni sub povatuirea
parintelui. In cele din urma, cu ajutorul lui Dumnezeu si al Maicii
Domnului, au ajuns intr-o mica poiana unde au gasit oile care se
odihneau linistite. Atunci Parintele Cleopa a zis: ''Mare bucurie avem
ca am gasit oile, dar de mii de ori mai mare ca ne-a calauzit Dumnezeu.
Iata ce va spun voua: sa nu incepeti nimic sa faceti in viata voastra
fara rugaciuni inaintea
lui Dumnezeu si a Maicii Domnului''. Pornind apoi cu oile spre vale, au
facut tot atatea popasuri cate au facut si la dus, multumind Domnului
pentru ajutorul aratat.
120.
Cand a venit la Slatina ca staret, Parintele Cleopa a inceput prin a
vizita manastirea. Prima oara a fost dus la staretie, dar el a cerut sa
mearga mai departe. Asa a trecut prin mai multe chilii, pe care le-a
binecuvantat, pana a ajuns la o camara mai dosnica unde manastirea tinea
sculele si materialele pentru dulgherie si zidarie. Aici parintele s-a
oprit bucuros si a zis: ''Aceasta va fi chilia mea!''
Fratii,
fericiti si ei ca Dumnezeu le-a trimis un staret spre mantuirea
sufletelor lor, s-au hotarat sa faca curatenie in camara, dar parintele
i-a oprit, zicand: ''Fratilor, nu imi trebuie ajutor, voi face eu tot ce
trebuie cu mana mea!'' si s-a apucat de lucru. Ca mobilier si-a pus un
pat cu asternut foarte simplu, pe care isi intindea cojocul lui de la
oi. Tot pe pat isi tinea si cartile sale si scrisorile primite din toata
tara.
121.
Parintele Cleopa a stat mai multi ani in pustie impreuna cu ucenicul
sau, Protosinghelul Varsanufie, care venise la manastire prin sfatul si rugaciunea parintelui. Si iata cum l-a cunoscut el pe Parintele Cleopa:
Era
casatorit si lucra in padure. Intr-o zi, i s-a furat tapina; fiind
sarac, nu mai avea alta si nu avea cu ce lucra. Si a venit la Sihastria
sa plateasca un pomelnic pentru descoperirea hotului. Atunci Parintele
Cleopa i-a spus cateva cuvinte de suflet, care l-au facut sa uite de
tapina si sa se gandeasca cum ar putea sa intre si el in viata monahala.
Spunandu-i
acest lucru Parintelui Cleopa, acesta l-a pus mai intai la incercare,
spunandu-i ca sa vina la manastire numai daca va trai un an de zile cu
sotia sa in curatie, altfel nu. Si s-au hotarat si Parintele Varsanufie
si sotia sa la acest lucru.
Dar au
avut mari ispite de la diavol sa nu slujeasca lui Hristos, ci sa ramana
acasa. Intr-o noapte, a venit vrajmasul la ei, in chip de om urat negru
si span, si a racnit de s-a cutremurat casa si au crapat geamurile,
zicand: ''Nenorocitilor, ce imi faceti voi mie!'' Apoi demonul a
disparut. Dupa un an de zile, au plecat amandoi la manastire, sotul la
Sihastria si sotia la Agapia Veche.
122. In
anul 1953, Parintele Varsanufie a fost tuns in monahism, iar in anul
1956 a fost hirotonit ierodiacon si preot in Manastirea Sihastria. El a
fost unul din cei mai credinciosi ucenici ai Parintelui Cleopa.
In
1997, cand a fost vremea sa se duca la Domnul batranul Varsanufie,
Parintele Cleopa i-a citit rugaciunile de darea sufletului. Cand a zis:
''?dezleaga pe robul Tau, Protosinghelul Varsanufie, de aceasta durere
nesuferita si de aceasta neputinta amara ce-l tine, si-l odihneste pe
dansul unde sunt sufletele dreptilor?'', atunci parintele Varsanufie a
rasuflat de doua ori si si-a dat sufletul in mainile Domnului. Iar
Parintele Cleopa a continuat rugaciunea, zicand: ''?Ca Tu esti odihna
sufletelor si a trupurilor noastre si Tie slava inaltam?''.
