Din Invataturile Duhovnicesti ale Sfântului Serafim

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

- Părinte, ne-am dus în pelerinaj la Mănăstirea Sfîntului Dionisie din Olimp.
Iar Stareţul, cu desăvîrşirea dăruită lui, i-a răspuns:
- Fiul meu, Sfîntul Dionisie a fost aici acum cîteva zile şi am slujit împreună.
* * *
Copiii unei femei demonizate au adus-o pe maica lor la mănăstire. Ei l-au întrebat pe
Stareţ:- Nu cumva, Părinte Stareţ, s-a îndrăcit maica noastră din cauză că a făcut prea multă
rugăciune?
Stareţul le-a răspuns:
- Rugăciunea, copiii mei, nu-1 îndrăceşte pe om. Dar nu cumva maica voastră a avut
mîndrie? Nu cumva credea că este sfîntă? Pentru aceasta a părăsit-o Dumnezeu şi s-a îndrăcit.
***
Vorbind Stareţul despre post, pe lîngă alte învăţături a spus şi acestea:

„Postul este porunca lui Dumnezeu. Pentru a-ceasta şi noi să postim, fiii mei. Pînă astăzi postul nu mi-a făcut rău, şi am 70 de ani. Maica mea m-a învăţat postul de cînd eram prunc. Nu, fiii mei, nu fac pe făţarnicul că postesc, dar acestea m-au învăţat părinţii mei în Asia Mică, la locul naşterii mele. Din anii '20 şi pînă astăzi păzesc postul. Nu mi-a dăunat vreodată postul, chiar dacă am fost bolnav.
Doctorii şi Episcopii spun la fel: «Postul şi mîncarea slabă mult folosesc pe oameni».
Odată un doctor mi-a zis:
- Părintele meu, cinci zile nu vei bea nici o picătură de apă. Trebuie să facem un
tratament ca să vedem ce are trupul tău.

Aşadar, cinci zile am rezistat. Mult bine mi-a făcut. Dar cît folos ne aduce cînd postim pentru sufletul nostru! în acest trup muritor se află sufletul nostru cel nemuritor. Pentru aceasta să ne îngrijim de sufletul nostru, care este într-adevăr fără de moarte. Să postim, fiii mei. Nu ascultaţi cînd vi se spune că postul nu este nimic, şi că de acest post vorbesc numai călugării. Nu vorbesc călugării, fiii mei, mă iertaţi, vorbeşte Dumnezeu. Prima poruncă a lui Dumnezeu a fost postul; poruncă dată lui Adam şi Evei în rai. Şi Hristos a postit. Dar noi putem să spunem că postim? Ei! Mîncăm atîtea şi atîtea! Acum, post facem noi, copiii mei? Mîncăm, mă iertaţi, atîtea şi atîtea mîncăruri, fie cu ulei, fie... Există multe mîncăruri de post. Ajunge ca omul să aibă sănătate şi voinţă să postească.
într-o zi a venit la mine o persoană şi mi-a zis:
- Preotul meu mi-a zis că «postul nu există» şi că «cine a spus că există post?».
Eu i-am spus să zică preotului să deschidă Sfînta Scriptură să vadă ce spune în
Evanghelie Hristos: «Acest neam de demoni nu iese decît numai cu rugăciune şi cu post»
(Matei 17, 21), şi multe altele.
Şi demonii şi bolile şi toate patimile, cu post şi cu rugăciune se scot.

Sfîntul Ioan Botezătorul ce a mîncat în pustie? Ce a mîncat Cuviosul David? Cu o bucăţică de Anaforă petrecea în peştera lui toată săptămîna. Dar «postul, privegherea, cereşti daruri dăruiesc». Pentru aceasta 1-a sfinţit Dumnezeu şi trăieşte de 450 de ani în acest loc sfînt. Este mare făcător de minuni şi sfînt viu.

Sfântul Haralambie

Sfantul Haralambie a fost episcop in Cetatea Magneziei, din Asia Mica, Turcia de astazi, in vremea imparatului Septimu Sever (193-211). Cand Sfantul Haralambie a implinit varsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos. Potrivit traditiei, in timpul torturilor, mainile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfantului si au ramas acolo pana cand mucenicul a facut rugaciune. In fata acestei minuni, cei care il torturau s-au convertit la crestinism.


Sfantul Haralambie este cunoscut ca fiind aparator de ciuma si de foamete. Confirmarea o gasim in Acatistul inchinat lui: „Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete!“.


Mai tarziu, auzind imparatul cele petrecute cu Sfantul Haralambie , a poruncit sa fie adus in Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldatii i-au legat barba in jurul gatului si l-au tras de ea pe drum; i-au infipt un piron de fier in trup, i-au ars fata si i-au jupuit pielea de pe trup. Insa, Sfantul Haralambie s-a vindecat in chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu.

La cererea imparatului Sever, Sfantul Haralambie a facut multe minuni cu harul lui Dumnezeu. Din ele amintim ca a vindecat un om posedat de un duh rau de 35 de ani si a inviat un tanar, incat Galina, fiica imparatului s-a convertit si ea la crestinism.

Sfantul Haralambie a fost condamnat la taierea capului cu sabia. In timpul rugaciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis si sfantul a vazut pe Hristos si pe ingerii sai. Sfantul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba grija de locul unde vor ramane moastele sale, ca acel loc sa nu sufere niciodata de foame si de boli. Domnul i-a promis ca o sa-i indeplineasca dorintele si S-a ridicat la cer impreuna cu sufletul martirului Haralambie. A murit inainte de a fi executat.

                                                   Fragmente din Moastele Sfantului Haralambie

Capul Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea "Sfantul Stefan“ din Meteora. In biserica Manastirii Miclauseni, din Iasi, se afla moastele a treizeci de sfinti, printre care si ale Sfantului Haralambie. Particele din moastele sale sunt prezente la Manastirea Rasca, la Catedrala episcopala din Galati, la bisericile „Sfantul Dumitru“ (Posta), "Sfintii Arhangheli“ (Otelari), "Sfantul Stelian“ (Lucaci) din Bucuresti.

Istoria consemneaza ca oamenii au cerut ajutorul sau in diferite situati grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar si de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.

In iconografia ortodoxa greaca, Sfantul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar in cea rusa sub chip de ierarh.

http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-haralambie-99139.html