______„Într-o dimineaţă de iarnă,domnul
Temistocle,un om blând cu suflet
mare,se îndrepta spre prăvălioara lui.
Era frig şi zloată şi mergea
strângându-şi pe el paltonul,când îl
vede pe micul Anastasie că se apropie
pe trotuarul celălalt.
-Unde te duci,Anastasie?Ai alt drum
astăzi?Nu te duci la lucru? Baieţelule,
o să răceşti.Nu eşti îmbrăcat gros.
Ai bocancii rupți.
- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.
- Dă-mi-le mie.Trec eu acum pe la poştă.
Hai,fugi înapoi acasă,că o să răceşti
afară.
- Vă mulţumesc mult,domnule,spuse
micuţul,dârdâind de frig.
Ce i-a venit Domnului Temistocle,că s-a
uitat pentru cine sunt scrisorile.Una era
pentru un negustor,alta pentru o fabrică
de tutun,a treia era...
„CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS
HRISTOS,ÎN CER“.S-a oprit locului
şi a început să zâmbească.
-Săracul băieţel!Ia să văd ce cere...
A deschis scrisoarea şi a citit:
„Hristoase al meu,Eu mă rog
Ție mereu,însă nu ți-am scris.
Hainele mi s-au rupt,pantofii mi s-au
stricat şi mi-e frig.
Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici
de mâncare.Eu sunt copil,dar muncesc.
Nu dorm.N-am reuşit să trimit aproape
nimic mamei mele,care este săracă.
Ce să mă fac acum?Cum ies eu din
iarnă,Doamne?Ajută-mă!Mă închin
Ţie!Robul Tău,Anastasie.TE IUBESC,
DOAMNE.“
-Comoară scumpă,spuse domnul
Temistocle şi a plecat spre casă.
A pregătit un pachet cu haine
călduroase de iarnă - flaneluţe,un
palton,pantofi,şosete de-ale copiilor
lui și un plic în care a pus niște bănuți
pentru mama lui Anastasie. - şi s-a dus
apoi la poştă.
Pr.pachet era scris la expeditor:
Doamne,Doamne...
Peste două zile,l-a şi văzut îmbrăcat în
haine călduroase.Îi veneau numai bine.
Ochii copilului străluceau de bucurie.
Ba luase pe chip şi o adiere de lumină
tainică,căci cine poate şti câte nu şi-au
spus seara la rugăciune Domnul şi
micuţul Său rob...
Domnul Temistocle s-a bucurat mult
să-l vadă fericit pe acel băieţel.
Omului nici nu i-a trecut prin cap că
sufletul pe care-l ajutase va ajunge
cândva.
Sfântul Nectarie,Făcătorul de Minuni,
vindecătorul de cancer..."
sursa