123.
Pasarile il mangaiau mult pe Parintele Cleopa. Vorbea adesea de
''flacaii codrului'', de cucuvaie, de babita, si cate alte pasari,
aratandu-ne chiar si cum cantau si care le era glasul, bucurand inimile
noastre.
Parintele
ne povestea: ''Vai, ce bucurie mare am avut cand m-am impartasit prima
oara in pustie, ca a venit un stol de pasarele si mi-au cantat, asa
frumos?!'' Si parintele, cand putea, hranea cu dragoste pasarile
cerului.
Iar aceasta dragoste nu s-a intrerupt, caci cu doi ani inainte de sfarsitul vietii
lui, dupa ce s-a impartasit la biserica, mergand spre chilie insotit de
doi parinti, a venit un stol de pasari mici care ciripeau si i se
asezau pe umeri, pe cap, pe maini si il ciuguleau de barba si de rasa,
fara insa sa se atinga de ceilalti doi.
Apoi au
zburat intr-un brad si au inceput sa cante. Atunci parintele,
suspinand, a zis: ''Cat as dori sa mai traiesc iarasi cu pasarelele in
padure!''
124. Spunea batranul: ''Odata am fost arestat de securitate la Manastirea Slatina
si apoi dus la Falticeni. Aici am fost batut si bagat intr-un beci in
care ardeau cateva sute de becuri. Toti care intrau acolo, ieseau
aproape nebuni. M-au bagat si pe mine, ca sa-mi pierd mintile. Nu mai
vedeam cu ochii si nu mai puteam de caldura. Atunci mi-am coborat mintea
in inima cu rugaciunea lui Iisus.
Dupa o ora m-au scos si s-au mirat toti ca inca mai vorbeam si mergeam fara sa ma tina nimeni''.
125.
Parintele Cleopa adesea amintea pacatele izvorate din iubirea de sine si
indemna pe toti la pocainta, zicand: ''Izvorul a toata rautatea si a
tot pacatul este iubirea de sine! Iubirea de sine este iubirea
nerationala fata de trup si este cea mai grea si mai subtire dintre
toate patimile care robesc firea omeneasca.
Din
iubirea de sine se nasc: mila de sine, crutarea de sine, indreptatirea
de sine, multumirea de sine, trambitarea de sine, lauda de sine,
placerea de sine, parerea de sine si toate celelalte pacate stiute sau
nestiute''.
126. Ascultandu-l pe Parintele Cleopa nu te mai saturai. Orice ar fi spus era interesant. Povestea din copilaria sfintiei sale, despre viata
la manastire, despre cum fusese prigonit, arestat, apoi fugit in
padure, mai apoi in slujba poporului, despre calatoriile la Ierusalim,
la Sfantul Munte,
apoi o multime de istorioare. Deseori plangeau cei ce-l ascultau,
cateodata plangea si parintele. Toti erau miscati sufleteste, dar nu
numai din pricina a ceea ce spunea, ci in primul rand lucra darul lui
Dumnezeu ce era intr-insul; deci simpla lui prezenta - prin lucrarea Harului Sfantului Duh de care era plin Batranul - schimba inimile oamenilor.
127.
Cand vorbea parintele, vorbea sub inspiratia Duhului Sfant. Odata, fiind
sala plina de credinciosi, parintele a inceput sa zica ceva fara
legatura cu ceea ce se discutase pana atunci. Ceva care parca nu
interesa lumea. Dar la sfarsit a venit o femeie lacrimand, care statuse
in spate, si i-a zis: ''Iarta-ma, parinte, ca sunt pacatoasa!''
Parintele vorbise pentru acea femeie.
128. Povesteste o credincioasa cum s-a vindecat tatal ei cu rugaciunile Parintelui Cleopa:
''Era
la sfarsitul anului 1995. Eu mai fusesem de cateva ori la Sihastria si-l
mai intalnisem pe Parintele Cleopa. Tatal meu era foarte bolnav si de
aproape 40 de ani era chinuit de patima betiei.
