Lumânarea si Tămâia

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

..."PARINTE CE ÎNSEAMNĂ CÂND APRINDEM O LUMÂNARE,...DAR TAMAIA, DE CE O APRINDEM???" ...Lumânarea, în puţine cuvinte, este o antenă ce ne pune în legătură cu Dumnezeu...iar Tămâia este şi ea un prinos...(Sfântul Paisie Aghioritul)

– Părinte, atunci când aprindem o lumânare, să spunem că o facem în cutare scop?

– O aprinzi. Dar unde o trimiţi? N-o trimiţi undeva? Prin lumânare cerem ceva de la Dumnezeu. Când o aprinzi şi spui: „Pentru cei ce suferă trupeşte şi sufleteşte şi pentru cei ce au mai mare nevoie”, în aceştia sunt cuprinşi şi viii şi morţii. Ştii câtă odihnă simt cei adormiţi atunci când aprindem o lumânare pentru ei? Astfel dobândeşte cineva comuniune duhovnicească şi cu cei vii, şi cu cei adormiţi. Lumânarea, în puţine cuvinte, este o antenă ce ne pune în legătură cu Dumnezeu, cu cei bolnavi, cu cei adormiţi.

– O aprindem spre slava lui Dumnezeu. Îl slăvim şi Îi arătăm recunoştinţă pentru marile Lui faceri de bine săvârşite în toată lumea. Tămâia este şi ea un prinos. Şi după ce o oferim lui Dumnezeu şi Sfinţilor tămâind icoanele, tămâiem după aceea şi icoanele vii ale lui Dumnezeu, adică pe oameni. Să puneţi inimă în toate, fie că cereţi ceva lui Dumnezeu, fie că Îi mulţumiţi. Prin lumânare spun: „Dumnezeul meu, Îţi cer cu toată inima mea să-mi împlineşti o cerere”. Iar prin tămâie spun: „Iţi mulţumesc, Dumnezeul meu, cu toată inima pentru toate darurile Tale. Îţi mulţumesc că-mi ierţi multele mele păcate şi nerecunoştinţa lumii şi nerecunoştinţa mea cea multă!”

(Sf. Paisie Aghioritul)

MANTUIRE CU CARUL!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Bucuria mea, Iisus Hristos a spus in casa lui Zaheu Vamesul: "Am venit sa caut si SA MANTUIESC pe cel pierdut" (Luca 10:16). Dar pentru a ne mantui sufletele ne trebuie: RUGACIUNE cu carul, nu ca fugarul! ASCULTARE cu carul, nu incapatanare ca magarul! RABDARE cu carul, nu pana la prasit, ci pana la sfarsit! MUNCA cu carul, dar nu cu paharul! POST cu carul, nu burta cat carul! IERTARE cu carul, nu razbunare cu parul! MILOSTENIE cu carul, nu cu degetarul! Iti doresc, MANTUIRE CU CARUL, fiindca, nu conteaza decat unde pune Dumnezeu sufletele noastre dupa ce murim, toate celelalte fiind DESERTACIUNI!

 Sfantul Parinte Teofan Zavoratul zice asa: “Sa-ti scrii pe inima: Cine se instraineaza de Sfintele Taine (care se savarsesc doar in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa), acela este fara Har, adica nu-l are pe Duhul Sfant. Iar cine nu-l are pe Duhul Sfant, acela nu este al lui Iisus Hristos." Si cine nu este a lui Hristos, nu-l are nici pe Dumnezeu Tatal, fiindca, zice Hristos: “Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14:6). 

Sa nu uiti ca pentru sufletul tau: sfatul duhovnicesc este "O CANDELA", invatatura despre Dumnezeu este "O LUMINA", indemnul si mustrarea preotului tau duhovnic sunt "CALEA VIETII" (Proverbe 6:23).

 

                                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                                          Preot Ioan .

Rugaciunea de dimineata a parintelui Sofronie Saharov

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
                                     

Tu Doamne Cel veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat în această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea. Eu n-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie decât numai în Tine, Dumnezeule.

Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii mei spre Tine. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi „orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”. De aceea, îndrăznesc să Te chem pe Tine: Curăteşte-mă de orice întinăciune a trupului şi a duhului.
Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvintează această zi pe care mi-ai dat-o mie, slugii Tale nevrednice.

Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta. Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără păcat.

Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie. Tu cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-ţi sunt ascunse Ţie. De aceea, Te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa, Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc la Tine.

Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice fel de pornire care nu-Ti este bineplăcuta Tie şi-l răneste pe aproapele meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Iar dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, în care să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei. Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea răsuflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, astfel ca poruncile Tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.

Doamne, rogu-Te, ai milă de mine!

Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari, dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea. Miluieşte-mă! Nu mă depărta de la faţa Ta din pricina nevredniciei mele, ci mai degrabă sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: din toată fiinţa mea.

Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi conştiinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-Ți pot aduce căinţă cu vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici când mintea mea e încă oarbă. Iar când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte, ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta. Fii cu mine, Doamne, în acel ceas înfricoşător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale.

Curăţeşte-mă de toate gândurile tăinuite, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul Tău de judecată.

A-L trai pe Hristos ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cel mai bine este sa nu dam atenţie gândurilor şi sa ne cufundam în rugăciune, sa vorbim cu Dumnezeu prin rugăciunea noastră. Exista diferite metode de a ne împotrivi gândurile rele, de a ne elibera mintea de orice gând pătimaş sau blasfemiator. Prima, recomandata de Sfinţii Părinţi ai Bisericii, este pocăinţa. A doua, este de a ne muta atenţia şi întreaga noastră fiinţă asupra altui lucru. Când acest interes pentru altceva se intensifica, diavolul ne neglijează şi ne părăseşte. 

        Daca patimile noastre sunt puternice şi daca un gând groaznic, sălbatic, pătimaş, nu vrea sa ne părăsească, nu ne mai ramane decât sa luptam cu lacrimi pana când va pleca acest gând rau. Mintea noastră este într-o lupta continua cu vrăjmaşul. Pentru a spori duhovniceşte este necesara aceasta stare de lupta permanenta.

      Caci, daca ne lenevim, il lăsăm pe diavol, care nu doarme niciodată, să-şi facă lucrarea sa, iar noi riscam sa ne pierdem mântuirea. Privegherea. Iată cu ce trebuie sa începem, pentru ca nimic, oricât de uşor ar fi, nu se poate face fara ajutorul lui Dumnezeu. Lumina care ne înconjoară trăieşte, astăzi, într-un mod mai agitat decât altădată. Dar cu cat intervin mai multe schimbări în lume, cu atât este mai greu sa ne păstrăm o conştiinţă creştineasca. Suntem atacaţi de pretutindeni, de tot felul de idei care tulbura cursul vieţii noastre. 

In timpul furtunilor epocii contemporane, trebuie sa fim mereu vigilenţi. Este primul lucru pe care vi-l cer: ascultaţi cuvântul Sfintei Evanghelii, privegheaţi şi încetaţi de a mai fi copii. Sa păstrăm aceasta trezvie, care menţine trupul într-o tensiune permanenta. Datorita acestei tensiuni, chiar dormind putem pastra în minte scopul vieţii noastre.

    Rugăciunea poate sa pătrundă pana în ceea ce psihologii numesc subconştient. Un adevărat ascet se cercetează pe sine mereu, chiar şi în somn. Daca mintea sa este invadata de gânduri urate, el se scoală şi se roagă. Astfel, putin cate putin, conştiinţă va lumina tot ceea ce facem zilnic. Nu lăsaţi ca lucrurile acestei lumi sa va împrăştie mintea. Concentraţivă toată atenţia, dedicaţi-vă toată puterea unei vieţi care sa corespunda duhului poruncilor Evangheliei. Sa ne păzim mintea cu privire la placerile lumii exterioare. Fara asceza, niciodată mintea noastră nu poate sa rămână permanent în Dumnezeu. Din aceasta viaţă trebuie sa învăţăm sa rămânem în Dumnezeu, ca sufletul nostru după moarte. 

