Sfintii Constantin si Elena, “cei intocmai cu Apostolii”, sunt
pomeniti in Biserica Ortodoxa pe 21 mai. Sarbatoarea Sfintilor
Constantin si Elena este strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci
– semnul central al religiei crestine. Sfantului Constantin i s-a
aratat pe cerul amiezii semnul Crucii spre biruinta (In hoc signo vinces
– “Intru acest semn vei invinge”), in pragul infruntarii cu paganul
Maxentiu, iar Sfinta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe
care Mantuitorul a fost rastignit.
Convertirea
- Parerile istoricilor asupra lui Constantin cel Mare (306-337)
sunt contradictorii. Biserica Ortodoxa il cinsteste ca Sfant, iar cea
Romano-Catolica recunoaste ca e “mare”. In schimb, protestantii si unii
cercetatori profani vad in el doar un insemnat om politic, condus de
interese personale si de stat, care a servit Biserica pentru a si-o
aservi. Insa majoritatea istoricilor, dintre cei mai obiectivi,
apreciaza favorabil pe Constantin cel Mare ca om de convingere
religioasa.
Convertirea lui la crestinism, nu poate fi totala dintru
inceput, iar politica lui religioasa nu trebuie judecata numai dupa
unele acte. Cat priveste realitatea si sinceritaea convertirii lui la
crestinism, ea este evidenta, fiind marturisita de el insusi si de
contemporanii lui.
Inainte de toamna anului 312, religia lui era pagana : cultul
sincretist al soarelui – Sol invictus, introdus de imparatul Aurelian,
cu unele influente neoplatonice. Schimbarea suprinzatoare a lui
Constantin s-a produs in ajunul luptei cu Maxentiu si este interesant ca
el atribuie victoria obtinuta ajutorului lui Dumnezeu.
Rafael-Invingerea Dusmanului sub stindardul Crucii
Dupa istoricii crestini, Eusebiu de Cezareea si Lactantiu,
Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o Cruce luminoasa,
deasupra soarelui cu inscriptia: in hoc signo vinces. Noaptea, i s-a
aratat, in timpul somnului, Iisus Hristos, cu semnul crucii, pe care-l
vazuse ziua pe cer, cerindu-i sa-l puna pe steagurile soldatilor ca sa
le serveasca drept semn protector in lupte. La ziua, confectiona un
steag, dupa modelul aratat in vis, cu monograma crestina, steag numit
labarum. Victoria a fost castigata, spune Lactantiu, cu ajutorul lui
Dumnezeu, deoarece Constantin, ajungand in apropierea Romei, nu avea
decat 20.000 de soldati, iar Maxentiu 150.000 de soldati. Constantin a
povestit mai tarziu lui Eusebiu, cu juramant, ca semnele care i s-au
aratat l-au incredintat de puterea lui Hristos si l-au facut sa treaca
de partea crestinilor.
Dupa acest eveniment, Constantin s-a apropiat tot mai mult de
crestinism, convins fiind de valoarea religioasa si morala a acestuia,
l-a aparat si sustinut continuu, declarandu-l religio licita in Imperiul
roman, recomandandu-l imbratisarii tuturor.
Politica religioasa – Este caracterizata mai ales de cateva fapte de importanta majora :
a)
Edictul de la Milan (313) - Prin acest edict asigura
libertatea si victoria crestinismului in Imperiu. Din tolerant fata de
toate religiile, Constantin devine protector al crestinismului.
Imparatul acorda crestinismului o serie de masuri favorabile: scuteste
pe clericii crestini de obligatia grea si costisitoare a functiunilor
municipale, acorda subventii importante pentru intretinerea clerului,
inlatura din legile penale dispozitii si pedepse contrare spiritului
crestinismului: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea
(arderea cu fierul rosu). Constantin cel Mare a generalizat, ca zi de
repaus in Imperiu, in 321, Duminica, sarbatoarea saptamanala a
crestinilor.