Dupa multe incercari am ajuns cu el intr-o zi la parintele. Sedea in
poiana sub un carpen si mai erau cativa crestini. Ne-am asezat pe banca
chiar in fata Parintelui Cleopa, care spunea cuvinte de folos celor de
fata.
Deodata
s-a oprit o clipa, s-a uitat pe deasupra capetelor noastre si a inceput
sa vorbeasca despre betie. Tata parca incremenise acolo pe banca. A
durat o vreme acest cuvant de folos al parintelui,
apoi ne-a slobozit dandu-ne fiecaruia binecuvantare, cum facea de
obicei. M-am apropiat cu tatal meu si cand s-a aplecat, parintele i-a
prins capul cu amandoua mainile, a facut o cruce mare si i-a spus:
''Asa, dragul mamei, sa va spovediti curat si Maica Domnului o sa va
ajute. Sa ne vedem la rai!''
Am
plecat linistiti. Ce s-a intamplat atunci, nu stiu. Aproape 30 de ani nu
l-am vazut pe tata facandu-si Sfanta Cruce, dar acum cand ne-am intors
acasa, a intrat in sufragerie si a facut trei metanii mari. Priveam la
mama si ea la mine si ne-am minunat. De atunci tata se spovedeste
regulat si s-a izbavit de patima betiei''.
129. Ucenicul sau, monahul Iachint, marturiseste urmatoarele despre Parintele
Cleopa: ''Eu cred ca Parintele Cleopa era vazator cu duhul. Caci multe
mi-a spus cand traia si eu nu le credeam, dar s-au implinit asa cum
zicea sfintia sa. Eu cred ca parintele imi vedea inima si imi spunea
ce-mi este de folos. Atunci nu-l intelegeam. Dar ar fi fost mai bine sa
fac ascultare mai cu luare aminte
si cu credinta. Insa el m-a iubit si mi-a dat ce-mi este de folos spre
mantuire. Eu cred ca Parintele Cleopa este sfant! Eu ii simt ajutorul.
Simt ca este cu mine! Aducerea aminte de sfintia sa imi da pace, liniste, bucurie si nadejde ca se roaga pentru mine!''
130. Spunea unul din ucenicii sai:
''Parintele
Cleopa tot timpul spunea lucruri care erau spre zidire sufleteasca. Nu
se afla cuvant desert in gura lui. A stiut sa inmulteasca acest talant.
Ziua, cand nu avea inchinatori, isi lua metaniile si pleca pe munte. De
multe ori l-am vazut stand sub copaci, in genunchi sau pe buturugi,
scufundat in rugaciune. Trebuia sa strig de mai multe ori pentru a ma
auzi. Daca ii aduceam vestea ca a venit vreun grup de oameni, la inceput
ii parea rau pentru pierderea linistii, dar, fiind biruit de dragostea
si credinta celor ce veneau, ii primea si le vorbea, intarindu-i in
credinta si alinandu-le supararile si necazurile. Apoi iarasi se
retragea, rugandu-se pentru ei ca Bunul Dumnezeu sa le dea ''un colt de
Rai''. Mai spunea: ''Daca as avea o traista mare, v-as baga pe toti in
ea si v-as duce pe toti in Rai''.
131. In
ultimii ani ai vietii, parintele avea momente de mare oboseala, incat
nu mai putea primi pe nimeni. De aceea zicea catre ucenic: ''Inchide usa
de doua ori si nici daca vine imparatul Japoniei sa nu ma mai
deranjezi!'' Dar daca parintele nu s-ar fi sculat pentru imparatul
Japoniei, pentru dragostea Imparatului Hristos si a credinciosilor, el
se scula intotdeauna cand era chemat si ii mangaia, invatandu-i si
binecuvantandu-i pe toti.
132.
Mai povestea Parintele Cleopa: ''Cand am fost la Iasi pentru operatie,
trebuia sa-mi faca o urografie la rinichi. Era in Postul Mare. Mi-a
facut o analiza si n-a iesit. Apoi a venit la mine o doctorita si mi-a
zis:
- Parinte, ca sa iasa urografia la rinichi, trebuie sa mananci trei ousoare!
