O PILDA FRUMOASA

Un tânăr era f. supărat că nu are mai mulți bani, că nu-și poate cumpăra tot ce-și dorea. Se plimba trist pe stradă, neștiind cum să iasă din această situație. Dar cum mergea el așa s-a lovit deodată de cineva. Mare i-a fost mirarea să vadă că din neatenție, a dat peste un om sărman, fără vedere. Încerca bietul om să se ajute cu un baston și să găsească drumul spre casă. Tânărul nostru l-a ajutat, conducându-l de braț. Văzând cât sunt alții de necăjiți, tânărul nu s-a mai gândit, de atunci, decât la un lucru: cât de bogat este el. Nu avea bani ptr. tot ce și-ar fi dorit dar avea comoara cea mai mare din lume, pe care banii nu o pot cumpăra: sănătatea cu tot ce izvorăște din ea. Putere de muncă, bucurie și voie bună. Acum îți dădea seama că sunt oameni care au rămas ologi în urma unor accidente, dar picioarele sale îl puteau duce oriunde. Alții au rămas orbi. El putea să vadă, însă, clipă de clipă, toate frumusețile din jurul său. Există și unii oameni, care, din păcate, sunt orbi și ologi sufletește, ptr că sufletul lor s-a golit de bucurie, de speranță și dragoste. Aceștia sunt cu adevărat nefericiți. Cu cât vei fi mai binevoitor, cu atât sufletul tău va avea mai multă liniște. Cel rău și zgârcit nu dă niciodată nimic, nici măcar un păhar cu apă sau un sfat, chiar daca aceste lucruri nu l-ar costa nimic. Un astfel de om mai este cu ceva de folos celorlalți? Dacă ne vom uita în jurul nostru vom vedea că nimic nu trăiește doar ptr sine. Până și un copac obișnuit, chiar dacă nu ne oferă fructe, ne da cel puțin posibilitatea să ne odihnim un minut la umbra lui.

Morala: CEL BUN VEDE BUNĂTATEA PESTE TOT, CEL RĂU, NICĂIERI

„ Dar pe Iisus Îl cunoşti?”

Un credincios  ajunse în ceasul morţii. Cei din jurul patului îl întrebau pe rând:
-Soţule dragă, mă cunoşti? Sunt soţia ta!…
-Tată dragă, mă cunoşti? Sunt fiul tău!…
-Socrule dragă, mă cunoşti? Sunt ginerele tău!…
-Vere dragă, mă cunoşti? Sunt vărul tău!…
-Vecine dragă, mă cunoşti? Sunt vecinul tău!…
Dar, la toate întrebările, muribundul arăta nepăsare şi necunoaştere. Nu mai cunoştea pe nimeni.
Atunci, un alt credincios se aplecă spre el şi îl întrebă cu glas dulce:
-Dar pe Domnul Iisus îl cunoşti?
În clipa aceea, cel care murea îşi deschise privirea larg, se uită în Sus, ca şi când ar vedea pe Cineva cunoscut şi, cu glas stins, grăi:
-Iisuse! Iisuse!…. Şi, cu aceste cuvinte, trecu în cealaltă lume.
Pe nimeni n-a cunoscut în clipele morţii, dar pe Iisus L-a cunoscut.

Învredniceşte-mă şi pe mine, Doamne, să Te cunosc până în clipele cele din urmă, când voi încredinţa sufletul meu în mâinile Tale!

Părintele Iosif Trifa

Sfantul Mucenic NICON PREOTUL

 

Sfantul Nicon s-a nascut la Neapole dintr-un tata pagan si o mama crestina. A trait in secolul al XIII lea si a fost ofiter roman. In timpul unui razboi, tinanad seama de sfaturile mamei sale, Sfantul Nicon a facut semnul Sfintei Cruci si a rostit tare numele lui Hristos. In acel moment a simtit in el o putere neobisnuita cu ajutorul careia a reusit sa-i alunge pe dusmani. Dupa razboi, ajunge la Cizic, unde primeste botezul din mana Arhiereului Teodosie, episcopul locului. Dupa ce devine crestin, se retrage intr-o manastire unde se va darui studiului si ascezei. La trei ani de la botezul sau a fost hirotonit preot si apoi episcop.

Dupa moartea mamei sale, se retrage in Sicila, unde va predica Evanghelia. Sfantul Nicon reuseste sa stranga in jurul sau 199 de monahi. In acea vreme incepe prigoana impotriva crestinilor.

Printul Quintianus l-a prins pe Nicon impreuna cu ucenicii lui si i-a supus la mari chinuri. Cei 199 de ucenici ai Sfantului Nicon au fost cu totii omorati prin decapitare. Pe Sfantul Nicon l-a legat de coada unui cal caruia i-a dat drumul in galop in josul unui defileu abrupt, apoi l-au batut cumplit si l-au jupuit de viu; dar Sfantul a supravietuit tuturor acestor pedepse. In urma acestor chinuri, i s-a taiat si lui capul. Trupul sau a fost descoperit in urma vindecarii minunate a unui pazitor de turme. Acesta avea duh necurat si in momentul in care s-a atins de trupul sfantului, s-a tamaduit. Pazitorul a vestit minunea, iar crestinii au luat trupul sfantului Nicon si l-au ingropat cu cinste.

De care lume sa fugim?

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Cum se cade a sedea cu tacere calugarul in chilia sa ?

Batranul i-a raspuns:

- A sedea calugarul in chilie, este ca sa-si aduca aminte pururea de starea sa inaintea lui Dumnezeu si sa-si pazeasca, dupa putinta sa, mintea si inima de gandurile necuvioase, cele semanate de vrajmasul si aceasta este a fugi de lume.

Fratele i-a zis:

- Ce este lumea ?

Iar batranul i-a raspuns:

- Lumea este a lucra peste fire si a-ti implini poftele trupului tau si a te griji mai mult de trup decat de suflet, a-ti petrece viata ta ostenindu-te mai mult pentru cele trupesti decat pentru cele sufletesti si mai mult pentru agonisita trupeasca decat pentru cea sufleteasca. Aceasta este lumea, fiule.

Parintele Vasile Vasilachi..... De la Antim la Pocrov -

 

Parintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilachi s-a nascut in anul 1909, in satul Idrici, com. Rosiesti, jud. Vaslui, in familie de preot. A urmat studii la Seminarul din Husi (1921- 1929) si la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1929- 1933), apoi la cea din Chisinau, unde a obtinut doctoratul.

Calugarit la Manastirea Neamt (6 sept. 1936), a ajuns diacon si preot la Catedrala mitropolitana din Iasi si director al Cancelariei eparhiale (1936-1940). Pe vremea Patriarhului Nicodim, a devenit secretar patriarhal (1940 - 1944), arhimandrit, predicator la Catedrala patriarhala, un timp redactor al revistei “Biserica Ortodoxa Romana", apoi staret al Manastirii Antim (1944 - 1948). In urmatorii zece ani a condus Schitul Pocrov (1949 - 1959).

Arestat in 1959 si condamnat la 8 ani de inchisoare, eliberat in 1964, a fost numit preot in Bobalna, jud. Cluj (1964 - 1969). In 1969 a plecat in Statele Unite, unde a slujit in parohiile: Southbridge-Massachusetts (1969- 1977), Detroit-Michigan (1977-1979), Windsor-Ontario in Canada (1979-1984) si la Biserica ,,Sf. Nicolae" din New York (1984-2003). A fost vicar al Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Romane din America. Parintele Vasile Vasilachi a trecut la Domnul in 6 ianuarie 2003.

In cartea „DE LA ANTIM LA POCROV - marturii si marturisiri” sunt infatisate doua vetre duhovnicesti de seama in viata poporului roman. Memoriile de fata prezinta amintirile Parintelui Vasile Vasilachi dintre anii 1944-1948 cand a fost staret al Manastirii Antim din Bucuresti precum si dintre anii 1949-1959 de la Schitul Pocrov din Moldova. Cartea, care cuprinde si alte diverse insemnari, este inchinata fratelui Arhimandrit Mitrofor Haralambie Vasilachi, trecut la cele vesnice, ca un martir, in 1962, in inchisoarea de la Gherla.

De la Antim la Pocrov

LISTA CU FAPTELE RELE CARE TREBUIE SA LE MARTURISIM LA SPOVEDANIE

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

SFATURI PENTRU CEI CE SE SPOVEDESC

Fraţi creştini,

Toţi cei care am primit taina Sfântului Botez, ne numim creştini, căci ne-am spălat de păcatul strămoşesc şi ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu, după dar, prin Iisus Hristos.
La Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui, dar cum mai toţi am fost botezaţi de mici şi nu prea am ştiut noi ce mare importanţă are Botezul asupra sufletului şi trupului nostru, am început să uităm datoriile noastre către Dumnezeu şi ne-am lăsat prinşi de valurile vieţii care ne-au cufundat în marea păcatelor, făcând o mulţime de nelegiuiri şi chiar înecându–ne în tot felul de păcate.
De aceea, cu toţii am păcătuit de la vârsta de 7 ani, de când ni se ţin în seamă păcatele şi de Dumnezeu, cu toţii: bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domnitori, mireni, preoţi şi călugări şi fără îndoială că toţi suntem leproşi cu diferite păcate.
Nimeni nu poate să spună că n-a făcut păcate, căci este un mincinos. Păcate fac şi copiii până la 7 ani, dar nu li se socotesc de Dumnezeu; acele păcate cad asupra părinţilor lor şi asupra acelora care îi împing la rele şi nu-i învaţă cele bune.
Aşadar, iubiţi creştini, să mergem la Iordan ca Neeman Sirianul, care era lepros şi scăldându–se în apele Iordanului s-a făcut sănătos.
Să mergem la scăldătoarea oilor, ca slăbănogul cel de 38 de ani din Evanghelie, şi-L vom întâlni pe Domnul Hristos, prin persoana duhovnicului care îndată ne va tămădui după ce
ne-am spovedit păcatele.
Să ne sculăm din vicii şi păcate ca şi fiul cel rătăcit şi desfrânat şi să ne întoarcem la Tatăl cu căinţă şi cu lacrimi în ochi, să ne mărturisim, zicându-I: „Tată, greşit-am la Cer şi înaintea Ta, şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău! Primeşte-mă şi pe mine ca pe unul din argaţii Tăi!”