Cat despre vise, nu pot sa spun mai multe decât Sfântul Ioan Scărarul. Sfatul cel mai bun, după Sfinţii Părinţi, este sa nu credem în vise. Pentru a ne face sa credem în ele, vrăjmaşul poate, într-adevăr, sa dea naştere unor vise care se împlinesc în realitate. Deci, trebuie sa fim foarte atenţi. Este suficient ca o singura data sa credem şi ne primejduim sa cădem în înşelare, însoţită de toate urmările sale. Avem cuvântul lui Hristos şi al Sfinţilor Apostoli; el ne este de ajuns. Este foarte important sa nu căutăm niciodată sa obţinem semne concrete care sa releve bunăvoinţa divina, ca, de exemplu, darul de a face minuni. 

       A-L trai pe Hristos prin şi prin sine, într-un fel aparte de ceilalţi, înseamnă sa încerci experienta insuficientei fiinţei umane pentru viaţa creştină. In schimb, când doua, trei, patru sau chiar mai multe persoane se unesc în acelaşi scop, puterea, fiecăruia ete multiplicata la infinit. Sfânta Scriptura spune: Vai de cel ce este singur. In schimb, în doi, rămânem de neclintit. Important, într-o comunitate, este ca toţi sa avem aceeaşi viziune, pentru a ne lucra în acelaşi scop propria mântuire, a semenilor noştri şi a tuturor celor care vin la noi să-l ajutam. Absolvirea unei facultăţi de teologie nu este suficienta pentru mântuire. 

Citiţi mai ales pe Sfinţii Părinţi. Acolo veţi afla adevărata teologie, lucrarea mintii şi a inimii, când este vorba de Dumnezeu. Rugăciunea curata a inimii nu este dăruită celor care studiază mult. In acest sens, calea cunoaşterii aprofundate a teologiei nu este deloc eficace şi poate, doar rareori, sa conducă la rugăciunea curata. Rugăciunea curata a inimii nu este dăruită celor care studiază mult. In acest sens, calea cunoaşterii aprofundate a teologiei nu este deloc eficace şi poate, doar rareori, sa conducă la rugăciunea curata.

 Teologia este starea duhului apărută datorita acţiunii harului dumnezeiesc. In aceasta consta diferenţa dintre teologie şi filosofie, dintre adevărata teologie şi teologia intelectuala. Daca un asemenea har va atinge inima, nu va va mai părăsi pe pământ. Este inepuizabil, caci în el se afla începutul vieţii veşnice. Chiar daca trupul vostru se descompune, acest har va trai în voi cu putere. Dumnezeu poate sa atingă sufletul omului şi să-l dăruiască cu uşurinţă cunoaşterea de sine. Este o mare diferenţă intre aceasta cunoaştere şi aceea care se dobândeşte în şcolile teologice. Poate deveni foarte dăunătoare sufletului studierea teologiei fara a avea o experienta de viaţă trăită în duhul lui Hristos. Se risca într-adevăr sa se studieze teologia ca o filosofie sau poezie, mai ales în formele ei apofatice. Se risca sa se adopte o atitudine falsa, sa se creadă superior şi aceasta este suficient pentru a fi pierdut. O cu totul alta cale trebuie sa căutăm pentru a trai în Hristos.

 Cunoaşterea teologica învăţată în scoli şi care a devenit o specialitate intelectuala accesibila tuturor, nu duce la cunoaşterea lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu vine din viaţă în Hristos, care se naşte în adâncurile inimii. Putem fi înşelaţi daca apreciem ca ceea ce aduce cunaosterea teologica este mai mult decât sfinţenia vieţii. Poţi sa fii mare savant, sa ai diplome academice şi sa ramai cu totul indiferent fata de mântuire. 

Când trăieşti o viaţă sfântă şi fara de păcat, cunoaşterea intelectuala poate sa dea roade duhovniceşti minunate. In schimb, o cunoaştere fara iubire nu poate sa mântuiască pe nimeni.

Parintele Sofronie Saharov

Lumea arde!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Înțelegeți? Sunt multe ispite.

Aşa un incendiu a provocat diavolul!

Vin ani grei. Vom avea mari încercări.
"Să tratăm asta cu seriozitate, să trăim duhovnicește. Răutatea oamenilor a întrecut orice limită. Fiecare caută să-l înşele pe celălalt şi dacă reușește, o consideră o mare realizare. Acum păcatul a devenit modă, iar nedreptatea este considerată istețime. Omul care acționează mânat doar de interesul lui este un om de nimic.

Lumea arde! Înțelegeți? Sunt multe ispite. Aşa un incendiu a provocat diavolul! Pentru că acum nu avem ca duşman pe Ali Paşa sau pe Hitler, ci pe diavolul. De aceea vom avea răsplată cerească. Dar dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră!"

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul)

Rugăciune pentru primirea Darului blândetii si al smereniei întru slujirea aproapelui a Sfântului Ioan de Kronstadt

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



O, Blândule si Smeritule cu inima Făcător , Dătător de viată , Răscumpărător , Hrănitor si Păzitor al nostru , Doamne Iisuse !

 
Învată-ne pe noi dragostea , blândetea si smerenia prin Duhul Tău Cel Sfânt si ne întăreste pe noi întru aceste virtuti Bineplăcute Tie .

 
Însă să nu se trufească inima noastră din pricina Darurilor Tale bogate si să nu ne închipuim că noi hrănim , îndestulăm sau tinem pe cineva .

 
Tu - Hrănitorul cel de obste al tuturor - îi hrănesti , îi îndestulezi si îi păzesti pe ei . Toti îsi dobândesc bănăstarea si se odihnesc sub Aripile Bunătătii Tale , ale Mărinimiei Tale si-ale Iubirii Tale de oameni - si nu sub ale noastre , căci noi însine avem nevoie să ne ascundem sub umbra aripilor Tale în fiece clipă a vietii noastre . Ochii nostri sunt îndreptati către Tine , Dumnezeul nostru , precum sunt ochii slugilor la mâinile stăpânului , sau ochii slujnicei spre mâna stăpânei sale , până când ne vei umple de Darurile Mărinimiei Tale . Amin !

(Staretul Gheorghe Zăvorâtul din Zadonsk, Îndreptar pentru spovedanie, editura Sophia, 2013, pp. 63-64)

Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Ioan de Kronstadt

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Doamne , Tu ai venit să ne mântuiesti prin Credința cea întru Tine si cred Tie că esti Mântuitorul meu - mântuieste-mă !
Tu ai veni să înnoiesti firea mea cea stricată prin păcat preînnoieste-mă pe mine cel ce m-am făcut pe mine însumi stricăcios prin patimi si pofte păcătoase , înnoieste-mă sufleteste si trupeste ca să fiu curat la inimă si voinic la trup spre Slava Numelui Tău .
Tu ai venit să ne izbăvești de robia vrăjmasului - Izbăvește-mă , dar , de robia vrăjmasului celui preamânios , necurat , spurcat si scârbos care mă luptă întru mădularele mele si mă apleacă spre pământ , cu sila târându-mă către păcat .
Tu ai venit să ne Luminezi - Luminează inima mea întunecată de patimi .
Tu ai venit să le aduni pe cele risipite - adună gândurile mele , pe care mi le-a risipit vrăjmasul.
Tu ai venit să ne întăresti întru neputința noastră si Apostolul Tău a zis : „foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele , pentru ca să locuiască întru mine Puterea lui Hristos” (2 Corinteni 12,9) .
Eu sunt cel neputincios până în sfârsit si nu-mi este cu putință a face nimic bun fără Tine .
Nu pot fără Tine nici să gândesc , nici să simt binele , nici să doresc binele , nici să-l grăiesc si nici să-l plinesc .
Sunt cu desăvârșire neputincios de a face orice lucru bun fără Tine - dă-mi , dar , Harul , dă-mi Lumina si Puterea de a gândi si a simți binele , de a-l săvâri cu lesnire , precum si de a grăi si a face ceea ce-Ți este Bineplăcut Ție .
Asa , toată viața mea Ți-o dau Ție , lui Hristos Dumnezeu , Mântuitorului meu , Preînnoitorului meu .
Curățește-mă , sfinteste-mă si mă mântuieste .
Ajută-mă , căci fără de Tine apropiată si grabnică este pieirea mea în fiece clipă .
Amin +

RUGĂCIUNE către Sfîntul Mare Mucenic Teodor Tiron - 17 februarie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, prea sfinte Mare Mucenice Teodore Tirone, auzi rugăciunea noastră, a credincioşilor, celor ce te preamărim, şi întru smerenie o aducem către tine din tot sufletul. Cel, ce din tinereţe ai arătat credinţă înflăcărată în Hristos Domnul, şi pentru dînsa viaţa ţi-ai pus, dăruieşte celor ce ne rugăm ţie puteri sufleteşti, ca să păstrăm şi noi în toate zilele vieţii noastre curăţenia credinţei adevărate.

