(Versuri de Sandu Catinean)
"Cand vei urca cararea la Prislop,
Sa nu te miri de vantul nu mai bate,
De undeva, din Cer, te-aude-un Sfant,
Tu-nclina capul jos, de ai pacate!
De cum ai ratacit prin prima poarta,
Ai sa te simti privit mai insistent,
De undeva, din ramurile fine,
Doi ochi tacuti, te-or cerceta atent.
Inclina capul mai adanc in ruga,
Si gandul ti-l indreapta spre trecut,
De undeva, din mijlocul padurii,
Ai sa te simti de ingeri petrecut.
Sa nu vorbesti cu nimeni despre asta,
Suspinele adanc sa-nnabusesti,
Asculta numai ingerii cum canta,
Si-ncearca doar la glie sa privesti.
Apoi, la Sfantul Nost' cand ai s-ajungi,
Priveste crucea cu nespusa mila,
De undeva, din sufletu-ti pierdut,
De-al tau pacat te-a apuca doar sila.
Inclina-te adanc, pan' la pamant,
Sopteste numa-ncet ce vrei a spune,
Saruta crucea Sfantului tacut, incet,
De-ai fost deschis, vedea-vei o minune.
Si-apoi, cand raul ce-ai avut s-a dus,
Sa nu mai uiti, pe buni sa nu-i mai certi!
Si-orice necaz te-a cauta de-acuma,
Tu spune-ncet:" Parinte, sa ma ierti!"
🙏 Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze!
