– Gheronda, încă o întrebare:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

„Cum trebuie să se roage cineva dimineața și seara, atunci când nu are nici putere, nici timp liber?”
– Pentru rugăciune există mereu timp. Dacă nu se poate ruga dimineața și seara, să se roage toată ziua. Rugăciunea minții „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă” este o rugăciune pe care o poate spune cineva mereu, oriunde s-ar afla. Poate că dimineața se trezește grăbit, ca să plece la serviciu. Pe drum, însă, poate să spună „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”. Poate că seara este obosit, la întoarcerea de la muncă, chiar mort de oboseală și să nu mai poată citi Pavecernița sau Acatistul BuneiVestiri. Însă de la serviciu până acasă, conducând sau mergând pe jos, poate spune „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.”
De aceea este atât de puternică această rugăciune! Și pentru că Îl numești pe Iisus „Dumnezeu”, și pentru că te smerești, cerând milă. Această rugăciune le cuprinde pe toate celelalte.
Nu avem, așadar, îndreptățire să nu ne rugăm. E posibil să nu avem timp să mergem la vreo Vecernie sau la altă slujbă, însă avem întotdeauna timp pentru rugăciune. Chiar și atunci când lucrăm – dacă munca nu necesită concentrare spirituală - ci este lucru de mână, putem spune în interior „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.”
Nu ne poate împiedica nimeni.
Chiar și atunci când mergem pe drum, nimeni nu știe ce gândim; ne putem ruga cu „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.”
Din acest motiv, nu avem îndreptățire să nu ne rugăm.

.Sfantul Nicodim Aghioritul

Sursa - Teodor Ciurariu

Sfantul Paisie Aghioritul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Am ajuns la ‘Panaguda’. Staretul ne-a tratat cu o fata zambitoare si ne-a pus sa stam langa el. Ma pierdusem. Se purta cu noi de parca ma cunoastea de multa vreme, de parca ar sti totul despre mine.

– Cum te descurci cu masinile acelea in America? Au fost primele lui cuvinte. Eu ma zapacisem cu totul. Am uitat sa spun ca serviciul meu era la o parcare si, fireste, numai cu masinile ma ocupam.

– Ma descurc bine, au fost singurele cuvinte pe care le-am putut sopti, privindu-l ca un pierdut.

– Cate biserici sunt acolo unde locuiesti?

– Patru, am raspuns si un al doilea val de surpriza m-a cuprins. – Pe calendarul vechi sau pe cel nou , a fost al treilea traznet care, in loc sa-mi mareasca buimaceala, mai degraba m-a familiarizat cu harisma Staretului, m-a facut sa ‘aterizez’, ca sa zic asa.

– Doua pe vechi si doua pe nou, i-am raspuns.

– Tu unde mergi?

– Eu la cea pe vechi, iar femeia mea la cea noua.

– Asculta. Sa mergi si tu acolo unde merge si femeia ta. Si se pregatea sa-mi dea explicatii. Dar pentru mine subiectul se incheiase. Nu mai era nevoie de explicatii si argumente. Ceva inexplicabil, ceva dumnezeiesc s-a intamplat inauntrul meu. Mi s-a ridicat o greutate de pe suflet. Toate argumentele, toate amenintarile si afurisirile adresate celor ce tineau calendarul nou, pe care ani de zile le auzisem, s-au risipit. Am simtit harul lui Dumnezeu care, prin Sfantul Sau actiona asupra mea si ma inunda cu o pace pe care o cautam de ani de zile. Iar starea pe care o traiam mi se intiparise pe fata.