 
Cel ce în cuptorul cel cu foc mărturisirea credinţei ai pecetluit-o cu mucenicia ta, fii nouă pildă în rîvna propovăduirii Adevărului Lui Hristos. Cel ce ai îngrădit pe cei drepţi de păcatul păgînătăţii şi al lepădării de Dumnezeu, păzeşte-ne şi pe noi curaţi de cursele ereticeşti şi de năvălirea diavolească.

O, prea sfinte Mare Mucenice Teodore Tirone, cu mijlocirea ta în faţa Prestolului celui Preaînalt, roagă-l pe Domnul Dumnezeul nostru să ne învrednicească pe noi a trece vămile vrăjmaşului celui cumplit, ca împreună să proslăvim întru împărăţia Cerului pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

SFÂNTUL MUCENIC PROCOPIE !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

....de Eliana Popa...

Astăzi vreau să glăsuiesc despre-un mare mucenic

Și să-i spun prin vers povestea de când s-a născut.. de mic,

Până-n ultima lui clipă...când se stinse-n chip frumos

Pentru dreapta lui credință, pentru Domnul său, Hristos!

Tatăl lui, slăvit bărbat din neam bun de senator,

Era botezat creștin cu numele Hristofor.

Însă mama lui trăia în credința păgânească

Și mergea ades la Templu idolilor să jertfească.

Soțului creștin, acestea, mult îi umbreau bucuria

Până-n ziua-n care ea, l-a născut pe Neania!

Dar nu apucă să-și vadă feciorașul său cum crește

Căci Hristofor la scurt timp a murit mucenicește!

Teodosia, soția, l-a crescut ca în povești

Dar păgân...jertfind la idoli și cu științe elinești.

Și-ajungând la acea vârstă de bărbat desăvârșit

Mama lui privindu-și fiul un gând mare i-a-ncoltit,

Să-l trimită ca ostaș în armata-mpărătească,

Să slujească cu braț tare între lifta păgânească!

Iar pe-atunci era-mpărat al Imperiului Roman,

Stăpânind cu mâna tare crudul Dioclețian

L-a plăcut pe Neania și l-a luat în oastea lui

Era îndrăgit la curte și viteaz cum altul nu-i.

Iar văzându-i istețimea îi croi în gând destin

Să-l trimită cu o oaste în Egiptul cel creștin!

Așa a făcut tiranul, l-a chemat pe Neania

Și i-a poruncit de-ndată să plece-n Alexandria.

Iar acolo să ucidă și apoi să jefuiască

Toți creștinii ce nu vor, idolilor să jerfească!

A pornit cu oastea-ndată, cum a poruncit tiranul

Dar o arșiță cumplită parcă le topea elanul.

Și au hotărât atunci, noaptea să călătorească

Și doar ziua pe zăduf trupul să își odihnească!

După ce-au trecut cetatea Apamia Siriei

S-a cutremurat pământul și-a intră o spaimă-n ei!

Fulgerele brăzdau cerul luminând măreț tăria

Și o voce ca un tunet glăsui lui Neania :

,, - Unde mergi, tu, Neania? Și-mpotriva cui pornești?

Vii asupră-Mi? Vrei tu, lutul, pe Olar să Îl lovești?"

,, - Sunt trimis de împăratul ce pe mine m-a numit

Să ucid toți ucenicii Celui ce s-a răstignit!

Cine ești Tu, Doamne bun, care astfel îmi grăiești ?"

Întrebă Neania privind bolțile cerești!

Și văzu cum în văzduh se înalță maiestuoasă,

Străjuind pe cerul nopții, Cruce Sfântă luminoasă.

Iar un glas din ea rostește : ,, - Îți răspund! Si-Ți spun că Eu

Sunt Hristos cel Răstignit, sunt Fiul lui Dumnezeu!

Ia aminte, Neania ! Semnul ce îl vezi prea bine

Biruința-ți va aduce! Pacea Mea fie cu tine!"

Și gustând Cuvântul care îi grăi din veșnicie

A lui inimă curată se umplu de bucurie .

Și acest Cuvânt din ceruri ca un foc în el a ars

Și-a primit să Îl slujească precum Saul cel din Tars!

După toată întâmplarea s-a oprit într-o cetate

La un aurar vestit pentru lucruri minunate.

Și i-a poruncit să-i facă cu aleasă măiestrie

Sfânta Cruce ce-a văzut-o, ca la pieptul lui s-o ție!

Și cu teamă să nu afle împăratul cel hain,

Că a făurit din aur crucea, semnul cel creștin,

A lucrat la ea doar noaptea...însă rău s-a speriat

Când a doua zi pe Cruce doua chipuri s-au pictat!

Erau doi arhangheli mari : Mihail și Gavriil

Iar deasupra lor un nume : numele Emanoil"

L-a chemat pe Neania, să vadă și el minune

,, - Geaba-ncerc a șterge-acestea...mâna mea nu se supune!"

Și-a-nțeles, atunci, viteazul că nu este o-ntâmplare

Și-nlăuntrul Sfintei Cruci este o putere mare!

S-a-nchinat cu evlavie Dumnezeului Etern

Și-a ascuns la piept cu grijă Crucea cea cu sfântul semn!

Și de-atunci se hotărî pe creștini să-i ocrotească

Numai lifta cea păgână cu război s-o cucerească!

Așa a făcut viteazul, faima lui s-a dus departe

A trecut din gură-n gură, din cetate in cetate!

Și s-a-ntors la maica sa ce-l primi cu greu suspin

(Însă nimeni nu știa că el s-a făcut creștin!)

,, - Fiul meu viteaz , mă bucur! Zeii mult te-au ajutat

Tămâierea mea și ruga au primit și-au ascultat.

Căci nimic nu-ți stă-mpotrivă, te vor ajuta mereu

Și le vom aduce jertfă împreună, dragul meu!

,, - Cum să mă ajute zeii? Câtă viață e-ntr-un zeu ?

Ajutorul meu e Unul ...El e Viată, Dumnezeu!

Și pe noi ne-a tras la Viață...căci a pus suflare-n humă

Ne-a dat viață fără moarte și a pus Păstor la turmă.

L-a trimis pe Fiul Său, s-a-ntrupat din Cer Cuvântul

Și-a-mpăcat murind pe Cruce, cerurile cu Pământul!"

Teodosia-l asculta ...însă nu-i vine să creadă

Cum feciorul său viteaz nu mai e ca altădată:

,, - Fiule, ce spui acolo ? Bucuria toată-mi iei

Taci si uită ce-ai grăit! Taci! Nu-i mânia pe zei!"

Și intră viteazul nostru în capiștea idolească

Să-i arate maicii sale înșelarea ei drăcească!

,, - Hei, voi, dumnezei din aur! Spuneți voi m-ați ajutat? "

Și tăcere...dar viteazul mamei sale i-a strigat :

,, - Poate-ți vor răspunde ție! Mie nu vor să-mi vorbească "

Teodosia incepe către idoli să grăiasca :

,, - O, voi, zei, vorbiți și spuneți ...voi l-ați ajutat mereu

Pentru rugăciunea mea, l-ați păzit pe fiul meu?"

Și tăcerea-i mai adâncă, nici un semn nu vor a face

Teodosia mâhnita pleacă capu-n jos și tace!

Și cuprins de-o mare râvnă prinde crucea-n mâna dreaptă

Și viteazul cu mânie către idoli se îndreaptă

Îi lovește și-i dărâmă, praf și pulbere cad zeii

Teodosia-ngrozită își jelește dumnezeii!

Apoi pleacă furioasă, îndemnată de Viclean

Plină de necaz și lacrimi chiar la Dioclețian.

A topit în ea vrăjmașul toată dragostea maternă

Și i-a spus cum fiul său, pentru dragostea eternă

Către Dumnezeu din ceruri, către-Acela Răstignit,

S-a făcut creștin în taină...zeii toți s-au prăbușit!