Şi dacă venim cu lacrimile pocăinţii, cu zdrobirea inimii, adică să ne căim cu lacrimi amare, ca Petru care s-a lepădat de Domnul de trei ori, să ne pară rău din adâncul inimii şi să zicem: „cum am putut eu să fac asemenea păcate, cum m-am lepădat eu de Mântuitorul şi Binefăcătorul meu Dumnezeu, şi m-am împreunat cu lucrurile satanii, adică cu păcatele ?”
Căinţa să nu fie de moment, să ne căim ca Petru toată viaţa, până la sfârşit, şi să vedem păcatele înaintea ochilor ca David, care zice în Psalmul 50: „şi păcatul meu înaintea mea este pururea”, fiindcă cel ce nu se căieşte din inimă pentru ce a făcut foarte uşor se întoarce la aceleaşi păcate şi le face iarăşi, chiar mai grele şi mai multe.
Spovedania adevărată trebuie să se facă cu acest gând serios, cu hotărâre de a nu mai păcătui, adică să urâm atât de mult păcatul, încât mai bine să preferăm să murim decât să mai păcătuim.
Spovedania trebuie făcută fără să te ruşinezi a spune păcatul aşa cum l-ai făcut, adică arătând toată gravitatea lui. Să spui toate năravurile tale, să nu arunci vina pe unul şi pe altul, să te osândeşti pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, şi să-i arăţi toate rănile păcatelor, zicând: „din lenevirea mea şi din nesimţirea mea, am mâniat pe Dumnezeu, mi-am rănit sufletul şi trupul şi acum mă aflu osândit la temniţele iadului şi la muncile veşnice”.
Spovedania s-o faci toată odată, adică să nu spui unele păcate la un preot şi altele la altul, de frică să nu te oprească de la Împărtăşanie, fiindcă mare greşeală faci, căci păcatele care le ştii şi nu le spui de ruşine sau din altă pricină, ţi se dublează şi mai bine nu te-ai fi spovedit decât să faci un asemenea păcat, asemănându-te cu Iuda cel plin de vicleşug care avea păcatul trădării lui Iisus în minte şi în inimă, şi nu-l mărturisea nici Domnului, care era de faţă, nici ucenicilor Lui. De aceea a căzut în deznădejde şi apoi s-a spânzurat. Numai păcatele cele mici, neînsemnate, se iartă la spovedit, dacă nu ţi-ai adus aminte cu nici un chip de ele, dar păcatele cele mari este imposibil să le uite cineva pentru că îl mustră conştiinţa.

Trebuie să ştim că pocăinţa (spovedania) este una din cele şapte taine, deopotrivă cu Taina Sfântului Botez.
Această taină se compune din patru părţi:
- prima, căinţa sau zdrobirea inimii,
- a doua, spovedania tuturor păcatelor fără ocolire,
- a treia, facerea canonului. Duhovnicul este dator să dea canon celui ce se spovedeşte, după păcatele lui şi după puterea celui ce s-a spovedit, ca să se poată vindeca făcând canonul. Iar dacă duhovnicul nu ţi-a dat nici un canon, să te canoniseşti singur frate creştine, ca Zaheu, ca Maria Egipteanca şi ca alţi păcătoşi, care prin canon s-au spălat şi curăţit de întinăciunea păcatelor.
- a patra parte a acestei Sfinte Taine, este dezlegarea păcatelor, care se face de Darul Sfântului Duh, prin preotul duhovnic, căruia i s-au dat cheile de a lega şi dezlega păcatele oamenilor.
Înainte de a merge la spovedit să–ţi aduci aminte dacă eşti supărat cu cineva şi nu l–ai iertat, şi să nu îndrăzneşti să te spovedeşti dacă n–ai iertat din inimă pe cel ce ţi-a greşit. Dacă l-ai rugat de iertare prin salutări şi prilejuri bune, şi nu vrea să-ţi răspundă, păcatul este al lui, iar dacă tu l-ai iertat din inimă poţi să te spovedeşti.
Să se ţină seama că dacă unui creştin îi lipseşte una din aceste părţi ale acestei Taine mari, adică căinţa din inimă, spovedania păcatelor, facerea canonului şi dezlegarea de către preot, acel creştin nu s-a folosit de spovedanie.
De aceea este de neapărată trebuinţă ca creştinul să caute cel mai iscusit duhovnic aşa cum zice Sf. Vasile cel Mare: că precum oamenii nu arată rănile trupului şi bolile la orice fel de doctori, ci numai la cei iscusiţi, aşa şi noi să căutăm doctorul cel mai iscusit care poate tămădui rana şi boala cea sufletească.
Cei care vreţi să vă mărturisiţi bine, întâi cercetaţi cu atenţie această cărticică şi scrieţi pe hârtie după ea numai păcatele pe care ştiţi sigur că le-aţi făcut; nu vă apucaţi să o copiaţi întocmai şi să mai adăugaţi şi cuvinte de prisos ca să-l obosiţi pe preot şi să nu vă poată asculta cu atenţie.
Încă un lucru foarte principal de ţinut seama: e bine să căutaţi să faceţi această spovedanie amănunţită atunci când preotul duhovnic nu este prea aglomerat (în ajun de sărbători mari sau când are servicii multe de făcut), să căutaţi timpul când este mai liber şi nu e rău chiar când vi se face o sfeştanie în casă să-l rugaţi să vă şi mărturisească, dacă e duhovnicul pe care vi l-aţi ales. Păcatele care le-aţi spus o dată şi nu le-aţi mai repetat nu mai trebuiesc spuse, mai ales dacă aţi primit canon pentru ele.
Schimbarea unui duhovnic nu se face decât în cazuri grave şi anume: atunci când afli că acel duhovnic a fost caterisit, al doilea când duhovnicul îţi poate deveni o pricină de sminteală fiind neputincios şi ispitit de persoana ta, eşti dator fără întârziere să nu-l mai întâlneşti niciodată. Mai sunt şi alte cazuri, abateri mai uşoare, dar care nu sunt periculoase.
Foarte mult contează spovedania sinceră care o faci în faţa lui Dumnezeu şi înaintea preotului care este martor că ai spus acele păcate. După ce ţi-ai întocmit lista cu păcatele care le-ai scos din cartea aceasta, mai întâi pregăteşte-te dacă se poate şi cu ceva post şi rugăciune şi citeşte-ţi-le singur în odăiţa ta, înaintea Sfintelor Icoane, cu candela aprinsă şi spune-le lui Dumnezeu cu lacrimi, cu metanii câte poţi şi zi rugăciunea aceasta:

„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurări, Care eşti Singur din fire fără de păcat şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta, această dureroasă rugăciune a mea, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat întru mine. Că Tu, Doamne, Preaînalte Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat în totul diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Că întunecându-mi-se gândul, din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut râs şi batjocură dracilor, nicidecum în minte socotind, că nesuferită este urgia îngrozirii Tale, cea asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului. Şi dintru această pricină în deznădăjduire căzând, şi nicidecum în simţire de întoarcere fiind, pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine m-am făcut. Că ce fel de păcate nu am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu covârşire şi cu sârguinţă? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul
mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi
l-am pângărit cu învoire spre păcat. Toate mădularele ticălosului meu trup a lucra şi a sluji la păcate le-am pornit. Şi cine, dar, nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, mânia Ta o am întărâtat, eu singur urgia Ta asupra mea o am aţâţat, eu singur răutate înaintea Ta am făcut, întrecând şi covârşind pe toţi cei din veac păcătoşi, fără de asemănare păcătuind şi fără de iertare.
Ci, de vreme ce eşti Multmilostiv şi Multmilosârd, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe
sine-mi înaintea înfricoşatului şi nesuferitului Tău divan şi, ca şi cum m-aş atinge de Preacuratele Tale picioare, dintru adâncul sufletului strig Ţie:
Milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă Îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să
nu le treci cu vederea! Primeşte-mă pe mine cel
ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind întoarce-mă, şi
întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţa drepţilor, nu ai pus iertare celor ce nu greşesc, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru acelea care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele.
Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi-mi dă mie umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă, spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire să merg la lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna Preasfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”

Vă mai atrag încă o dată atenţia, fiindcă acest lucru este foarte important, să vă citiţi cu atenţie lista cu păcatele care le-aţi scos din cărticica aceasta, ca să le puteţi citi şi în faţa preotului duhovnic cât mai clar şi desluşit şi tare ca să audă şi el, să nu vă mulţumiţi că le înşiraţi la repezeală şi duhovnicul nici nu le aude cum trebuie sau nu le înţelege, fiindcă vă păgubiţi singuri.
Să spui duhovnicului cam de când nu te-ai spovedit, şi mai spune şi dacă nu ţi-ai mărturisit atunci toate păcatele tale, dacă le-ai ascuns sau
le-ai uitat, dacă ai primit vreun canon şi nu l-ai împlinit şi ce anume canon, dacă ai umblat din duhovnic în duhovnic, ca să nu fii oprit de la Împărtăşanie.
După ce v-aţi pregătit în felul acesta, mergeţi cu încredere la scaunul de judecată şi aplecaţi-vă cu faţa la pământ înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, care este martor între om şi Dumnezeu şi închipuieşte-ţi că Judecătorul viilor şi al morţilor este în chip adevărat de faţă, că chiar aşa este, şi ascultă mărturisirea ta, iar tu frate şi soră creştină la El ai venit nu la preot, ca om.

Adu-ţi aminte mai întâi de păcatele împotriva Duhului Sfânt:

- Nu cumva ai avut încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi ai zis că El este Milostiv şi te va ierta de păcate şi aşa fără înfrânare ai păcătuit mereu şi ai amânat pocăinţa din an în an până la bătrâneţe?
- Nu cumva te-ai deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, zicând că poţi păcătui mereu că tot nu te va ierta Dumnezeu ?
- Nu cumva ai întristat pe Duhul Sfânt stând împotriva adevărului, adică socotind Biblia scornituri mincinoase, sau hulind Sfintele Taine, înjurând de Grijanie, de Dumnezeu, de Biserică şi de cele sfinte?
- Nu cumva ai zis despre Maica Domnului peste care s-a coborât Duhul Sfânt că a mai avut copii şi că n-a rămas Fecioară după naştere, ci este o femeie ca toate femeile, cum zic sectanţii?
- Nu cumva ţi-ai împietrit inima şi ai stat nepăsător la predicile din Biserică şi la chemările dumnezeieşti, prin semne şi minuni ce s-au făcut?
- Nu cumva ai stat împotriva preoţilor evlavioşi care au propovăduit dreapta credinţă şi ai râs de ei, sau i-ai batjocorit zicând că-ţi merge rău că ţi-a ieşit popa înainte?
- Nu cumva ai stat împotriva copiilor sau la altcineva, care s-au hotărât să urmeze mai serios credinţa şi i-ai batjocorit zicându-le că au înnebunit, că s-au prostit, că s-au rătăcit, sau i-ai pârât la lume, ca să fie dispreţuiţi şi huiduiţi?
- Nu cumva din răutate ai dat învăţături la cineva contra dreptei credinţe ortodoxe?
- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi te-ai rătăcit, trecând la vreo sectă?
- Nu cumva ţi-ai pus în minte să te omori, sau chiar te-ai hotărât vreodată să faci acest păcat cumplit?
Cercetează-ţi cugetul şi vezi dacă ai făcut aceste păcate strigătoare la cer, care urmează:
- Nu cumva ai ucis pe cineva cu voia, sau în combinaţie cu alţii, sau din cauza ta a murit cineva cât de târziu?
- Nu cumva aţi ucis prunci în pântece? Ca bărbat ai fost de părere la uciderea pruncilor cu soţia ta, ai ajutat pe cineva să facă avorturi cu injecţii sau cu buruieni, sau cu sfaturi?
- Nu cumva ai făcut sodomie, adică bărbat cu bărbat, femeie cu femeie? Nu cumva ai făcut păcate de urgie, care atrag urgia lui Dumnezeu asupra locului şi a acelor persoane, adică: când bărbatul nu întrebuinţează organele genitale aşa cum a lăsat Dumnezeu, ci întrebuinţează dosul, gura şi alte părţi?
- Nu cumva te-ai însoţit cu animale ? Ca bărbat cu ce fel de animale şi ca femeie, la fel, cu ce fel de animale?
- Nu cumva ai asuprit pe săraci, văduve şi orfani şi pe cei neputincioşi?
- Nu cumva ai oprit plata celor ce ţi-au lucrat ceva, sau celor ce ţi-au vândut ceva?
- Nu cumva te-ai împrumutat la cineva de bani şi nu i-ai mai dat înapoi?
- Nu cumva ţi-ai batjocorit părinţii şi i-ai vorbit de rău, sau te-ai judecat cu ei?
- Nu cumva te-ai arătat nemulţumitor faţă de părinţi, nu i-ai ascultat, i-ai bătut şi i-ai chinuit făcându-le viaţa amară?
- Nu cumva nu i-ai îngrijit când au fost bolnavi, sau la vreme de bătrâneţe, nu cumva ţi-ai uitat părinţii după ce au murit şi nu le-ai făcut pomeni şi parastase cum ne învaţă Biserica?

Cercetează-ţi acum cugetul şi vezi care păcate le-ai făcut din acestea, care sunt împotriva celor 10 porunci şi care mai sunt şi din cele 7 păcate de moarte:


- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi ai trecut la vreo erezie? Ai fost măcar vreodată în adunările lor, ai zis vreodată că este bună şi religia lor? Să spui la spovedit şi dacă ai fost numai o singură dată la adunarea lor!
- Nu cumva ai primit binecuvântare de la sectanţi, sau i-ai primit în casă, sau ai mâncat ceva de la ei, ori ai mâncat cu ei la masă?
- Nu cumva eşti căsătorit(ă) cu sectant(ă), sau ai vreun copil căsătorit cu sectant(ă) sau rătăcit?
- Nu cumva ai citit cărţi sectante, ateiste, păgubitoare de suflet, care atacă şi batjocoreşte religia Sfintei Biserici Ortodoxe?
- Nu cumva faci glume la adresa ortodoxiei şi a clerului?
- Nu cumva râzi de orbi, şchiopi şi ciungi, nu cumva spui glume şi iei în deşert numele lui Dumnezeu? Nu cumva te ruşinezi să te închini când treci pe lângă Biserică, sau pe lângă o troiţă?
- Nu cumva te-ai rugat vreodată cu faţa spre apus, spre miazăzi şi miazănoapte ca unii păgâni?
- Nu cumva iubeşti mai mult ca pe Dumnezeu copiii, averea, soţia(soţul), banii, făcând din ei nişte idoli?
- Nu cumva fumezi tutun spre bucuria diavolilor? Nu cumva dai cu roşu pe buze şi unghii, sau te parfumezi? Nu cumva te-ai mascat vreodată, făcându-te din bărbat femeie şi din femeie bărbat, sau ţi-ai pus mască de capră, de urs sau de diavol?
- Nu cumva porţi cercei în urechi, brăţări la mâini, mărgele şi zgardă la gât, nu cumva ţi-ai tăiat părul, sau ţi-ai făcut aluniţe pe obraz ca să placi oamenilor?
- Nu cumva ai avut vreodată intenţia să placi şi altor oameni şi să-i atragi în cursa desfrânării, afară de bărbatul tău?
- Nu cumva ai fost la vrăjitoare, descântătoare, ghicitoare, la spiritism şi hipnotism şi dacă ai fost ţi-a descântat argintul viu, ţi-a turnat cositorul,
ţi-a ghicit în cărţi, sau având ură de moarte pe cineva ai cerut să le pună cuţitul, ai cerut să lege bărbatul, sau femeia să nu se mai poată împreuna? Nu cumva ţi-ai căutat norocul cu papagalul, cu zodii, cu şoarece?
Aici adu-ţi aminte în care cursă ai căzut la aceste vrăjitoare şi spune exact şi adu-ţi aminte dacă ai mai dus acolo şi pe altcineva.
- Nu cumva ai crezut greşit ca budiştii, zicând că sufletul ce iese din om trece în porc sau în diferite animale ?
- Nu cumva ţii în casă cărţi pentru descântece, cărţi pentru explicarea semnelor şi a viselor, a zodiilor, sau cărţi de ghicit sau de joc? Nu cumva ai obicei să zici zău lui Dumnezeu, să iei numele Domnului în deşert, pomenindu-L la orice treabă nefolositoare?
- Nu cumva te-ai jurat strâmb, nu cumva te dai diavolului, pe tine, pe soţie şi copii şi orice lucru din casă sau din afară?
- Nu cumva te-ai blestemat cu jurământ, ca să faci rău la cineva sau ai făgăduit cuiva ceva cu jură-mânt? Adu-ţi aminte dacă le-ai împlinit sau nu.
- Nu cumva înjuri de cele sfinte, nu cumva te-ai împărtăşit cu nevrednicie şi după împărtăşanie
te-ai întors cu bucurie la păcate?
- [b]Nu cumva ai silit, sau ai înşelat pe cineva cu bani ca să jure strâmb, ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu, la vreo boală sau vreo supărare, nu cumva ai făgăduit să dai bani, veşminte, obiecte, case, pământ, la vreo sfântă Biserică, sau mănăstire şi nu te-ai ţinut de cuvânt?
- Nu cumva te-ai jurat zicând să orbesc, să mor, să n-am parte de copiii mei şi altele? Nu cumva ţi-ai cerut moartea la vreme de boală sau de necazuri?
- Nu cumva lucrezi în duminici şi sărbători, sau te duci la vânătoare în aceste zile sfinte, sau faci adunare nelegiuită cu băuturi, cu jocuri, cântece şi înjurături şi altele?
- Nu cumva vii prea târziu la Biserică şi când vii cauţi locul cel de frunte? Asculţi cu evlavie slujba Sfintei Liturghii, predicile şi Cazania, sau umbli de
colo-colo stricând liniştea şi celorlalţi?
- Nu cumva când vii la Biserică te împodobeşti cu bluze şi fuste transparente, cu capul descoperit, în pantaloni şi faci sminteală bărbaţilor, trufindu-te cu acestea? Să ştii că rugăciunea nu-ţi este primită dacă vii aşa şi în loc să te foloseşti, pleci cu blestem şi afurisanie înapoi.
- Nu cumva îţi place să vorbeşti şi să povesteşti în Biserică?
- Nu cumva ai ajunat sâmbăta şi duminica, sau ai făcut metanii în aceste zile ?
- Nu cumva ai intrat în Biserică, având scurgerea de sânge lunară ca femeie ?
- Nu cumva ai stat la masă fără rugăciune sau te-ai culcat fără rugăciune? Nu cumva ai botezat sau cununat pe cineva a doua oară, crezând că prima slujbă nu a fost primită?
- Nu cumva ca părinţi de copii, ce sunteţi, nu i-aţi iubit şi îngrijit deopotrivă, nu i-aţi învăţat rugăciuni şi sfânta religie?
- Nu cumva nu-ţi înveţi copiii să se spovedească şi să se împărtăşească şi nu-i fereşti de anturaje rele?
- Nu cumva ai povăţuit copiii să meargă cu vitele prin bucatele şi ierburile oamenilor?
- Nu cumva aţi păcătuit în faţa copiilor, făcându-vă pofta ca soţi? Nu cumva ca bărbat ţi-ai urât femeia, batjocorind-o ca pe o roabă şi când a fost bolnavă nu ai căutat-o, îngrijind-o cu medicamente sau cumpărându-i cele de trebuinţă?
- Nu cumva ca soţie nu te-ai supus bărbatului, din contră l-ai ocărât şi drăcuit că nu-ţi cumpără îmbrăcăminte luxoasă? Nu cumva ţi-ai atras copiii de partea ta, învăţându-i să-l urască şi să se depărteze de tatăl lor?
- Nu cumva ai pus spurcăciuni în mâncare, în cafeaua soţului tău spurcându-l cu descântece de la vrăjitoare, sau cu altceva din cele femeieşti?
- Nu cumva ai amărât viaţa altora, ai aţâţat pe cineva la bătăi şi ucideri, sau le-ai zdruncinat sănătatea din care cauză au şi murit?
- Nu cumva ai omorât copii după botez, sau ai lăsat vreun copil să moară nebotezat?
- Nu cumva din neglijenţa ta ţi-a murit vreun copil înăbuşit, sau a căzut în apă sau în foc şi s-a ars?
- Nu cumva ţi-ai lepădat copiii vii, botezaţi, pe străzi, în târguri, la uşa bisericii şi în alte locuri pe unde trec oamenii ca să-i ia să-i crească?
- Nu cumva ai făcut prinsoare cu cineva ca să-l întreci în mâncări, băuturi, ridicături, sărituri, jocuri şi strigări, prin care ţi-ai pierdut sănătatea sau altceva?
- Nu cumva ai privit cu plăcere la împreunarea animalelor, câini, pisici sau altele.
- Nu cumva ai privit cu poftă filme pornografice, ilustrate, tablouri, statui, reviste aţâţătoare la păcatul desfrânării? Nu cumva ai în casă pe pereţi astfel de idoli sau ilustrate şi reviste pornografice?
- Nu cumva faci păcatul onaniei, sau ai făcut cu altul, adică bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie?
- Nu cumva ai stricat fecioria unei fete? Nu cumva ai curvit cu femeie văduvă, sau ai preacurvit cu vreo femeie sau bărbat? Nu cumva ai curvit cu vreo faţă bisericească?
- Nu cumva ai curvit cu rudenie, soră, verişoară, naşă? Nu cumva ai curvit cu vreo femeie de altă religie? Aici iar te fac atent frate şi soră să spui exact cu cine ai păcătuit, adică ce fel de rudă îţi este şi dacă femeia a avut bărbat sau nu, fiindcă păcatul acesta al curviei ori se micşorează ori se îngreunează.
- Nu cumva sunteţi căsătoriţi rudenii? Spuneţi la spovedit, ce fel de rudenii, şi cereţi să vă sfătuiască ce să faceţi.[/b]
- Nu cumva ai păcătuit cu soţia ta în sărbători, duminici şi sâmbăta, miercurea şi vinerea şi în cele 4 posturi de peste an?
- Nu cumva v-aţi împreunat în timpul ciclului, sau după naşterea pruncului până la 40 de zile? Nu cumva aţi culcat într-un pat fetele cu băieţii după vârsta de 7 ani?
- Nu cumva v-aţi culcat în pat ca tată cu fetele tale şi ca mamă cu băieţii tăi după vârsta de 7 ani?
- Nu cumva te-ai căsătorit cu altă femeie până n-ai divorţat de cea dintâi ? Nu cumva ai trăit măcar o zi cu femeia ta fără cununie religioasă? Să ai grijă să spui chiar dacă te-ai cununat la biserică, că acest păcat nu se iartă decât prin spovedanie.
- Nu cumva ai mai păcătuit având femeie, cu femeia de care ai divorţat, că acest păcat este preacurvie?
- Nu cumva ai prieten sau mai mulţi aşa cum este obiceiul acum (de a trăi în păcate) ? Ori te cununi ori te desparţi, altfel focul gheenei te aşteaptă.
- Nu cumva ai furat ceva de la vreo biserică sau mânăstire? Nu cumva te-ai lăcomit şi ai furat din averea aproapelui, sau ai poftit averea aproapelui, sau soţia lui, copiii lui, vitele şi lucrurile aproapelui tău?
- Nu cumva ai ajutat prin vorbe şi fapte pe cineva ca să înstrăineze averea bisericii, mânăstirilor sau vecinilor tăi?
- Nu cumva te-ai îmbogăţit prin minciuni, prin judecăţi cu martori mincinoşi?
- Nu cumva te îmbeţi şi faci scandaluri, bătăi şi certuri în casă şi între vecini?
- Nu cumva ai furat vite, păsări, ouă sau altceva? Să ştii că păcatul nu se iartă până nu dai înapoi lucrul furat, iar dacă nu mai trăieşte persoana aceea, împarţi la săraci?
- Nu cumva ai judecat şi osândit pe cineva, pe drept sau pe nedrept, nu cumva ai băgat vrajbă între oameni sau între preoţi, sau între părinţi şi copii? Nu cumva ai fost mărturie mincinoasă la vreun proces?
- Nu cumva ai spus minciuni cu care ai păgubit pe mulţi trupeşte şi sufleteşte? Nu cumva ai pârât pe cineva şi ai vorbit cu două înţelesuri, ca să semeni zâzanie între oameni?
Aici iar te fac atent să judeci bine ce fel de minciună ai spus, că nu e deajuns să spui numai atât: am minţit. Adu-ţi bine aminte şi cercetează acestea de mai sus, că şi minciuna e ca şi furtul, una e când furi un ou şi alta e când furi un bou. Una e când spui o minciună fără să cauzeze cuiva ceva rău şi alta e când spui o minciună la un proces, sau să calomniezi pe cineva, sau să faci vrajbă, sau să spargi o casă despărţindu-i pe soţi.
- Nu cumva ai înşelat pe cineva cu bani, sau ai pus apă în lapte, sau în vin, sau în alt chip ai făcut înşelăciune?
- Nu cumva ai mutat hotarul ogrăzii şi al grădinilor tale şi te-ai judecat cu vecinii?
- Nu cumva eşti plin(plină) de mândrie, te înalţi cu gândul că eşti cineva, te mândreşti că eşti frumoasă, te mândreşti că eşti învăţat, te mândreşti că ai copii învăţaţi şi frumoşi? Nu cumva te mândreşti că eşti de neam mare, că ai neamuri bogate, sau te mândreşti cu haine, obiecte şi avere?
- Nu cumva din cauza mândriei ai căzut în făţărnicie, în obrăznicie şi ai devenit încăpăţânat, ambiţios şi îngâmfat?
- [b]Nu cumva ai căzut în mândrie, retezându-ţi părul capului, scoţându-ţi sprâncenele, porţi rochie scurtă şi strâmtă şi tocuri înalte? Nu cumva din cauza mândriei ai râs de păcatele altora, ai râs de sărăcia şi îmbrăcămintea altora, ai râs de portul sau de corpul unuia sau altuia că e prea gras sau prea slab?
- Nu cumva ai ascultat le ferestrele altora, ca să semeni zâzanie în lume? Nu cumva eşti nesăţios, nedrept şi trădător?
- Nu cumva ai dat bani cu camătă ca să iei înapoi cu dobândă? Nu cumva ai plâns cu lacrimi de deznădejde când ai pierdut ceva din averea ta?
- Nu cumva ai în minte gânduri spurcate, vorbeşti glume curvăsăreşti, ai făcut cu ochiul la cineva, priveşti cu poftă trupul altuia, ai trimis scrisori cu scopul desfrânării?
- Nu cumva ai clevetit pe cineva, prin şoapte sau ai făcut semne cu mâna? Nu cumva te-ai bucurat de paguba şi necazul altora, nu cumva ţi-a părut rău de fericirea şi norocul altora?
- Nu cumva n-ai vrut să ierţi pe cel ce ţi-a cerut iertare, sau nu cumva nu te-ai plecat cu smerenie să ceri iertare de la aceia pe care i-ai supărat? Nu cumva eşti un nerecunoscător, porţi ură şi ţii minte răul care ţi l-au făcut alţii?
- Nu cumva ai povestit altora păcatele aproapelui tău? Nu cumva eşti lacom la mâncare, la băutură şi la altele şi calci cele 4 sfinte posturi de peste an, ajunările şi zilele de miercuri şi vineri, mâncând de dulce în lăcomia ta?
- Nu cumva din cauza lăcomiei că ai mâncat sau ai băut peste măsură, ai vărsat după împărtăşanie? Ai mâncat ceva pe ascuns de familia ta? Nu cumva ai mâncat ceva spurcat, carne de animale mortăciuni, carne de şoarece (nutrie), păsări moarte, pască jidovească sau ceva de la vrăjitoare?
- Nu cumva ai mâncat ceva de furat, sau ai învăţat copiii să fure, mâncând împreună bucate furate?
- Nu cumva eşti tare mânios şi supărăcios, înjuri, baţi, nu cumva ai scuipat şi rănit pe aproapele, nu cumva ai bătut animalele, punând să ducă peste puterea lor?
- Nu cumva ai ţinut mânie pe cineva o zi, o săptămână, luni sau ani? Nu cumva ai făcut mizerie cuiva, slugilor, elevilor de şcoală, soţiei sau copiilor?
- Nu cumva eşti leneş la rugăciune, la treburi, te leneveşti să mergi la Biserică, te leneveşti să-ţi faci canonul dat de duhovnic? Nu cumva dormi în timpul Sfintei Liturghii la Biserică sau acasă?
- Nu cumva ai amânat din lene să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti, să faci fapte bune şi rugăciuni? Nu cumva din lene nu vrei să stai în genunchi la rugăciune, sau nu chemi preotul să-ţi facă sfeştanie?
- Nu cumva locuieşti în casă nesfinţită de preot prin sfânta aghiazmă?
- Nu cumva din lenevire ţi-ai uitat mormintele părinţilor neîngrijite? Nu cumva din lene n-ai păzit făgăduinţele date la Sf. Botez sau la călugărie?
- Nu cumva te-ai împrietenit cu necredincioşii şi ai luat în batjocură sfânta credinţă?
- Nu cumva ai amânat pocăinţa de azi pe mâine, de la un post la altul? Nu cumva din lene stând în Biserică ţi-ai lăsat mintea să hoinărească după păcate privind îmbrăcămintea şi persoanele din biserică?
- Nu cumva te-ai lenevit a-ţi pedepsi copiii când au făcut răutăţi şi păcate?
- Nu cumva n-ai învăţat şi sfătuit pe cel pe care îl vedeai greşind? Te-ai rugat pentru binele aproapelui? Te-ai rugat lui Dumnezeu pentru vrăjmaşii tăi, i-ai iertat din toată inima, îi iubeşti pe vrăjmaşi? Ai mângâiat pe cel întristat? Ai suferit nedreptăţile şi ocările cu răbdare?
[/b]
Mai adu-ţi aminte şi de aceste fapte, care dacă nu le-am făcut, să le facem, că la Judecată ne va întreba Domnul Hristos de ele: dacă n-ai dat mân-care celui flămând, dacă n-ai dat apă celui însetat, dacă n-ai îmbrăcat pe cel gol, dacă n-ai cercetat pe cei din închisori, dacă n-ai căutat pe cei bolnavi, dacă n-ai primit pe cei străini în casa ta, dacă n-ai îngropat pe cei morţi, care n-aveau pe nimeni.
După ce ai terminat de citit lista cu păcatele, zi aceste cuvinte:
“ Pentru toate aceste păcate pe care le-am făcut şi de care sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, mă căiesc şi-mi pare rău din inimă şi cu zdrobirea inimii mele mă rog Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, tuturor Sfinţilor, Sfinţilor Îngeri şi sfinţiei tale părinte duhovnicesc ca să-mi fiţi martori în ziua judecăţii mele împotriva vrăjmaşilor diavoli, care în tot momentul mă pândesc, să mă surpe în osânda iadului.
Şi acum vă rog sfinţite părinte să-mi rânduiţi un canon, care socotiţi că mi s-ar cădea după păcatele mele, să-l fac cu ajutorul lui Dumnezeu.”

Acum preotul urmează să-ţi spună ce canon să faci, şi-ţi rânduieşte un număr de metanii pe zi, post şi rugăciuni, chiar ajunare, milostenii, mergerea la Biserică, cercetarea bolnavilor, a văduvelor, sărindare pentru iertarea păcatelor, să botezi prunci, să citeşti Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea şi Acatiste şi dacă te opreşte un timp de la Sfânta Împărtăşanie, să nu te superi, că e mai bine să primeşti acest canon, decât să te împărtăşeşti cu mare nevrednicie, fiindcă nu-ţi va folosi şi pe lângă păcat te vei alege cu vreo pedeapsă de la Dumnezeu.
După ce ţi-ai primit canonul, mergi cu bucurie acasă; pe drum ai să te simţi uşor ca un fulg şi când ajungi acasă multumeste lui Dumnezeu ca te-a ajutat sa faci o marturisirea a pacatelor asa cum trebuie...

