ÎN CRINII ALBI...

În crinii albi îţi văd neprihanirea,
Marie, Maică a Fiului de Sus.
În lacrima tăcută văd iubirea
Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea
De Maică sfântă-a Domnului Iisus.

Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată,
Iar inima-ţi tresaltă de uimire...
Un înger ţi se-nchină de îndată,
Tu tremuri tot ca trestia înaltă,
Şi-n piept se-adună valuri de iubire.

Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul,
Te farmecă prezenţa îngerească.
De dincolo de nori tu vezi seninul
Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul
Să laşi sfios ca Fiul să se nască.

Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă
Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii!
...Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă
Şi inima şi dorul nu te lasă
Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii...

Şi te supui cu-atâta frumuseţe
Dorind a lumii dulce mântuire.
Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe
Şi să-I şoptească sfintele poveţe
Celui venit de Sus doar din iubire.

Dorim şi noi s-avem neprihănirea
De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri.
Mereu la El să ne-aţintim privirea,
Să învăţăm ce dulce e jetfirea
Când cu Hristos trăim curat de-a pururi.

Bogat sau Sărac?

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani.
La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:
“- Tata, a fost o experienta foarte buna.
Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg,
Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna,
Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga.”
Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie:
“- Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem!”

Concluzie:
Cand masuram ceea ce avem, rezultatul este perceptia noastra despre viata.
Daca avem dragoste, prieteni, sanatate, simtul umorului si gandire pozitiva, avem totul in viata.
Gandeste-te un moment si decide:
ESTI BOGAT SAU SARAC? 

. Ceasul mântuirii

Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăia odată, un călugăr bătrân, căruia I se dusese vestea pentru înţelepciunea sa. Într-o dimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat:
- Sfinţia ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne pară
rău de toate păcatele ce le-am săvârşit de-a lungul vieţii. Dar, părinte, cât trebuie

noi să ne căim?
- Fiule, este de ajuns dacă te căleşti o singură clipă, înaintea morţii.
- Atât de puţin, părinte?
- Da, fiul meu!
- Dar, de unde să ştiu eu când se apropie ceasul acela?
- Moartea poate veni oricând, aşa că aşteapt-o pregătit, m orice moment să
te poată găsi cu smerenie şi căinţă în suflet.

Dumnezeu este bun şi iertător. Cine regretă din suflet pentru greşelile sale şi caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viaţă frumoasă şi de liniştea sufletului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viaţa veşnică.
"Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta noi
oriunde şi oricând." (Fericitul Augustin)


Nemurirea sufletului

Într-o şcoală, la ora de religie, profesorul le vorbea elevilor despre nemurirea sufletului. Văzând chipurile nedumerite ale micuţilor, domnul profesor scoase un ceas mare de masă şi îl arătă tuturor:
- Vedeţi cum merge acest ceas? Ca şi un om care trăieşte, tot astfel ceasul
ticăie şi rotiţele lui se învârt.
După aceea, a pus ceasul pe catedră, i-a demontat cu grijă carcasa de metal
şi a scos mecanismul plin de rotiţe mici, ce continuau să se învârtă.
- Vedeţi, chiar dacă am scos motoraşul din carcasă, el continuă să meargă.
Tot aşa şi sufletul, când părăseşte trupul, după moarte, continuă să trăiască. Sufletul este nemuritor şi, de aceea, trebuie să ne îngrijim nu doar de trupul nos- tru, ci şi de suflet. Aşa cum aveţi grijă să nu vă murdăriţi hainele sau să nu vă răniţi lovindu-vă, tot aşa trebuie să fiţi mereu atenţi ca nici sufletul vostru să nu se "murdărească" de păcate sau să fie doborât de ispite şi neputinţă. Sufletul trebuie să fie mereu curat, fără răutate şi fără păcat, fiindcă doar aşa el poate primi lumina binecuvântată a dragostei dumnezeieşti. Doar aşa sufletele noastre pot iubi şi pot fi iubite.
"Sufletul trăieşte veşnic şi nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui
Dumnezeu, iar la Judecata de Apei, sufletul iarăşi se va uni cu trupul. "
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

SFANTUL ANDREI, ocrotitorul spiritual al Romaniei

Pe data de 30 noiembrie, romanii il sarbatoresc pe Sf. Andrei, ocrotitorul spiritual al Romaniei.
Astazi crestinii ortodocsi il sarbatoresc pe Sfantul Apostol Andrei, ocrotitorul Romaniei. Calendaristic este ultima zi de toamna. In Romania, numele de Andrei sau Andreea este unul din cele mai des intilnite,

Traditia bisericeasca spune ca Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci si a fost martirizat in anul 60, fiind rastignit pe o cruce in forma de X. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat in anul 1995 ca Sfantul Andrei sa fie inscris in calendarul bisericesc, intre sfintii mari , iar din 1997 l-a proclamat drept „Ocrotitorul Romaniei”.

Andrei (n. ? - d. 30 noiembrie 60, Patras, Grecia) a fost un apostol, frate cu Simon Petru.
Conform Bibliei cei doi fraţi, Petru şi Andrei, erau originari din Betsaida, localitate situată pe malul Lacului Genezaret. Aveau o casă în Capernaum (Mc 1,29) şi erau de profesie pescari.
Numele Andrei derivă din grecescul Andreas, care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”. Acesta este un nume grecesc, deşi Sfântul Apostol Andrei era iudeu.

Evanghelia lui Ioan spune că Andrei ar fi fost mai întâi ucenic al lui Ioan Botezătorul, care i-ar fi recomandat să-l urmeze pe Isus din Nazaret. Conform evangheliei lui Ioan, Andrei l-ar fi dus pe fratele său Petru la Isus, spunându-i că l-a găsit pe Mesia (Ioan 1,35-42). De aici provine caracterizarea lui Andrei ca "cel dintâi chemat". În enumerările apostolilor ,Andrei este menţionat mereu între primii patru. Cu toate acestea, nu se numără printre cei trei pe care Isus i-a tratat în anumite situaţii ca cei mai apropiaţi ai săi (Petru, Iacob şi Ioan).

Activitatea
Andrei a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul, când, la o vreme dupa botezul lui Iisus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre Iisus: „Iată mielul lui Dumnezeu !“ (Ioan 1,36) i-a urmat lui Iisus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Iisus şi coborârea Spiritului Sfânt (la Rusalii), Apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim, începând formarea Bisericii. La Sinodul Apostolic care a avut loc in jurul anilor 49-50 d.C. la Ierusalim, Apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. Legenda spune că Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Mai intâi, Andrei l-a însoţit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând până în sudul Rusiei de astăzi. După aceea, s-a întors in Grecia, consolidând comunităţile creştine înfiinţate de Apostolul Pavel şi de alti Apostoli, ajungând pâna in Peloponezul grecesc, în orasul Patras. Acolo a murit ca martir, fiind rastignit pe o cruce in forma de X. Dupa moartea sa relicvele s-au pastrat la Patras.

Pe la anul 350 împaratul Constantinos (fiul lui Constantin cel Mare) le duce la Constantinopol si le aşează în Biserica Apostolilor. Acestea se pastreaza intregi pâna in jurul anului 850, când imparatul bizantin Vasile I Macedoneanul cedeaza rugamintilor locuitorilor din Patras si le inapoiaza capul. Aprox. în anul 1208, în timpul Cruciadei a 4-a, relicvele au ajuns la Amalfi, în apropiere de Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea. În 1462 au fost duse la Roma, din cauza pericolului turcesc. În secolul al XV-lea Papa Pius al II-lea a mutat relicvele sfântului Andrei în catedrala Sfântul Petru de la Roma. În anul 1964 capul sfântului Andrei a fost înapoiat bisericii din Patras.

Este patron al Scoţiei (steagul scoţian reprezintă crucea sfântului Andrei), al României, al Spaniei, al Siciliei, al Greciei şi al Rusiei. De asemenea, este patronul oraşelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc.

Substratul precrestin
Santandrei este o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat.. El a preluat numele si data de celebrare ale Apostolului Andrei (30 noiembrie), cel care a predicat in primele decenii dupa nasterea lui Iisus pe pamanturile Daciei. El trebuie sa se fi bucurat de mare respect de vreme ce ziua lui de celebrare a inlocuit o importanta divinitate precrestina, personificare a lupului. Numele zeului uzurpat s-a pierdut. Noaptea de Santandrei (29 - 30 noiembrie) si ciclul de innoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristica a Dionisiacelor Campenesti si cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele tracice, pastreaza numeroase urme precrestine.

Obiceiuri si superstitii
In anumite zone ale tarii, in noaptea de Santandrei, au loc petreceri de pomina ale tinerilor, asemanatoare cu Revelionul. Pentru a fi feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea inainte de lasatul serii. De altfel, petrecerea se numea, local, Noaptea Strigoilor, timp nefast, cand strigoii vii (oamenii care se nasc cu caita, cu coada - o vertebra in plus, din legaturi incestuoase etc.) isi parasesc trupurile fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii etc. In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii. Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, adesea peste masura, mancau, glumeau, ca la un adevarat revelion. Amintim ca aceasta izbucnire de bucurie se desfasura in chiar postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului). Dimineata, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde covata cu usturoi era jucata in mijlocul horei de un flacau. Se impartea usturoiul si, in mare veselie, se intorceau pe la casele lor. Incepea un nou an.
Usturoiul privegheat se pastra ca ceva sfant, la icoana, si se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor etc.

