A fost ostaş în timpul împăratului Maximian (285-305). În timpul unui război împotriva perşilor care a avut loc în anul 305, Sfântul Andrei s-a rugat Domnului nostru Iisus Hristos pentru a-l ajuta în acea luptă şi astfel i-a învins pe duşmani. El a cerut voie generalului Antioh pentru a lansa acest atac. După luptă, ostaşii au înţeles imediat că au biruit doar prin rugăciunile lui Andrei. Generalul Antioh a aflat tot atunci, deşi nu se aştepta că este creştin, şi a încercat să-l determine să renunţe la credinţa creştină pentru a sluji zeilor, dar fără folos. Sfântul Andrei a fost întemniţat şi eliberat, iar după acest moment a mers în Tarsul Ciliciei, la episcopul Petru al cetăţii pentru a se boteza el şi cei 2.593 de ostaşi alături de care a biruit duşmanii. Supuşii lui Antioh au mers pe urmele lor şi i-au ucis acolo. Sfintele lor moaşte au fost îngropate creştineşte de episcop şi de clerul comunităţii.
Sfinţii Mucenici Timotei, Agapie şi Tecla
Au primit cununa muceniciei pentru Mântuitorul Hristos în vremea împăratului Diocleţian (284-305) din porunca guvernatorului Urban din Cezareea Palestinei. Timotei a fost ars de viu, iar Agapie şi Tecla au fost aruncaţi la animale sălbatice în două rânduri. Scăpând nevătămaţi, au fost aruncaţi în mare. Pătimirea lor a fost în cetatea Gaza.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfinţilor Mucenici Evtihian, ostaşul, şi a lui Stratighie şi a Sfântului Cuvios Teofan cel Nou, făcătorul de minuni.
