"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
Fericitul Augustin
adresă o scrisoare Sfântului Ambrozie,
întrebându-l ce crede
despre fericirea Sfinţilor şi despre ceruri. Când
scrisoarea se afla pe
drum, Sfântul Ambrozie muri. Totuşi se
arătă în
somn lui Augustin şi-i puse întrebarea: „Eşti în stare să numeri
stelele
cerului, nisipul pământului şi picurii mării?
Aceasta este cu
mult
mai uşor decât a descrie splendoarea cerului. Frumuseţea
cerului
este atât de mare, cum nu mi-aş fi
putut-o închipui cu
ochii
mei pământeşti, este aşa de splendid, că nu
aflu nimic cu ce laş
putea
compara“.