14 iulie 2012

Parintele Gherontie Puiu




Parintele Gherontie Puiu este unul dintre duhovnicii de seama ai vremii noastre. Ctitor principal al Manastirii Caraiman, aflata la poalele masivului Caraiman, in statiunea Busteni, pe Valea Prahovei, parintele Gherontie traieste si astazi intr-o chilie smerita din incinta manastirii.

Parintele Gherontie Puiu
Manastirea Caraiman

Parintele Gherontie Puiu s-a nascut in localitatea Todiresti, nu departe de Pascani, in anul 1933. Mama lui a murit cand l-a nascut, in spitalul din Ruginoasa, tatal sau plecase de ceva vreme de acasa, iar moasa, crezand ca pruncul nu va trai, l-a pus intr-un lighean si l-a aruncat intre gunoaie, pe malul unei ape din apropiere. O femeie din localitate, care se afla in trecere, afland copilul, s-a milostivit spre el si l-a luat acasa. Fiind numit Gheorghe, copilul a fost primit cu toata dragostea in familia lui Puiu Petrache.

Cand a inceput razboiul, Ilie Petrache, fiul cel mare al familiei, a plecat pe front. In acest timp, copilul Gheorghe a visat o tanara imbracata in haine monahale stralucitoare, adica pe Maica Domnului, care i-a spus: "Vei fi ocrotit. Tatal tau se va intoarce dupa un lung prizonierat." Copilul nu a inteles cuvantul acesta, insa l-a pus in inima sa. Dupa aproape doisprezece ani, vreme in care a fost tinut prizonier in Rusia, fratele Ilie s-a intors acasa. Casatorindu-se, acesta l-a infiat pe tanarul Gheorghe si l-a botezat, pe cand avea aproape douazeci de ani.



Despre acel moment, parintele isi aminteste: "Cand am imbracat haina de foc a Botezului, parca m-am simtit alt om. Ma incerca o bucurie fara margini, pe care ma straduiam sa o deslusesc. La iesirea din sfantul locas, pe treptele din fata pridvorului, am zarit din nou acea fiinta minunata. Statea langa poarta si ma privea drept in ochi. N-o vedea nimeni, doar eu! De asta data, nu mai era vis, ci vedenie curata. Mi-a vorbit, cu glas ingeresc: "Ai incredere si du-te la manastire. Te voi calauzi. Tu esti ales pentru o misiune!" Acea maicuta fara varsta avea cel mai frumos chip pe care mi-a fost dat sa-l pri vesc. Incepand de atunci, am inteles ca este insasi Maicuta Domnului."

De indata, tanarul Gheorghe a luat drumul manastirii, devenind ucenic al parintelui Paslaru, staretul de la Manastirea Neamt. Pana in anul 1959, tanarul a fost doar frate, comunistii interzicand tunderile in monahism. Dupa anul 1959, cand au fost scosi din manastiri nenumarati monahi, fratele Gherontie a reusit sa fuga, iesind pe fereastra. Mai apoi, fiind prins de securisti, a fost condamnat la cincisprezece ani de munca silnica, in lagarul din Periprava.

Din lagarul de la Periprava, parintele Gherontie a fugit iarasi, cu ajutorul unui brigadier, care l-a trimis in Tulcea, spre a putea scapa mai usor. Despre acest moment, parintele isi aminteste: "In timp ce ma aflam pe o strada destul de populata, mi s-a parut c-o vad pe Maicuta Domnului, pe trotuarul celalalt. I-am auzit glasul, clar, in ureche: Pleci chiar in clipa asta, traversezi strada si te urci in camion! Intr-adevar, o masina a oprit, fara sa-i fac vreun semn." Din masina, parintele a coborat in Timisul de Sus, de unde, mai apoi, a urcat pe platoul muntilor Bucegi. Aici, vreme de zece ani, parintele s-a nevoit, in post si rugaciune, stand ascuns intr-o pestera.