Și-ncepând din acea ziuă împăratul furios

Îl dădu la chinuri grele pe plăcutul lui Hristos.

Al său trup gustă calvarul, carnea lui ce-n chin tresaltă

Cade smulsă de pe oase, sângele se strânge baltă..

Însă rabdă mucenicul, cum răbdat-au toți martirii

Toate chinurile-acestea mai presus de legea firii!

La porunca împărătească îi pun lanțuri la picioare

Și târându-l peste pietre îl aruncă-n închisoare!

Iar în miez de noapte, iată, o lumină orbitoare

Și o ceata îngerească coborând din slava mare!

Se cutremură cetatea, lanțurile se sfărâmă

Rănile sunt vindecate și durerea i se curmă!

Și privind uimit viteazul, la alaiul cel de sus

Vede-n slavă și lumină pe Stăpânul său Iisus.

Domnu-l boteză cu apă și grăi lui Neania

( Care nu putea a crede că-i vorbește Veșnicia):

,, - Procopie îți Voi zice, după sfântul Meu botez

Bucură-te! Și-Mi urmează! Pentru Viață te-am ales.

Roadă multă să-Mi aduci! Nu te teme, fi-va bine!

Îți voi întări voința și Voi fi mereu cu tine!"

Și-ncepând din acea clipă a simțit o bucurie

Și o râvnă pentru Domnul îl umplu pe Procopie!

Și-ntărit în duh și-n trup nu a mai simțit durere

Când din nou l-au dus la chinuri mai grozave și mai grele!

A-nceput din nou măcelul și văzându-i suferința

Multi s-au lepădat de idoli și mulți și-au schimbat credința.

Valuri, valuri îi urmează, se botează rând pe rând,

Cad martirii sfâșiați cu Iisus Hristos în gând!

Vin fecioarele și mame, crește ceata de martiri

Și din sângele ce curge cresc în ceruri trandafiri!

Teodosia plângându-și fapta ei nesocotită

A mărturisit pe Domnul și fu aspru pedepsită

Lângă fiul ei iubit, chinuită fără milă

Dar din dragostea de Domnul a murit și ea martiră!

Și văzând că-n orice chin viața nu pot să i-o stingă

Pe-mpărat și pe plebei îi cuprinse-o mare frică!

Și au hotârat de-ndată ( celui rău făcându-i placul)

Să-l coboare de pe lemn și apoi să-i taie capul!

Și-a murit Procopie, bucuros privind în sus

C-a văzut deschis tot cerul și în slavă pe Iisus!

Povestirea ce v-am spus-o, mai grozavă-i și mai lungă

Dar mai bine plec genunchiul la icoana lui spre rugă,

Sfinte mucenic, te rog, când voi fi și eu chemată

Și voi sta cu multă teamă la cumplita Judecată,

Să îmi fii mijlocitor și să-L rogi pe Domnul Sfânt

S-aibă milă și de mine și de toți de pe pământ !

( O părticică din sfintele sale moaște ( omoplatul) se afla la Mănăstirea Hurezi, aduse de Sf.Constantin Brâncoveanu, fiindcă avea mare evlavie la Sf.Procopie)

Din volumul de poezii:,, Ce-ai iubit în mine, Doamne? "

VALENTIN (ORTODOXUL) sau VALENTINE' S DAY...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



Bucuria mea, incepand cu anul 1989, a aparut in tara noastra sarbatoarea Valentine's Day, "ziua indragostitilor" (sau ziua iubaretilor, cum ii mai spun unii), in care baietii daruiesc flori, cadouri si felicitari fetelor pe care le iubesc. Toate acestea se fac in onoarea lui Valentin catolicul. Cine a fost si cand a trait este imposibil de precizat. Aceasta sarbatoare este asociata in Italia cu lupercaliile romane.

 Lupercaliile erau sarbatori anuale in onoarea lui LUPERCUS, zeul fecunditatii. Sarbatoarea marca venirea primaverii in vechea Roma si cu aceasta ocazie se organiza un fel de loterie a dragostei, adica, se trageau la sorti nume de fete si de baieti, care deveneau cupluri. In Europa medievala, oamenii credeau ca ca 14 februarie este ziua in care pasarile isi aleg parteneri.

Iata ce ne spune Sfantul Parinte Arsenie Boca: "Am inceput sa importam "sarbatori", care constituie acordul dat de catre autoritatile civile, tinerilor de a se desfrana, fara a se teme de nimic. Ce altceva este Valentine's Day, decat un indemn la desfranare?".
                                                                                                                              

"Pe 16 februarie in calendarul crestin ortodox sunt praznuiti 12 Sfinti Mucenici, care s-au invrednicit nu numai de darul proorocesc si apostolesc, dar si de a intra in ceata celor ce au patimit pentru Hristos, in Cezareea Palestinei. Ei au trait pe vremea imparatului Diocletian. Unul dintre acestia era Sfantul Valentin, diaconul Bisericii Eliei, care desi era batran, era ascutit la minte, fiindca stia pe de rost Biblia.

Sfantul Valentin dupa ce a suferit mult de la ighemonul Urban, a fost aruncat intr-o temnita, unde a stat doi ani. Pe data de 16 februarie a fost dus la judecata impreuna cu alti cinci, in fata tiranului Firmilian.

Acesta i-a intrebat de unde sunt. Ei au raspuns: Ierusalimul cel de sus este patria noastra! Paganul Firmilian n-a priceput nimic, fiindca timp de 200 de ani Ierusalimul s-a numit Elia (dupa numele imparatului Elie Adrian). Firmilian a crezut ca Sfintii si-au zidit undeva acea cetate si vor sa se impotriveasca romanilor.

Toti cei cinci au fost taiati cu sabia. Apoi Sfantul Valentin, pentru ca nu a vrut sa se lepede de credinta in Iisus Hristos, a fost si el taiat cu sabia. Trupurile mucenicilor au fost aruncate in afara cetatii si au zacut acolo 4 zile. Vazand paganii ca nu se ating de ele nici cainii, nici pasarile, nici fiarele, le-au luat si le-au ingropat".

Preot Ioan .

DOAMNE MILUIEȘTE!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

 ...

de Preot Sorin Croitoru

Când spatele mi se-ncovoaie
Căci crucea vieții mă strivește
Și la un pas de deznădejde,
Îmi vine să mă dau bătut,
Îngenuncheat strig către Tine
Din suflet: "Doamne miluiește!"
Și simt atunci că-mi dai puterea
De-a o lua de la-nceput..

Îmi amintesc că Tu, Iisuse,
Nu ai cedat în suferință,
Ci pentru-a noastră mântuire
Atâtea rele ai răbdat
Și-atunci cu harul Tău cel tainic
Mă simt puternic în voință
Și îmi așez mai bine crucea
Pe umărul însângerat.

Când roata vieții se învârte,
Iar fericirea îmi zâmbește
Și îmbătat de-a ei licoare
Alunec prin păcat spre iad,
Mă prăbușesc și strig spre Tine
Din suflet: "Doamne miluiește,
Ridică-mă din stricăciune
Și nu mă mai lăsa să cad!"

Atunci lumina Învierii
Deodată-n mine se coboară
Și Tu apari ca un puternic
În iadul meu interior
Și mă dezlegi din lanțul morții,
Iisuse, pentru-a câta oară,
Și-mi dai în inimă căință
Și faci din ochii mei izvor..

Când văd în jurul meu durere
Și sufletul mi se mâhnește,
Știindu-i triști și plini de lacrimi
Pe cei pe care îi iubesc,
Îngenunchez cu umilință
Și iar strig: "Doamne miluiește,
Ajută-i, Doamne, și pe dânșii,
Căci tare rău se chinuiesc!.."

Și-i urmăresc pe cei pe care
Eu i-am purtat în rugăciune ,
Mă uit la ei așa, în taină,
Să văd de greul a trecut
Și deseori mi se întâmplă
Să văd din nou câte-o minune,
Vreo rană care încă doare,
Dar nu așa cum a durut..

Atâta milă ai Tu, Doamne,
De omul care se smerește
Și-Ți cere plin de umilință,
Fiind convins că va primi..
Văzând credința lui curată,
Un simplu "Doamne miluiește!"
Îți este de ajuns, Iisuse:
Cu-adevărat vei milui!

Jurnalul Fericirii — Nicolae Steinhardt

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

„Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în mod special un mod de a trăi şi o soluţie, şi e reţeta de fericire.”