- Ia asculta, doamna. Daca imi dai munti de aur de la Nicolina pana la Copou, nu-ti mananc trei oua in Postul Mare!
- Iata de aceea veniti la spital si de aceea muriti!
- Si daca oi muri, ce? Moare un rege? Moare un putregai de mosneag! Ce? Numai eu mor? Nu moare toata lumea?
- Si de ce nu mananci oua?
- Eu nu cred in oua!
- Dar in ce crezi?
- Eu cred in Tatal, in Fiul si in Duhul Sfant!
S-a dus si m-a spus la directorul spitalului.
- Este acolo un parinte care nu vrea sa manance oua pentru analiza!
Dar
directorul ma cunostea, si-i zice doctoritei: ''Pai tu stii cine-i
parintele asta? Este Parintele Cleopa! El a stat aproape zece ani la
pustie cu un cartof pe zi si ceva buruieni?''
Cand a
auzit ea asa, a venit la mine in salon, cu mancare de post pregatita de
ea, si-a cerut iertare si-apoi am mers din nou la analiza.
Si mi-au facut urografia aceea fara oua. Cand au venit cu cliseul, mi-au zis:
- Ia uite, parinte, ce frumos a iesit!
- Doamna, a iesit fara trei oua?
Radeau toti. Rinichiul stang se vedea mai umflat, iar rinichiul drept normal.
- Vedeti ca a iesit fara ousoare?
- Parinte, ne iertati! Asa ceva n-am vazut de cand suntem noi!
La
iesire, portarul spitalului mi-a spus: ''Parinte Cleopa, daca mai
stateati putin in spital, eu imi terminam casa cu ce primeam de la
vizitatorii care veneau la sfintia voastra!''
133. Povestea Parintele Cleopa despre
aceeasi perioada: ''Dupa operatie m-au dus la reanimare. Acolo am
adormit pe un scaun pliant si am dormit trei zile si trei nopti. Cand
m-am trezit, mi-au zis:
- Parinte, mata stii ca ai dormit trei zile si trei nopti si tot timpul ai vorbit?
- Nu stiu nimica! Ce-am vorbit?
-
Parinte, stii cate predici am inregistrat? Ia te uita ce-am inregistrat!
Mi-au aratat casete intregi. Erau predici pe care eu le vorbisem cu
30-40 de ani in urma. Insa eu n-am stiut nimic!''
134.
Cat timp a stat parintele la Iasi in spitalul Parhon, a uimit pe toti.
Pana si doctorii isi facusera program de sedinta pentru a-l asculta pe
Parintele Cleopa.
Multi
oameni, auzind ca parintele este internat in spital, veneau si-i aduceau
tot felul de alimente. Iar el chema asistentele sa duca tot ce primea
la bucatarie si la ceilalti bolnavi. La iesirea din spital, doctorii
i-au spus: ''Parinte, cat timp ai stat sfintia ta in spital, n-a mai
fost nevoie sa facem aprovizionare. Tot ce primeati aici, era suficient
pentru intreg spitalul''.
135.
Din anul 1996, doi ani de zile a rabdat dureri mari cu rinichiul drept
care nu mai functiona. De la inceputul bolii, el nu voia sa mearga la
doctori si nici medicamente nu lua. Apoi cu mare greutate s-a dus si la
doctori la Iasi, de ascultare, la cuvantul Inalt Preasfintitului Mitropolit Daniel si al parintelui staret. Dar cu greu accepta sa ia pastile sau sa i se faca injectii.
136.
Sfintia sa era vazator cu duhul. Din toata multimea de oameni care
veneau la el, parintele ii cunostea prin Duhul Sfant pe cei care aveau
fapte bune, desi nu spuneau nici un cuvant, si se uita la ei cu
deosebita placere si ii binecuvanta.
137.
Odata a venit un autocar cu credinciosi. Dupa ce parintele le-a spus
cateva vorbe timp de 20-30 de minute, ei au inceput sa puna intrebari
privind durerile si necazurile lor. Intre ei erau si cativa bolnavi si
au inceput sa-l intrebe:
- Parinte, de atatia ani sunt bolnava. Am mers si la doctor, ce sa mai fac?
