Știi de ce te chinui? Știi de ce te cerți, de ce strigi, te enervezi, sau chiar înjuri uneori? Știi de ce te întristezi din cauza celorlalți și de ce te simți rănit ?
Pentru că ai multă mândrie, voie proprie și egoism, și pentru că ești tare mic la suflet!
Nu pentru că ai sau nu dreptate. Nu pentru că tu te-ai purtat mereu bine și frumos, iar celălalt ți-a răspuns cu purtări urâte și rele. Ci pentru că ești mândru, egoist și mic la suflet!
Un suflet mare, răbdător, smerit și total lepădat de sine, fii sigur că pe toate le cuprinde. Le iartă, le înțelege și le trece cu vederea. Și nedreptatea, și cuvintele urâte și jignitoare, și provocările, jignirile de orice fel. Și le poate primi pe toate acestea în el, iar după ce le primește, are puterea să le schimbe. Un suflet mare și smerit poate astfel să stea mereu LINIȘTIT și LIBER, și nimic și nimeni din jur nu-l poate lipsi de liniștea și bucuria de-a fi cu Hristos.
Dar omul mândru, plin de sine și mic la suflet, se mânie mereu, se ia la harță din orice, în toate caută să-și facă voia proprie și-a lui dreptate, și acesta ajunge să fiarbă adesea în el, ca oala de pe foc, și să nu-i mai convină absolut nimic! Nici hainele pe care le poartă, nici lucrurile pe care le are, nici mâncarea pe care o mănâncă, sau oamenii din jurul lui, ajungând să nu mai fie satisfăcut de nimeni și nimic! Și e logic! De vreme ce e plin de el însuși și de părerea sa, mândru, bățos și îngâmfat, iar sufletul îi e mereu atât de mic..
Știi de unde știu eu aceasta ?
DE LA MINE !
Pentru că și eu sunt mândru, egoist, plin de mine și mic la suflet. O văd din purtările mele zilnice, fiindcă sunt tulburat și cârtitor mereu, din te miri ce. Dar, nu deznădăjduiesc! Nu deznădăjdui nici tu! Pune-ți o regulă: ca pe Cel Care S-a răstignit pentru tine din Iubire, pentru a te mântui, să-L urmezi cât vei putea zi de zi, măcar și câtuși de puțin. Cazi, te ridici! Cazi, te ridici din nou! Îi ceri iertare, îți iei crucea și-L urmezi pe El! În felul acesta putem să războim mândria, egoismul și micimea sufletească, pe care Hristos nu le-a avut deloc. Și tot în felul acesta, ducându-ne lupta de fiecare zi de dragul Lui, putem câștiga și adevărata smerenie, răbdare și pace lăuntrică, ce duc la trăirea în adevărata Libertate dată de Hristos acelora care-L iubesc cu adevărat și-L urmează pe El.
Părintele Eleftherios G. Eleftheriadis - "Înainte să se întunece" ( texte despre viața cotidiană și Veșnicie )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.