Iisus a răspuns: "Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi din lumea aceasta, oamenii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor"

În predica sa, Iisus nu a încetat să vorbească despre "Împărăţia lui Dumnezeu", care este o "împărăţie" nu ca acelea de pe pământ! Este o împărăţie ascunsă, ca un mic grăunte de muştar care devine un copac mare, ca o fărâmă de drojdie pe care o femeie o amestecă în aluat, ca bobul de grâu care moare în pământ ca să aducă rod.

Iisus este "rege", da, dar în felul lui Dumnezeu. El este acel "stăpân" care ne lasă cu totul "liberi". Dumnezeu nu-i constrânge pe oameni să creadă în el. "El face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni, peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi", peste atei şi peste cei care cred... Dumnezeu îi iubeşte pe cei care nu-l iubesc. El ne cere să facem la fel.

Iisus a venit în lume ca o oglindă pentru oameni. Cine se privea în el, redescoperea bunătatea şi frumuseţea, începea să o deosebească de răutate, de egoism, de minciună, de nedreptate, de dispreţ... Cei bolnavi au căpătat şi ei curajul de a trăi, cei disperaţi au aflat ce înseamnă speranţa. Pe cei trişti îi mângâia, îi ajuta pe oameni să nu le fie frică de moarte.

Mulţi, foarte mulţi oameni iubeau Oglinda lui Dumnezeu şi l-au urmat pe Iisus pentru că se simţeau cuceriţi de el. Alţii însă nu vedeau acest lucru cu ochi buni şi fierbeau de ură. Ei au hotărât să spargă Oglinda lui Dumnezeu şi astfel Iisus a fost ucis.

Acum lumea este întunecată. Oamenii rătăcesc prin noapte şi beznă. Dumnezeu este lumină. Dar nu se pune preţ pe Dumnezeu, care a fost declarat mort şi lumina s‑a stins. Oamenii se lasă seduşi de lumina artificială, care este împrăştiată zilnic din reclamele luminoase. Oamenii se consumă în febra cumpărătorilor, se îneacă în lucruri de prisos, se lasă îngropaţi în materie moartă. Nu mai au perspectivă, nici viitor. La orizont nu este nici o lumină. Lumea este întunecată, este noapte...

Dar această noapte întunecată a avut de Crăciun o lumină sfântă oferită nouă spre mântuire. N-avem altceva de făcut decât să găsim loc în adâncul inimilor noastre pentru păstrarea luminii şi a iubirii lui Dumnezeu, care în Iisus s‑a făcut om. Doar aşa se poate şi astăzi întâmpla minunea: când nu mai vedem nici o lumină, Dumnezeu va aprinde şi pentru noi o stea, ca să ne călăuzească prin toate nopţile.

Cine l‑a întâlnit pe Dumnezeu a aflat că acesta este iubire. Ca fiu al lui Dumnezeu va trăi în lumină, căci în iubirea lui se ştie în siguranţă şi ocrotire, ca un copil la sânul mamei sale, ca un copil în braţele tatălui său.

Dumnezeu este iubire. El mă iubeşte când trăiesc. El mă iubeşte încă şi mai mult atunci când trăiesc şi mă închin lui.

Preot Cornel Cadar
http://www.evenimentul.ro