Noaptea strigoilor
Aparitia celor doi sfinti-mosi, Mos Andrei si Mos Nicolae, inceputul iernii si punerea in miscare a haitelor de lupi sunt semne evidente de imbatranire si degradare a timpului calendaristic. Ordinea se deterioreaza neincetat, ajungand in noaptea de 29 spre 30 noiembrie, in Noaptea Strigoilor, la starea simbolica de haos, cea de dinaintea creatiei. Este o noapte de spaima, intrucat spiritele mortilor ies din morminte si, impreuna cu strigoii vii, "care in aceasta noapte isi parasesc culcusurile lor, fara sa aiba vreo stiinta despre aceasta" , se iau la bataie pe la hotare, raspantii de drumuri si prin alte locuri necurate. Duelurile sangeroase cu limbile de la melite si coasele furate din gospodariile oamenilor se prelungesc pana la cantatul cocosilor, cand spatiul se purifica, duhurile mortilor se intorc in morminte, iar sufletele strigoilor revin in trupurile si paturile parasite fara stiinta lor. In anumite situatii, strigoii se manifestau violent fata de oamenii care nu-si luau anumite masuri de protectie: "Cand strigoii morti nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor unde incearca sa suga sangele celor ce au nenorocul sa le cada in maini.

Pentru ca sa nu se poata apropia de case, oamenii, - e grija gospodinelor mai ales -, mananca usturoi in aceasta seara, se ung pe corp tot cu usturoi, sau numai pe frunte, in piept, pe spate si pe la incheieturile trupului. La casa se ung cercevelele ferestrelor, pe unde strigoii ar putea sa intre sau sa se uite in casa, facandu-se semnul crucii si tot astfel urmeaza si la usa si horn, pe unde de asemenea ea crede ca strigoii pot intra si iesi din casa" . Se credea ca sunt si strigoi care nu doreau sa faca rau. Acestia "fac hori pe la raspantiile drumurilor, unde joaca cu strasnicie pana la cantatul cocosilor" . Strigoii sunt de doua categorii: vii si morti. Strigoii vii sunt spirite ale oamenilor, femei sau barbati, care isi parasesc trupurile noaptea, mai ales la Santandrei (Noaptea Strigoilor), Sangiorz si in alte imprejurari. Cauzele pentru care numai o parte din oameni devin strigoi in viata sunt diverse: copiii nascuti cu coada (o vertebra in plus), cu tichie, dintr-o legatura incestuoasa, al treilea copil din flori nascut de o femeie etc.

Activitatea lor cea mai intensa este in Noaptea Strigoilor (29/30 noiembrie) cand isi parasesc in somn corpul, ies din casa pe horn sau pe usa, se rostogolesc de trei ori pentru a se intrupa intr-un animal (lup, caine, pisica, porc, berbec, gaina, broasca), incaleca pe melite, butoaie, cozi de matura pentru a merge in locuri numai de ei stiute (intre hotare, raspantii de drumuri, poieni din paduri) unde se intalnesc cu strigoii morti. Acolo redevin oameni, se bat cu limbile de melita, se zgarie, se ranesc pana iese invingator unul din ei, care le va fi conducator un an de zile. Se bocesc unii pe altii, isi vindeca pe loc ranile, se intrupeaza din nou in animale si pornesc spre case inainte de primul cantat al cocosilor. In ajunul Sangiorzului, la Manecatoare (noaptea de 22/23 aprilie), isi parasesc din nou trupurile pentru a merge sa fure mana holdelor, laptele vitelor - sa strice taurii, sa lege sau sa ia puterea barbatilor etc. In cele doua nopti oamenii se ungeau cu mujdei de usturoi, ascundeau melitele, intorceau vasele cu gura in jos, produceau zgomote, ii strigau pe nume, aprindeau focuri, pazeau cu atentie vitele si pasunile etc. In Moldova, noaptea se numea Pazitul Usturoiului si se celebra ca un revelion.

Sunt argumente etnofolclorice care sprijina ipoteza ca in aceasta perioada a anului dacii celebrau Anul Nou. Tinerii satului, fete si baieti, se adunau in cete de 10 -12 persoane la o casa mai mare, careia ii ungeau, la lumina zilei, usile si ferestrele cu usturoi. Participantii, care nu paraseau pana dimineata casa, petreceau ca la un revelion: mancau, se cinsteau, adesea peste masura, jucau, glumeau. Dimineata ieseau cu lautarii in curte unde jucau covata cu capatani de usturoi adus de fete si pazit noaptea de o batrana. Petrecerea se incheia cu impartitul usturoiului intre participante care il pastrau la icoana, pentru a-l folosi la vindecarea bolilor, pentru farmecele de dragoste etc.

Strigoii morti sunt spirite ale mortilor care nu ajung in Lumea de dincolo din anumite motive: au fost Strigoi in viata, au fost oameni obisnuiti, dar li s-a gresit sau nu li s-au facut rosturile la inmormantare. Ei se intorc printre cei vii, in special printre rudele apropiate, pentru a le provoca mari suferinte: aduc moarte, boala, molime in animale, grindina. Dupa locul unde apar si relele care le aduc, strigoii morti pot fi, dupa locul unde actioneaza, de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. In cazul in care prezenta strigoiului se considera evidenta prin efectele produse de acesta (era auzit, visat, apareau anumite semne pe mormant), se proceda la descoperirea si anihilarea lui prin diferite practici de dres sau de destrigoire. Atmosfera devenea si mai apasatoare datorita unei importante zile a lupului fixata de traditie pe data de 30 noiembrie, la Santandrei. In aceasta zi lupul isi poate indoi gatuI teapan, devine si mai sprinten, astfel ca prada, indiferent ca este animal domestic sau om, nu mai are scapare. Ca urmare, acum trebuia sa se ia masuri suplimentare de paza a vitelor si sa se efectueze diverse practici magice de aparare impotriva lupilor. Se considera ca nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei.

Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care isi parasesc trupul in timpul noptii, se rostogolesc de trei ori si capata infatisare de lup sau de alta vietate (caine, porc cal, bivol, pisica, sarpe, broasca). Spre deosebire de varcolaci care calatoresc prin vazduh, pricolicii se deplaseaza pe pamant Ei nu se intrupeaza in vietati sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, randunica, albina). Adesea, sunt oameni din sat recunoscuti dupa infatisarea si comportamentul animalului pricolici. Traiesc putin, cat lupul sau animalul in care se metamorfozeaza. Intr-una din legende pricoliciul este un tanar casatorit care, mergand pe drum cu sotia, se face nevazut, revine sub forma de caine si se repede s-o muste. Nevasta sa se apara cu braul si il alunga lovindu-l cu secera. In final, pricoliciul este recunoscut dupa scamele catrintei ramase intre dinti. In alte legende pricoliciul este fratele cel mic care pleaca de acasa si este recunoscut tot dupa scamele hainelor ramase printre dinti. O data pe an, in Noaptea Strigoilor (29 - 30 noiembrie), s-ar intalni cu strigoii morti, care isi parasesc si ei mormintele, pentru a-si alege, prin lupta, stapanul. Pe timp de iarna ar intra in haita lupilor, ia conducerea si ataca oamenii si turmele de vite.

Pentru pericolul inchipuit ce l-ar fi adus strigoii, pricolicii si lupii la Santandrei, practicile de prevenire si aparare erau asemanatoare cu cele efectuate la Sangiorz. Informatiile etnografice nu atesta insa la Santandrei aprinderea focurilor, fumigatiile, stropitul si scaldatul cu apa, strigatele si producerea zgomotelor, pomenile pentru imbunarea mortilor iesiti din morminte si altele. Lipsesc, in general, practicile active de alungare a spiritelor malefice; alimentele rituale si ungerea cu usturoi, ascunderea coaselor si a limbilor de melita sunt mai mult actiuni de aparare pasiva. Fortelor malefice nu li se declara razboi deschis, ca la Boboteaza, Sangiorz, Joimari, Sanziene, intrucat sansa de izbanda era minima in conditiile in care puterea aliatilor, intunericul si frigul, crestea neincetat pana la solstitiul de iarna.

Aflarea ursitului si acte divinatorii
Noaptea de Sf. Andrei se spune ca este una dintre cela mai benefice nopti din an in care se pot face vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.
Tot in acesta seara membrii casei seamana grau si in seara de Anul Nou cel care are graul cel mai frumos si mai des inseamna ca acela va avea un an bogat. In noaptea de Sf Andrei daca va fi luna plina si cer senin, batranii spun ca iarna va fi cu moina, iar daca cerul va fi intunecat si luna va fi plina, vom avea o iarna grea.
Alte superstitii legate de ziua de sarbatoarea de Sf Andrei: se spune ca Sf. Andrei ar fi fost stapanul fiarelor salbatice si in noaptea zilei de sarbatoare le da voie sa umble pe la toate raspantiile si pe toate drumurile ca sa manance vitele celor ce n-au pazit sarbatoarea; oamenii care lucreaza in aceasta zi se imbolnavesc la Ignat cu credinta ca i-a imbolnavit sfantul cu boala cea rea.Nu se poate vindeca bolnavul decat in ziua de Sf.Andrei, descantandu-i-se timp de un an, astazi se gatesc mancaruri pe baza de usturoi, iar daca in ziua de Sf. Andrei se ia o cracuta verde de mar si se pune in se pune in apa si se lasa pana la Sf. Vasile iar daca acesta infloreste este semn ca anul urmator va fi un an roditor.
Surse: Wikipedia,Din vietile sfintilor .

NOAPTEA Sf Ap ANDREI ÎN CREDINŢA POPULARĂ

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Noaptea Sfantului Andrei, de pe 29 spre 30 noiembrie, este in credinta populara o noapte de spaima, deoarece este momentul in care toti strigoii, vii si morti, se lupta intre ei. Prezenta strigoilor este periculoasa pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, fura mana granelor si sporul vitelor, aduc boli, grindina si alte suferinte.

Cine sunt strigoii?

In credinta populara, intalnim atat strigoi vii, cat si strigoi morti. Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu caita sau coada – o vertebra in plus, din legaturi incestuoase. In noaptea Sfantului Andrei, sufletul le iese din corp si merge sa se lupte cu ceilalti strigoi. Se spune ca a doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile de pe fata.

Strigoii morti sunt spiritele celor decedati care nu ajung in lumea de dincolo, ratacesc pe drum, fie din cauza faptului ca au fost strigoi in viata, fie ca li s-a gresit sau nu li s-au facut rosturile la inmormantare.