Pe cand pustnicea, privind spre Crucea de pe varful Caraiman, parintele i-a fagaduit Maicii Domnului ca ii va ridica o manastire. Despre aceasta, parintele isi aminteste: "I-am jurat Maicutei Domnului ca, daca ma voi intoarce cu bine in lume, jos, voi construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci, din curtea careia sa poata fi privita crucea de pe varful Caraimanului." In anul 1970, dupa zece ani de pustnicie, parintele Gherontie Puiu s-a intors acasa. Intre timp, crezandu-l mort, mama s-a i-a facut mormant si slujbe de pomenire.

Dupa anul 1989, parintele Gherontie s-a intors la Manastirea Neamt, unde a fost tuns imediat in monahism si a fost inscris la Seminarul Teologic, desi avea numai patru clase. Mai apoi, in anul 1992, dupa ce a slujit o saptamana, ca diacon, parintele a fost hirotonit preot. Cele patruzeci de Sfinte Liturghii le-a savarsit parintele in Manastirea Neamt, dupa care a fost trimis sa slujeasca in Schitul Baiceni, unde a fost numit staret.

In anul 1995, pe cand se afla in scaunul de Spovedanie, la Manastirea Cetatuia, din Iasi, parintele Gherontie a suferit un accident vascular cerebral, paralizand si cazand din picioare. Fiind internat in Spitalul Tatarasi, parintele auzea adesea vocea Maicii Domnului, care ii spunea: "Mai ai o vama." Dupa trei luni, parintele a fost trimis la un sanatoriu, in Sinaia. In urma analizelor, doctorul a spus ca este nevoie de cativa ani, spre a se reface complet.



In sanatoriul din Sinaia, parintele a stat insa o singura zi. In prima noapte, Maica Domnului i-a aparut parintelui in vedenie si i-a spus: "Te-am adus aici cu o misiune. Adu-ti aminte! Trezeste-te, ca nu esti bolnav!" Dupa ce a spus aceste cuvinte de trei ori, Maica Domnului a adaugat: "Vei gasi un brad cu sase ramuri, langa o apa curgatoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce la care te-ai jurat. Acolo sa faci manastirea!" A doua zi, coborand din pat, parintele Gherontie se misca natural, fara nici o urma de paralizie.

Dupa multe cautari, primarul din localitatea Busteni i-a spus parintelui ca ii poate da un loc in poiana Palanca. Un brad cu sase brate se inalta in mijlocul poienii, iar Crucea de pe Caraiman se vedea in toata frumusetea ei. Maica Domnului i-a aratat parintelui ca acela este locul si ca acolo trebuie sa inalte manastirea fagaduita.

In anul 1996, parintele a zidit in poiana mai intai o casuta din lemn, iar apoi o bisericuta. Din mila lui Dumnezeu si cu ajutorul Maicii Domanului, parintele Gherontie Puiu a ridicat o manastire mare si frumoasa. Parintele Gherontie ii invata pe toti cei care vin la dansul sa rosteasca urmatoarea rugaciune: "Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei!". Aceasta scurta rugaciune a fost descoperita parintelui in chip minunat, intr-o noapte, fiind asternuta pe o bucata de hartie.

Teodor Danalache

Niciun comentariu:

Acatistul Sf.Nectarie

sfinti romani

CARUI SFANT TREBUIE SA NE RUGAM?

Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute ­medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu ­lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, ­„darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii ­dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.

SFANTA SCRIPTURA

Totalul afişărilor de pagină

RUGACIUNE


O, iarta-mi te rog Doamne, atatea rugaciuni
Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni
Caci am facut adesea din Tine robul meu
Nu eu sa ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu
In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta
Iti cer, Iti cer intr-una sa faci Tu voia mea,
Iti cer sa alungi necazul, sa-mi lasi un loc in rai
Si sa-mi slujesti in toate sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai
Gindindu-ma ca daca Iti cint si Te slavesc
Am drept sa-Ti cer intr-una sa faci tot ce-mi doresc
O, iarta-mi felul acesta nebun de-a ma ruga
Si invata-ma ca altfel sa stau in fata Ta
Nu tot cerindu-Ti Tie sa fii tu robul meu
Ci Tu cerindu-mi mie, iar robul sa fiu eu
Sa inteleg ca felul cel bun de a ma ruga
E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta!

DOAMNE IARTA-NE!

Arhivă blog