Spunea Nicolae Steinhardt, unul dintre cei mai importanţi intelectuali români ai secolului trecut. Născut pe 29 iulie 1912, Nicolae Steinhardt a fost critic literar, eseist, jurist, publicist și scriitor, originar din Pantelimon, județul Ilfov. De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după punerea sa în libertate în 1980.

“Mai ameţitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele. Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele, ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului. Elementara deşteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creştin care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită… Neştirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viaţă şi printre lucruri sau trecerea nepăsătoare sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci şi atent: a ştiut să vadă. Nenorocirea este că veacuri de-a rândul, şi acum mai mult ca oricând, până şi oamenii de bună credinţă (mai ales ei) văd în creştinism un fel de vag şi blând cretinism, bun pentru bigoţi, creduli şi fiinţe pierdute cu firea. În vreme ce creștinismul e clocot, e scandal, e „curată nebunie”, mai îndrăzneţ şi mai exigent decât orice teorie extremistă; e aventură, e hapenning, e cel mai formidabil hapenning. Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în mod special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţeta de fericire.
Hristos nu s-a urcat întâmplător pe cruce: curajul îndurării unor suferinţe cumplite a fost singura cale prin care a putut arăta că s-a făcut om cu adevărat, în intregime; prin care şi-a putut dovedi buna-credinţă. Nici inteligenţa, nici înţelepciunea, nici tămăduirlile, nici învăţătura, nici chiar bunătatea ori mila nu ar fi fost probe serioase: singur curajul în faţa durerii şi morţii îi stă la îndemână.
Uite, camaraderia e doar pentru oameni foarte, foarte cumsecade şi presupune un mare progres moral, e o subtilitate psihică şi etică, simpla ei existenţă dovedeşte un standard ideativ extrem de avansat, e posibilă numai între bărbaţi şi femei căliţi în morală.
Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice ţinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart… este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strică totul. Acum ştiu, am aflat şi eu…”

Jurnalul Fericirii — Nicolae Steinhardt

SFANTA IN TRAVESTI.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.ro/

                    Azi, cinstim pe Sfanta, Preacuvioasa Maria, care si-a schimbat numele in Marin.
"Aceasta cuvioasa schimband hainele femeiesti, s-a imbracat barbateste si in loc de Maria s-a numit pe sine Marin. Si intrand in manastire impreuna cu tatal ei cel dupa trup, care se numea Evghenie, s-a tuns monah, si slujea impreuna cu monahii cei mai tineri, fara sa se cunoasca nicidecum ca este femeie. Odata, gazduind la o casa de oameni, impreuna cu alti frati a fost parata ca a stricat fecioria fiicei gazduitorului.

 Ea, A PRIMIT CU BUCURIE CLEVETIREA ACEEA SI OCARA si a marturisit ca facuse pacatul, pe care de fapt nu-l facuse. Pentru aceea a fost izgonita din manastire si timp de trei ani s-a necajit, fericita, hranind pruncul acela pe care nu-l nascuse ea. Cand, mai tarziu, a fost primita din nou in manastire, avea cu sine si pruncul acela din desfranare, care era de parte barbateasca. Dar adevarul nu a intarziat sa se arate. Caci murind, s-a cunoscut ca era femeie. Iar fiica gazduitorului aceluia, care clevetise pe cuvioasa, a fost chinuita de un demon rau, si silita in cele din urma sa marturiseasca, cum ca a fost stricata de un ostas si de aceea staretul manastirii si calugarii care mai inainte numeau pe cuvioasa Maria, TICALOASA, atunci au numit-o FERICITA si de multa cinstire au invrednicit-o".

Sfanta preacuvioasa Maria, roaga-te lui Dumnezeu si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre si te rugam sa ne dai si noua putere sa rabdam asemenea tie, toate ocarile, jignirile, nedreptatile care vin asupra noastra, fiindca scris este:

 "CEL CARE VA RABDA PANA LA SFARSIT ACELA SE VA MANTUI" (Matei 10:22). 

                                                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                                                      Preot Ioan .

CÂTEVA CUVINTE DESPRE HARISMELE MAI DEOSEBITE ALE SFÂNTULUI CUVIOS PAISIE AGHIORITUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

 ...


{"Nu locul sfințește omul, ci omul sfințește locul!" - Chilia (Coliba) unde s-a nevoit unul dintre cei mai mari Sfinți ai secolului XX...}

1. HARISMA TĂMĂDUIRILOR
Cuviosul Paisie Aghioritul i-a vindecat pe mulți oameni care sufereau de boli incurabile: cancer, leucemie, paralizie, orbire, boli de inimă, a dezlegat sterpiciunea multor femei etc. Părintele Paisie Aghioritul îi vindeca uneori doar prin cuvintele: „Nu ai nimic, ești bine”, alteori îi însemna pe bolnavi cu Sfintele Moaște și îi ungea cu untdelemn de la candela Maicii Domnului în Semnul Sfintei Cruci, alteori se ruga îndelung pentru ei.

2. HARISMA SCOATERII ȘI A BIRURIİ DIAVOLILOR
Cuviosul Paisie Aghioritul a vindecat mulți demonizați, scoțând diavolii din ei, și s-a luptat adesea în coliba sa cu diavolii în persoana, biruindu-i cu desăvârșire.

3. HARISMA ÎNAINTE-VEDERİİ(a prorociei).
Cuviosul Paisie Aghioritul a spus multor oameni lucruri care urmau să li se întâmple în viitor și a profețit evoluții viitoare în istoria Greciei.

4. HARISMA STRĂVEDERİİ(era „văzător cu duhul”).
Cuviosul Paisie Aghioritul uneori, cu Harul lui Dumnezeu, cunoștea cine erau oamenii care veneau la el să-l viziteze, cum îi cheamă pe fiecare, dispoziția lor, starea lor duhovnicească, locul de obârșie, trecutul lor, ce gândeau, ce serviciu aveau, ce probleme îi preocupau, înainte ca aceștia să îi spună vreo ceva; de asemenea, smeritul monah Paisie Aghioritul cunoștea inima fiecărui om mult mai adânc și mult mai curat decât cunoștea omul despre sine însuși.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul avea propriul său „televizor duhovnicesc” și vedea chiar și o persoană care era departe de el: ce face, ce gândește și cum se simte.
Cunoștea de asemenea ce scrie într-o scrisoare pe care i-o trimiteau și dădea răspunsul fără să o citească, precum cunoștea și ce conține un pachet fără să-l deschidă.

5. HARISMA DISCERNĂMÂNTULUI
Cuviosul Paisie Aghioritul cunoștea în fiecare situație care era voia lui Dumnezeu, precum și dacă trebuia să o arate sau nu; cunoștea care era soluția cea mai bună și mai corectă în fiecare situație, chiar și pentru subiecte științifice, cu toate că nu terminase decât primele patru clase primare.

6. HARISMA MÂNGÂIERİİ
Așa cum soarele alungă ceața și încălzește, tot astfel și Cuviosul Paisie Aghioritul, prin harisma mângâierii, alunga mâhnirea și mângâia pe orice suflet chinuit care se apropia de el. Mulți veneau la Părintele Paisie mâhniți și plecau ușurați sufletește. Chiar și numai dacă îl vedea cineva, primea putere și bucurie.
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul lua toată durerea și mâhnirea oamenilor și punea în loc bucurie și mângâiere. Mergeau la smeritul Părinte Paisie Aghioritul mulți monahi chinuiți de gânduri și ispite, dar după o scurtă discuție cu el se simțeau ușurați, parcă le-ar fi crescut aripi și plecau „zburând”. Schimbarea tuturor celor care mergeau la Părintele Paisie Aghioritul era atât de vădită, încât toți observau lucrul acesta și îi întrebau: „Nu cumva ai mers la Părintele Paisie?”.

7. HARISMA DEOSEBIRI DUHURILOR
Cuviosul Paisie Aghioritul cunoștea cu exactitate dacă un gând sau o întâmplare duhovnicească era de la Dumnezeu sau de la cel viclean (adică de la necuratul, diavolul), care caută să înșele și să îndemne la rău.