Rafael-Prezenta in fata Papei a lui Constantin cel Mare
Infrangerea lui Liciniu
– Dupa victoria finala asupra lui Liciniu in 323, emblemele pagane
incep sa disparasi se inmultesc masurile favorabile crestinismului.
Constantin tolereaza cultul pagan , restrangandu-l insa treptat prin
anumite masuri. Cultul imparatului a pierdut sensul lui religios,
pastrand mai mult semnificatia lui politica: cinstirea autoritatii
imparatului ca exponent al puterii Imperiului roman. Imparatul si mama
sa Elena, dadeau episcopilor indemnuri si mijloace materiale ca sa
repare bisericile sau sa ridice altele mai mari. Cultul crestin a luat o
mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avant.
In unele locuri, unde crestinii erau in majoritate, ei au luat templele
pagane, le-au transformat in biserici, le-au inchis sau chiar le-au
daramat.
c)Alegerea unei noi capitale – Roma nu mai era capitala unica a
Imperiului roman, de la Diocletian, care o mutase la Nicomidia.
Constantin s-a hotarat sa paraseasca definitiv (Roma pagana si sa ridice
un alt oras de resedinta. Acesta a fost Bizantul, pe Bosfor, care a
primit numele de Constantinopol – orasul lui Constantin, inaugurat la
11 mai 330. Constantin face din Bizant o capitala de Imperiu crestin,
care trebuia sa arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera
sa.
Imperiul Roman este astfel reunificat şi supus autorităţii unui
unic împărat, situaţie politică nemaiîntâlnită din anul 285. Constantin,
care se revendica drept, alesul pe pământ al divinităţii unice,
abandonează politeismul tetrarhiei în favoarea monoteismului creştin.
Principiul adopţiunii viitorilor împăraţi este înlocuit cu cel al
eredităţii dinastice. Constantin a continuat şi a desăvârşit toate
reformele iniţiate de împăratul Diocleţian.
Mozaic aflat in Sfanta Sophia,la Istanbul,vechiul Constantinopol-Constantin cel Mare
Numărul provinciilor romane este ridicat la 117, grupate în 14
dioceze şi 4 prefecturi (Orient, Illyricum, Italia şi Galia). Prin
crearea unei noi monede de aur (solidus-ul) este abandonată politica
economică a principatului - care era bazată pe argint-, în favoarea
aurului, care devine baza sistemului monetar imperial roman.
Armata se împarte acum definitiv în trupe de graniţă (limitanei)
şi trupe de campanie (comitatenses). Din iniţiativa lui Constantin este
inaugurat în 328, între Sucidava şi Oescus, un pod peste Dunăre, care
reflectă importanţa dobândită de regiunile nord-dunărene pentru imperiu.
Prin campaniile sale la frontiera Dunarii, recuperează o parte din
teritoriile Daciei (care fusese părăsită de legiunile împăratului
Aurelian). Acum Constantin şi-a adăugat şi titlul de Dacicus Maximus.
Pe plan religios, în 325, are loc la Niceea, primul conciliu
ecumenic al bisericii creştine, care pune bazele dogmatice şi canonice
ale noii religii.
Crucea lui Constantin
Constantinopol - noua capitală, noua Romă
Constantin a luat hotărârea de a restaura Byzantionul şi de a
face din el capitala imperiului. În noiembrie 324, a stabilit în mod
oficial hotarele noului său oraş, mutându-le cu circa 4 km în afară şi
mărind cam de 4 ori suprafaţa sa. Noul oraş a devenit un centru al
creştinismului, reşedinţa unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu
Roma, Alexandria sau Ierusalimul. "Noua Romă" a moştenit instituţiile
politice ale vechii Rome, dar şi tradiţii culturale ale Răsăritului
grec.
Construirea şi popularea noului oraş s-au desfăşurat foarte
rapid. Noile ziduri au fost terminate în 412. La fel ca şi Roma, oraşul e
construit pe 7 coline şi împărţit în 14 districte administrative.