Parintele Porfirie - Cuvinte duhovnicesti I

 

Concentrate duhovnicesti de la Parintele Porfirie

Partea I

“Cand te inhata satana si te apasa, sa nu ramai nemiscat, asa cum raman unii ce devin melancolici si cad pe ganduri ore intregi, ca si cand i-ar preocupa probleme importante, desi nu e vorba despre asa ceva, ci pur si simplu sunt robiti de satana. Sa fii pregatit sa reactionezi, sa te opui, sa respingi asediul satanei, asa cum pe un om pe care il prind raufacatorii si-l blocheaza, face o miscare brusca si, dand din maini il impinge, scapa din strangerea lor si se indreapta spre alta directie, spre Hristos, care il elibereaza.”

“Zadarnicie e tot ce iei din egoism. Vesnicie este tot ce dai din iubire. Iar cea mai generoasa vesnicie este sa primesti cu iubire, pentru a darui bucuria reciprocitatii aceluia ce ti se ofera cu iubire.”

“Cand te rogi pentru un om pe care il muncesc patimi pacatoase, sa nu i-o spui, fiindca diavolul va afla si va ridica indarjire in sufletul tau si astfel rugaciunea ta nu va da rod. Sa te rogi pentru acel om in taina, si astfel rugaciunea ta il va ajuta.”

“Sa nu te necajesti, mai, niciodata. Hristos a inviat ca sa ne dea multa iubire si bucurie, inca de pe acum. Asadar, de acum sa incepem sa participam tot mai intens la ziua luminata a Imparatiei iubirii lui Hristos, unde nu se insereaza niciodata”.

“In taina imbratiseaza-ti in inima-ti intreaga obste si intreaga Biserica. Nu te lupta cu ceilalti, nici nu incerca sa faci sa dispara sau sa corectezi cusururile celuilalt. Iubeste-l asa cum e, cu defectele sale. Domnul se va ingriji de acestea. Sa-ti sfintesti tacerea, sa nu fie neroditoare”.

“Nu mi-e frica de iad si nu ma gandesc la rai. Ii cer numai Domnului sa fie milostiv cu toata lumea si cu mine”.

“- Cuvioase, spuneti ceva despre viata duhovniceasca.
- Oricine nu se pocaieste, va fi pierdut.
- Acesta e un cuvant greu, cuvioase.
- Ti-l voi spune inca o data: oricine nu se pocaieste va fi pierdut”.

“Mai intai iarta-i pe aceia care te intristeaza”.

“Fii atent, caci trebuie sa ne luptam pana cand ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seama”.

“Iubiti-l pe Hristos… Hristos este totul, este izvorul vietii. Toate cele frumoase salasluiesc în Hristos. Iar departe de Hristos, tristetea, melancolia, mânia, supararea, amintirea ranilor ce le-am primit în viata, a greutatilor si a ceasurilor de agonie. Iubiti-L pe Hristos si sa nu vreti nimic în locul iubirii Lui”.

“Manastire poate fi si casa ta, numai sa vrei. Nu e cu nimic diferita de o manastire. Este de-ajuns sa faci ce-ti spun. Nu locul face manastirea, ci felul in care vietuiesti. Du-te acum, roaga-te si fii rabdator in toate”.

“Sa nu incerci sa arunci relele din tine in exterior ci, mai bine, deschide-ti poarta sufletului spre a primi Lumina care este Hristos, si-atunci se vor risipi si negurile ce s-au instapanit in tine”.

“Fii atent cum te nevoiesti. Nevoieste-te cu smerenie si nu asa cum faci tu, cu incrancenare. Incet-incet fiule, si cu smerenie. Altminteri pacatuiesti”, imi spunea Bunicutul.

“Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernamantul; discernamantul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce inaintevederea”.

“Trebuie sa-ti spui mereu acestea: “Doamne, cei ce se indeparteaza de Tine se pierd“. Noteaza-ti aceste cuvinte, ca sa le tii minte, caci sunt pline de inteles”.

“Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos”.

“Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti”.

“Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti. In primul rand dragoste apoi toate celelalte”.

“Cand se revarsa asupra noastra Harul cel dumnezeiesc, rugaciunea noastra devine cu totul curata. Sa te rogi neincetat, zi si noapte, chiar si cand dormi in pat”.

“Nu trebuie sa-i silim pe altii sa mearga la Biserica. Hristos a spus: Cine voieste, sa-Mi urmeze Mie”.

“Oricat ai fi de obosit sa nu uiti niciodata, seara inainte de culcare, sa faci rugaciunile de seara”.

“Cand citesti Sfanta Scriptura, caci trebuie sa o citesti necontenit spre a te lumina, Vietile Sfintilor sau alte carti bisericesti, de gasesti o propozitie sau un cuvant ce te-a impresionat, zaboveste mai mult in acel loc si vei vedea ca mult te vei folosi”.

“Cand citesti sa incerci sa citesti limpede, astfel incat sa se auda si ultima litera a fiecarui cuvant. La fel sa procedezi si cand canti la biserica sau cand te rogi, fiindca astfel te obisnuiesti sa fii corect si smerit in toate, in cuget, in cuvinte si in fapte”.

“Cand canti, sa canti smerit, fara sa faci grimase, fara sa faci miscari dezordonate si fara sa tot salti psaltirea. Sa privesti mereu spre analog si sa nu discuti cu cel de langa tine. Sa traiesti ceea ce canti, fiindca doar astfel cele cantate se transmit celor adunati in biserica la slujba”.

“Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult este necajit si chinuit de felurite lucruri. Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva”.

“Sa te spovedesti periodic si temeinic, fiindca, chiar de-ai fi Patriarh, daca nu te spovedesti, nu te mantuiesti“.

“Hristos a inviat! Acesta este cel mai inalt inteles al crestinismului”.

Parintele Porfirie Bairaktaris

Doamne…

Doamne…
Ajuta-ma sa le pot spune celor puternici adevarul in fata.
Sa nu mint… doar pentru a castiga aplauzele celor slabi.
Daca imi dai noroc… nu-mi lua fericirea.
Daca imi dai putere… nu-mi lua ratiunea.
Daca imi dai success… nu ma lipsi de umilinta.
Iar daca imi dai umilinta… nu-mi lua demnitatea.
Ajuta-ma ca intotdeauna sa vad si reversul medaliei.
Nu ma lasa sa-i invinovatesc pe ceilalti pentru ca nu gandesc ca mine.
Invata-ma sa iubesc oamenii ca pe mine insumi.
Invata-ma sa ma judec ca pe restul.
Nu ma lasa sa alunec in orgoliu… si nici in disperare sau esec.
Mai bine aminteste-mi ca esecul… este experienta care precede triumful.
Invata-ma ca in ciuda suferintei… sa merg inainte.
Invata-ma ca in ciuda deceptiilor… sa nu-mi pierd increderea.
Invata-ma ca A IERTA, este cel mai important lucru pentru cel puternic… si ca razbunarea este semnul primitiv al celui slab.
Daca imi iei norocul… lasa-mi puterea de a tece peste esec.
Daca eu am gresit cuiva… da-mi curaj sa-mi cer iertare.
Daca cineva mi-ar gresi mie… da-mi curaj sa-l iert.
Doamne daca eu te uit pe tine!
Tu sa nu ma uiti pe mine!

 

Costache Ioanid---- Iisuse, ce ti-am dat?...

Tu ne-ai adus iertarea,
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
pacatului murdar.

Ne-ai dat o noua fire
si un vesmânt curat.
Dar noi, ca multumire,
Isuse, ce Ti-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scântei din focul Tau,
o sfânta-nvapaiere
ce mistuie ce-i rau.

Spre vesnica cetate
o cale ne-ai taiat.
Dar pentru-acestea toate,
Isuse, ce Ti-am dat?

Tu tot ce-aveai în lume
si-n cer ne-ai daruit:
si inima, si nume,
si Duh nemarginit.

Si-n zarea albastruie
Tu ce-ai luat si cât?
...Doar patru rani de cuie
si-o rana-n piept. Atât...
 

