423- Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci?
-Laşi pentru altă dată, sau continui să ţii post până când reuşeşti, asta numai în Postul Maicii Domnului şi al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun întrerupi pentru că e prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te spovedeşti. Preotul hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau împărtăşanie.
424- Părinte, dacă te spovedeşti şi nu mai eşti curată să te împărtăşeşti, după ce trece perioada de necurăţie poţi să te împărtăşeşti ?
-Nu, pentru că spovedania este valabilă numai 7 zile. Te spovedeşti din nou, dar spui preotului ce s-a întâmplat de nu te-ai împărtăşit. Să vă îngrijiţi să nu se întâmple asta pentru că este o situaţie neplăcută. Dacă aveai dreptul numai la Aghiazmă Mare, nu te mai spovedeşti din nou, ţii post o zi şi la sfârşit iei Aghiazmă Mare.
425- Părinte, dacă faci molifta de spovedanie şi n-ai reuşit să te spovedeşti, din cauza perioadei de necurăţie, ce faci?
-Când trece perioada, stai la altă moliftă pentru spovedanie, pentru că aceea e valabilă numai 7 zile.
426.- Părinte, e vreo regulă în privinţa spovedaniei, ai vreo obligaţie faţă de paroh să te spovedeşti la el?
-De drept, la paroh trebuie să vă spovediţi, fiindcă el răspunde de sufletele tuturor enoriaşilor lui, dar dacă vrei alt duhovnic mai iscusit, ceri dezlegare de la paroh şi mergeţi la acela. Să ştiţi însă un lucru, că duhovnicul nu se schimbă fără motiv întemeiat.
427.- Părinte, eu sunt plecată din ţară şi nu am duhovnic acolo, ce mă sfătuiţi să fac?
-Se poate face spovedanie şi de la distanţă, scrii păcatele, le pui într-un plic şi le trimiţi duhovnicului din ţară (vorbeşti cu el din vreme). Duhovnicul citeşte, dă canon, matale faci canon. Şi totul e bine.
428.- Să vă mai spun câte ceva :
-A venit la mine un bărbat să se spovedească şi când l-am întrebat ce păcate are, mi-a zis :
-Părinte, eu nu am păcate.
-Atunci, eu sfinţi nu spovedesc (bărbatul s-a ruşinat şi a început să mă întrebe, acesta e păcat? acesta e păcat? şi aşa şi-a spus toate păcatele lui).
429- Părinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncă peşte?
-Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.
430- Părinte, când vine la dumneavoastră unul care s-a mai spovedit, îl recunoaşteţi după păcate?
-Nu, eu am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu, că după ce se spovedeşte omul, să uit păcatele lui, ca să nu-l judec când vine la mine şi să spun: uite-l pe beţivul sau pe curvarul acela, etc. Ca să-l pot primi cu aceeaşi dragoste.
431- Părinte, e bine să te spovedeşti în grup?
-Nu, pentru că una este să fii matale cu preotul, să-i spui păcatele, să te ruşinezi pentru ce-ai făcut, şi alta este acolo la grămadă, să îngâni ceva, împărtăşania după spovada în grup nu se dă.
432- Părinte, e bine să te spovedeşti la preoţi călugări?
-E bine şi la preot călugăr şi la preot de mir. Numai că, preotul de mir răspunde cu sufletul lui de păcatele oamenilor pe care-i are în parohia lui, dă socoteală pentru tot ce vede greşeală la oameni şi nu îndreaptă. Căutaţi preoţi mai în vârstă pentru spovedanie.
433- Părinte, când eşti oprit de la Sfânta Împărtăşanie şi vrei totuşi să te mai spovedeşti, mai ţii post?
-Da, ţii 3 zile post şi apoi iei Aghiazmă Mare.
434.- Când eram la Boroaia, a venit la mine un cioban care avea vreo 70 de ani şi tare aplecat, sprijinit de un baston. Auzise de mine şi venise să se spovedească. A venit în prima zi, a văzut lume multă şi a plecat. A venit a 2-a zi şi a mai stat, dar tot n-a putut să intre şi s-a ambiţionat, a venit a 3-a zi. In sfârşit i-a venit şi lui rândul, s-a aşezat în genunchi şi a început:
-Părinte, eu am păcat greu de spus, l-am făcut când aveam 2o de ani, am fost şi la alţi preoţi să mă spovedesc dar, n-am putut să-l spun şi am venit aici.
-Spune matale !
Deasupra capului ciobanului, peste epitrahil era un nouraş ca o minge care, se îndepărta puţin, venea înapoi, el spunea păcate dar acel nouraş nu dispărea. Eu l-am socotit ca semn de la Dumnezeu să pot să-l ajut, şi-l întrebam mereu ce-a mai făcut. Când îi venea gând să spună, norişorul pleca de deasupra capului şi se întorcea când renunţa de a-l spune, era semn că nu a spus. Deodată, se înfurie şi pune mâna pe epitrahil să-l dea la o parte. Eu, i-am zis:
-Pe acesta, eu l-am pus pe capul matale şi tot eu îl ridic, nu matale, spune ce mai ai, că n-ai spus tot.
-Ba am spus, plec !
-Nu pleci decât după ce spui tot, ai făcut atâta drum (era din alt sat). A oftat odată foarte adânc şi mi-a spus un păcat atât de greu şi de scârbos, că de-mi aminteam la masă nu mai puteam să mănânc, nici nu ştiam ce canon să-i dau, iar despre nouraş ce să vă spun că, atunci când el a mărturisit a plecat de la el, s-a dus spre uşă şi a pocnit. Moşneagul mi-a mulţumit şi când s-a ridicat din genunchi a aruncat bastonul, mergea drept ca un tinerel de 2o de ani, vârsta la care făcuse păcatul.
-Ce canon îmi daţi, părinte?
-Nici nu ştiu ce să-ţi dau, aşa ceva n-am mai auzit de când sunt preot şi nici în canoane nu este trecut. Ai bani matale?
-Am părinte, bani am.
