"La un batran calugar a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere un sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
- Parinte, sunt un om destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Am incercat sa ma schimb dar nu am putut. Totusi eu sper ca, dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa?
- Nu, i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiiliei unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar?
- Da, parinte!
- Smulge-l!
Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.
- Acum scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa il scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva. Intorcandu-se cu inca 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa il scoata.
- Acum scoateti bradul cel falnic de acolo, le spuse calugarul.
- Parinte, dar acela e un copac mare si batran, cu radacini adanc infipte in pamant. Nu am putea niciodata sa-l smulgem chiar de ar fi si 100 de oameni.
- Acum vezi, fiule? Si apucaturile alea din suflet sunt la fel! Orice pacat pare la inceput inofensiv si fara mare importanta, dar, cu timpul, prinde radacini in fiinta omului, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul sau. Cat este inca mic il poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in viata, mai tarziu va fi mult mai greu.
"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra daca in noi raman radacinile. Acestea vor creste din nou" ( Sf. Grigorie )
ACESTE SFINTE ICOANE SANT ALE MELE DE ACASA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.