Tudor Pamfile sustine ca atunci "Cand strigoii morti nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor unde incearca sa suga sangele celor ce au nenorocul sa le cada in maini".

Acesta este motivul pentu care oamenii, in noaptea Sfantului Andrei, incercau sa se apere de strigoi prin ungerea usilor, ferestrelor casei si ale grajdului cu usturoi. Femeile intorceau in aceasta noapte oalele si canile cu gura in jos, ca strigoii sa nu salasluiasca in ele. Cenusa era scoasa din soba, ca aceste spirite sa nu-si gaseasca adapost la caldura. Exista obiceiul de a se arunca paine prin curte, ca strigoii flamanzi sa nu caute prin casa de-ale gurii.

Pazitul Usturoiului

In noaptea Sfantului Andrei, in viata satului era prezenta o petrecere a tinerilor numita Pazitul Usturoiului. Fetele aduceau cu ele trei capatani de usturoi, care erau puse intr-o covata si pazite de o batrana la lumina unei lumanari. Dupa petrecere, usturoiul era impartit si asezat la o icoana. Era folosit in cadrul anului ca leac pentru vindecarea bolilor. Exista si obiceiul ca unele fete sa semene un catel de usturoi, si dupa modul in care incoltea si crestea, se faceau anumite pronosticuri matrimoniale.

Adrian Cocosila

Urez pe aceasta cale LA MULTI ANI,sanatate ,multe bucurii si succese ,tuturor prietenilor dragi care isi serbeaza onomastica!

40.000 de oameni la mormântul lui Arsenie Boca

Aproape 40.000 de creştini s-au strâns, ieri, la mormântul părintelui Arsenie Boca, de la Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara, pentru a comemora 21 de ani de la moartea propovăduitorului credinţei, cunoscut şi ca mare profet.
Slujbe religioase, lumânări aprinse şi mii de flori. Aşa au comemorat creştinii, ieri, 21 de ani de la decesul părintelui Arsenie Boca, înmormântat la Mănăstirea Prislop, din judeţul Hunedoara. Jandarmii care au asigurat ordinea susţin că de vineri, de când a început pelerinajul, aproape 40.000 de oameni s-au rugat la mormântul părintelui Boca. Marele preot, cunoscut şi ca “sfântul de la Prislop”, a fost, pe lângă un propovăduitor al credinţei, şi un vizionar.
Pelerinii care au mers 15 kilometri pe jos pentru a ajunge la mănăstire cred că atingerea crucii de lemn aduce noroc şi chiar are puterea de a vindeca boli. “Am venit să iau un pic de har din harul părintelui Arsenie Boca. Este prima oară când vin. Doar credinţa în Dumnezeu ne mai ţine. Atât”, a spus unul dintre pelerinii veniţi la Prislop.
A fost torturat de Securitate

Părintele Arsenie Boca s-a născut pe 29 septembrie 1910, în Vaţa de Jos, Hunedoara. El a fost arestat şi torturat de fosta Securitate în anii 1948 şi 1951, pentru presupuse legături cu legionarii. Condamnat la muncă silnică, părintele a revenit, la finalul pedepsei, ca stareţ la Mănăstirea Prislop. În anii ’80, Arsenie Boca a prevăzut prăbuşirea sistemului comunist, dar şi violenţa schimbărilor din România. A murit pe 28 noiembrie 1989.
Citeşte şi: În anii ’80, părintele Arsenie Boca profeţea vremurile grele: "Vă vor lua totul"


SI EU AM FOST AICI...ANUL TRECUT..CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU..

PARINTELE ARSENIE BOCA -COMENTARIU LA PATERIC

Despre ispite

Avva Antonie: Ridică ispitele şi nimeni nu este carele să se mântuiască.

Adică fără ispite nu te poţi mântui.

Mântuirea înseamnă un alt mod de a trăi, dobândirea altei firi, nu aceasta care o avem. Pentru că aceasta trebuie toată topită, scărmănată, omorâtă prin tot felul de ciopleli, altfel nu e cu putinţă să crească firea după Dumnezeu. Mântuirea e imposibilă fără ispite pentru că numai cu prilejul lor ne cunoaştem; dându-ţi seama de greşeli şi felul cum puteai să rezolvi, adică cunoscând ceva în vremea ispitei, tot e ceva, adică este un început spre creşterea duhovnicească (aceasta în cazul încercării când ţi se face îndreptare).

Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni, ci fiecare se ispiteşte de pofta sa (cuvântul Sfintei Scripturi). Ispitele au rostul:

1. De a ne umili, de a ne compromite chipul nostru cel iubit de noi, ochişorii noştri, în ochii noştri, în viaţa aceasta.

2. Dau prilejul să te cunoşti mai bine şi să-ţi pierzi încrederea în tine însuţi, şi te fac să alergi la cineva mai tare ca tine, la Dumnezeu.

3. De aceea îngăduie Dumnezeu ispitele, că ele au însuşirea de a ne observa mai bine răutăţile noastre.

4. Ispita este indicatorul care dovedeşte mărimea duhovnicească la care eşti.

În încercări (ispite) îţi trebuie o convingere, adică temelie puternică. Convingerile trăite sunt realităţi religioase, adică realităţi trăite. Convingerile să nu fie numai o bibliotecă în cap, ci să le trăieşti.

Ispitele te trag afară de la Hristos, spunându-ţi: Nu trăi o viaţă aşa de grea, nu-ţi chinui tinereţea. Toate aceste momeli te sustrag de la temelia, Hristos şi de la crucea Lui şi te dai spre plăcere, spre cruţare de sine. În încercări trebuie să ai o casă a ta, care să fie întărită pe o temelie puternică, să ai ceva trainic, un foc, un cărbune aprins în sufletul tău, care să-ţi ajute ca în încercări să n-o luăm către noi, ci către Hristos. În felul acesta, încercările dovedesc de ţi-e mai drag de tine sau de Hristos. Asemănarea cu casa clădită pe nisip. Pe ce temelie stai? Dacă este Hristos, treci prin toate cu veselie, dar trebuie să te laşi cu totul în conducerea lui Dumnezeu. Nu-i altă soluţie decât să te îndrăgosteşti de Iisus, Care a trăit cândva în chip văzut. El continuă să fie cu noi până la sfârşitul veacurilor. Şi dacă am fi curaţi cu inima, L-am vedea şi acum.

La ziua judecăţii ne întreabă Dumnezeu: ce asemănare avem cu Iisus? Şi noi numai în cruce ne putem asemăna cu Iisus. Nu ne putem asemăna nici în înţelepciune, nici în putere, deci numai în cruce.

Alte cugetări duhovniceşti:

• Să nu adormi cu mintea obosită, în duşmănie pe cineva.
• Prilejurile sunt de mai multe feluri: de la diavol, de la fire şi îngăduite de Dumnezeu. Le deosebim:

-  Când sunt de la diavol, simţi tulburare.

-  Când sunt de la fire, ne apărăm.

-  Când sunt îngăduite de Dumnezeu, simţim o pace, bucurie, mulţumire.

• Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial.
• Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune.
• Decât ceartă mai bine pagubă.
• Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic.
• Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea.
• Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate.
• La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici.
• Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele.
• Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame.
• Să vă pregătiţi pentru martiraj.
• În rugăciunea „Tatăl nostru”, „şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.
• Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri.
• Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un necioplit.
• Să vă aşteptaţi la întâmplări venite din senin. Că nu tu întrebare, nu tu ascultare, nu tu nimic din cele ale căii acesteia.
• Să nu ai nici un amestec cu ai tăi, ca să nu se răcească în inima ta dragostea de Dumnezeu.
• Aşa cum ne purtăm cu aproapele, tot aşa se va purta Dumnezeu cu noi.
• Nu greşelile altora ne scot din răbdări, ci puţina noastră răbdare; ne cheltuie şi răbdarea pe care o mai avem.
• Pe călugări îi bagă în iad nimicurile.
• De câte ori încetezi lucrarea cea bună a sufletului, seamănă a lene.
• Ascultarea care mi se dă, aceasta este voia mea.
• Rugăciunea e alimentată de citirea Sfintei Scripturi şi învăţătura de credinţă.
• Omul necurăţat de patimi nu poate să priceapă adevărurile de credinţă.
• Citirea cu socoteală a dumnezeieştilor Scripturi, aprinde şi hrăneşte sufletul cu gândurile lui Dumnezeu, care nu sunt ca gândurile omului.
• Cine se leapădă de sine măcar de atâtea ori cât vin prilejurile pe zi, în chip sincer şi cu convingere, capătă nu numai sporire a puterilor sufleteşti, ci însuşirile lui sufleteşti încep să semene cu ale lui Iisus. Nu mai umblă cu candela stinsă.
• Noi să ne îmbogăţim în Dumnezeu, cugetându-L, iubindu-L, împărtăşindu-ne cu El,
  silindu-ne a gândi şi a iubi ca El, în toate împrejurările vieţii. Iată adevărată bogăţie care nu se va lua de la noi.
• Adevărata creştere spirituală e să-ţi cunoşti neputinţele şi să te lupţi cu ele.
• Singura neputinţă pe care ţi-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin uşile închise.
• În cartea vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.
• Fericit este acela  care, zilnic fiind ocărât şi defăimat pentru Dumnezeu, se sileşte spre răbdare; el va dănţui cu mucenicii, cu îndrăzneală va vorbi şi cu îngerii.
• Omul învaţă 6 ani ca să vorbească şi 60 de ani trebuie să înveţe ca să tacă.
• Ascultarea mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
• Să cultivăm energia voinţei.
• Cuvintele noastre sunt fiinţe vii şi ne însoţesc până la judecata din urmă, cu calitatea cu care au fost spuse, cu valoarea creştină sau necreştină.
• Să ne preocupe tăcerea. Pălmuirile întinăciunilor să ne menţină în stare de umilinţă şi smerenie.
• Să-L iubim pe Mântuitorul mai mult decât orice.
• Destinul nostru e colosal de înalt: îndumnezeirea.
• Prin supărări, tulburări, ceartă, iuţeală, se pierde o energie bună din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.
• Îngerul păzitor de la botez este păzitorul legilor dumnezeieşti, pe care omul trebuie să le îndeplinească.
• Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îţi ia mâna toată.
• Numai în Duhul Sfânt poate fi obşte unită. Duhurile au magnetism, cei ce se aseamănă se adună. Scopul creştinului este dobândirea Duhului Sfânt. Trebuie să stai în prezenţa chipului Domnului Hristos din tine, şi în mod sigur aveţi ceva foarte bun în voi. Daţi ajutor acestui element în care existăm, trăim şi suntem. Dacă nu iubeşti, urăşti, critici, tragi sforile. Satana luptă continuu cu legea lui Dumnezeu din inima ta şi îţi îndreaptă iubirea către tine, iubirea de sine şi ajungem până a urî pe Dumnezeu, căci eu-l e ateu. Nu te poţi lua „la trântă” cu el fără „Doamne Iisuse…”, şi nu poţi zice „Doamne Iisuse…” câtă vreme nu eşti sub ascultarea cuiva.