8. HARISMA CUVÂNTULUI ȘI A TEOLOGIEI – cea mai înaltă dintre toate harismele Duhului Sfânt.
Cuvântul Cuviosului Paisie Aghioritul era simplu, ca acela al pescarilor-Apostoli, practic, viu, expresiv, atrăgător, blând, dulce și cădea ca o rouă peste sufletele însetate. Vorbea adeseori în pilde, dădea exemple din natură și viață. Exprimarea sa era limpede, poetică și plină de apoftegme. Putea vorbi liber toată ziua fără să se pregătească, dar cu toate acestea ascultătorii nu-și puteau dezlipi privirile de la el.
Cuvântul său mergea direct la sufletele oamenilor. Sunt uimitoare cunoștințele sale din toate domeniile, înțelepciunea sa și memoria sa nemaiîntâlnită. Povățuia duhovnicește monahi și mănăstiri, rezolva problemele mirenilor căsătoriți și necăsătoriți, se întreținea cu oameni de știință, care se minunau de cunoștințele și de agerimea sa.
Smeritul Părinte Paisie Aghioritul cobora sau urca la nivelul cultural și la starea duhovnicească a oamenilor, ținând cont de caracterul, meseria, obârșia și preocupările lor.
Din multele experiențe duhovnicești pe care le-a avut cu sfinții, cu îngerii, cu Maica Domnului, dar și cu vederi ale Luminii necreate, devenise un adevărat teolog și cunoștea în profunzime tainele lui Dumnezeu. Soluționa în câteva minute neclaritățile teologice adunate în ani de zile ale profesorilor universitari de la Facultatea de Teologie.

9. HARISMA DEPĂȘIRII LEGILOR FIRII
Înaintea Părintelui Paisie Aghioritul uneori stihiile naturii se plecau, dar și el însuși acționa, depășind și anulând legile naturale.
Uneori, Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul nu era udat de ploaie – deși în jurul său ploua, pe el nu îl atingea nici o picatură!…
Când Cuviosul Paisie Aghioritul vroia, se făcea nevăzut: deși se aflau oameni în jurul său, nu îl vedeau!…
De multe ori, Sfântul Părinte Paisie Aghioritul, în vremea rugăciunii, se ridica în văzduh și cu trupul; chiar și atunci când lucra sau mergea, a fost văzut că nu calcă pe pământ (era ridicat de la pământ cam la vreo 30 de centimetri).
Oriunde mergea, Cuviosul Paisie Aghioritul răspândea peste tot har dumnezeiesc, prin care îi ajuta pe oameni să depășească legile firii în diferite situații; printr-o simplă binecuvântare, îi umplea pe oameni de har și îi făcea să simtă prezența lui Dumnezeu.
Mai mult decât atât, chiar prin simpla sa prezență, smeritul monah Paisie Aghioritul îi adăpa pe oameni cu bucurie, pace și siguranță dumnezeiască.
Deși era un om firav (datorită vieții sale ascetice), Părintele Paisie Aghioritul, după ce își făcea Semnul Sfintei Cruci și se ruga puțin, ridica doar cu mâinile sale chiar și stâncile peste măsură de grele, stânci care nu au putut fi ridicate de mai mulți oameni!…
Părintele Paisie Aghioritul nu era „prins” în fotografii sau pe casete audio; datorită smereniei sale, Cuviosul Paisie evita să fie fotografiat, filmat sau înregistrat; ceda doar în fața oamenilor sensibili și smeriți, ca să nu fie răniți de refuzul său – din dragoste își jertfea chiar și smerenia. Mulți oameni l-au fotografiat în ascuns, dar fotografiile ieșeau complet negre, ca și cum obiectivul ar fi fost acoperit cu capacul de protecție, alteori se „ardea” filmul sau se bloca aparatul, sau fotografia ieșea foarte clar, dar Cuviosul Paisie Aghioritul nu apărea în poză.
Atunci când unii îl înregistrau pe Părintele Paisie Aghioritul în ascuns, uneori caseta nu mergea deloc, sau se derula complet si nu înregistra nimic, sau se înregistrau toate celelalte sunete (discuții ale altor persoane care erau de față, ciripitul păsărilor, alte zgomote), dar vocea Părintelui Paisie lipsea; alteori, casetofoanele înregistrau numai înainte și după discuția cu Părintele Paisie.
În toate situațiile în care oamenii încercau să-l înregistreze pe ascuns, deși îi rugase la început să închidă aparatele, Cuviosul Paisie Aghioritul știa că este înregistrat, și uneori le spunea: „Chiar dacă nu le veți închide, nu vor înregistra”, lucru care se și întâmpla.

10. HARISMA ANULĂRII DISTANȚELOR
Uneori, Cuviosul Paisie Aghioritul se deplasa cu trupul său material – într-o fracțiune de secundă – din Sfântul Munte Athos la Tesalonic, sau în Epir sau în Macedonia. De nenumărate ori, Părintele Paisie Aghioritul a salvat de la moarte diferite persoane care se aflau la mii de kilometri distanță față de el.
Deși nu pleca de la Coliba sa din Sfântul Munte Athos, Cuviosul Paisie Aghioritul se deplasa adeseori foarte departe, pentru a ajuta pe cineva care se primejduia sau pentru un alt oarecare motiv. În timp ce se ruga în chilia sa, de multe ori Duhul Sfânt îl ducea pe Părintele Paisie în spitale, în casele oamenilor îndurerați, la oamenii care erau gata să se sinucidă.
În unele cazuri, Cuviosul Paisie Aghioritul se arăta și oamenii îl vedeau și îl auzeau (în vis sau aievea). Alteori, urmărea, fără să fie văzut, ce se întâmpla unei oarecare persoane, unei familii sau într-o mănăstire.

(Sursa: Sfântul Munte Athos) (Cf. https://doxologia.ro/.../harismele-sfantului-cuvios...).

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL SERAFIM

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


O, preasfinte Cuvioase și de Dumnezeu purtătorule Părinte Serafim, caută din slava ta cea de sus către noi cei smeriți și neputincioși, împovărați cu multe păcate, care cerem de la tine ajutor și mângâiere. Apropie-te de noi cu inima ta cea plină de bunătate și ajută-ne ca să păzim fără de prihană poruncile Domnului, să ținem cu tărie credința ortodoxă, cu sârguință să-I aducem lui Dumnezeu pocăință pentru păcatele noastre în evlavie creștinească, cu harul bine să sporim și să fim vrednici de ajutorul și mijlocirea ta pentru noi înaintea lui Dumnezeu. O, Sfinte al lui Dumnezeu, Serafime, auzi-ne pre noi, cei ce cu credință și cu dragoste ne rugăm ție și nu ne trece cu vederea pe noi, cei ce avem nevoie de ocrotirea ta.
Acum și în ceasul sfârșitului nostru ajută-ne și apără-ne cu rugăciunile tale de săgețile cele pline de răutate ale diavolului, ca să nu ne stăpânească puterea lui ci, cu ajutorul tău, să ne învrednicim a moșteni fericirea lăcașurilor Raiului. Căci în tine ne punem astăzi nădejdea, Părinte milostive, fii pentru noi cu adevărat călăuză spre mântuire și adună-ne la lumina cea neinserată a vieții veșnice prin mijlocirea ta cea bineplăcută, la Tronul Sfintei Treimi, ca să slăvim și să cântăm împreună cu toți Sfinții Numele cel vrednic de închinare, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Sf. Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

 ...

