Noi ortodocsii ii cinstim pe sfinti ca sa laudam pe Hristos, a Carui lucrare si-a dovedit eficienta prin rodirea sa in ei; ii cinstim, cinstind criteriul dupa care trebuie sa lucram si noi.
Cerem ajutor sfintilor, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriti fata de ei, si convinsi ca noi insine nu putem avea o atat de mare ascultare de la Dumnezeu ,pentru ca nu suntem atat de smeriti ca ei.
"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
🙏 Sfinte Apostole Timotei, episcopul Efesului, ucenicul Sfantului Apostol Pavel (secolul I), Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie Persul, care ai fost mai inainte fiul unui vrajitor, iar apoi ai devenit monah, savarsindu-te prin sugrumare, Sfinte Ierarhe Gaudentie, episcop de Navara in Spania (+ 418), Sfintilor Sfintiti Mucenici: episcopii: Petru si Leon, preotii: Sioniu, Gavriil, Ioan si Parod, si binecredinciosilor crestini: Manuil, Gheorghe, dimpreuna cu alti 377 de Mucenici, care ati patimit la Adrianopol (+ 836), Sfinte Mucenice Castul din Italia, Sfinte Sfintite Mucenice Vichentie diaconul, Sfanta Blasila din Roma (+ 383), Sfanta Cuvioasa Blesila, ucenica Sfantului Ieronim de Stridon, Sfanta Irina din Roma, Sfinte Cuvioase Ghenadie, episcop de Doveltos (+ 814), Sfinte Brihtwald de Wilton in Anglia (+ 1045), Sfinte Cuvioase Mucenice Anastasie diaconul de la Pecerska (secolul al XII-lea), Sfinte Cuvioase Iosif din Creta (+ 1511), Sfinte Cuvioase Macarie, facatorule de minuni din Zhalin in Rusia (+ 1622), Sfinte Cuvioase Ioasaf, luminatorul Alaskai si Americii (+ 1799), si Sfintilor Sfintiti Noilor Mucenici din Rusia: protoiereii: Nicolae si Ioan, preotii: Ioan, Ioan, Eftimie, Iacov, Ioan si Petru, care ati patimit in timpul regimului comunist (+ 1938), ca unii care aveti indrazneala inaintea lui Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii robii Lui, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. Amin.
🙏 Cu ale lor Sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi.
Dudul lui Zaheu, pastrat pana astazi in Biserica Sfantul Prooroc Elisei, din stravechiul oras Ierihon, este unul dintre locurile sfinte in care crestin-ortodocsii inalta rugaciuni neincetate lui Dumnezeu, in Tara Sfanta.
Ierihon-ul este unul dintre cele mai vechi orase biblice, daca nu chiar cel mai vechi oras cunoscut din lume. Dupa Ierusalim, Ierihonul este cel mai excavat loc din Tara Sfanta. Ierihonul mai este cunoscut si drept orasul aflat la cea mai joasa altitudine, aproximativ 250 de metri sub nivelul marii.
Situat la o distanta de 40 de kilometri nord-est de Ierusalim, Ierihonul este in prezent o "insula" palestiniana in teritoriul Israelului. Ierihonul este primul oras cucerit de israeliti dupa peregrinarea de 40 de ani prin pustiu. Ierihonul, acest important oras biblic, impreuna cu Fasia Gaza, a fost primul oras cedat de Israel Palestinei in 1994, in urma acordului de pace. Reocupat de militarii israelieni, a revenit partii palestiniene in urma retrocedarilor din martie 2005.
Orasul este o adevarata fortareata naturala, fiind inconjurat de Muntele Nebo in est, Muntii Centrali in vest si Marea Moarta in partea de sud. Este irigat in abundenta de raul Iordan, aflat la doar sapte kilometri spre vest, dar si de izvoarele ce coboara din Muntii Centrali.
Mantuitorul Iisus Hristos si minunile savarsite in Ierihon - Dudul lui Zaheu
In pilda cu Samarineanul Milostiv, Iisus se refera la drumul extrem de periculos ce trecea prin canionul Wadi Qelt, adevarat cuib de talhari in vremea sa. Se presupune ca si rostirea Pildei celor 10 mine a fost motivata de trecerea lui Iisus prin fata palatului de iarna a lui Irod cel Mare, aflat in Ierihon.
In timpul ultimei calatorii, Iisus a vindecat aici doi orbi, intre care se remarca insistentul orb Bartimeu. "Si plecand ei din Ierihon, multime mare venea in urma Lui. Si iata doi orbi, care sedeau langa drum, auzind ca trece Iisus, au strigat, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! Dar multimea ii certa ca sa taca; ei insa si mai tare strigau, zicand: Miluieste-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David. Si Iisus, stand, i-a chemat si le-a zis: Ce voiti sa va fac? Zis-au Lui: Doamne, sa se deschida ochii nostri. Si facandu-I-se mila, Iisus S-a atins de ochii lor, si indata au vazut si I-au urmat Lui" (Matei 20, 29-34).