• Faceţi măcar 100 de metanii pe zi, că vă dă sănătate sufletească şi trupească.
• Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Dumnezeu să-şi aducă aminte de tine.
• Dacă uiţi să zici „Doamne Iisuse…”, zi: „Doamne, nu uita de mine cum uit eu de Tine”.
• Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunoştinţele, îmbrăcămintea minţii, nevoinţele, ostenelile, te însoţesc dincolo.
• Eu vă ajut cu smerenia, căci ea are toate darurile. Smerenia e dulama lui Dumnezeu.

• Uscăciunea sufletească nu e deznădejde, ci e una din nevoinţele cele fără de voie, care mai mult spală sufletul decât ostenelile cele de voie.
• Prin nimic nu ne mâhnim mai mult cu mila lui Dumnezeu ca în rugăciunea făcută din durere pentru alţii.
• Cel mai frumos dar pe care-l putem face lui Dumnezeu e să ne dăruim Lui, pe noi înşine, pe viaţă. Dumnezeu primeşte şi îmbrăţişează, apără şi întăreşte un asemenea dar.
• Acela a cărui inimă s-a făcut una cu Dumnezeu, stă în faţa oamenilor ca o floare supremă a umanităţii.
• Răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.
• Dacă sufletele părăsesc râvna, atunci şi Duhul lui Dumnezeu care le-a fost dat se depărtează.
• Patimile şi faptele [rele] nu scad decât numai când dobândeşti o atenţie neîncetată la tot ce gândeşti. Gândul să ştim să-l măturăm, dacă e de măturat, dacă nu, să-l ajutăm.
• Mare meşter e vicleanul, până şi în poruncile lui Dumnezeu se ascunde.
• Gândirea călugărului e ca o albie între maluri, iar cele două maluri sunt ascultarea şi lepădarea de sine.
• Ca să scapi de uriaşul minţii (de uitare) trebuie să citeşti până la istovire.
• Ori de câte ori ţi se taie capul (căpos) eşti răstignit pe cruce şi aşa îţi trebuie; prin aceasta urmează pe Domnul Hristos.
• Nu primeşti ocara, pierzi mântuirea şi devii jucăria lui sarsailă.
• Lucrul cel mai de folos începătorilor este ocara, că dacă eşti umilit, nu te mândreşti.
• Pe Duhul Sfânt Îl dobândim prin câştigarea prilejurilor, iar când răspundem înapoi celui ce te ocărăşte eşti de partea celui rău şi nu a Duhului Sfânt.
• Feriţi-vă de limbajul vulgar, obişnuiţi-vă cu limbajul cărţilor sfinte. Trebuie  curăţată mintea, că limba altfel nu se curăţeşte.
• Răbdând canonul şi zicând: „aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele.
• Să nu răspunzi cu înţepături, coarne, copite, a nu te apăra, să-ţi îmblânzeşti câinele.
• Ori de câte ori te mândreşti, te aperi şi nu eşti smerit, te atacă şi te pedepseşte vrăjmaşul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.
• Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă. Îngăduie Dumnezeu să-ţi auzi păcatele tale cele cu mintea. De o ocară nu te speli apărându-te, ci însuşindu-ţi-o.
• Pe vârful limbii călăreşte satana.
• Prin unire se măresc lucrurile mici, prin vrajbă se prăpădesc şi cele mari.
• Luaţi aminte: orânduiala de sine în mănăstirea de obşte e neorânduială.
• Nu cedezi la voia ta şi aşa pierzi vremea şi cu ea mântuirea.
• Aşa de atenţi trebuie să fim cu sufletul nostru, ca şi când am locui în casă cu un şarpe, că aşa şi este.
• Cine nu iubeşte certarea, n-are minte.
• Când ai vreo ispită, nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.

Formele în care se dezvoltă Şi se înmulţeşte mândria în suflet

Viaţa duhovnicească are multe greutăţi de învins, mai ales din partea mândriei. Patima importanţei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei, neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, posomorârea, groaza de umilinţă, toate acestea
sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulţeşte mândria în suflet. Mândria şi toţi puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulţumiri, de făţărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate. Sub influenţa acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei.

Ce e de făcut?

În momente de limpezime de minte – că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu. Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa. Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră. Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte. Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Ce semnificatie are numele nostru

ADELINA / ALINA - originea numelui este "Adal" ("nobil" in germana veche).

ADRIANA / ADRIAN - de la "Hadrianus", nume de origine latina ce inseamna "originar de lânga Marea Adriatica".

ALEXANDRU / ALEXANDRA - de la "Alexandros" , nume grecesc care inseamna "protector al barbatilor / al oamenilor".

ALMA - derivat din expresia latineasca insemnand "dragut / amabil".

AMALIA - nume vechi germanic care inseamna "munca".

AMANDA / ANGELA / ANGELICA - de la "amanda / amandus", o fraza latineasca insemnand "cea care trebuie iubita". Acest nume a fost un adjectiv latinesc, corespunzand termenului masculin, angelicus. Acest termen este originar de la numele grecesc "angelos", insemnand "mesager". Expertii nu sunt siguri daca acest termen vechi este sursa modernului nume feminin Amanda. Poate fi o simpla extindere a familiarului Angela, probabil influentat de frantuzescul Angelique, insemnand "angelic, diafan".

ANA / ANCA / OANA - de la "channah", nume evreiesc care inseamna "gratia favorita".

ANDREEA / ANDREI - de la "Andreas", nume masculin grecesc care inseamna "razboinic".

ANTONIA / ANTON - de la "Antoniu" (nume de origine latina care inseamna "a fost pierdut&quot sau de la cuvântul latin "antius" ("avangardistul" ).

ATANASIE (gr. "athanasius" ) - "nemuritorul" .

AUGUSTA / AUGUSTINA / AUGUSTIN - de la cuvantul latin "revenit".

AURELIA / AUREL - de la "Aurelius", nume de origine latina , insemnand "aurita / auritul".

AURORA / AURICA - in limba latina inseamna "zori / rasarit".

BEATRICE - de la "viatrix", nume latin ce inseamna "voiajor / calator".

BIANCA - provine din cuvantul "blanc" (din franceza veche), ce inseamna "alb".

BOGDAN - de la "bogdan", o fraza slava ce inseamna "darul / cadoul lui Dumnezeu".

CALIN - prenume tipic românesc probabil lumea vegetala. "Calinul" (Viburnum opulus) este un arbust raspândit si la noi.

CAMELIA - de la o expresie din latina ce inseamna "ajutorul preotului".

CARMEN - de la " Carmel ", nume evreiesc ce inseamna "orhidee".

CAROLINA / CAROL - de la "ceorl", cuvant antic german ce inseamna "proprietar" .

CATALINA / ECATERINA / CATALIN - de la "aikaterine" , nume grec ce inseamna "pur". Dar nu toti expertii sunt de acord. Unii spun ca numele este derivat din cuvantul grec "katharos". Altii, ca se trage din numele lui Hecate, zeita greaca a magiei. O alta sursa posibila este "katerina", un cuvant grec pentru "tortura".

CEZAR - de la "caesarius", nume latin ce inseamna "seful".

CIPRIAN - de la "cyprianus", nume latin ce inseamna "originar din Cipru".

CLARA - de la expresia latina ce inseamna "sclipitor".

CLEMENTINA - de la "clementia", nume latin ce inseamna "plin de mila / milos".

CLEOPATRA - de la "kleopatra", nume grec ce inseamna "mândria tatalui".

CONSTANTIN - de la "constans", nume latin care inseamna "constant / statornic".

CORINA - de la "kore", nume grec ce inseamna "fecioara".

CORNELIA / CORNEL - cuvantul de origine este "cornu", echivalentul latin pentru "horn".

COSMIN - probabil o forma derivata de la "Cozma" (in limba turca "koz" inseamna "frumos&quot.

CRISTINA / CRISTIAN - de la "christiana" , nume latin ce inseamna "cel care il urmeaza pe Cristos".

DANA / DANIELA / DOINA / DAN / DANIEL - de la expresia germanica "locuitor al Danemarcei".

DAN In ebraica, inseamna „judecator”

DAVID - originea cuvantului vine din ebraica si inseamna "de iubit".

Delia (gr.) - "cea de pe insula Delos " (Grecia).

DIANA - de la "diviana", nume latin pentru "zeita".

DIONISIE (gr. "Dionysius&quot - "fiul zeului Dionysos".

DOLORES - provine de la expresia spaniola, ce inseamna "suparare / durere".

DOMINIC - de la cuvantul latin insemnand "lord".

DORIN - prenume de origina greaca: a) apartenenta la grupul etnic al "Dorilor", sau derivat din "theodor" ("darul Domnului&quot.