Există şi aici un Senat; membrii săi aveau însă ranguri inferioare
senatorilor din Roma, fiind numiţi clari (remarcabili) şi nu clarissimi
(deosebit de remarcabili). În perimetrul ocupat acum de Moscheea
Sultanului Ahmet (Moscheea Albastra), Constantin a construit palatul
imperial. Hipodromul a fost mărit la o capacitate de 50.000 de locuri.
Constantin a început şi construcţia a doua mari biserici, Hagia Sophia
(Sfânta Înţelepciune) şi Hagia Eirene (Sfânta Pace).
Peter Paul Rubens-Aratarea Crucii,Crestinarea,lui Constantin cel Mare
La 11 mai 330 are loc inaugurarea oficială a Constantinopolului
ca noua capitală a Imperiului Roman. Festivităţile au durat 40 de zile
şi s-au desfăşurat pe hipodrom. Monedele bătute în acel an anunţau lumii
evenimentul
d)Convocarea Sinodului I ecumenic de la Niceea din 325 -
Reprezinta o masura importanta pentru linistea Bisericii. Aceasta pe
langa alte masuri de interes bisericesc, dovedeste dorinta lui
Constantin cel Mare de a ridica si de a ajuta Biserica, de a asigura
unitatea crestinismului si a face din aceasta unitate elementul de viata
si de rezistenta al Imperiului.
Constantin în arta romană
Capul lui Constantin -Musei Capitolini, Roma.
Începând cu anul 324, se observă pe monedele lui Constantin o
noua imagine a chipului său. Privirea lui este acum îndreptată în sus şi
în depărtare; aceasta reflectă pretenţia lui nu la divinitate, ci la
misiunea şi inspiraţia sa divină. De asemenea, el renunţă să mai poarte
coroana de lauri şi adoptă diadema.
La Metropolitan
Museum of Art din New York poate fi văzut un uriaş cap de marmură al lui
Constantin, de trei ori mărimea naturală. A fost datat 325/326.
Cea mai cunoscută asemănare cu Constantin o reprezintă uriaşul
cap de marmură din il cortile în Palazzo dei Conservatori de pe colina
Capitoliu din Roma. Are o înălţime de 2,55 m şi cântăreşte între 8 şi 9
tone. Un portret remarcabil al lui Constantin poate fi văzut la Muzeul
Naţional din Belgrad. Este un cap de bronz în mărime naturală care
provine de la Naissus, locul de naştere al împăratului. A fost datat în
circa 330. De menţionat alte două statui ale lui Constantin ambele
datate în circa 320, în care împăratul apare în veşminte militare. La
moartea lui Constantin au fost bătute patru tipuri diferite de monede
omagiale.
Acordand libertate, ajutor si privilegii crestinismului, el a
facut din minoritatea urgisita, dispretuita, persecutata, institutia cea
mai insemnata. Cu ajutorul imparatului, Biserica crestina a intrat
intr-un “secol de aur”.
Constantin a primit botezul de la episcopul semiarian Eusebiu
de Nicomidia si alti clerici, cu cateva zile inainte de Rusalii, in luna
mai 337
Rafael-Botezul lui Constantin cel Mare
. El a murit curand dupa aceea, la 22 mai, acelasi an, in
Duminica Rusaliilor si a fost ingropat in Biserica Sfintii Apostoli din
Constantinopol, ctitoria sa, cu mare fast. Pentru menitele sale si mai
ales pentru marile servicii aduse crestinismului, Biserica l-a cinstit
in chip deosebit, trecandu-l in randul Sfintilor si numindu-l “Cel
intocmai cu Apostolii”.
Peter Paul Rubens-Moartea lui Constantin cel Mare
http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...- 
ACEASTA SFANTA ICOANA , CU MAICA DOMNULUI SI PRUNCUL A FOST PICTATA INTR-O ALBIE SAU COVATA...PE VREMURI BUNICA MEA FACEA PAINE IN EA , SAU SE PUNEA BEBELUSUL SI SE LEGANA...MI-A PLACUT ESTE CEVA DEOSEBIT...
.JPG)
.JPG)
