"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui
Hristos ...
PECETEA APOSTOLIEI SFÂNTULUI APOSTOL PAVEL, CE MĂRTURISEŞTE DESĂVÂRŞIREA IUBIRII LUCRĂTOARE
Cu cheia gândului strălucit deschizând vistierilor Scripturilor, te-ai umplut de înţelepciune,
Şi vasul inimii l-ai umplut cu mierea dumnezeiască din a cuvintelor tainică adâncime,
La prăznuirea ta cinstită cetele Apostolilor te întâmpină cu florile laudelor,
Şi îngerii bătând măsura iubirii cu glasuri cristaline, mărtutisesc înălţimea faptelor.
Din cuvintele sale părinteşti Sfântul Pavel ţi-a ţesut haina iubirii
Şi cu aceasta împodobindu-te, te-ai întărit în mărturisirea Treimii,
Razele cuvintelor dumnezeieşti mângâind inima ta, ţi-au arătat adâncul înţelepciunii,
Şi în vasul gândului punând cuvintele cereşti, le-ai împărtăşit tuturor prin lucrarea propovăduirii.
Epistolele părintelui tău duhovnicesc au umplut inima ta de multă bucurie,
Căci cele înscrise de Duhul pe filele inimii Sfântului Pavel întăreau acea mărturie,
Şi inima Bisericii s-a adăpat din izvorul bucuriei contemplând cuvintele dumnezeieşti
Iar acum saltă ca o mireasă în hora luminată de prezenţa chipurilor îngereşti.
Cuvintele părintelui iubit ţi-au fost hrană de întărire în vremea suferinţei,
Şi sfaturile lui înţelepte au trezit în sufletul tău gândul umilinţei.
Izvorul rugăciunilor sale a răcorit focul necruţător al prigonirii,
Şi sub acoperământul binecuvântării sale ai primit cununa mărturisirii.
Cu ploaie de pietre ai fost omorât, tu, cel ce ai fost întărit de Piatra vieţii,
Şi loviturile parilor răbdând cu bărbăţie, prin ele ţi s-a deschis uşa morţii,
Veselindu-te, ai fost ridicat de cetele îngereşti spre tronul izvorâtor de slavă cerească,
Şi întâlnindu-l pe cel ce te-a sprijinit cu sfatul i-ai dat sărutarea dumnezeiască.
Fiind chemat la şcoala apostoliei te-ai arătat iscusit următor al cuvintelor părinteşti
Şi în corabia înţelepciunii gândul tău a călătorit departe de tulburările lumeşti.
Străbătând multe căi alături de Sfântul Pavel învăţat-ai meşteşugul apostoliei,
Şi cuvintele sale binecuvântate de Duhul au lucrat în inima ta darul veşniciei.
În temniţă ai fost aruncat pentru că ai mărturit sămâna Cuvântului aruncată în inimă,
Şi la Hristos ai adus turma cea înţelegătoare, făgăduindu-i preacurata cunună.
În mijlocul muţimii ai slobozit glasul mărturisitor al Adevărului,
Şi nevoinţa părintelui tău urmând, te-ai făcut vas de trebuinţă Stăpânului.
Cu pecetea episcopiei ai fost uns, ca să mângâi inimile întristate cu untdelemnul bucuriei,
La înălţimea faptei bune ridicându-te, te-ai făcut pod mântuitor al curăţiei.
Cetatea Efesului cu glas mulţumitor strigă către cel ce a încununat-o cu mărire,
Şi şoaptele recunoştinţei sale străbat veacurile, dând vrednică mărturisire.
Pe mine, cel întunecat la minte de norul patimilor, mă slobozeşte din tulburare,
Cu tămâia rugăciunii mă întâmpină şi scânteia gândului îmi va da luminare.
Rănile bolilor mele le vindecă cu mirul milostivirii dumnezeieşti,
Şi atacurile vrăjmaşului le risipeşte cu lumina rugăciunilor părinteşti.
Multe primejdii ai înfruntat călătorind în corabia mântuirii,
Dar lăsându-te în vântul Duhului ai călătorit cu nădejdea iubirii,
Comoara mântuitoare o ai aflat abia la limanul Cuvântului,
La linişte deplină adu gândurile mele cu puterea Stăpânului.
Păzit-ai cu străşnicie vistieriile dreptei credinţe cu sabia Cuvântului
Şi tăind pe toţi tâlharii patimilor, te-ai împodobit cu aripile gândului.
Odihnindu-te în palatul Duhului, ai urcat treptele înalte ale rugăciunii
Şi bine plinindu-ţi datoria, ai primit cununa mărturisitoare a jertfirii.
Spre lupta cea bună ai fost îndemnat de al tău părinte iscusit,
Care cu stăruinţă te-a rugat să păzeşti comoara în chip desăvârşit,
Toiagul cuvintelor sale dăruindu-ţi, ţi-a arătat cum să păstoreşti poporul,
Şi sfaturile sale părinteşti te-au călăuzit spre a păzi tot adevărul.