Acesta a fost de neam din Armenia si se tragea din parinti crestini, fiind desavarsit in bunatate si foarte iubitor de invatatura. Pentru credinta lui curata si intelepciunea sa, pentru dragostea lui infocata ce avea catre Dumnezeu si catre aproapele, pentru blandetea si evlavia sa, silit a fost sa fie hirotonit episcop in Sevastia Armeniei. Nu dupa multa vreme, insa, a fost mutat ca episcop in Veria, din Siria.
A vietuit din vremea lui Constantiu (350-361) imparatul, fiul marelui Constantin, pana la vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), in timpul luptelor celor mari ale Bisericii, impotriva uneltirilor ariene, in tot rasaritul crestin. Dar cu deosebire, Biserica din Antiohia era intr-o stare de plans. De la surghiunul Sfantului Eustatie (331), Antiohia nu avusese parte decat de episcopi arieni. Si acum, prin mutarea lui Eudoxie, tot arian si el, de la Antiohia la Constantinopol, arhiepiscopia Antiohiei ramasese fara pastor.
Pentru faima ce-si facuse, toti s-au invoit si au ales pe Sfantul Meletie. Si a fost inscaunat cu mare cinste, bucurandu-se de multa dragoste in poporul dreptcredincios. Lupta lui pentru intarirea credintei ortodoxe, impotriva arienilor, a aprins insa mania acestora impotriva Sfantului si, uneltind pe langa imparatul Constantiu, au izbutit, la numai o luna de la inscaunare, sa surghiuneasca pe episcop in Armenia, alegand, pe un arian, arhiepiscop, in locul lui.
Venind la imparatie Iulian Apostatul si episcopii ortodocsi intorcandu-se la locurile lor, a venit si Meletic la scaunul sau din Antiohia. El a gasit turma sa dezbinata, multi ortodocsi nevoind sa-l mai recunoasca pe pastor. Pe deasupra, tot acum, imparatul Iulian a inceput lupta contra crestinilor, pentru reinvierea paganismului. Si Meletie a fost surghiunit a doua oara.
Venind la imparatie dreptcredinciosul imparat Iovian (363-364), Sfantul Meletie s-a intors si a adunat un sinod cu episcopii sai, hotarand drumul pe care sa-l urmeze Biserica. Murind, dupa numai opt luni de domnie, Iovian, i-a urmat Valens, imparat arian, care, cautand sa-l atraga pe Sfantul Meletie de partea sa si neizbutind, l-a surghiunit a treia oara. Dar cand a fost sa-l scoata din cetate, Sfantul, in marea sa bunatate, a trebuit sa apere pe cei care-l surghiuneau, de mania poporului infuriat, care-si iubea peste masura pastorul.
Nu s-a intors decat in anul 378, sub domnia imparatului ortodox Gratian (375-383), cand, Sfantul s-a straduit sa intareasca dreapta oranduire ortodoxa, osandind, intr-un sinod din anul 379, toate invataturile gresite ale vremii sale. In zilele dreptcredinciosului imparat Teodosie cel Mare, Sfantul Meletie a luat parte, incununandu-si viata, si la cel de al doilea Sinod ecumenic, tinut in anul 381, la Constantinopol, conducand cu multa intelepciune lucrarile acestui Sinod.
Spre jalea tuturor care-l cunoscusera si pretuiau inalta lui intelepciune, el s-a mutat la Domnul, la adanci batraneti, in Constantinopol, chiar in timpul lucrarilor Sinodului, si a fost numarat cu Sfintii, pentru intreitele lui surghiuniri si pentru luptele si suferintele lui in slujba dreptei credinte. Pe acest fericit, dumnezeiescul Gura de Aur si Grigorie al Nyssei, l-au cinstit cu cuvinte de lauda. Murind in pamant strain, la Constantinopol, sfintele lui moaste au fost aduse la Antiohia si asezate in Biserica Sfantului Vavila.

FRĂŢIEI „SFÂNTUL IOAN” DESPRE FENOMENELE APOCALIPTICE DIN VREMEA NOASTRĂ

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

"V-aţi cam speriat. Aţi citit Apocalipsa lui Ioan, şi v-a cuprins frica. Vi se pare că acele culmi ale grozăviilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastră. Cineva v-a tâlcuit că toţi aceşti înfricoşători balauri şi fiare au venit deja în lume: şi balaurul roşu în chipul socialismului, şi fiara neagră cu zece coarne în chipul masoneriei, şi fiara cu două coarne în chipul ereziilor. Şi toţi aceşti monştri se războiesc împotriva Creştinismului! Chiar şi de-ar fi aşa, fraţilor. Chiar şi dacă în vremea noastră iadul şi-a ridicat toate oştirile împotriva lui Hristos, adevăratul creştin trebuie să privească fără teamă înainte, cu credinţă şi nădejde tare în Cel ce singur este Nebiruit. Nu le-a zis Domnul următorilor Săi atunci când erau doar o mână de oameni în mijlocul uriaşei împărăţii romane: nu te teme, turmă mică, că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăţia (Luca 12, 32)? Şi aceste cuvinte proroceşti s-au împlinit. Următorii lui Hristos au biruit împărăţia romană şi multe alte împărăţii de pe pământ, cucerind totodată cea mai însemnată împărăţie: împărăţia cerurilor.
Apocalipsa este o carte care, cred eu, are însemnătate prorocească pentru toate generaţiile creştine, până la sfârşitul vremurilor. Ca atare, fiecare generaţie a adaptat înţelesul acestei cărţi la epoca sa - fiindcă în fiecare epocă s-a ridicat împotriva credinţei în Hristos câte un balaur, înarmat cu toate armele pământeşti, cu toate armele luptei împotriva lui Dumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a şuierat, a scuipat otravă, dar în cele din urmă a plesnit şi s-a destrămat în cenuşă. Şi Atotputernicul Hristos a rămas totdeauna biruitor asupra fiecărui monstru apocaliptic care a apărut.
Aşa a fost de-a lungul tuturor veacurilor, şi aşa va fi şi în veacul cel de pe urmă, dinaintea Judecăţii lui Dumnezeu. Citiţi cu luare aminte ce spune vizionarul apocaliptic: cum toate fiarele, toţi şerpii şi toţi începătorii minciunii se vor ridica împotriva Mielului lui Dumnezeu, şi cum Mielul lui Dumnezeu îi va birui pe toţi. Aceştia vor face război cu Mielul, şi Mielul îi va birui pe ei, că este Domnul domnilor si Împăratul împăraţilor.
Ce vreţi mai mult decât această chezăşie a biruinţei lui Hristos? Fiindcă Hristos este înfăţişat aici ca Miel. În războaiele pământeşti pentru avere şi stăpânire nu s-a ştiut niciodatădinainte cine va birui, şi totuşi mulţi ostaşi se luptă de amândouă părţile cu vitejie şi cu nădejde - iar noi ducem luptă duhovnicească, căreia i s-a chezăşuit biruinţa dinainte de către însuşi Dumnezeu, şi i s-a prorocit, şi i s-a prevestit, şi i s-a întărit până în ziua de astăzi prin foarte multe biruinţe ale Nebiruitului Hristos asupra tuturor apostolilor minciunii şi organizaţiilor întunericului.
Să fie aceasta cea din urmă? Cine ştie! Fiindcă El a zis: ziua şi ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu. Să fie acesta cel din urmă război pentru Hristos şi împotriva lui Hristos? Măcar de-ar fi! Măcar de-ar fi cel din urmă: tocmai de aceea să ne bucurăm şi să ne veselim! Fiindcă deşi în acest ultim război lupta va fi cea mai crâncenă, şi cununile slavei vor fi cele mai strălucitoare. Cel din urmă război va însemna cea din urmă şi cea mai măreaţă biruinţă a Mielului. Care dintre creştini nu ar dori cu inima să fie părtaş tocmai acestei biruinţe a biruinţelor?
Nu vă temeţi, deci: biruinţa credinţei lui Hristos este chezăşuită mai neîndoielnic decât temeliile lumii. El, după a Sa voie, amână biruinţa cea de pe urmă - poate pentru ca s-o poată vedea, din cer şi de pe pământ, un cât mai mare număr de ochi omeneşti şi să se poată veseli de ea un cât mai mare număr de inimi."