DRAGOS - isi are originea in cuvantul slav, care inseamna "dulce glorie".

DUMITRU - corespunde zeului grec "Demetrius", zeul agriculturii.

ELENA / ELEONORA / NORA - nume grec ce inseamna "raza de soare".

ELISABETA (ebr.) - "cea care il cinsteste pe Domnul".

ELVIRA (span.) - "cea mareata" sau "cea care pastreaza".

EMANUELA / EMANUEL - de la "Imanuel", nume ebraic inseamna "Dumnezeu este cu noi".

EMILIA / EMIL - de la "Aemilus", nume latin care inseamna "dornic / nerabdator / zelos".

EUFROSINA (gr. "Euphrosyne" ) - "cea senina".

EUGENIA / EUGEN - de la "eugenios", nume grec ce inseamna "aristocrata / aristocrat".

EUSEBIU - de la o expresie greceasca ce inseamna "religios".

FABIAN - de la "fabianus", nume latin ce inseamna "crescator de fasole".

FELICIA / FELIX - de la "felix", nume ce inseamna "fericit / norocos / fertil".

FILIP - de la "philippos", nume grec ce inseamna "iubitor de cai".

FLAVIA / FLAVIU - de la o expresie latina ce inseamna "galben auriu".

FLORINA / FLORENTINA / FLORIN - de la "florentina" , nume latin ce insemana "infloritoare" .

GABRIELA / GABRIEL - de la "Gowriel", nume ebraic ce inseamna "Dumnezeu e puterea mea".

GEORGINA / GEORGE / GHEORGHE - de la "georgios", nume grec ce inseamna "fermier / taran".

GLORIA - de la o expresie latina ce inseamna "glorie".

GRAZIELA (lat. "gratia&quot - "cea gratioasa".

GRIGORE - de la "gregorios", nume grec ce inseamna "vigilent".

HORIA - de la "Heinrich", nume germanic antic ce inseamna "cap de familie".

HORTENZIA (lat. "hortensia&quot - "gradinareasa" .

ILEANA - de la expresia ebraica care inseamna "raspunsul Domnului".

IOANA / ION / IOAN - de la "Yochana", nume evreiesc, insemnand "binecuvântarea Domnului".

IRINA - de la "eirene", nume grec insemnand "pasnica".

IRMA - de la "irmen", vechi nume germanic, insemnand "universal".

ISIDOR (gr. "Isidor&quot - "darul zeitei Isis ".

IULIA / JULIETA / IULIU - de la expresia latina care inseamna "descendentul zeului Jupiter".

IUSTINA / IUSTIN - de la "justinus", nume latin care inseamna "cel care gandeste corect".

LAURA / LORENA / LAUREAN / LAURENTIU - de la "laurus" ("tufa de laur&quot sau de la "originar din Laurentum" (localitate veche lânga Roma).

LEONARD - de la "leonhard", cuvânt vechi germanic insemnand "puterea leului".

LETITIA - de la o expresie latina insemnand "bucurie".

LILIANA - de la "lilium", cuvant latin insemnand "crin".

LIVIA / LIVIU - de la expresia latina insemnand "albastru".

LUCIA / LUCIANA / LUCA / LUCIAN (lat. "lucire&quot - "luminoasa / luminosul".

LUCRETIA / LUCRETIU - de la "lucror", cuvant latin ce inseamna "a reusi".

MAGDALENA / MADALINA - de la expresia ebraica insemnand "originara din Magdala" (sat biblic pe malul Marii Galilee, presupus a fi locul de origina al Mariei Magdalena).

MARCELA / MARCEL / MARTINA / MARTIN - de la "Marcia" si de la "Martinus", nume latine insemnand "dedicat lui Mars" (Marte, zeul razboiului la romani).

MARGARETA ( iran .) - "perla".

MARIA / MARIANA / MARIELA - de la Miryam, nume ebraic insemnand "copil dorit".

MARIN (lat. "marinus&quot - "marinarul".

MARIUS / MARCU - de la expresia latina insemnand "barbatesc" (deriva de la "Mars", zeul razboiului la romani).

MARTA - de la expresia "femeie de casa".

MAXIM / MAXIMILIAN - de la "Maximilianus" , nume latin insemnand "cel mai mare".

MELISA - de la expresia greceasca insemnand "miere".

MIHAELA / MIHAI - de la o expresie ebraica insemnand "cine se aseamana cu Domnul ?".

MIRABELA - de la "mirabilis", cuvant latinesc insemnand "miraculos".

MIRANDA - de la expresia latina care inseamna "minunat".

MIRCEA - probabil de la prenumele slav "Miroslav / Mirco" ("slava Pacii&quot.

MIRELA - de la "Mireille", prenume frantuzesc insemnand "admira".

MONICA - de la "monos", cuvant grecesc insemnand "sihastra, singura, unica".

NADIA - de la "nadejda", nume rusesc insemnand "speranta".

NARCISA - de la "narkissos", nume grec care inseamna "pierdut".

NATALIA (lat.) - "cea nascuta la Craciun".

NICOLETA / NICOLAE - de la "nikolaos", nume grecesc insemnand "oameni victoriosi".

OCTAVIA / OCTAVIAN - provine din expresia latina insemnand "al optulea".

OFELIA - de la "opheleia", cuvant grec insemnand "ajutor".

OLGA - de la "Helga", nume scandinav insemnand "de succes". Nu toti expertii sunt de acord cu aceasta, unii spunand ca poate fi derivat din nume vechi insemnand "binecuvantata" sau "sfanta".

OLIMPIA - de la o expresie din limba greaca a carei traducere inseamna "originara din Olimp".

OLIVIA / OLIVIU / OLIVER - de la "olivia", nume insemnand "maslin".

PAULA / PAUL / PAVEL - sursa numelui este latina, iar traducerea ar fi "mic".

PETRE / PETRU - prenume provenit din greaca. Traducerea lui ar fi "dur" sau "piatra".

QUINTILIU - provine din expresia latina insemnand "al cincelea".

RADU (slav. "rad&quot - "veselul".

REGHINA (lat. " Regina &quot - " regina ".

REMUS (lat. "Remus&quot - "vâslasul".

SABINA (lat.) - descendenta din neamul Sabinilor (popor antic din Italia).

SEPTIMIU - provine din expresia latina insemnand "al saptelea".

SERGIU (lat. "Sergius&quot - "servare" = "a salva", "servus" = "servitor".

SIDONIA (lat.) - "cea din orasul Sidon " (azi: Saida in Liban).

SILVIU (lat. "silvanus&quot - "padurarul".

SIMION (ebr. "simon&quot - "ascultator" .

STEFAN (gr.) - "purtatorul cununei învingatorului" .

SUSANA (ebr.) - "crin".

TEODOR (gr. "theodor&quot - "darul Domnului".

TIBERIU (lat. "tiberius&quot - "fiul zeului râului Tibru" (Roma).

TITUS (lat.) - "turturica".

VALER (lat. "valerius&quot - "sanatosul".

VASILE (gr. "basilaeus&quot - "domnitorul" .

VICTORIA (lat.) - "invingatoarea" .

VIORICA (lat. "Violetta&quot - "viorea".

VIRGIL (lat. "Virgilius&quot - semnificatie necunoscuta (probabil de origine etrusca).

ZINA - prescurtarea prenumelui german "Gesina / Josina".

ZOE (gr. "zoi&quot - "cea vitala".

A DOUA SANSA

După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:
 - Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă Doamne că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine! în timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
 - Bucură-te omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat?

 - Sigur că da - zise omul cu nerăbdare - sigur că m-am schimbat! - Bine! - a mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici. Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadului, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.

 - Ce faceţi?!
- strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi.

Daţi-vă jos, n-auziţi?! - ţipă omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele, în clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.
 - Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
 - Nu se poate! - i-a răspuns îngerul.
 - Cum aşa? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor!
 - Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt. în viaţă nu va reuşi cel tău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoană. Poate că va strânge averi, dar m sufletul său cu ce se va alege?
 Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni. "Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!"
 (Sfanţul Maxim Mărturisitorul)

Despre Parintele ARSENIE BOCA - marturii de la Prislop

Cu gandul la cele cateva zile libere de la sfarsit de noiembrie - inceput de decembrie, sau poate preocupati cu problemele de zi cu zi, multi dintre noi am uitat, ori poate n-am stiut, ca pe 28 noiembrie a trecut la cele vesnice Parintele Arsenie Boca, marele duhovnic al neamului romanesc, cel care a ramas in constiinta foarte multor crestini ca un om cu viata sfanta.

Mormantul Parintelui Arsenie Boca de la Manastirea Prislop a fost, si in acest an, loc de pelerinaj pentru mii de credinciosi care au venit nu numai din Ardealul care-l iubeste nespus de mult pe Parinte ci si din cele mai indepartate colturi din tara.

Printre cei care au ajuns in acest an la Prislop se numara si parintele Arsenie de la Manastirea "Sf. Ilie" din Toplita. L-am rugat pe parintele Arsenie de la Toplita sa ne impartaseasca impresiile si emotiile traite la fata locului.

- Parinte Arsenie, cand si cum ati ajuns la manastirea Prislop? Ce ati simtit acolo, ce ati vazut?

