Un om foarte bogat, avea un palat somptuos, caleasca aurita, multime de slujitori, etc. Apropiindu-i-se ziua mortii, bogatasul ar fi dorit sa ia cu el macar o parte din toate acestea. Se gandea ca, odata ajuns pe lumea cealalta, ar putea sa plateasca pentru a i se ingadui sa aiba parte de ceea ce a avut si in viata pamanteasca. Atunci i s-a aratat un inger si i-a grait: "Nu stii ca in rai nu poti plati decat cu cele pe care le-ai daruit pe pamant?". La auzul acestor cuvinte, bogatasul s-a intristat, pentru ca nu daruise nimic.

"Cred in scanteia divina a omului si in capacitatea lui de a infrange raul din lume, cred in frumusetea, bunatatea si adevarul sau, in putinta lui de a se depasi pana la jertfa si sfintenie, cred in libertatea, in forta creatoare, in iubirea, lacrima si bucuriile lui. Cred in vigoarea si trainicia neamului meu, in ascendentul sau spiritual asupra istoriei, cred intr-o pace finala a omenirii. Mai cred in omenia lui Dumnezeu si in talentul greierilor de a-mi inspira duiosii natale" (Bartolomeu Valeriu Anania)