"Si au venit in Ierihon. Si iesind din Ierihon El, ucenicii Lui si multime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, sedea jos, pe marginea drumului. Si, auzind ca este Iisus Nazarineanul, a inceput sa strige si sa zica: Iisuse, Fiul lui David, miluieste-ma! Si multi il certau ca sa taca, el insă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieste-ma!
Si Iisus, oprindu-Se, a zis: Chemati-l! Si l-au chemat pe orb, zicandu-i: Indrazneste, scoala-te! Te cheama. Iar orbul, lepadand haina de pe el, a sarit in picioare si a venit la Iisus. Si l-a intrebat Iisus, zicandu-i: Ce voiesti sa-ti fac? Iar orbul I-a raspuns: Invatatorule, sa vad iarasi. Iar Iisus i-a zis: Mergi, credinta ta te-a mantuit. Si indata a vazut si urma lui Iisus pe cale" (Marcu 10, 46-52).
Faptul ca Matei si Marcu spun ca vindecarea a avut loc dupa iesirea din Ierihon, in timp ce Luca mentioneaza ca se apropiau de Ierihon, poate fi explicat in doua moduri. Fie orbii l-au rugat sa ii vindece la intrarea in Ierihon, dar rugaciunea lor a fost implinita abia cand a iesit din oras, fie vindecarea a avut loc dupa ce Iisus a iesit din vechiul Ierihon, pentru a intra in Ierihonul irodian.
In Ierihon se petrece si convertirea vamesului Zaheu la pocainta. Copacul in care s-a urcat Zaheu era un "sicomor", un copac specific zonei, asemanator cu smochinul. La noi in tara, prin traducere, acest copac a fost numit "dud", deoarece "sicomorul" se aseamana mult cu dudul romanesc.
Trunchiul acestui copac biblic, astazi complet uscat, se pastreaza in curtea Bisericii Ortodoxe Sfantul Prooroc Elisei, din Ierihon. Tulpina sicomorului in care s-a urcat Zaheu vamesul, pentru a-L vedea pe Hristos, se pastreaza astazi intr-o constructie improvizata, spre a-l pazi de intemperiile vremii si de pelerini.
Sfantul Apostol Zaheu, vamesul cel bogat din Ierihon !
Potrivit traditiei crestine, Sfantul Zaheu l-a insotit pe Sfantul Apostol Petru, in calatoriile sale misionare, fiind unul dintre cei 70 de uncenici ai Domnului. Traditia mai spune ca Zaheu l-a urmat pe Sfantul Petru in Cezareea Palestinei, unde a fost numit episcop. Sfantul Zaheu a murit in pace, fiind praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 20 aprilie.
Dionisie din Furna, in "Erminia Picturii Bizantine", arata ca Sfantul Apostol Zaheu se zugraveste ca un barbat carunt, mic de statura, cu haine scurte si stramte si o naframa infasurata pe cap. Cand este zugravit individual sau in ceata Apostolilor, el tine in mana un sul infasurat, insemnul propovaduirii sale apostolice.
Insa reprezentarea cea mai comuna a lui Zaheu ramane scena convertirii sale. Astfel, se reprezinta o cetate, cu multa lume, iar in mijloc se afla un dud, in care este catarat Zaheu, care este reprezentat uitandu-se la Hristos. Mantuitorul, reprezentat insotit de Apostoli, il priveste si cu o mana il binecuvinteaza, iar in cealalta mana tine o hartie pe care este scris: "Zahee, grabeste de coboara, ca astazi in casa ta trebuie sa raman" (Luca 19, 5).
Biserica il mai pomeneste pe Sfantul Zaheu, vamesul din Ierihon, si in Duminica lui Zaheu, cand este citit textul din Luca (19, 1-10), unde este descrisa intalnirea lui Zaheu cu Mantuitorul. "Apostole Sfinte Zaheu, roaga pe milostivul Dumnezeu ca sa daruiasca iertare de greseli sufletelor noastre."
"Si intrand, trecea prin Ierihon. Si iata un barbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat. Si cauta sa vada cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru ca era mic de statura. Si alergand el inainte, s-a suit intr-un sicomor, ca sa-L vada, caci pe acolo avea sa treaca.
Si cand a sosit la locul acela, Iisus, privind in sus, a zis catre el: Zahee, coboara-te degraba, caci astazi in casa ta trebuie sa raman. Si a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se. Si vazand, toti murmurau, zicand ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos.