ACATISTUL PARINTELUI ARSENIE BOCA

Tropar, glasul al-8-lea Intru tine, Parinte, cu osardie s-a mantuit cel dupa chip, caci luand Crucea, ai urmat lui Hristos si lucrand ai invatat sa nu se uite la trup, caci este trecator, ci sa poarte grija de suflet, de lucrul cel nemuritor. Intru aceasta si cu ingerii impreuna se bucura, Prea Cuvioase Parinte Arsenie, duhul tau. Codacul 1 Prea Cuviosului Parintelui nostru si al multora luminator si indreptator de suflete, veniti fratilor, sa-i aducem cu multumire laude si sa-l cinstim, zicandu-i : Bucura-te Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Icosul 1 Din parinti binecredinciosi ai rasarit, Parinte, se ca un soare ai luminat si multe suflete necajite si ratacite le-ai indreptat pe calea mantuirii. Pentru acestea toate, noi iti aducem aceste laude : Bucura-te, ca din parinti crestini ai rasarit ; Bucura-te, ca ei Iosif si Cristina s-au numit ; Bucura-te, ca, maica ta Cristina, soarele si luna a visat ca are in pantece dupa ce te-a zamislit ; Bucura-te, caci cu adevarat, scara pentru noi ai fost ; Bucura-te, caci ca soarele si luna in viata ai luminat ; Bucura-te, al multora si al nostru luminator ; Bucura-te, ca pentru noi si pentru multi ia fost scump si sfant odor ; Bucura-te, soare din Muntii Apuseni aparut ; Bucura-te, luna din Vata de Sus ; Bucura-te, luceafar aparut din manastirea Brancoveanu ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Codacul al-2-lea Din copilarie te-ai aratat odor luminat de Duhul Sfant si parintii, vazandu-te copil ales, te-au dat la scoala mai inalta, ca sa inveti a canta : Aliluia ! Icosul al 2 –lea Terminand teologia ai fost chemat la manastirea Brancoveanu de mitropolitul Nicolae Balan, si fiind calugarit la muntele Athos ai fost trimis, unde, intr-o padure, Maicii Domnului te-ai rugat sa te dea in seama unui povatuitor induhovnicit. Cu adevarat ai fost ascultat si dupa cum numai o data , pentru smerenie, ai spus acestea, noi iti aducem laude , zicand : Bucura-te, Parinte, ca Maica Domnului te-a ascultat Bucura-te, ca Maica Domnului la tine a venit ; Bucura-te, ca ea de mana te-a luat ; Bucura-te, caci pe munte inalt de mana te-a dus ; Bucura-te, ca te-a urcat pana sus ; Bucura-te, ca acolo, in grija sfantului, ce traia pe pamant de 200 de ani te-a dat ; Bucura-te, ca apoi Maica Domnului s-a facut nevazuta ; Bucura-te, ca urcand, frica nu-ti era ; Bucura-te, ca mare dar ai primit ; Bucura-te, ca pe multi i-ai luminat ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Codacul al 3-lea Ai spus, Parinte, ca Domnului Iisus in padure mult te-ai rugat sa-ti trimita in cale un bun povatuitor, dar n-ai ascultat. Iar dupa un timp, ti-ai dat seama ca El are o mama buna, care mijloceste pentru noi.Si atunci cu lacrimi te-ai rugat ei, iar ea de maini te-a luat si sfantului in varful muntelui in grija te-a dat, iar noi, minunandu-ne de asa mare dar, iti cantam : Aliluia ! Icosul al 3 –lea Dupa un an ai venit de la muntele Athos la manastirea Brancoveanu si, incepand munca de duhovnic, infricosat te-ai aratat noua si multora care veneau la marturisit, caci mai dinainte le stiai faptele. Iar noi, despre darul pe care-l aveai iti cantam acestea : Bucura-te, ucenicul Maicii Sfinte ; Bucura-te, ca de la ea ai primit cinste ; Bucura-te, ca dar de a prooroci ai primit ; Bucura-te, ca multora pe nume le spuneai ; Bucura-te, ca faptele si pacatele le descopereai ; Bucura-te, ca si sfarsitul unei fete l-ai spus ; Bucura-te, ca ea venise sa te ispiteasca ; Bucura-te, ca i-ai spus sa se pregateasca ; Bucura-te, ca Mirele ei este pe cale sa vina sa o duca ; Bucura-te, ca moartea, dupa putin timp a dus-o ; Bucura-te, ca noi tare ne-am minunat ; Bucura-te, ca multa lume te-a laudat ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 4 –lea Facandu-te preot si duhovnic si incepand lumea a marturisi, si doar pe unii a-i impartasi, povatuindu-i-ai sa nu mai pacatuiasca,ci sa cante lui Dumnezeu :Aliluia ! Icosul al 4 –lea Multi dintre credinciosi s-au dedat iarasi la rautati dupa ce i-ai impartasit, iar tu Parinte, simtind cu duhul rautatile lor, te-ai rugat lui Dumnezeu sa-ti descopere pricina pentru care nu se lasa de pacate si acestea ti s-au aratat si noua ni le-ai spus, pentru care te laudam : Bucura-te,ca in gradina manastirii stand, in amiaza mare, nor negru ai vazut pe munte ; Bucura-te, ca in nor, mare galagie ai auzit; Bucura-te, caci cu mare atentie ai privit ; Bucura-te, ca in mijlocul norului, pe un scaun infricosator, pe satana, de ceata draceasca , l-ai vazut incojurat ; Bucura-te, ca ai auzit ca porunca dracilor, satana, le-a dat ; Bucura-te, ca viclesugul lor l-ai auzit, adica sa sopteasca oamenilor ca nu exista Dumnezeu ; Bucura-te, ca si al doile viclesug al lor l-ai auzit, cum ca nu ar fi rai si iad si nici alta viata ; Bucura-te, ca si al treilea viclesug l-ai auzit, de a lasa oamenii pocainta pana la batranete ; Bucura-te, ca prin aceasta vedenie multe ai aflat ; Bucura-te, ca acestea toate oamenilor in predica le-ai spus ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie Condacul al 5 – lea Auzind multa lume de darul tau, Parinte, veneau sa-ti auda cuvantul si invataturile si sfaturile de mantuire pe care le dadeai, iar noi te laudam, zicand : Aliluia ! Icosul al 5 –lea Pe aceia ce nu se potriveau in casatorie ii opreai ;celor ce li se fura pe hoti ii descopereai, cand era seceta , ploaie de la Dumnezeu cereai. Pentru acestea toate iti cantam : Bucura-te, ca celor casatoriti cele de folos le spuneai ; Bucura-te, ca de la casatorie nepotrivita ii opreai ; Bucura-te, ca pe cei ce furau ii descopereai ; Bucura-te, ca pe hoti cu blandete ii dojeneai sa intoarca cele furate ; Bucura-te, ca fiind seceta mare, pe munte te-ai suit, rugandu-te sa ploua ; Bucura-te, caci cuvant ai auzit de la Dumnezeu, ca sa te rogi de oameni sa-si indrepte viata ; Bucura-te, ca ploaie mare a venit ; Bucura-te, ca lumea s-a inveselit ; Bucura-te, ca pe saraci ai miluit ; Bucura-te, ca ai spus celor ce vor sa fie ; Bucura-te, luminat propovaduitor ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 6-lea Celor ce voiau sa se faca preoti si veneau la tine le dadeai sfaturi si povete, minunandu-se si cantand lui Dumnezeu : Aliluia ! Icosul al 6-lea Fiind intrebat, Prea Cuvioase Parinte, de cei ce doreau sa fie preoti, cu ce pot ei dovedi celor care nu cred ca este Dumnezeu, le-ai spus foarte intelept su cu adevarat, ca prin viata si felul lor de traire duhovniceasca pot dovedi ca Dumnezeu exista. Pentru care noi ne minunam si cantam acestea : Bucura-te, ca ai fost dumnezeiesc in trup pamantesc ; Bucura-te, ca ai fost inger in trup ; Bucura-te, ca numai la fata date te priveam, ne minunam ; Bucura-te, ca viitorul multora l-ai spus ; Bucura-te, ca pe multi i-ai indemnat sa-l urmeze pe Iisus ; Bucura-te, ca pe multi calugari i-ai facut ; Bucura-te, ca obste de calugari ai strans ; Bucura-te, ca si obste de maici ai format ; Bucura-te, ca prin multe incercari ai trecut ; Bucura-te, ca ispite de tot felul ai rabdat ; Bucura-te, ca si la munci grele ai fost pus ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 7-lea Ai voit, Parinte, dupa cum ti s-au aratat, sa faci chipul lui Hristos si , apucandu-te de lucru , ai auzit un glas : »De acum sa Ma pictezi in Sufletele oamenilor, ca sa-Mi cante mie :Aliluia ! Icosul al 7-lea Ai spus, Parinte, ca tu cunosti pe oameni, pe fata care se mantuiesc, caci celor ce duc o viata de rugaciune, fiind tot timpul cu gandul la Dumnezeu, li se zugraveste in lumina ochilor chipul lui Hristos. Si, tu, Parinte, cu darul Duhului ce-l aveai, vedeai aceasta. De aceea, noi te laudam, zicand : Bucura-te, caci cunosteai cele ascunse ale oamenilor ; Bucura-te, caci stiai daca se mantuieste ; Bucura-te, caci le spuneai ce sa faca in viata ; Bucura-te, ca tinerii veneau sa-i povatuiesti ; Bucura-te, ca unii veneau sa-i binecuvantezi ; Bucura-te, ca pe femeile care se vopseau le certai ; Bucura-te, ca pe morari de la lacomie ii opreai ; Bucura-te, ca pe fumatori de la fumat ii opreai ; Bucura-te, invatator de cele sfinte ; Bucura-te, vazatorule al celor nevazute ; Bucura-te, ca acum in cer te odihnesti ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 8-lea Fiind razboi mare, veneau la tine, Parinte, tineri care trebuiau sa plece in razboi, ca sa te rogi pentru ei, iar tu cunosteai care scapau cu viata. Si noi ne minunam, cantandu-ti :Aliluia ! Icosul al 8-lea Parinte, celor ce stiai ca vor muri le dadeai mana de o sarutau, iar celor care stiai car aman in viata nu le dadeai mana. Si ei, intristandu-se , te intrebau de ce lor nu le dai mana, iar tu, Parinte, le spuneai « caci cu voi ma mai intalnesc, iar cu aceia nu ».Pentru aceasta te laudam, zicand : Bucura-te, vazatorule al vointei lui Dumnezeu ; Bucura-te, vazatorule al celor viitoare ; Bucura-te, ca vedeai viata omului ; Bucura-te, ca stiai sfarsitul vietii lui ; Bucura-te, ca noi mult ne minunam ; Bucura-te, ca minunat prooroc te-ai aratat ; Bucura-te, ca pe Domnul pentru tine Il laudam ; Bucura-te, caci cu ingerii te veselesti ; Bucura-te, caci acum in ceruri dantuiesti ; Bucura-te, caci cu heruvimii acum slujesti ; Bucura-te, indreptator al credintei ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 9-lea Venit-a, Parinte, intr-o zi de Rusalii ‘Oastea Domnului’ la manastire si o unitate militara, Iar tu, Parinte, ai zis : »Iata ca s-a intalnit « Oastea Domnului », cu « Oastea Tarii », ca sa cante lui Dumnezeu : Aliluia ! Icosul al 9-lea Facandu-se utrenie in Biserica, ai iesit, Parinte, cu cantaretii si cu toti credinciosii, ca sa savarsesti Sfanta Liturghie pe altarul din fata manastirii si, fiind linga tine cantaretul care indoit cu credinta era, te-a vazut inconjurat de flacari de foc ,care erau darul Sfantului Duh.Atunci el s-a inspaimantat si a strigat, iar tu l-ai oprit sa nu spuna, doar ca simteai ca te arde ceva. De aceea, noi te laudam, zicand : Bucura-te, lacasul Duhului Sfant ; Bucura-te ca in trup fiind pep amant, ai fost vazut inconjurat de Duhul Sfant ; Bucura-te, ca prin acest Duh Sfant ai proorocit ; Bucura-te, caci cu Duhul Sfant, stalp al Bisericii ai fost ; Bucura-te, caci cu Duhul, ca o trambita ai rasunat ; Bucura-te, caci cu trambita Duhului pe multi ai adunat ; Bucura-te, vioara care cantai cu Duhul ; Bucura-te, ca prin tine s-a veselit vazduhul ; Bucura-te, ca turma de oi cuvantatoare ai adunat ; Bucura-te, Parinte, de Duh Sfant inteleptit ; Bucura-te, Sfinte , Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 10-lea Venit-a, Parinte in timpul unei Sfinte Liturghii o femeie sa-ti spuna necazul ce il avea si te tulbura cu nerabdarea ei. Si tu, Parinte simtind din Sfantul Altar, ai oprit slujba si ai spus de ce a venit. Pentru aceasta, iti cantam : Aliluia ! Icosul al 10-lea Ai spus, Parinte, ca femeia a venit deoarece a pierdut douazeci de mii de lei :tu ai spus ca acei bani cu care cele doua fete ale ei trebuiau sa-si creasca copiii pe care n-au voit sa-i nasca si i-au avortat si de aceea spor de casa nu vor mai avea, caci sufletele copiilor strigau razbunare asupra parintilor. Iar noi ne minunam de darul tau , zicand : Bucura-te, vazatorul pacatelor omenesti ; Bucura-te, iertatorul celor nelegiuti ; Bucura-te, indreptatorul celor neleguiti ; Bucura-te, luminatorul celor de rea credinta ; Bucura-te, ca ai descoperit cele ascunse ; Bucura-te, luminatorul multora departati de credinta ; Bucura-te, alinatorul multora in suferinta ; Bucura-te, pastorule al turmei lui Hristos ; Bucura-te, sa ne fi si noua de folos ; Bucura-te, Parinte cu chip luminos ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 11-lea Inzestrat ai fost cu multe daruri de la Dumnezeu Parinte, caci si apa , ca Moise, ai facut sa izvoreasca din stanca. Cu preotia ai fost incununat, cu darul proorociei , cu milostivirea, cu blandetea si cu buna povatuire. De aceea, noi te laudam, cantand lui Dumnezeu :Aliluia ! Icosul al 11-lea Ai avut, Parinte, dar de a predica si de a talcui Sfanta Evanghelie a lui Hristos, luminand multe suflete, abatandu-te de la ratacire la cale mantuirii. Pentru toate acestea laude iti aducem, zicand : Bucura-te, predicator bun al lui Hristos ; Bucura-te, ca multora ai fost de folos ; Bucura-te, ca de la rautati pe multi ai oprit ; Bucura-te, ca pe noii casatoriti la nastere de copii i-ai indemnat ; Bucura-te, ca i-ai indemnat sa staruie in rugaciune ; Bucura-te, ca la milostenie i-ai povatuit ; Bucura-te, ca Biserica le-ai spus s-o cerceteze ; Bucura-te, ca la sarbatori le-ai spus sa nu lucreze ; Bucura-te, ca pe cei bolnavi i-ai pus sa-i cerceteze ; Bucura-te, ca sfaturile Bisericii i-ai spus sa le urmeze ; Bucura-te, Sfinte, PreCuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 12-lea In satul Draganescu, de langa Bucuresti, ai pictat biserica, iar cei ceo viziteaza se uimesc de darul pe care l-ai avut, caci, privind pe sfinti, se pare ca sunt vii. De aceea, cu totii ne minunam si te laudam zicand :Aliluia ! Icosul al 12-lea Minunat pictor ai fost- de icoane, de biserici si de suflete – biserica nespus de frumoasa ai pictat si multa lume merge sa o vada, iar de frumusetea ei se minuneaza , zicand : Bucura-te, iscusit pictor de biserici ; Bucura-te, pictor prea minunat ; Bucura-te, ca si in suflete pe Hristos L-ai zugravit ; Bucura-te, caci glas de la Domnul ai avut ca sa pictezi si in suflete ; Bucura-te, caci te-ai silit pe Hristos sa-L urmezi ; Bucura-te, caci noua si multora pilda te-ai facut ; Bucura-te, caci ai primit veste ca viata iti este pe sfarsite ; Bucura-te, ca ziceai ca mai ai trei calendare ; Bucura-te, ca ne-ai dat pilda de rabdare ; Bucura-te, ca in ceasul mortii ai stiut unde te duci ; Bucura-te, Sfinte, Prea Cuvioase Parinte Arsenie ! Condacul al 13-lea O, prea minunate, Parintele nostru Arsenie, primeste aceste laude si multumiri de la noi, nevrednicii fiii tai, rugandu-te sa fii milostiv pentru noi inaintea Domnului Hristos, ca sa ne invredniceasca si pe noi vietii celei fericite si impreuna cu tine sa cantam :Aliluia ! (acest condac se zice de 3 ori) Apoi iarasi se zice :Icosul 1 si Condacul 1.