- Am ajuns acolo, in primul rand, prin rugaciunile celui care a fost marele duhovnic Parintele Arsenie Boca si care se roaga in continuare pentru noi, pentru neamul romanesc. Eu nu l-am cunoscut personal dar, din ceea ce am aflat de la ucenicii lui, cei care au un pic de evlavie si doresc sa ajunga macar la mormantul lui primesc intotdeauna ajutor ca sa ajunga la Prislop. Am ajuns si eu in ajun de praznuire, in data de 27 noiembrie, seara. Biserica era arhiplina si afara erau foarte multi credinciosi. In Sfantul Altar slujeau slujba Vecerniei si a Utreniei, a privegherii, sapte preoti care toti au spus, la sfarsit, ca au fost ucenici ai Parintelui Arsenie Boca. L-au cunoscut indeaproape, cativa dintre ei chiar l-au condus pe ultimul drum, i-au dus sicriul la cimitirul din incinta manastirii Prislop. Dupa aceasta priveghere in biserica, crediciosii impreuna cu preotii s-au indreptat spre mormantul din cimitirul manastirii. Acolo, spre surprinderea tuturor, mormatul era plin de flori proaspete, cu toate ca e vreme de iarna, dar asta dovedeste evlavia si repectul pe care foarte multi il poarta Parintelui. Oamenii au adus flori si, in primul rand, jertfa lor, osteneala lor. Revarsarea asta mare de credinciosi care a avut loc la Manastirea Prislop este un semn de evlavie fata de Parintele si toti care au venit seara au ramas in continuare pana la ora trei noaptea in cantari, in acatiste, in paraclise impreuna cu preotii care, printre rugaciuni, mai rosteau si din invataturile Parintelui Arsenie sau spuneau ce-si aduceau ei aminte despre el sau chiar ceea ce i-a invatat Parintele ca trebuie sa le spuna, ei ca preoti, credinciosilor. Parintele le spunea ucenicilor sai, viitorilor preoti, cum sa-i invete la randul lor pe credinciosi, ce trebuie sa le spuna si le dadea sfaturi chiar preotilor cum sa traiasca in familie, cum sa se poarte cu copiii pe care l-ii va da Dumnezeu, cum sa-i creasca, cum sa discute cu credinciosii, ce relatie sa aiba cu ei si care sunt aspectele pe care trebuie sa se axeze preotul. Un preot venit la Prislop spunea ca Parintele Arsenie i-a zis:"Vezi ca tu vei fi preot dar sa te axezi pe trei probleme principale: ca preot sa savarsesti Sfanta Liturghie dupa toata randuiala fara multe inflorituri, inovatii, adaugiri, sa exprimi prin Liturghie o traire autentica". Apoi a doua problema ar fi spovedania. Spunea Parintele ca preotul trebuie sa-si faca timp sa stea de vorba nu atat cu oamenii cat cu constiinta oamenilor, sa simta trairea omului fata de slujba, de Biserica si sa stea cat mai mult si cat mai des de vorba cu oamenii, calea aceasta prin spovedanie trebuind sa fie o cale de a atrage omul spre Dumnezeu. Parintele mai zicea ca in predica nu se pot spune prea multe si ca o serie de lucruri mai importante si mai intime si mai subtile ar putea sa le spuna preotul credinciosului la spovedanie. Pe urma al treilea aspect pe care trebuie sa-l aiba in vedere preotul ar fi rugaciunea particulara. Pe langa rugaciunea pe care preotul trebuie s-o faca la biserica ar fi rugaciunea sau vorbirea cu Dumnezeu, relatia cu Dumnezeu, nu atat in cuvinte multe ci sa fie o rugaciune de intensa traire, de apropiere de Dumnezeu si de a sta in legatura asta cu Dumnezeu tot timpul, nu numai cand esti la Liturghie sau in biserica, mai spunea Parintele Arsenie Boca.

La Prislop preotii le spuneau oamenilor ce-si aduceau ei aminte dar spuneau si ce simt acum la mormantul Parintelui. Adica in jurul mormantului exista duhul asta, eu l-am simtit personal, de liniste si, mai ales, un duh care ne indeamna la pocainta, sa ne plangem pacatele, ale noastre, ale celorlalti, sa ne indreptam viata, sa-l cautam mai mult pe Dumnezeu. Ceea ce va spun acum s-a intamplat la mormant in seara zilei de 27 noiembrie si in noaptea ce a urmat. Credinciosii, la randul lor, vorbeau despre minunile care s-au facut prin rugaciunile Parintelui Arsenie Boca. Un om zicea: "Uite parinte, mie Parintele Arsenie, prin rugaciunile sale, mi-a vindecat copilul de o anumita boala". Altul spunea: "Vai! Copilul meu era sa moara, era sa se intample un necaz, un accident si cred ca numai rugaciunea Parintelui Arsenie ne-a izbavit si ne-a scapat copilul de la o moarte napraznica sau de la alte necazuri." Erau si oameni mai varstnici care l-au cunoscut pe Parintele cand erau tineri. Ei povesteau ca Parintele chiar le-a spus: "Tu te faci preot, tu te faci inginer", altora le spunea:"Tu te casatoresti cu cutare". Ceea ce le-a spus Parintele acestor oameni nu era ceva intamplator, era voia lui Dumnezeu. Parintele Arsenie, prin duhovnicia pe care o avea si prin trairea lui, cunoastea voia lui Dumnezeu. Sigur, e vorba de harisme primite de la Dumnezeu, prin voia lui Dumnezeu, de catre acesti duhovnici mari. Parintele Arsenie pomenea de Sfantul Serafim de Sarov. Eu l-as compara pe Parintele Arsenie Boca chiar cu Sfantul Serafim. Ceea ce a facut Sfantul Serafim pentru neamul lui, pentru rusi, pentru Rusia, eu cred ca Parintele Arsenie a facut pentru neamul nostru romanesc, pentru romani, adica ne-a deschis noua ca romani calea spre Dumnezeu, ne-a tinut si ne-a intarit in secolul al XX-lea, la mijlocul secolului, dupa razboi, cand urma sa vina prigoana. Parintele a prevazut ca va veni o mare prigoana asupra bisericii si peste adevaratii crestini si, prin ceea ce el a spus, prin cuvintele sale, a intarit neamul acesta. Bineinteles ca si alti duhovnici mari ne-au fost sprijin, parintele Cleopa sau parintele Teofil care traieste la manastirea de la Sambata de Sus, si multi altii.

La Prislop, in dimineata zilei de 28 noiembrie, la ora 7,00, a inceput Taina Sfantului Maslu, s-a facut sfintirea apei (agheasma) si la rugaciunile care se spun acolo la Sfantul Maslu erau preoti care, pe langa rugaciunile canonice si care existau in Molitfelnic, adaugau si o rugaciune zicand: "Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi". Si cand preotii spuneau rugaciunea aceasta adresata Parintelui Arsenie Boca, lumea devenea in secunda urmatoare foarte atenta, foarte concentrata, lumea astepta... De fapt, poporul asteapta ca si din partea clerului sa se dea un semnal. La Sfanta Liturghie din data de 28 noiembrie s-au adunat peste 5000 de credinciosi si au slujit 100 de preoti. Inca de dimineata de la Sfantul Maslu si in continuare la Sfanta Liturghie oamenii asteptau sa auda ce vor spune ierarhii, sa vada cum se manifesta ei fata de Parintele Arsenie. Oamenii asteapta sa vada si ce credem noi preotii. Ca poporul a dovedit si de data aceasta ce crede. Revarsarea de popor care a avut loc la Prislop - 5000-6000 de oameni - n-a fost altceva decat semnul evlaviei poporului nostru roman. Si de dimineata s-a cerut in toate rugaciunile ca si Parintele Arsenie sa se roage pentru noi si chiar erau oameni care simteau asa..., spuneau: "Parintele Arsenie e aici, duhul Parintelui e aici." "Eu simt, Parintele e printre noi, Parintele e de fata", spuneau foarte multi oameni. E ceva pentru ca oamenii simt. Ei stiu ca puterea lui Dumnezeu sta in puterea Sfintilor Sai si orice om care e bine intentionat si are evlavie la sfinti simte ca sfantul, in duh, este langa noi cand il pomenim. Asa ne spun Sfintii Parinti.