Iar Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit. Si a zis catre el Iisus: Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam. Caci Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut" (Luca 19, 1-10).
Zaheu este o persoana cunoscuta nu doar datorita Evangheliei din Duminica a XXXII a dupa Rusalii, ci si pentru ca textul din aceasta duminica se citeste si la Taina Sfantului Maslu.
Zaheu era mai-marele vamesilor si era bogat. Vamesii aveau datoria de a strange impozitele pentru Imperiul Roman. Scriptura ne spune ca auzind ca trece Hristos prin Ierihon, s-a urcat intr-un sicomor sa-L vada pentru ca era mic de statura.
Daca in fata celorlalti Zaheu era "mai marele vamesilor", niciodata mic de statura, iata ca din cauza bogatiei pe care o acumulase din impozite, se afla in imposibilitatea de a-L intalni pe Hristos. Si datorita dorintei sale de a-L vedea pe Hristos, Mantuitorul ii vesteste ca doreste sa manance in casa lui. Ii spune lui Zaheu: "Coboara". Acum Zaheu era sus si Mantuitorul jos. Am putea interpreta aceasta chemare a Mantuitorului si in alt chip: ii cere sa coboare, adica sa lepede falsa pozitie pe care i-o daruise bogatia. Asa face orice patima cu omul, ii spune ca este mai presus de toate si de toti, si din aceasta cauza el nu-L poata vedea pe Hristos. Este ceva asemanator fariseului care spunea: "Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni" (Luca 18, 11).
Zaheu asculta si intra cu Mantuitorul in casa sa. El nu pune intrebari, pentru ca el nu venise sa se lamureasca daca Mantuitorul este Mesia vestit de profeti. El dorea sa-L vada pe Hristos. In momentul in care Iisus intra in casa, am putea spune in inima sa, Zaheu se marturiseste: "Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor şi, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit". Iar Hristos ii primeste spovedania si ii graieste: "Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiu al lui Avraam". Aceste cuvinte ii aduc cu adevarat inaltarea. Zaheu cel plecat de acasa a murit si in locul lui s-a ridicat un alt Zaheu, o faptura noua dupa cum spune Apostolul: "Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua" (II Cor. 5, 17).
Ceea ce ne lipseste noua este faptul ca nu reactionam precum a facut Zaheu, atunci cand a auzit ca Hristos avea sa treaca pe locul unde vietuia. Cati dintre noi se apropie de Trupul si Sangele Domnului asa cum a facut-o Zaheu? Cati cauta sa se elibereze cu adevarat de pacate ca Hristos sa poata intra in casa noastra? M-as bucura sa stiu ca sunt din ce in ce mai multi oameni care parasesc chipul multumii care judeca nedrept gestul lui Hristos de a cina cu Zaheu: "A intrat sa gazduiasca la un pacatos".
Textul Evangheliei din Duminica a XXXII a dupa Rusalii ne descopera ca nu exista indepartare si ratacire atat de mare, incat sa nu poata fi iertata de Dumnezeu. Un singur lucru trebuie sa faca omul: sa-si vina in fire, sa constientizeze indepartarea si sa-si doreasca sa-L vada pe Hristos, asa cum a facut-o Zaheu.
Sa nu uitam niciodata ca oricat de pacatosi am fi, Domnul vrea sa intre si sa ramana in noi, caci "Fiul Omului a venit sa caute, sa mantuiasca pe cel pierdut" (Matei 18, 1-11).
Drumul către viaţa cea veşnică şi fericită a împărăţiei lui Dumnezeu trece prin multe necazuri şi ispite în această scurtă viaţă, iar noi avem nevoie de ajutor în aceste încercări, ajutor pe care nici un om nu poate să ni-l dea. De aceea ne întoarcem către Dumnezeu, către Maica Domnului şi către sfinţi. Şi cele pe care nu întotdeauna putem de unii singuri să le înfăptuim, acelea întru care nu întotdeauna pot să ne ajute medicii cei pământeşti şi mai-marii zilei, pot întotdeauna să ni le dea sfinţii lui Dumnezeu. Orice sfânt poate să ceară de la Dumnezeu lucrurile pentru care ne rugăm, dacă acestea ne sunt spre folos şi spre mântuirea sufletelor noastre. Şi totuşi, după cuvintele Apostolului, „darurile sunt felurite” (I Cor. 12, 4). După împrejurările vieţii sfinţilor, ori după voia osebită a lui Dumnezeu, unii dintre sfinţi ajută celor care se roagă lor pentru un anumit lucru, alţii – pentru un altul, după darurile lor; şi nu există necaz al vieţii, nevoie sufletească ori trupească la care să nu răspundă un plăcut al lui Dumnezeu şi pe care să n-o împlinească acesta.
