RUGACIUNEA ODIHNESTE SUFLETUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cand eram mic,eram slab si neputincios,adesea imi spuneau acasa:"Nu esti bun de nimic.Uita-te la Miladin (un baiat de varsta mea) cum il ajuta pe tatal lui,iar tu mananci paine zadarnic.Ma dureau cuvintele acestea.Aproape de casa noastra se afla un copac,si adesea ma duceam acolo si ma rugam la Dumnezeu sa faca astfel incat sa fiu si eu de folos cu ceva

Cel mai insemnat lucru este,cred PACEA INIMII.Sa nu va tulburati sub nici un chip.In inima trebuie sa domneasca pacea,linistea,tacerea,linistirea.VALMASAGUL GANDURILOR ESTE STAREA DUHURILOR CAZUTE (dracii,duhurile care au cazut de la Dumnezeu) Mintea noastra,asadar,se cere sa fie adunata,unita,atenta.NUMAI IN MINTEA UNITA SE POATE SALASLUI DUMNEZEU Cel Unul.  Daca simtim o dispozitie prielnica,putem intrerupe tacerea inimii prin rostirea rugaciunii lui Iisus.Alaturi de paza linistii inimii,deprindeti-va si cu chipul in care sedeti inaintea lui Dumnezeu.Aceasta inseamna sa ai neincetat in minte faptul,ca Domnul ne priveste.Pe El trebuie sa-l avem in cuget cand ne trezim,cand ne culcam,la munca,la masa sau cand ne plimbam.   Domnul este pretutindenea si in toate.   Suferim pentru că gândurile şi dorinţele noastre sunt rele.Cum sânt gândurile cu care ne îndeletnicim,așa ne este și viața.Acela care are gânduri bune,acela are simțirea lăuntrică a păcii și liniștii;pe cel neliniștit poți să-l pui și în Rai,și tot i se va părea că nici acolo nu îi este bine.  Cel mai mărunt gând ce nu este întemeiat pe iubire nimiceşte pacea.Celui smerit şi blând,aşezat chiar şi în iad, îi este bine.  Vedeți voi înșivă cum în familie facem înțelegere sau dezbinare după cum ne sunt gândurile și dorințele  .Dacă stăpânul casei este copleșit de griji,de gânduri sau de vreo greutate,prin acestea el pricinuiește tulburare nu numai lui,ci și întregii sale familii.   Nu există ființă rațională care nu crede în Dumnezeu și nu tânjește cu inima după El.  

NU EXISTA NECREDINCIOSI,CI NUMAI POTRIVNICI LUI DUMNEZEU.

Diavolul crede și se cutremură,dar se împotrivește - așa și oamenii.  Noi săvârșim neîncetat aceste călcări ale legilor duhovnicești.Vedeți,autoritățile statului pedepsesc infracțiunile civile,iar CALCARILE LEGILOR DUHOVNICESTI AU URMARI ASUPRA MINTII SI A VIETII.

De aceea și în lume merge totul pe dos.Se vorbește neîncetat de pace,dar ea nu este cu putință fără pacea lăuntrică.  Orice rugăciune este bună.    Rugăciunea înseamnă gânduri bune;atunci rugăciunea dă rod bun.Descoperim acest lucru treptat,după cum ne spun Sfinţii Părinţi:

           “Treptat creşte în noi credinţa:   Unul dintre Sfinţii Părinţi chiar spune:"Credinţa mea din anii tinereţii,faţă de cea pe care o am acum,la bătrâneţe,era pur şi simplu necredinţă.Credinţa noastră creşte treptat,şi când se întăreşte în Domnul,devine puternică şi tare.   Ascult inima şi aud înlăuntru::Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieşte-mă pe mine, păcătosul"   Încerc să-mi amintesc vreun lucru şi vreun eveniment din trecut,dar nu pot.Toate gândurile se odihnesc într-o pace nespusă,iar în toată fiinţa mea domneşte o bucurie şi o râvnă negrăită după Dumnezeu.Aceasta este starea Îngerilor şi a Sfinţilor,starea vieţuirii în plinătatea harului

Dispoziția pe care o avem faţă de semeni este dispoziția pe care o avem şi faţă de Dumnezeu.Trebuie sa ne ostenim sa fim buni,caci ne ducem in vesnicie cu trasaturile noastre de caracter.Gandurile bune si dorintele bune ne dau binele inca de aici.  

