"Luminătorul trupului e ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci și trupul tău e întunecat.
Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric.
Așadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei." (Lc 11,34-36).
"Mântuitorul lumii a spus: <luminătorul trupului este ochiul>. El a numit <luminător> puterea cuvântătoare a sufletului omenesc, duhul omului, iar <trup> a numit toată lucrarea omului și însușirile lui, ce sunt formate și țin de această lucrare. Un înțeles asemănător cu cel al cuvintelor Mântuitorului îl au și cuvintele Apostolului: <Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit și întreg duhul vostru, și sufletul, și trupul să se păzească fără prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos>. Duhul este pomenit, în primul rând, pentru că neprihănirea și desăvârșirea sufletului și a trupului atârnă numai și numai de el. Duhul (sau puterea cuvântătoare) este cea mai înaltă putere a sufletului omenesc, prin care acesta se deosebește de dobitoace, care, din lipsa acestei puteri, sunt numite necuvântătoare. <Când ochiul tău este curat>, adică atunci când puterea cuvântătoare este străină de amestecul și unirea cu păcatul și cu satana, <tot trupul tău este luminat>, adică lucrarea ta este dreaptă, iar însușirea ta este sfințenia, <dar când ochiul tău este rău, atunci și trupul tău este întunecat. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric>. Ia seama ca nu cumva duhul tău, care este lumina ta firească și izvorul de lumină al vieții tale, să nu se prefacă în întuneric și în izvor al întunericului. Ochiul acesta devine rău atunci când alege minciuna. Urmarea acestei alegeri este lucrarea greșită, iar însușirile omului sunt înșelare de sine și păcătoșenia. Omul devine netrebnic și vrăjmaș al mântuirii sale, ucigașul sufletului său și vrăjmașul lui Dumnezeu."
~ Ofrandă monahilor contemporani. p 348.