A fost atat de multa lume la Sfanta Liturghie, desi era zi de lucru. Au participat trei ierarhi, Episcopul Timotei de la Arad, Episcopul Daniel de la Varset si chiar IPS Mitropolit al Ardealului, dr. Laurentiu Streza. IPS Mitropolit Streza si Episcopul Daniel de la Varset sunt ucenicii directi ai Parintelui Arsenie, l-au cunoscut si actul lor de smerenie a impresionat oamenii. Au venit episcopii si s-au smerit in fata mormantului Parintelui si, in predicile lor, au spus cum l-au cunoscut pe Parintele si cate i-a invatat Parintele. Iti da, asa, un plus de nadejde faptul ca se pleaca si cei mari in fata celor mai mari, pentru ca Parintele, chiar daca n-a fost arhiereu, a fost un mare duhovnic si un mare povatuitor, un iluminator si i-a ajutat pe toti, mai ales pe cei care l-au cunoscut. In timpul Sfintei Liturghii a luat cuvantul si Parintele Teofil de la Sambata. In predica lui, spunea cum l-a cunoscut pe Parintele Arsenie, cu vreo 50 de ani in urma, si cum Parintele Arsenie l-a invatat rugaciunea inimii, rugaciune pe care s-o spuna toata viata, adica "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul" si modul de a o rosti. Sigur, Parintele Teofil i-a adus cuvinte de lauda Parintelui Arsenie si a spus ca el a calatorit, cu rugaciunea asta a inimii, toata viata, cu toate necazurile pe care le-a avut pentru ca, stiti, parintele nu vede. Sigur ca, in neputinta asta, Dumnezeu l-a preamarit, pentru ca asa cum spune proorocul David: "Dumnezeu intelepteste orbii". La Sfanta Liturghie de la Manastirea Prislop cei trei ierarhi au fost inconjurati de un foarte mare sobor de preoti. Am vorbit cu parintele protopop de la Alba Iulia, dupa ce m-am intors la Toplita, pentru ca nu mai eram sigur cati preoti au fost si nu voiam sa gresesc. Parintele mi-a spus ca i-a numarat, au fost peste 90 de preoti care s-au impartasit, deci un sobor de 100 de preoti, plus alti preoti care au venit pe urma si multi au stat pe margine impreuna cu credinciosii lor. In cadrul Sfintei Liturghii, dupa ce ne-am impartasit, a vorbit si IPS Mitropolitul nostru, dr. Laurentiu Streza, care l-a cunoscut pe Parintele Arsenie Boca si mergea la el cand Parintele picta. Si l-a intrebat: "Parinte, de ce ati pictat asa pe Maica Domnului sau pe Mantuitorul?" Si Parintele a raspuns:" Mie asa mi s-a aratat Maica Domnului, asa l-am vazut pe Mantuitorul si eu ii pictez asa cum i-am vazut eu". Acestea au fost lucruri adevarate care s-au petrecut, sigur, pentru cei care cred. Cu cei care nu cred trebuie sa mai avem rabdare ca sa creada si ei intr-o zi. Pe urma toti credinciosii care au participat acolo, toti preotii, toti monahii, maicile, au cantat. Maicile au dat raspunsuri la Sfanta Liturghie si-mi zicea un parinte, Clement, care a fost acolo duhovnic timp de 8 ani de zile, ca muzica este aranjata sau este pusa in notatie de Parintele Arsenie Boca. Deci pe langa cunostintele acestea, cum sa zic eu, in lumina stiintei (spunea un parinte ca a cunoscut toata stiinta) Parintele a avut daruri mai presus, de la Dumnezeu, pe care stiinta nu le poate atinge. Si Parintele spunea ca "Pentru noi Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vietii si-al istoriei, reazem in ispitele si furtunile timpului. Iisus Hristos e asemanarea dupa care tanjim si insetam de-a lungul desertului lumii. Iisus Hristos este originarul nostru, autenticitatea noastra dar, mai mult decat acestea, Iisus este prietenul nostru care sigur ne ramane credincios, nu ne paraseste niciodata. Si mai mult, e Sfanta noastra Impartasanie cu desavarsire, formarea noastra metafizica". Sunt cuvintele pe care le spunea Parintele Arsenie Boca in scrierile sale si atragea atentia spunand: "Crestinismul nu e o afacere de duminica ci este o stradanie de toate zilele, toata viata, de a ajunge stilul de viata si conceptiile pe care asa ni le-a lasat Domnul nostru Iisus Hristos." Parintele avea o mare iubire sau aplecare pentru copii. Iubea copiii. Parintele se bucura pentru cei carora li se nasteau copii, ii indemna pe oameni sa aiba prunci. Si mai spunea Parintele ca o credinta sanatoasa trebuie sa fie intr-un trup sanatos si invers. Parintele mai spunea asa: "Destinu-i jumatate pe pamant si jumatate-i din Cer." Tot timpul omul trebuie sa aiba o legatura cu Dumnezeu si sa lupte sa fie cu Dumnezeu, sa se lase de pacate.

Ceea ce s-a intamplat la Prislop a dovedit, repet, evlavia oamenilor si oamenii asteapta acuma, sigur, si o canonizare oficiala din partea Sfantului Sinod. Asta ma depaseste pe mine, bineinteles, nu pot eu sa-mi dau cu parerea despre ce ar trebui sa spuna ierarhii, episcopii care hotarasc. Dar imi spunea un credincios ca niciodata n-a vazut atatia oameni, ca acum, de cand vine el la Prislop. Si din an in an, se pare, ca vin tot mai multi oameni. Vin la mormantul Parintelui, la Manastirea Prislop, pentru ca ei primesc o binecuvantare, se intorc acasa mai linistiti, in plus simt ajutorul Parintelui. Oamenii, sigur, vin cu necazuri, fiecare cu dorinta lui si cu speranta si, pe masura credintei fiecaruia si cat se roaga Parintele Arsenie acolo in Ceruri pentru noi, fiecaruia i se indeplineste dorinta.

- Parinte Arsenie, ati slujit si dvs. la Prislop?

- Am slujit si eu la Sfanta Liturghie impreuna cu IPS Mitropolitul nostru, dr. Laurentiu Streza si cu ceilalti ierarhi. A fost o Liturghie inaltatoare. Inchipuiti-va 100 de preoti care ridica mainile sus la "Imparate ceresc..." . Sunt 200 de maini care se ridica spre Cer. Si ce poate fi mai mult ca asta, sa ridici mainile spre Dumnezeu asa ca-ntr-un semn de disperare, ca-ntr-un semn de preamarire a lui Dumnezeu si sa astepti ca Dumnezeu sa-ti arate atata bunatate si iubire! Deci s-a revarsat mult Har acolo si eu sunt marcat de atunci. A trecut o saptamana si pe mine ma urmareste asa... o liniste si o pace care, in mod sigur de acolo mi se trage. Vedeti, omul daca se cerceteaza, simte de unde ii vine cate ceva, si bine si rau. Cand gresim si facem pacate ne merge rau. Daca stam si cugetam si ne judecam, ne da Dumnezeu asa in gand: "Ma, sa stii ca de acolo vine, ca am gresit si acuma nu-s asa de bine sufleteste". Si cand mai facem cate o fapta buna sau se mai roaga cineva pentru noi zicem: "Uite de-acolo ni se trage".

- Parinte, plangea lumea la Prislop? Asa am auzit.

- Da, dar plansul asta al oamenilor si al preotilor nu-l intalnesti la orice slujba. Am stat la mai multe slujbe. Sigur, ca preot, urmaresc ceea ce se intampla intre oameni. Cand vrei sa le spui ceva oamenilor trebuie sa vezi daca ei sunt pregatiti sa primeasca ceea ce vrei tu sa le spui. Acum am urmarit oamenii, ma mai uitam la oamenii de-acolo din sobor si, chiar si seara, oamenii plangeau. Fiecare plangea mai mult tainic, isi plangea sufletul lui sau pacatele lui, era asa... un duh de pocainta. Sigur ca indemnul Parintelui Arsenie Boca si invatatura lui principala era ca omul sa-si planga pacatul, sa se intoarca de la pacat. Si acolo, in jurul mormantului Parintelui si la Sfanta Liturghie, era duhul asta de pocainta. Stiti, noi tot zicem: "Doamne ajuta", "Doamne da-ne cate ceva" sau "Doamne, scapa-ne" dar oamenii acolo, la Prislop, au fost mai constienti ca multe necazuri le avem, in mod sigur, din cauza pacatelor si ca pacatele ar trebui cumva rascumparate sau ca trebuie sa ne curatim sufletul prin lacrimi de pocainta. Dumnezeu se bucura, se spune si in Scriptura ca mai mult se bucura Dumnezeu pentru un pacatos care se intoarce decat de 99 de drepti care n-au nevoie de pocainta. Eu vreau sa spun de mine, eu pacatos fiind, intr-o zi trebuie sa-mi plang pacatele, ori la mormantul Parintelui, ori in alta parte dar, din cauza impietririi mele, nu plang si atunci acolo, la Parintele, simtindu-l pe Parintele asa de mare in duh si vazand cati oameni a atras acolo, dupa atatia ani de la moartea lui incep sa plang. Cu moartea nu se sfarseste totul. Parintele continua mai departe sa se roage pentru noi si iti da asa un duh de pocainta si de cainta si te vezi mic si te vezi neputincios si simti acolo ca n-ai facut poate ceea ce trebuia in viata, simti ca trebuie sa faci altceva, sa-ti schimbi viata. Eu cred ca asta au simtit oamenii acolo, o rugaciune mai intensa, o traire mai mare si ca lacrimile exprima o neputinta a noastra, pocainta asta. Lacrima sufletului cand plange inima acolo inauntru, aceea e mai mare dar cine o stie pe aceea? Dumnezeu o stie. Astea-s neputintele noastre, exprimate in afara, adica noi plangem pentru ca altceva nu mai putem face. Cam asa a fost la Prislop si va rog sa ma iertati daca am gresit cu ceva, am avut emotii.

Pe parintele Arsenie de la Toplita l-am cunoscut in anul 2005, cu ocazia unui pelerinaj in Ucraina. Atunci am vorbit mult si am simtit cu totii cum ne insoteste, peste tot in acea calatorie, duhul Sfantului Serafim de Sarov. A trecut un an si jumatate de atunci dar un fir nevazut ne tine legati, pe multi dintre noi, de parintele Arsenie de la Manastirea Toplita caruia ii mai cerem din cand in cand cate un sfat. Ii multumim parintelui ca ne-a impartasit si noua aceste momente de aleasa traire de la Prislop.

In final am indraznit sa mai pun o intrebare:

- Parinte Arsenie, numele dvs. e legat in vreun fel de Parintele Arsenie Boca?

- Eu pot sa spun ca sunt intr-un fel ucenic indirect al Parintelui Arsenie. Numele mi se trage, intr-adevar, de la Parintele Arsenie Boca pentru ca duhovnicul meu i-a fost ucenic. Povestindu-mi duhovnicul multe despre Parintele Arsenie Boca eu intr-o zi m-am hotarat: "Eu ma duc la manastire si ma fac calugar si-mi pun numele Arsenie". Va dati seama asta era asa... ca o nebunie, adica iei o hotarare pentru restul vietii si vrei sa te faci calugar pentru ca ai auzit de parintele Arsenie Boca! Eu eram la liceu la Targu Mures si cand am auzit ce s-a intamplat cu Parintele Arsenie Boca si cate le spunea si preotul care-mi era acolo duhovnic (i-a fost ucenic Parintelui, acum traieste la Sibiu, e vorba de parintele Nicolae Streza, are peste 80 de ani si a publicat o carte "Marturii despre parintele Arsenie Boca") deci dupa cateva predici de-ale parintelui de-acolo eu am zis:

"Ma duc si ma fac calugar si-mi iau numele de Arsenie si gata. Am terminat cu toate. Eu mi-am rezolvat toate problemele, intr-un cuvant, asta vreau sa fac." Si ce sa zic? II port numele, atata doar, restul vai de capul meu, stiti. Cand mergi la manastire trebuie sa-ti puna nume staretul sau episcopul care te calugareste. Eu de asta venisem la manastire sa-mi pun numele Arsenie. Eu nu voiam altceva. Cand a vazut staretul ca n-are ce face cu mine a zis: "Mai, cu asta n-ai ce sa faci, sa-i punem numele Arsenie ca el numai asa vrea. Dar ce-i cu el, dar de unde stie de Parintele Arsenie? Ca stiti dvs, pe timpul lui Ceausescu, Parintele Arsenie a fost marginalizat chiar de catre cei din cadrul Bisericii si nu l-a ajutat nimeni si a suferit foarte mult. Chiar si spune Parintele: "Daca vrei sa-l urmezi pe Hristos trebuie sa patrimesti ca Hristos". Ce vreti mai mult ca asta?