AICI SE CASTIGA RAIUL,aici trebuie sa biruim tot gandul rau- sa stapaneasca duhul peste materie,sa se inalte duhul mai presus de toate maruntisurile lumii acesteia.    Omul trebuie să se supună Voii lui Dumnezeu după cum îi este lui rânduit.   Să fie mulţumit,să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate

Dumnezeu este pretutindeni prezent.  Când firea omenească îşi vine în sine şi se linişteşte cu adevărat,o mare energie dumnezeiască poate să fie lucrătoare prin firea omenească.Dumnezeu este viaţă şi energie,şi el dă viaţa şi energie fiecărui lucru.  Noi,neamul omenesc,suntem foarte tare legaţi între noi printr-o energie de nedespărţit.  În lumea de astăzi SUNT MULTI DEPRESIVI,OAMENI CARE ISI PIERD CREDINTA.  Slavă lui Dumnezeu că este pretutindeni prezent şi ajută pe fiecare,pe cel slab şi pe cel tare.Toţi au nevoie de ajutor.MANDRIA ESTE UN MARE PACAT OMENESC.

Cum îl recunoaştem în om?

După jignirile pe care ni le aduc ceilalţi şi reacţia noastră la acestea.  De fiecare dată când ne simţim ofensaţi,când cineva a spus sau a făcut ceva care nu ne place,indiferent dacă acest om are dreptate sau nu,suntem stăpâniţi de mândrie.  Noi fiecare suntem cei care ne creăm armonia şi dizarmonia noastră,şi în cercul familiei,şi în comunitate.Şi la nivel de stat este la fel.

Depinde mult de dispoziţia noastră mentală.Tot ceea ce am considerat în viaţă că a fost mare rău şi necaz pentru mine,văd abia acum că nu a fost decât o mare binecuvântare care a făcut să se întoarcă totul în bine.  Aducerea aminte a unui păcat săvârşit nu înseamnă că păcatul nu a fost iertat.Această aducere aminte este numai o punere în gardă,din vreme în vreme,pentru ca omul să nu se mândrească iarăşi.

    De fapt,omul este cel care nu se iartă pe sine,şi nu Dumnezeu,şi aceasta tot din cauza mândriei.Altminteri,semnul sigur că păcatul a fost iertat este că el nu se mai repetă şi că omul este cu sufletul liniştit

Ştiţi,trebuie să ne pocăim.Aceasta nu înseamnă numai să mergem la preot şi să ne spovedim,ci este nevoie să ne şi eliberăm de complexele de gândire.De-a lungul vieţii noastre,noi cădem peste măsură de mult şi trebuie să spunem cuiva absolut totul,preotului,martor al pocăinţei noastre,înaintea lui Dumnezeu.Pocăinţa este înnoirea vieţii,ceea ce înseamnă să ne lepădăm (eliberăm) de trăsăturile negative,să ne îndreptăm (întoarcem) spre binele absolut.

Nu există păcat care să nu fie iertat decât numai păcatul pentru care nu ne pocăim.  Cei care au murit cer ajutor de la noi,caci de indata ce au trecut la vesnicie numai pot sa se roage pentru sine.   Pentru cei dragi pot sa se roage,dar nu pot sa lucreze nimic altceva,au putut cat au fost in trup.  De indata ce vine sfarsitul vietii,ei pierd dreptul sa se roage pentru ei insasi.  Dreptul pocaintei lor a trecut.  Ceilalti pot sa se roage pentru ei acum si este primit inaintea lui Dumnezeu

Pr.Tade