Preot SABIN VODA - "Cine nu s-a intalnit in viata aceasta cu Hristos nu se va intalni nici dincolo"

* Are 40 de ani, traieste in Alba Iulia si este proaspat paroh peste o mana de case de la hotarul orasului. Redactor la radio Romania, apoi director al postului Reintregirea, si-a dorit din tot sufletul sa intre in viata activa a Bisericii si slujeste, cu multa pasiune si daruire, intr-o baraca pe care a transformat-o in paraclis. Asezat in dreptul ferestrei prin care lumina inserarii aureste bland icoanele de pe pereti, parintele Sabin Voda isi asteapta viitorul ca pe o implinire. Preotia e pentru el bucurie. Asa cum a invatat de la duhovnicul sau, parintele Teofil Paraian *

"Daca ochiul iti este acoperit de pacat, nu mai vezi nimic"

- Parinte, vi s-a dus vestea de preot misionar, dar putina lume stie ca dragostea sfintiei voastre pentru Hristos si Biserica n-a existat dintotdeauna. Cred ca ar fi folositor pentru cititorii nostri sa incepem prin a afla cum ati ajuns credincios.

- Sunt unul dintre acei multi tineri care, dupa 1990, s-au intors la credinta. A fost lucrarea lui Dumnezeu cu generatia noastra. Eram student la ASE, in Bucuresti, si pana atunci nu intrasem in nici o biserica. N-aveam ochi pentru biserica. Daca ochiul iti este acoperit de pacat, nu

mai vezi nimic. Insa Dumnezeu mi-a scos in cale un om minunat, care mi-a luat foita de plumb de pe privire. Am inceput sa studiez acupunctura cu dr. Ioan Ladea, o mare personalitate, pe langa care am ucenicit doi ani si jumatate, zi de zi. De la el am aflat pentru prima data de Hristos. Oamenii veneau sa-i multumeasca si el le spunea: "Nu eu vindec, Hristos vindeca". si ma tot intrebam cine e Hristos. Dupa orele de cabinet, unde ma invata sa tratez prin acupunctura, mergeam la el acasa, pentru a continua studiul. Avea o biblioteca imensa si o la fel de mare disponibilitate de a-si impartasi cunostintele. Intr-o seara, dupa ce am terminat cu studiul, m-a intrebat daca vreau sa-mi citeasca din Sfanta Scriptura. Dr. Ladea citea in fiecare seara cate doua capitole din Noul Testament si cinci psalmi, dupa cum am aflat, mai tarziu, ca recomanda si parintele Teofil Paraian. Din politete, am acceptat sa-mi citeasca. Dar nu acela a fost momentul hotarator pentru credinta mea. Prin 1992, dr. Ladea il trata pe parintele Dumitru Staniloae. si mai vorbeam despre el, dar n-am fost curios sa cunosc un popa. Intr-o zi, am vazut in biblioteca dr. Ladea foarte multe carti semnate de parintele Staniloae, si am aflat ca acesta nu era orice popa, ci cel mai mare teolog roman. si atunci, din curiozitate, am vrut sa-l vad si eu pe acest faimos cuvantator despre Dumnezeu. Am mers cu doctorul Ladea la parintele Staniloae, si cat l-am tratat, ne-a vorbit despre iubirea lui Dumnezeu care se revarsa asupra noastra, prin energiile necreate - adica despre invatatura Sf. Grigorie Palamas. Acesta a fost momentul convertirii mele.

Preotul Sabin Voda inchinandu-se la moastele Sf. Siluan

In Biserica, se spune ca omul n-are nevoie decat de o secunda sa-L vada pe Hristos, si din aceasta secunda se poate hrani o viata intreaga. Ei, la mine, secunda aceasta a fost cuvantul parintelui Staniloae, care m-a luminat. Am inceput sa citesc multa teologie, primele carti fiind chiar cele ale parintelui Staniloae, si pe urma am urmat si Facultatea de Teologie.

- Nu vedeti o incompatibilitate intre medicina traditionala chineza, care tine de o alta spiritualitate, si invatatura ortodoxa?

- Nu, nu vad nici o incompatibilitate. Am ramas surprins sa regasesc in spiritualitatea crestina, de exemplu la Sf. Gheron Iosif Isihastul, cel care a revitalizat Sf. Munte Athos la mijlocul secolului XX, elemente care in medicina traditionala chineza sunt de 5000 de ani. De pilda, faptul ca mediul ne influenteaza sufleteste. Cand e frig, ploaie, vant, ele au efect asupra sufletului nostru. Sigur ca starea indusa de aceste fenomene meteorologice e depasita de omul duhovnicesc, dar noi nu prea avem o viata duhovniceasca, traim la nivelul sentimentelor, unde suntem ca vremea. Parintele Teofil, care mi-a fost duhovnic 17 ani, mi-a si spus sa ma reapuc de acupunctura. Deocamdata, sunt in neascultare. (Zambeste)

"Parintele Teofil Paraian m-a fascinat imediat cu bucuria pe care o emana si mi-a devenit duhovnic"

- Sa revenim. Ati mers la Teologie. Simteati ca aveti vocatie de preot sau ati dorit sa aflati mai mult despre Dumnezeu?

- Pana sa-l cunosc pe parintele Staniloae, voiam sa urmez Medicina, ca sa pot practica acupunctura. Dar, dupa aceea, am simtit ca locul meu este in teologie, nu in medicina. Am aflat ca teologia vindeca sufletul, care este mai important. Fiind pe calea Bisericii, mi-au zis mai multi prieteni sa-mi caut un duhovnic, ca nu pot sa cred si sa fiu "de sine", ci trebuie sa fiu madular viu al Bisericii. Primul duhovnic mi-a fost parintele Ion Buga, un om extraordinar. Este parintele care m-a nascut in Hristos. Cu el am ucenicit intru ale credintei. Prin sfintia sa am ajuns in Liga Tinerilor Ortodocsi si apoi la ASCOR, iar prin ASCOR am ajuns la parintele Teofil Paraian, in 1993. M-a fascinat imediat cu bucuria pe care o emana si mi-a devenit duhovnic. Am fost foarte apropiati si am invatat multe de la parintele. I-am organizat o serie de conferinte in Bucuresti si i-am luat cred ca vreo suta de interviuri pentru Radio Romania, unde am lucrat din 1997.

Pe scarile Catedralei

- Si iata ca am ajuns la momentul in care v-ati inceput, propriu-zis, lucrarea de misionarism, caci radioul este un instrument eficient de raspandire a invataturii crestine. V-ati gandit la asta, cand ati optat pentru microfon sau altceva v-a determinat sa o faceti?