- Du-te la doctor si vezi ce ai. Fa operatie, a zis parintele.
- Parinte, am o fiica acasa, bolnava de cativa ani. Am necazuri cu ea. Ce sa fac? Sa merg la doctor cu ea, sau nu?
- Du-te la doctor, a raspuns batranul.
- Parinte, si eu sunt bolnava. Ce sa fac?
- Sa faci Sfantul Maslu!
- Si sa nu merg la doctor?
- Nu, nu! Sa mergi la Sfantul Maslu!
Apoi altcineva i-a zis:
- Parinte, si eu sunt bolnava, Ce sa fac?
- Mergi la doctor, vezi ce ai?
Asa se intampla ori de cate ori cineva ii cerea sfaturi. Pentru fiecare el avea un raspuns special, potrivit cu problemele sale.
138. A
venit odata la sfintia un frate nevoitor, zicand: ''Parinte,
blagosloviti sa mananc o data in zi dupa apusul soarelui?'' ''Tu, frate?
a zis batranul. Nu te uiti la tine cat esti de slab? Sa mananci de doua
ori pe zi, manca-te-ar Raiul!''
139. Alteori Parintele Cleopa spunea: ''Invatati-va sa postiti, ca va veni vremea cand veti manca un cartof intr-o saptamana!''
140. O
credincioasa a venit impreuna cu sotul ei la Parintele Cleopa, disperata
din cauza ca trei sefi de la serviciu se pregateau sa o dea afara pe
nedrept. Dupa ce i-a spus situatia, parintele a mangaiat-o cu cuvintele:
''Nu te teme, ai sa vii la mine si-ai sa-mi spui: ''Parinte, n-am mai
auzit de o minune asa de mare!''.
Crestina
s-a intors linistita acasa, dar situatia s-a agravat. Mai era doar un
pas pentru a fi data afara, iar barbatul ei isi pierduse orice rabdare
si incredere si nici nu mai voia sa mai mearga la manastire, cand
minunea prevestita a avut loc. In decurs de o saptamana, au fost dati
afara toti cei trei sefi: luni, cel mai mare in rang, miercuri urmatorul
si vineri ultimul. Cand au vizitat din nou chilia parintelui, amandoi sotii au strigat deodata, fara sa vrea: ''Parinte, n-am mai auzit de o minune asa de mare!''
141. Un
credincios care divortase, era continuu atacat de rudele fostei sale
sotii, persoane foarte influente. Fusese pus sub urmarire si era
amenintat de mai multi ofiteri de militie. Atunci s-a dus impreuna cu
sora lui la Parintele Cleopa sa plateasca slujbe. Cand sa plece, s-au
intalnit cu un calugar, care le-a cerut sa-l ajute sa-si duca bagajul la
Sihla. Pe drum, i-au povestit necazurile pe care le aveau cu ofiterii
de militie. Ajunsi la Sihla, dupa ce a auzit cum il cheama pe unul
dintre militieni, calugarul s-a dat jos, s-a dus in fata bisericii si a
facut trei metanii, zicand: ''Multumesc Tie, Doamne, ca mi-ai adus
raspuns la intrebarea: De ce ma rog eu pentru Constantin si el are
necazuri; eu ma rog mai tare pentru Constantin si el are si mai mari
necazuri?''
Constantin
era unul dintre militienii care il prigoneau pe credincios si in
ultimul timp sotia i se imbolnavise grav, iar fetita ii fusese
accidentata de o masina. Dupa ce calugarul l-a sunat si i-a aratat
greseala sa, el a devenit unul din cei mai corecti militieni.
Dar
prigoana asupra credinciosului a continuat. Rudele fostei sotii au
apelat la un colonel care i-a telefonat, spunandu-i: ''In cinci zile vei
fi in puscarie! Dosarul este pregatit!'' ''Fara motiv?'' a intrebat
crestinul. ''Eu n-am nevoie de motiv, iar din inchisoare vei iesi numai
mort, cu picioarele inainte'' a fost raspunsul colonelului.