- Unde ati fost calugarit, parinte?

- Aici la Toplita. Eu nu pot sa spun despre mine decat ca sunt pacatos si sa ma iertati ca v-am tinut cu vorbele mele. Fie ca Parintele Arsenie Boca sa se roage si pentru dumneavoastra si pentru noi. Ne rugam lui sa ne ajute sa trecem cumva prin viata asta. Si sa scrieti ca eu ma rog la Parintele Arsenie ca la un sfant.

- Asa si facem. Sarut mana parinte Arsenie si va multumim foarte mult pentru aceste marturii.

- Doamne ajuta!

Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
05 Decembrie 2006

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine:

Interviu cu Dumnezeu

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

- Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.

- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

- Faptul că:  se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc să fie copii;

 îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea;  se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul;  trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:

- Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?

- Să înveţe că:  durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece;  un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin;  există oameni care iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit ;  nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.

- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

- Doar faptul că sunt aici... Intotdeauna.

Parintele Arsenie Boca - 21 ani de la plecarea sa - 28 nov 1989

---

"Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin."

Sfântul. Apostol. Andrei

Sf. Ap. Andrei a fost martor la faptele minunate ale lui Iisus, a văzut patimile Domnului, a plâns moartea Mântuitorului pe cruce şi a întâmpinat cu bucurie Învierea Sa. Pe unde a umblat propovăduind cuvântul lui Dumnezeu a suferit bătăi, închisoare şi schingiuiri din partea păgânilor. A primit moartea de mucenic, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, căreia i s-a dat numele de „crucea Sfântului Andrei”. Biserica noastră a rânduit ca în fiecare an, în ziua de 30 noiembrie, să se prăznuiască amintirea sfântului care a propovăduit învăţătura lui Hristos pe teritoriul patriei noastre.

30 noiembrie - Sântandrei, Moş Andrei, Cap de Iarnă, Indrea, Ziua Lupului.

De Sf. Andrei femeile fac câte două lumănări şi colac şi le duc la biserică. O lumânare o iau înpoi şi, cu ea aprinsă, în seara de Sf. Andrei, ocolesc curtea şi oborul vitelor, spre a fi ferite de boli.
Sf. Indrea e cap de iarnă, că atunci coboară lupii din munte.
Sf. Andrei e pescar; de ziua lui se mănâncă peşte.
Femeile fierb grâu sau porumb în apă, le amestecă cu nuci, cu zahăr (sau miere) şi le mănâncă după ce au împărţit la vecini. În seara de Sf. Andrei, oamenii mănâncă o turtă înmuiată în usturoi. Se sărbătoreşte prin post negru, pentru împlinirea unei dorinţe, cum ar fi căsătoria sau vindecarea de boală.

PARINTELE MARIAN

De cativa ani, un mic orasel din Teleorman a devenit un adevarat loc de pelerinaj. Sute de oameni vin din toata tara cautand alinare. Pentru ei, mai e o singura speranta: slujba de vineri noaptea, tinuta de parintele Marian. Din 1996, de cand e preot la Fotachesti, biserica alba cu 5 turle si 7 cruci ce poarta hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, pana atunci doar loc de stagiatura pentru toti preotii care i-au trecut pragul, "miroasei a sfintenie. Iar lacasul, pana atunci tacut, a prins viata. Acum, in micul orasel din campia Teleormanului se infaptuiesc minuni.
  Ziua cand toti sfintii coboara pe pamant In fiecare vineri seara, aproape de ora 19.00, sute de calatori se inghesuie in Gara Basarab sa prinda trenul spre Rosiori de Vede. La Videle, oamenii coboara si se indreapta grabiti, pe jos, spre Fotachesti. Peste doar cateva ceasuri va incepe Miezonoptica.
 De cum intri in curtea bisericii te cuprinde o pace sufleteasca pe care, de cele mai multe ori, o cauti o viata intreaga. Aici, in acest loc binecuvantat de Dumnezeu, intri cu senzatia ca tarasti un bolovan dupa tine si pleci usor ca o pasare. Sa fie oare din cauza imensei iubiri de oameni a parintelui Marian?
O zi pe saptamana, in biserica din Fotachesti parca toti sfintii coboara pe pamant, iar oamenii sunt toti o familie... Cu un sfert de ora inainte de miezul noptii, clopotul incepe sa bata rar. Inchinindu-se din cand in cand, inconjurat de un alai de copii, apare parintele.
 Cu greu isi face loc in casa Domnului, saruta cu evlavie o caseta cu moastele a 7 sfinti, intra in altar, apoi deschide usile imparatesti. Cand ceasul bate miezul noptii, candelabrele se sting, iar credinciosii, tinand fiecare in mana cate o lumanare aprinsa, incep sa cante "Imparate ceresci si "Tatal nostrui. E momentul cand toti se impletesc intr-o singura ruga. E o imagine ce nu poate fi descrisa in cuvinte.
La scurt timp, parintele Marian incepe sa citeasca Moliftele Sfantului Vasile cel Mare. Toti cei aflati in biserica privesc atent in ochii preotului. El le e salvarea. Doar el. Pentru ei, pentru multi veniti de la capatul tarii, vorbele si sfaturile parintelui Marian sunt sfinte. E obosit parintele. Se vede pe chipul sau, dar pare mai fericit ca niciodata. Oamenii ii dau putere. Urmarile slujbei nu vor intarzia sa apara si toti stiu asta. Insa e grea asteptarea... Slujba ia sfarsit spre dimineata. Credinciosii se despart cu greu de cel care le e vesnic in suflete. Se intorc la casele lor. Epuizat, parintele Marian porneste incetisor spre locuinta sa, pentru a se odihni. Peste doar cateva ceasuri, un alt suflet pribeag ii va bate la usa... Copilul din flori
Din prima zi cand a vietii sale (29 noiembrie 1957), Marian Ene s-a aflat sub protectia Maicii DOmnului. Copilaria, perioada cand povestile sunt adevarate, cand totul e posibil, a intampinat-o plangand. A fost nascut de o femeie probabil fara suflet, iar pentru el cuvantul tata exista doar in dictionare.
A trebuit sa-si ia viata in maini si sa descurce singur. La doar 3 ani, mama sa il duce intr-o padure din apropierea Neajlovului, il leaga de un copac si-l abandoneaza. La scurt timp, incearca sa-l inece in rau apoi, orbita de furie, se repede la copil cu toporul, dar este oprita in ultimul moment de un taran care trecea pe acolo. Parintele nu i-a reprosat niciodata nimic mamei sale. Nu poate. Pentru el, ramane "mamai.
 O primeste mereu cu bratele deschise. Dragostea pentru Dumnezeu a inceput pe cand avea doar 5 ani. Fugise de acasa de frica mamei si se refugiase in biserica satului.
 Parohul de atunci, preotul Ion Dragan, l-a primit cu caldura, iar copilul a devenit nelipsit de la slujbe. Mai mult, el repeta acasa ceea ce facea parintele Dragan la biserica. Aduna mucuri de lumanari, le aducea acasa si incepea jocul "de-a preotuli. Folosea pe post de cadelnita o ceasca ciobita, se invelea intr-un cearsaf si tamaia cu cadelnita. Isi facuse chiar si un mic altar unde slujea luni, miercuri, vineri.. In plus, "casatoreai in secret copii care si astazi sunt impreuna. La 11 ani, cu o scrisoare de recomandare din partea preotului Dragan, pleaca la Manastirea Cernica, unde va fi primit de PS Roman Ialomiteanul.
 Aici va ramane 7 ani si va trai dupa toate canoanele asezamantului monahal. Il descopera pe parintele Ilarion Argatu, cel care va deveni peste timp duhovnicul sau. Este trimis apoi pe post de paracliser la Biserica Olteni, din Bucuresti, in grija parintelui Toma Dragulescu, cel care avea sa-l invete tainele preotiei. Daramarea Bisericii Olteni i-a spulberat multe vise parintelui Marian. Dar a reusit pana la urma sa-si duca la indeplinire misiunea ce i-a fost harazita. Mai pastreaza si acum ultima caramida din Biserica Olteni, de forma unei aripi de inger... Dorul de Dumnezeu
Desi tanar, parintele Marian spune ca mai are o ultima dorinta, apoi poate trece la cele vesnice. Sa construiasca o biserica, un mic orasel plin de sfinti, care sa dainuiasca peste veacuri. Un loc in care sa se cufunde pentru totdeauna in nesfarsita pace a pamantului. Un loc inconjurat de gradini, de miresme si culori. Biserica din visul parintelui Marian va avea trei turle, in cinstea Sfintei Treimi, pentru ca prima liturghie savarsita de sfintia sa a fost cea a Sfintei Treimi. Va fi o biserica asa, ca un dor dupa Dumnezeu... O biserica plina de Evanghelii stravechi, de cadelnite, panghiare, potiruri, icoane sfintite si broderii nepretuite. O adevarata comoara unde sa-si gaseasca cea mai de pret avutie: linistea. Un loc de unde sa rasune tot timpul "Sfant, sfant, sfant esti Dumnezeule/Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi...

https://adevarul.ro/locale/alexandria/video-suferinta-credinta-parintele-marian-nu-si-a-cunoscut-tatal-mama-vrut-sa-l-omoare-doua-ori-1_51160b894b62ed5875f04d09/index.html