(Ep. Nicolae Velimirovici, "Scrisori misionare")
sursa

Radu Nicolae

Sfantul Nectarie de la Optina

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




Sfantul Nectarie de la Optina despre CHIPUL BISERICII DE LA SFARSITUL LUMII

“În convorbirile sale, Staretul Nectarie nu o data a prevestit timpurile grele care aveau sa vina curând, pregatindu-si fiii duhovnicesti pentru încercarile viitoare. Cu mult timp înainte de revolutie, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea sa fie. Odata, Parintele Nectarie i-a destainuit lui Serghie Nilus ca cineva dintre calugari (nu el însusi) a avut un vis deosebit. Era ca si cum mergea spre Usile Împaratesti, iar acolo i se arata imaginea fiarei apocaliptice. Monstrul si-a schimbat de trei ori înfatisarea, ramânând însa aceeasi fiara.
Chiar dupa revolutie, Staretul Nectarie a povestit aceasta vedenie, pe care o avusese un monah cu mult timp înainte de razmerita. Sezând în pridvorul chiliei sale el a vazut deodata ca totul a disparut: si casele, si copacii si în locul lor, pâna la cer, siruri de sfinti; iar între rândul de sus si cer ramasese un spatiu foarte mic. Si monahului i s-a descoperit ca atunci când acest spatiu se va umple va veni sfârsitul lumii. „Iar spatiul era deja foarte mic”, a spus Staretul.
Devreme, înca din 1910, Nilus a consemnat alte cuvinte proorocesti ale Staretului despre ceea ce vazuse în vis.
„Acest vis a durat aproape toata noaptea, spunea Parintele Nectarie. Nu pot sa va relatez toate detaliile, caci ar dura prea mult. Iata esentialul: vad o câmpie imensa, unde are loc o batalie cumplita între nenumarate gloate de apostati si o mica oaste de crestini. Toti apostatii sunt foarte bine înarmati si duc lupta dupa toate regulile stiintei razboiului; crestinii sunt însa fara arme. Eu, cel putin, nu vad la ei nici o arma. Si deja se poate ghici, spre îngrozirea mea, deznodamântul acestei lupte inegale: survine momentul biruintei totale a gloatelor de apostati, deoarece dintre crestini nu a mai ramas aproape nimeni.
Îmbracati sarbatoreste, apostatii, împreuna cu sotiile si copiii lor triumfa si deja sarbatoresc victoria… Deodata, un grup neînsemnat de crestini, printre care sunt femei si copii, executa un atac neasteptat împotriva apostatilor si într-o clipa imensa câmpie de lupta se acopera de trupurile ostii atee si toata nenumarata adunatura este nimicita si, pe deasupra, spre uimirea mea, fara ajutorul vreunei arme. Si l-am întrebat atunci pe un ostas crestin, ce statea lânga mine:
– Cum ati putut înfrânge aceasta nenumarata oaste?
– Dumnezeu ne-a ajutat! a fost raspunsul.
– Dar cu ce? întreb eu. Doar nu ati avut nici un fel de arme.
– Cu ce s-a nimerit, a raspuns osteanul. Cu aceasta s-a sfârsit visul meu”, a încheiat Staretul.
Când un frate a fost certat de fata cu Parintele Nectarie pentru pasiunea sa de a aduna carti, acesta, spre tulburarea multora, l-a încurajat:
„Curând va fi o foamete de carti duhovnicesti, nu se vor putea procura carti duhovnicesti. Este bine ca el îsi face o biblioteca duhovniceasca, un tezaur duhovnicesc. Ea va fi foarte, foarte folositoare”.
Si mai departe a povestit despre vedenia catastrofei, descoperita vederii lui duhovnicesti:
„Timpurile grele vin chiar acum. În lume a sosit numarul sase si vine numarul sapte. Vine veacul tacerii. Vei tacea, vei tacea, spunea Staretul si lacrimile i se rostogoleau pe obraji… si iata, Măria Sa nu va mai fi el însusi, câte umilinte nu va îndura… Anul 1918 va fi si mai greu: Măria Sa şi toată familia vor fi ucişi. Da, acest împărat va fi mare mucenic“, confirma el.
Staretul s-a dus la el în chilie si vreun ceas si jumatate s-a rugat acolo. Dupa rugaciune a iesit concentrat, a luat de mâna pe fiul sau duhovnicesc si i-a zis:
„Eu stiu foarte multe despre tine, dar nu orice cunostinta îti va fi de folos. Va veni foamete, vei flamânzi... va veni timpul când si manastirea noastra va fi distrusa. Si atunci cred ca voi veni si eu în sat la voi. Atunci sa ma primiti, pentru dragostea lui Hristos. Sa nu ma refuzati. Nu voi avea unde sa ma duc”.
Nina D., prin anii ’20, l-a întrebat pe Staretul Nectarie:
– Se spune ca toate semnele celei de A Doua Veniri s-au împlinit…
– Nu, nu toate, – a raspuns Parintele. Desigur si cei ce au o vedere simpla observa ca multe se împlinesc, dar celor duhovnicesti li se descopera mai înainte. Biserica era un cerc imens în întreg orizontul, iar acum este un cerculet. Iar în ultimele zile înainte de venirea lui Hristos ea îsi va pastra acest chip: un singur episcop ortodox, un singur preot ortodox, un singur laic ortodox. Eu nu îti spun ca nu vor mai fi biserici, dar Ortodoxia se va pastra doar în acest chip. Tu ia aminte la aceste cuvinte, si întelege ca asa va fi în întreaga lume.
Si monahia Nectaria l-a întrebat pe Staret despre sfârsitul lumii. El a raspuns:
„De ce ma întrebati pe mine, cel cu minte marginita? – mergeti la monahii din Optina. Sunt oameni care se ocupa cu cercetarea semnelor sfârsitului lumii, dar nu se îngrijesc de sufletele lor.
Oamenii nu au nici un folos daca stiu timpul celei de A Doua Veniri. „Privegheati si va rugati” (Matei 26, 41), a spus Mântuitorul.Înseamna, deci, ca nu trebuie sa ghicim evenimentele. La timpul lor toate vor fi descoperite. Toate acestea vor fi, dar acestea sunt o mare taina.În zilele lui Noe, Dumnezeu, timp de o suta de ani, a spus ca va fi potopul, dar oamenii nu au crezut, nu s-au pocait, si dintr-o multime de oameni s-a gasit doar un singur drept cu familia lui.Asa va fi si la venirea Fiului Omului” (Matei 24, 37).
Multi, cunoscând darul proorocesc al Parintelui, îl întrebau: „Ce ne asteapta pe noi?” Staretul Nectarie raspundea:
„Sfântul Serafim a prevazut revolutia si schisma bisericeasca, dar spunea: Daca în Rusia se vor pastra doar câtiva credinciosi ortodocsi, Dumnezeu o va milui; iar noi avem astfel de drepti. Oamenii aveau presimtirea unor catastrofe sociale. Toate acestea se simt prin instinct, precum furnicile. Dar credinciosii nu au pricini sa se teama, caci pe ei îi ocroteste harul. În ultimele timpuri, credinciosilor li se vor întâmpla aceleasi lucruri care li s-au întâmplat Apostolilor înainte de Adormirea Maicii Domnului. Fiecare credincios, oriunde ar fi, va fi adus pe nori în Corabia-Biserica. Doar cei ce se vor afla în ea vor fi mântuiti“.
Si nu o data repeta:
„Tineti cu tarie Ortodoxia... Noi traim acum timpuri însemnate în Apocalipsa, cele despre care îngerul a strigat: „Vai de cei ce traiesc!” – înainte de venirea lacustelor. „Istoria ne arata ca Dumnezeu conduce popoarele si da lectii de morala întregii lumi”. Viata sociala se masoara cu anii, secolele, mileniile, dar principalul este: „A fost dimineata, a fost seara, ziua întâi” (Facerea 1, 5).
„Va veni ziua rugaciunilor – învata Staretul pe fiii sai duhovnicesti. În timp ce lucrezi, spune rugaciunea lui Iisus: mai întâi cu buzele, apoi cu mintea, apoi ea singura trece în inima“.
Si le dadea o rugaciune compusa de el însusi, pe care le poruncea sa o învete pe de rost:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Care vei veni sa judeci viii si mortii, miluieste-ne pe noi pacatosii, iarta caderile noastre în pacat din aceasta viata si ne acopera pe noi de fata antihristului în pustia tainica a mântuirii Tale”.
Si facea o observatie:
„Cele mai grele dureri ale noastre sunt asemenea întepaturilor insectelor, în comparatie cu durerile veacului ce va sa fie“.
Despre viitorul Rusiei prezicea ca peste ani de încercari ea se va trezi si nu va fi bogata materialiceste, dar va fi bogata cu duhul, si la Optina vor fi din nou sapte luminatori, sapte stâlpi. Cu putin timp înainte de revolutie, Staretul îi spunea lui Serghei Nilus:
„Atâta timp cât se mai mentine la Optina staretismul, fagaduintele lui se vor împlini. Când vor sigila „bordeiele” staretesti si vor pune lacate la usi, atunci te vei putea astepta la toate”. Si iata ca acele timpuri au venit…”

 
(Profetii si marturii crestine pentru vremea de acum, Ed. Biserica Ortodoxa, Alexandria, 2004)