Cuvinte de folos ale Sfîntului Serafim de Sarov

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

* Omul este alcătuit din suflet și trup, și de aceea și calea vieții sale trebuie să constea din acțiuni trupești și sufletești, din lucrare și contemplație. Calea vieții active o formează: postul, înfrînarea, privegherea, plecarea genunchilor, rugăciunea și celelalte osteneli trupești care alcătuiesc împreună calea cea strîmtă ce duce , după cuvîntul lui Dumnezeu , la viața veșnică.

* Trebuie să ne sîrguim din toate puterile ca să păstrăm pacea sufletească și să nu ne tulburăm de întristările venite de la alții. Pentru aceasta se cuvine să ne străduim în tot chipul a nu da drumul mîniei și a păzi cu atenție mintea și inima de la mișcările necuviincioase.

* Dumnezeu a creat trupul, dar nu și boala, a creat sufletul, dar nu și păcatul. Ce este mai de folos și mai de trebuință decît toate? Desigur unirea cu Dumnezeu și trăirea împreună cu El prin mijlocirea iubirii. Dar pierzînd această iubire, noi cădem și ne supunem la diferite și nenumărate suferințe. 

Scrisoarea micului Anastasie, adresată lui Hristos

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle, un om blând cu suflet mare, se îndrepta spre prăvălioara lui. Era frig şi zloată , când îl vede pe micul Anastasie că se apropie.

- Unde te duci, Anastasie? Baieţelule, o să răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.

- Mă duc la poştă să duc nişte scrisori.

- Dă-mi-le mie. Trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi, că o să răceşti afară.

- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul, dârdâind de frig.

Ce i-a venit domnului Temistocle, că s-a uitat pentru cine este scrisoarea. „CĂTRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER“.

S-a oprit locului şi a început să zâmbească.

- Săracul băieţel! Ia să văd ce cere... A deschis scrisoarea şi a citit:

„Hristoase al meu, Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce să mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă închin Ţie!

Robul Tău, Anastasie“

- Comoară scumpă, spuse domnul Temistocle şi a plecat spre casă. A pregătit un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui - şi s-a dus apoi la poştă.

Peste două zile, l-a şi văzut îmbrăcat în haine călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o adiere de lumină tainică, căci cine poate şti câte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult să-l vadă fericit pe acel băieţel. Omului nici nu i-a trecut prin cap că sufletul pe care-l ajutase va ajunge cândva Sfântul Nectarie, făcătorul de minuni...

Sfântul Nectarie ne învață să ne rugăm lui Dumnezeu. Sfântul dă mărturie prin propria viață că Hristos nu lasă rugăciunile fără răspuns!