
🙏 Bucuria mea, iată un cuvânt de învățătură de la Sfinţitul Părinte, Selafiil: "Te sfătuiesc așa copilul meu: Numai sta în calea furtunilor, ci ascunde-te și fugi. Stând în calea lor, poți să îți pierzi mințile din pricina încordării nervilor.
Retrage-te în momentele de ceartă și roagă-te pentru cei ce nu-și găsesc liniștea. Cu forța, nu vei impune nicicând pacea, copile scump, ci vei înteți războiul. Fiți una, ajutați-vă, sprijiniți-vă unul pe altul, bucurați-vă de mila lui Dumnezeu și mai ales spovediți-vă și împărtășiți-vă cât mai des posibil". Iată și îndemnul Sfântului Părinte, Dumitru Staniloae: Împărtășania mai deasă (bineînțeles, după spovedanie), cu toată pregătirea, face ca în trupul și sângele nostru să se întipărească tot mai mult Trupul și Sângele cel curat și înviat al lui Hristos, făcându-ne tot mai asemenea Sfinților".
Auzi ce zice Sfântul Părinte, Nicodim Aghioritul: "MINTEA este preot, INIMA este altar; JERTFA care se aduce pe acest altar, este ALEGEREA și BUNA VOINTĂ, că de bună voie aleg să mă rog lui Dumnezeu, iar mirosul de bună mireasmă, TĂMÂIA, care se ridică de pe altarul inimii este RUGĂCIUNEA, să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta, de pe altarul inimii". Sfântul Părinte, Porfirie Kavsokalivitul, ne îndeamnă așa: "Pe toate să le înfruntaţi cu iubire, cu bunătate, cu răbdare şi cu smerenie! SĂ FIŢI STÂNCI! Toate să se spargă deasupra voastră şi să se întoarcă înapoi precum valurile, iar voi să rămâneţi netulburaţi!" Minunat este îndemnul Sfântului Părinte, IPS, Iustinian Chira: "Trebuie să ne păstrăm și să ne cultivăm dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu".
Şi oare care este scopul pentru care am venit aici? Nu am venit ca să-L găsim pe Dumnezeu? Nu am venit aici ca să găsim pacea? Nu am venit ca să ne izbăvim de patimi?"
Sfântul Părinte, Efrem Filotheiul, ne îndeamnă și el așa: "Când ne sculăm pentru slujba noastră, îndată ce începem cu „Împărate Ceresc”, „Sfinte Dumnezeule”, Psalmul 50, vom înclina puţin capul spre piept, vom încerca să ne desprindem mintea de toate celelalte şi să o îndreptăm înlăuntrul pieptului, înlăuntrul inimii noastre. Împreună cu înclinarea capului vom împinge şi mintea să intre acolo, înlăuntru. Îndată ce a intrat acolo, înlăuntru, vom începe, pe respiraţie: „Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă”, iar metanierul va lucra în mână. Şi veţi vedea. Desigur, la începuturi, se poate întâmpla să fie un pic mai greu, dar cu puţină stăruinţă şi răbdare vom avea şi roade. După aceea, ca şi cum ai lua foc, te vei îndulci puţintel şi vei intra în noima Rugăciunii, şi de-acum nu ţi-o mai ia nimeni, noaptea întreagă să tot stai. Şi atunci, veţi vedea, va trece vremea şi veţi spune: „De-abia am început Rugăciunea”. Şi veţi afla cel mai mare folos în felul acesta de rugăciune.
Şi oare care este scopul pentru care am venit aici? Nu am venit ca să-L găsim pe Dumnezeu? Nu am venit aici ca să găsim pacea? Nu am venit ca să ne izbăvim de patimi?"
Amin și Aliluia!
Preot Ioan 🛎️.
Preot Ioan 🛎️.