Cunoscând credinţa ta dumnezeiască, spre stăruinţă Apostolul te-a îndemnat,
Din izvorul Scripturii adăpându-te, roua Cuvântului ai împărtăşit poporului însetat,
Şi pe lângă Sfântul Evanghlist Ioan ucenicind, ai învăţat din cercare despre taina iubirii
Împodobindu-te cu vălul harului, te-ai arătat ca un înger propovăduitor al Luminii.
Cu al tău cuvânt drept ai înfruntat mânia celor ce slujeau idolilor,
De aceea, pentru adevăr ai fost ucis, însă ai primit sălăşluire în mijlocul îngerilor,
Adevărul cuvintelor tale l-ai întărit cu jertfa pentru mărturisire,
Şi cununa muceniciei ai dobândit şi dumnezeiasca veselie.
Ceată de slujitori dumnezeieşti ai lăsat în urma ta cu înţelepciune,
Care urmând paşii nevoinţelor mărturisirii tale au dobândit cereştile cunune.
Scaunul arhieriei tale l-ai împodobit cu darurile Cuvântului iubitor,
Care nu a încetat să reverse lumina înţelepciunii Sale peste poporul drept măritor.
Ca o făclie aprinsă de focul iubirii dumnezeieşti ai fost aşezat în scaunul arhieriei,
Şi împărtăşind tuturor lumina înţelepciunii, i-ai călăuzit pe toţi spre norii mărturiei.
Primejduindu-ţi viaţa pentru Evanghelia lui Hristos, ai urmat întru desăvârşită ascultare părintelui iubit,
Care te-a învăţat a nu te ruşina de tinereţea ta, ci a învăţa pe toţi cuvântul Adevărului în chip desăvârşit.
Apucând în mână sabia râvnei pentru credinţă, ai fost sfătuit să mustri pe cei călcători de lege,
Ca razele Adevărului să lumineze tuturor şi să ridice din groapa întunericului pe cei fărădelege.
Raze gândului mustrător arată sufletului meu nedesăvârşirea în credinţă,
Însă prin rugăciunile tale stropeşte inima mea cu roua de umilinţă.
Minte de bătrân agonisindu-ţi prin curgerile înţelepciunii Cuvântului,
Ai împletit înfăţătură folositoare sufletelor ce căutau odihna Duhului.
Pe mine, cel umbrit de patimi multe, mă luminează cu strălucirea rugăciunii tale,
Ca trezindu-mă din somnul păcatului, să încep a merge pe mântuitoarea cale.
În candela sufletului meu pune untdelemnul rugăciunii şi o aprinde cu focul Duhului,
Ca să ardă neîncetat, nestinsă de vântul ispitelor, ca o mărturie a iubirii Cuvântului.
Punând pecetea binecuvântării peste cuvintele dumnezeieşti din cartea inimii,
Gândul meu îl îndreptează la marea pocăinţei ale cărei valuri şoptesc cântul umilirii.
Biserica lui Hristos o întăreşte şi acum cu pietrele rugăciunii,
Şi temelia dreptei credinţe ne aşează spre dobândirea mântuirii,
Cu glasul mărturisirii tale înfricoşează ereziile cele stricătoare,
Şi gândul nostru îl călăuzeşte spre taina credinţei drept măritoare.
Cu laude încununând chip vieţuirii tale desăvârşite, ne urcăm gândul la cer,
Şi moartea ta mucenicească cinstind, te cinstim ca pe un adevărat mărturisitor,
Primind nevrednicele noastre cuvinte, din rugăciunile tale ne împleteşte cunună,
Ca întru răbdare să urmăm pilda vieţii tale, ce împărtăşeşte dumnezeiasca lumină.
Bucură-te, chimval al Cuvântului ce glăsuieşte mărturia Duhului,
Preaiubitul fiu duhovnicesc al celui ce a mărturisit cu puterea tunetului,
Toiagul binecuvântat ce a îndrumat Efesul pe cărarea mântuirii,
Cetate a mărturisirii în care a strălucit darurile înalte ale Treimii,
Glas îndemnător al pocăinţei ce trezeşte inima poporului spre lucrare,
Chip al păstorului vrednic, umbrit de a Cuvântului luminare,
Stea ce străluceşte în ceata apostolilor cu razele înţelepciunii,
Gând dumnezeiesc răsărit din adâncul pământului inimii,
Podoaba cea luminată a apostolilor lui Hristos,
Veselia adierii Duhului la limanul cel luminos,
Poartă a mărturisitorilor înaltelor taine cereşti,
Lăcaş luminat de slava binecuvântării dumnezeieşti,
Canonul episcopilor urmând hotarele sfaturilor părinteşti,
Vas al Luminii plin de roua cuvintelor dumnezeieşti,
Vedere duhovnicească dincolo de hotarele văzute,
Rază a înţelepciunii strălucită de gânduri smerite,
Păstrătorul cheilor inimilor dăruite de Împăratul milostiv şi iubitor,
Cămară în care răsună cuvântul povăţuirii în chip lucrător,
Acoperământul arhieresc al apostolilor ce urmează calea cea dreaptă,
Port al rugăciunii în care se odihneşte a Bisericii corabie luminată.