Auzind
de aceasta, credinciosul a fugit iarasi impreuna cu sora sa la Parintele
Cleopa, chiar in toiul noptii, si i-a spus de amenintare. Batranul i-a
primit, dar i-a certat:
- Ce putini credinciosi sunteti! Cum sa va temeti voi de oameni?
- Da, parinte, dar ne-a dat termen precis: cinci zile!
- Lasati-l in pace, ca va fi el in trei zile in puscarie!
Intr-adevar,
dupa trei zile, au aflat de la un judecator, ca ofiterul fusese
arestat. De atunci, credinciosul nu a mai fost amenintat. Cand s-au dus
din nou la Parintele Cleopa, el le-a spus: ''Niciodata sa nu va temeti,
dar nu de cativa ofiteri, nici de mii de ofiteri, nici de milioane, nici
de miliarde. Chiar daca stau cu arma la ochi, cu glontul pe teava si
degetul pe tragaci; nici o pusca nu va lua foc, nici un glonte nu va va
nimeri, daca sunteti drepti inaintea lui Dumnezeu''.
142. O
credincioasa a plecat de acasa cu mama sa, fara voia sotului ei, luand
si masina, pentru a merge la parastasul unei rude. Intorcandu-se acasa
tarziu, a trecut mai intai pe la Parintele Cleopa, cerandu-i sa se roage
pentru ea, ca sa nu aiba probleme cu sotul cand se va intoarce acasa.
Cu calm, parintele i-a raspuns: ''Mergeti cu bine si fara teama, caci
atunci cand veti ajunge acasa, il veti gasi in genunchi, in fata
icoanelor si nu va va spune nimic niciodata''. Intr-adevar, acasa ea
si-a gasit sotul exact cum ii prevestise Parintele Cleopa.
Odata
femeia l-a intrebat pe batranul: ''Parinte, de unde stiati tot ce se va
intampla?'' Iar parintele i-a raspuns scurt: ''Rugaciunea te inalta pe
treptele stiintei. Cu cat te rogi mai mult, cu atat stii mai mult si mai
bine. Si nu te teme niciodata de nimeni si de nimic - doar roaga-te!
Dumnezeu si Maica Lui te vad si te aud!''
143. Un
parinte l-a intrebat pe batran ce va fi dupa plecarea sa la Domnul. Iar
Parintele Cleopa a raspuns: ''Vor fi friguri puternice si geruri
grele''.
144. Cu
putin inainte de plecarea Parintelui Cleopa la Domnul, au venit la el
doua crestine din comuna Poiana Teiului si au primit binecuvantare.
Apoi, cerand cuvant de folos, batranul le-a zis: ''Eu ma duc la Domnul
de-acum, dar pe voi va asteapta vremuri grele!''
145.
Parintele Cleopa isi stia dinainte sfarsitul pe care-l astepta si spunea
despre el in pilde. Odata a spus: ''Mai, ce cruce mare si frumoasa o sa
am la cap''. Chiar in zilele dinaintea mortii Parintelui Cleopa, a fost
terminata troita, care se afla in mijlocul cimitirului manastirii. La
picioarele ei se gaseste acum mormantul parintelui. Altadata, desi
troita nu era inceputa, parintele spunea ce va fi scris pe troita. Dar
nimeni nu stia pe atunci despre ce vorbeste.
146. Spunea un ucenic despre Parintele Cleopa: ''Multe sunt de spus despre Preacuviosul Parintele nostru Cleopa. Dar cel mai mare lucru este ca sfintia sa il avea in inima pe Dumnezeu! Traia in Dumnezeu si Dumnezeu in el!''
147.
Inainte de moartea Parintelui Cleopa un frate a gasit in livada
manastirii un mar care avea fructe cu un gust deosebit. De aceea el le
numea: ''merele din gradina raiului''.
Voia sa duca cateva si Parintelui Cleopa, dar ii era rusine. Insa
parintele i-a cunoscut gandurile si i-a spus: ''Du-te si ada-mi acum,
caci la anul nu-mi vei mai putea aduce''.
