SFIINTII PRIETENII MEI...

4 iunie 2012

DESPRE SUFLETELE CARE IES DIN TRUP

Rugându-se odată Sfântul Nifon, a văzut porţile cerului deschise şi Îngerii lui Dumnezeu se îngămădeau întocmai ca albinele la ştiubei, unii ieşiau, iar alţii intrau, aducând sufletele oamenilor.
Şi erau oarecare în văzduh, cari se sileau să răpească sufletele omeneşti şi să le arunce jos, iar Îngerii se împotriveau cu tărie, lovind pe aceştia şi scăpând sufletele.

Părintele Ioan Ieroschimonahul
(cel mai înalt) cu vechiul său locuitor
la pustie, Monahul Pavel

Altădată Cuviosul Nifon a căzut întru uimire şi i s-a descoperit cum duceau Îngerii sufletul unui cleric păcătos şi auzea cum se făleau demonii că au făcut mare ispravă, încât şi din Slujitorii Nazireului Iisus au doborât.
Atunci unul dintre demoni a început să-i ticăloşească dovedindu-le că sunt în schimb atâţia clerici de cari ei nu se pot apropia de loc. Iar ceilalţi au răspuns că de n-ar unelti semnul Sfintei Cruci, atunci s-ar vedea că pot ei. Însă demonul cel care le sta împotrivă a zis:
“Dacă ne temem de lemnul pe care s-a răstignit Iisus, atunci înseamnă că suntem de nimica. Dar nu este lemnul care ne sperie, ci puterea care iese din el, care întocmai ca un fulger ne arde. Şi nu numai fulgerul care iese din lemn ne arde, ci oricare lucru pe care îl pecetluiesc, (adică îl însemnează creştinii cu senul lor), este foc arzător care iese şi ne arde”.
Fiind întrebat Fericitul Nifon de către un frate despre faptele cari înarmează sufletul spre mântuire, cuviosul a răspuns:
“Postul este puternică armă a sufletului, însă este nevoie şi de neîncetată rugăciune, de linişte şi de tăcere”.
Dar pe lângă toate acestea este nevoie de citirea Sfintelor Scripturi, după cum zice David:
“Că de n-ar fi Legea ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru smerenia mea” (catisma 17).
SURSA http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea2_cuprins/p2_009_suflete_ies/
Nifon

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, „darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

Pagini

Faceți căutări pe acest blog

5 iunie 2012

CRESTINII SECOLULUI XXI: VIATA VESNICA..Predica Pr.LEONTIE FUSA

4 iunie 2012

DESPRE SUFLETELE CARE IES DIN TRUP

Arhivă blog

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

SFANTA SCRIPTURA

Totalul afișărilor de pagină

Etichete

SFINTI