"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...Hristos a înviat!
Sfantul Mucenic Ioan Valahul, s-a nascut in Tara Romaneasca in
vremea domnitorului Matei Basarab.
Sfantul Mucenic Ioan Valahul la
varsta de 15 ani a fost prins ca ostatic de catre turci si dus la
Istambul, unde dupa doi ani a primit moarte muceniceasca. Moastele
Sfantului Ioan Valahul nu ni s-au pastrat, existand posibilitatea ca
trupul său sa fi fost aruncat in apele Bosforului sau ingropat de
crestini intr-un loc din jurul Istanbulului. Viata Sfantului Ioan
Valahul, a fost scrisa de Ioan Cariofil, un invatat grec din acea vreme
care martor al patimirilor lui , fiind tiparita la Venetia de Sfantul
Nicodim Aghioritul.
Viata Sfantului Mucenic Ioan Valahul (sec. 17), desi foarte scurta,
este ca un adevarat roman, transfigurat insa de puterea credintei. De
bun neam muntenesc, Ioan este luat rob de turci la numai 15 ani. Era
frumos la chip si bine legat la trup, ager la minte si curat la inima.
I. P. S.Bartolomeu Anania spune ca «trupul minunat al tanarului era ca o
biserica in care fumega, plina de miresme, catuia sufletului sau curat
si jertfelnic». Pe drumul spre Stambul, un pagan pervers pune ochii pe
el si-l cumpara pe un pret bun, cu gandul de a-l sodomiza. «Sunt
stapanul tau, te-am cumparat cu aur si fac cu tine ce vreau!». «Ba –
raspunde tanarul – stapanul meu este Hristos, Care m-a cumparat cu
sangele Lui si face cu mine ce trebuie!». Aparandu-si demnitatea si
curatia, Ioan il omoara pe pagan, iar judecata vizirului il da vaduvei
celui ucis, spre a face cu el ce va voi. Femeia, cucerita de frumusetea
lui, il ispiteste timp de peste 2 ani sa treaca la legea ei si sa-i
devina barbat, dar Ioan nu cedeaza: «Curatia sufletului mi-o voi pastra
si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma
voi insoti cu tine!». In cele din urma, infuriata, vaduva il facu sa
ajunga in temnita, unde fu chinuit din greu, iar in cele din urma dat
mortii, prin spanzurare. Dar el primi senin cununa muceniciei, la 12 mai
1662, uimindu-i chiar si pe proprii calai si ramanand pilda vesnica de
credinciosie pentru intreaga suflare ortodoxa.