- Nasul meu, parintele Tudor Peiu, lucra la Radio Romania si m-a chemat acolo ca sa am si eu un serviciu. Mi-a prins foarte bine experienta aceea, mai ales ca aveam o echipa foarte buna, si am reusit sa fac cateva lucruri care m-au bucurat. Dar n-am ramas mult. In 1999, fiind casatorit si avand o fetita, mi-am zis ca trebuie sa plec din Bucuresti, intr-un loc mai linistit, unde sa pot sa-mi cresc mai bine copiii. stiam ca Bucurestiul imi oferea oportunitati duhovnicesti si culturale pe care nu le gaseam nicaieri, dar a primat pacea familiei. Cunoscandu-l pe Inaltpreasfintia Sa Andrei, Arhiepiscopul Albei, i-am spus ca as vrea sa ma mut aici, pentru ca am facut liceul la Cugir, prietenul meu, parintele Florin Botezan, era deja preot in Alba, si zona imi era familiara. S-a potrivit si cu dorinta Inaltului Andrei de a deschide un post de radio. Am dat drumul la "Radio Reintregirea", pe care l-am condus trei ani. Dupa aceea, m-am retras din functie, din pricina unor probleme de sanatate, si am ramas doar redactor. Inaltul Andrei m-a preotit si m-a randuit secretar al sau, duhovnic la Seminar, preot la biserica memoriala Mihai Viteazul

"Noi, ortodocsii, sarutam evanghelia, dar nu o prea citim"

- Iar anul acesta, ati fost numit paroh in cartierul Orizont din Alba Iulia. Sunt doar 30 de familii acolo. Vine lumea la slujbe?

- Da, se umple camera aceea, pe care am transformat-o in paraclis. In fiecare vineri, sambata si duminica, slujesc si tin cuvant de invatatura. Pentru ca degeaba ii spui

omului sa citeasca singur, daca nu-i deschizi mai intai gustul pentru Sfanta Scriptura. Adevarul este ca noi, ortodocsii, sarutam evanghelia, dar nu o prea citim. Sambata seara, dupa cateheza, este program de spovedanie. Oamenii se pot spovedi oricand, caci eu le stau la dispozitie, dar e bine sa stie ca eu ii astept sambata. Voi incepe un ciclu de cateheza din ultima carte a parintelui Teofil, Pasi pe calea duhovniceasca. Voi lua fiecare tema si o voi explica, apoi vom purta un dialog, pentru ca nu e de ajuns ca preotul sa vorbeasca, trebuie si credinciosii sa poata pune intrebari. Numai asa se vor lamuri.

In studioul radio, aflat in complexul Catedralei din Alba Iulia

- Cunosc multi oameni care cred in Dumnezeu, dar spun ca prefera o relatie personala cu El si nu vad rostul Bisericii si al preotului. Ce le-ati spune acestora, ca sa le aratati ca sunt in eroare?

- Parintele Teofil spunea: "Pe cei care nu merg la biserica, la pagani ii numar". Avem nevoie de Biserica, pentru ca rostul nostru nu e sa ne implinim pe pamant, ci sa ne pregatim pentru viata vesnica, pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu. Ca sa ajungem acolo, trebuie sa facem experienta comuniunii inca din aceasta viata. Experienta in biserica este nimic altceva decat o pregustare a imparatiei lui Dumnezeu. si nu poti avea aceasta experienta de unul singur, ci numai in comuniune si numai cu ajutorul unei calauze. Una e sa urci un munte bazandu-te numai pe puterea si instinctele tale, si alta este sa ai un ghid, care cunoaste toate cararile si capcanele. Duhovnicul nu este numai cel in fata caruia iti deserti toata mizeria ta sufleteasca, in marile posturi de peste an. Pentru ca o relatie ucenic - duhovnic sa fie vie si roditoare, trebuie sa fie una de permanenta sfatuire. Nu ca sunt conditionat de duhovnicul meu, dar daca il am, sa ma folosesc si sa intreb. Asa urc mai repede muntele sfintirii, caci nu numai preotii si calugarii sunt chemati la sfintenie, ci toti crestinii. Singuri nu putem sa ne depasim neputintele, ca sa ajungem la sfintenie. Trebuie sa avem langa noi o constiinta superioara, care sa ne lumineze.

"Prin credinta, iei in tine pe Dumnezeu, tot Cerul si tot Raiul"

- Poate ca, pe langa orgoliul inteligentei, oamenii care spun ca nu au nevoie de preoti, ca sa-l afle pe Dumnezeu, traiesc si rusinea de a marturisi pacatul. De aceea pledeaza pentru o relatie directa si personala cu Dumnezeu. Cum ii convingeti ca gresesc?

Poarta de intrare in Catedrala din Alba Iulia / 

- Nu pot sa-i conving, doar Hristos poate. Dar si El ne respecta libertatea si ne lasa in voia noastra, desi atunci trebuie sa schimbam formula din rugaciunea "Tatal nostru". Sa nu zicem: "Faca-se voia ta, precum in cer, asa si pe pamant", ci: "Faca-se voia mea, Doamne, precum ma gandesc eu, cam asa sa faci si Tu cu mine". E greu sa te smeresti, sa te pleci cu mintea in fata unui parinte duhovnic, care ti-ar putea fi inferior din punct de vedere intelectual, dar cu siguranta superior in cele ale sufletului. Intelectualii traiesc, de obicei, mai ales la nivelul mintii, dar Sfintii Parinti ai Bisericii vorbesc despre depasirea ratiunii prin harul credintei. si daca n-ai o viata duhovniceasca, nu capeti nici harul credintei. Daca am intelege ca prin credinta iei in tine pe Dumnezeu, tot Cerul si tot Raiul... Dar ca sa ajungi acolo, ai nevoie de Sfintele Taine ale Bisericii, de spovedanie si impartasanie. Darul cel mare al lui Dumnezeu este ca El ni se daruieste, ne invita la ospatul sau. Noi il tratam cu refuz, cu nepasare. Asa nu-l lasam pe Hristos sa lucreze in noi.

- Multi dintre cei care lipsesc de la Liturghie si evita spovedania nu inteleg importanta impartasaniei. si daca nu-si doresc impartasania, de celelalte se pot lipsi.

- Impartasania este cel mai mare dar pe care omul il poate primi in aceasta viata. Pentru ca noi suntem chemati sa ne sfintim viata.

Catedrala Reintregirii din Alba Iulia. Aici au fost incoronati regele Ferdinand si regina Maria.

Si fara Hristos nu ne-o putem sfinti. Or, Liturghia intoarce darurile aduse de oameni la biserica, painea si vinul, in sfintele daruri, sangele si trupul Mantuitorului. Liturghia, ca orice taina, este o bresa in timp. Este o iesire din timpul nostru si o intrare in vesnicie. Daca am intelege rugaciunile care se fac in timpul Sfintei Liturghii, am putea beneficia de aceasta scurta intrare in vesnicie si ne-am bucura sufletele de frumusetile de acolo. Daca nu avem perspectiva vesniciei, nu vom intelege niciodata rostul vietii duhovnicesti si nici nu vom cunoaste bucuria deplina, care vine numai din lucrarea credintei. Zice Sf. Simeon Noul Teolog: "Cine nu s-a intalnit in viata aceasta cu Hristos nu se va intalni nici dincolo". Iar intalnirea, contopirea noastra cu Hristos, se petrece prin impartasanie. Sigur ca exista mai multe feluri de impartasire: din icoana, din cuvantul lui Dumnezeu, din slujbe, dar toate acestea sunt numai pregatiri pentru adevarata intalnire: aceea cu sangele si trupul lui Hristos. Pentru ca a zis Mantuitorul: "De nu veti manca si nu veti bea trupul si sangele Fiului Omului, nu veti avea viata in voi". Adica, fara impartasanie, suntem morti sufleteste. Parintele Teofil nici nu statea de vorba cu cei care nu mergeau la biserica. Numai daca traiesti comuniunea cu ceilalti credinciosi si te raportezi la adevarurile Bisericii intelegi ca un anume lucru este pacat. Altfel te raportezi la valorile si gandurile tale, nu la valorile lui Hristos. Sfintii Parinti ne spun ca pacatul este incalcarea voii lui Dumnezeu cu buna stiinta si vointa. Dar mai zic ceva: inaintea a tot pacatul merg trei uriasi: uitarea, nestiinta si nepasarea. Daca nu mergi la biserica, e mai greu sa stii, sa-ti pese, sa nu uiti. si nu e o scuza sa nu stii, nici sa uiti de voia lui Dumnezeu.

"Tot ce ne este dat pe pamant este un fel de drum al crucii, pe care daca avem taria sa mergem pana la capat, ne putem mantui"

In paraclisul unde slujeste cu drag

- Nu o data am auzit intrebarea: de unde stim noi ca invatatura Bisericii este si a lui Hristos?

- Un om care nu are experienta vietii in Biserica, deci nici a rugaciunii adevarate - care este oglinda sufletului si te arata asa cum esti - se va indoi de toate si va gasi mereu argumente pentru a respinge invatatura Bisericii. Pai, daca de doua milenii se tot nasc mucenici si sfinti pentru Hristos, care marturisesc si se jertfesc pentru aceasta credinta ortodoxa, cum sa te indoiesti ca Biserica are invatatura Mantuitorului?

- Mai este o problema: teoretic, majoritatea credinciosilor accepta invatatura, dar cand viata ii loveste, nu-si pot asuma aceasta invatatura. Cand ti se imbolnaveste grav cineva apropiat, cand iti moare o ruda sau cand ti se intampla chiar tie sa suferi diferite necazuri, mai accepti cu usurinta ca e voia lui Dumnezeu?

- Despre ispite, incercari si necazuri am un lung interviu cu parintele Teofil Paraian, in ultima sa carte, "Pasi pe calea duhovniceasca". Ispita este o proba, care in general este inteleasa ca ducand spre pacat. Dar sansa unui om imbisericit este ca poate sa intoarca un rau in bine. Dumnezeu il poate lumina sa inteleaga cum, printr-o boala sau un necaz, sa converteasca raul in bine. Pacatele noastre ne aduc boala sau alte necazuri. Dar nu intotdeauna. In Noul Testament, avem exemplul orbului din nastere. El s-a nascut asa, ca prin el sa se slaveasca Dumnezeu. Nu e usor de inteles si de admis. Insa, sa ne gandim si altfel. Mantuitorul avea multe cai de a ne deschide poarta mantuirii, nu trebuia numaidecat sa se rastigneasca. Dar prin rastignirea Sa ne-a aratat ca nu exista moarte fara suferinta si nu exista inviere fara moarte. Deci, tot ce ne este dat pe pamant este un fel de drum al crucii, pe care daca avem taria sa mergem pana la capat, ne putem mantui.
Claudiu Tarziu

Articol din Formula AS