148. La 3 noiembrie 1998, Parintele Cleopa spunea ucenicilor sai:
- Zilele mele sunt numarate pe degete! In curand o sa-mi faceti vesnica pomenire! Va rog sa ma pomeniti la rugaciuni!
149.
Ucenicul Parintelui Cleopa povesteste si acestea: ''Joi noaptea spre
vineri si vineri noaptea spre sambata, cu vreo cateva zile inainte de a
se duce la Domnul, am dormit la sfintia sa in chilie. Atunci m-am
minunat de nevointa lui. Toata noaptea nu a dormit, ci se straduia sa
citeasca rugaciuni si nu putea, caci era foarte obosit si neputincios.
Cu mintea se ruga si mana ii mergea pe metanie, dar ochii nu putea sa-i
tina deschisi ca sa citeasca de pe carte. Se culca putin, apoi iar se
scula si asa se nevoia sa se roage!''
150.
Multi crestini ne scriu dupa plecarea la Domnul a Parintelui Cleopa si
ne spun ca simt ajutorul rugaciunilor lui. O crestina spunea ca o
rudenie de-a ei, fiind foarte bolnava, se deznadajduia. Dar zicand:
''Parinte Cleopa, ajuta-mi ?'' a fost cuprinsa de o asemenea pace si
bucurie, incat nu mai dorea nici sanatate, nici nimic altceva, ci isi
ducea cu bucurie crucea ei.
151. O
crestina din Constanta a venit la Sihastria cu o luna inainte de a pleca
la Domnul Parintele Cleopa. Era apropiata sfintiei sale. Ea ne spunea
mai tarziu urmatoarele: ''Am venit la chilia Parintelui Cleopa, la 29
octombrie 1998, sa-i cer cuvant de folos si mi-a spus: ''Sora, cand mai
vii la Sihastria, sa vii acolo sus la crucea din cimitir si sa-mi spui
tot ce ai de spus si, daca ingaduie Dumnezeu, eu te aud si te ajut''.
152.
Ucenicul de chilie al batranului marturiseste: ''Multi, aducandu-si
aminte de Parintele Cleopa, dobandesc curaj si ravna pentru a merge pe
calea Domnului. Pace, bucurie si duh de sfintenie simt multi din cei
care intra in chilia sfintiei sale, chiar si mireni. Aceasta se simtea
si cand chilia a fost goala, fara nici o icoana si fara nimic. Pana nu
demult, parintele impartea cuvinte, iar acum imparte duh in inimile credinciosilor''.
152. O credincioasa apropiata Parintelui Cleopa, a venit de Sfintele Pasti
la Sihastria, dar n-a mai trecut pe la chilia parintelui, gandindu-se
ca nu mai are rost sa treaca pe acolo, de vreme ce a murit. Dar pe cand
se odihnea la arhondaric, inainte de slujba Invierii, a avut un vis. Se
afla in fata chiliei Parintelui Cleopa, gandindu-se ca el a murit si
deodata parintele a aparut in pragul usii si i-a zis:
- Hai inauntru, de ce nu intri?
- Dar nu sunteti mort, parinte? a intrebat ea.
- Tu nu vezi ca sunt viu? a spus parintele.
A doua zi, de Inviere, femeia a mers la chilia Parintelui Cleopa si s-a inchinat la Sfintele Icoane, crezand cu putere ca el este viu si se roaga pentru toti care ii cer ajutorul.
Multa
lume se inchina in chilia si la mormantul Parintelui Cleopa, si iau
pamant si flori de binecuvantare, spunand ca simt ajutor prin
rugaciunile sfintiei sale. Gandindu-ne la marturiile cuprinse in aceasta
carte si la multe altele care nu s-au mai scris aici, suntem
incredintati ca Bunul Dumnezeu l-a asezat in ceata cuviosilor parinti. Pentru aceea, indraznim sa ne rugam si noi la chilia si mormantul sau, zicand:
Preacuvioase
Parinte Cleopa, de ai castigat har si mila inaintea lui Hristos
Dumnezeu, roaga-te si pentru noi, pacatosii fiii tai!
Parintele Ioanichie Balan
articol din...
articol din...
