Fragment din Sfânta Liturghie cu Înaltpreasfințitul Ioan

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Rugăciune scurtă către Sfântul Ioan Botezătorul

„Sfinte Ioane, Înainte-mergătorule, frumuseţea cerului şi bucuria pământului, cel ce prin tăierea capului tău pământul întreg l-ai sfinţit, primind această smerită rugăciune a noastră, izbăveşte-ne din toate nevoile şi ne scoate din chinul ce va să fie, pe noi, cei ce te lăudăm cu credinţă şi nădejde.
Ca unul ce stai înaintea scaunului lui Hristos, ajută-ne să-i biruim pe vrăjmaşii văzuţi şi pe cei nevăzuţi. Izbăveşte-ne din tot necazul şi, având îndrăznire către Domnul, fereşte-ne de ispitele acestui veac.
Dăruieşte-ne nouă, Sfinte Ioane Proorocule, putere din cer şi, ca unul ce eşti făclie strălucitoare, luminează-ne pe noi, cei ce alergăm la slăvita prăznuire a trecerii tale la Domnul. Amin!”

HRISTOS ESTE TOTUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



1. Bătrânul Porfirie zicea: “Viaţa fără Hristos nu este viaţă. Dacă nu-L vezi pe Hristos în toate faptele şi gândurile tale, tu trăieşti fără Hristos”.

2. Acelaşi Bătrân adăuga: “Hristos este prietenul nostru, fratele nostru El este tot binele şi toată frumuseţea. El este Totul. În Hristos nu este nici tristeţe, nici melancolie, nici introvertire, atunci când omul este copleşit de gândurile şi împrejurările care l-au apăsat şi l-au rănit. Hristos este Bucurie, Viaţă, Lumină, Lumină adevărată, care-l îmbucură pe om, îi dă aripi, îi descoperă toate lucrurile, îl fac să vadă toate creaturile, să sufere dimpreună cu toţi şi să le dorească tuturor să fie cu Hristos şi aproape de El”.

3. Amfilohie, Bătrânul din Patmos, zicea despre omul care-L uită pe Hristos din pricina numeroaselor sale ocupaţii: “Adesea Hristos vine şi bate la poarta ta. Tu-L faci să se aşeze în anticamera sufletului tău şi, absorbit de ocupaţiile tale, uiţi de Dumnezeiescul vizitator. El aşteaptă ca tu să trândăveşti, aşteaptă… şi apoi, dacă tu întârzii prea mult, El se ridică şi pleacă. Uneori încă, eşti atât de ocupat că-I răspunzi de la fereastră: n-ai nici atâta timp încât să-i deschizi uşa!”.

4. Acelaşi Bătrân zicea: “Omul care nu-l are pe Hristos în el vede toate lucrurile sumbre şi dificile”. Şi încă: “Până ce inima omului nu este locuită de Hristos, el are loc pentru bani, pentru averi şi pentru creaturi”.

5. Asupra aspectelor Providenţei lui Dumnezeu, pe care omul le ignoră, Bătrânul Porfirie zicea: “oamenii pot ajunge la o întunecare a conştiinţei văzând, zicând aşa, neantul din faţa lor şi cugetând: Noi cădem în neant, suntem pierduţi. Iar din spate suntem războiţi! Atunci revin la Dumnezeu şi-i luminează credinţa noastră ortodoxă. Dumnezeu lucrează în taină şi nu vrea să influenţeze libertatea omului. El conduce evenimentele în aşa fel încât omul să călătorească încet acolo unde trebuie”.

6. Bătrânul Epifanie zicea: “Lecţiile pe care ţi le dă Dumnezeu sunt total diferite de cele pe care ţi le dau oamenii. Pentru noi, doi şi cu doi fac patru. Dar, pentru Dumnezeu, doi şi cu doi pot face cinci, sau şase, sau nu importă ce alt număr!”.

7. Antim, Bătrânul din Chios, spunea: “Fără voia lui Dumnezeu o piatră nu poate fi mişcată nici o frunză de copac nu se poate clătina ca să cadă pe pământ”.

8. Bătrânul Eusebiu, de la Frăţia Zoi, scria unui fiu de-al său duhovnicesc: “Atunci când Dumnezeu se îndepărtează de om, acesta, nu numai că se prăbuşeşte în tot felul de păcate şi nedreptăţi, dar el pierde şi credinţa. Dumnezeu te-a făcut creatura Sa şi, prin credinţa ta în El şi voinţa ta de a creşte după voia Sa, El te face copilul Său, prevăzând toate lucrurile ca un Tată plin de dragoste şi are grijă de viitorul tău ca tu să devii desăvârşit”.

9. Despre mijloacele pe care le întrebuinţează Dumnezeu pentru a-l ajuta pe om, Bătrânul Antim zicea: “Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârşită a lui Dumnezeu se foloseşte de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine şi a-l mântui”. Bătrânul adăuga: “Dumnezeu îl ajută pe om, fie printr-un părinte duhovnicesc pe care-l face să-l cunoască pentru a-l îndruma, fie printr-un înger care-l luminează, fie printr-un gând bun pe care îl sugerează, sau printr-o descoperire dumnezeiască pe care i-o acordă”.

10. Bătrânul Ieronim zicea: “Fiţi atenţi la felul în care vă petreceţi ziua de astăzi. Iar viitorul încredinţaţi-l Providenţei divine! Dumnezeu vă va ajuta. Ceea ce e cu voia lui Dumnezeu se va face! Nu vă chinuiţi mintea gândind la viitor. Dumnezeu va ajuta”.

11. Referitor la dragostea lui Dumnezeu pentru om, Bătrânul Antim, noul sfânt din insula Chios, sublinia: “Dumnezeu nu-i separă pe drepţi de păcătoşi nici nu-i compară pe cei răi cu cei buni. Albina, dacă găseşte un pic de zahăr pe o scrumieră, nu importă cât de murdară este aceasta, va lua zahărul pentru a face din el miere. Dumnezeu nu se uită dacă omul se găseşte în păcat sau în virtute, nici dacă este bun sau rău. El caută doar momentul în care să Se apropie pentru a-i veni în ajutor”.

(Din Cuvintele Bătrânilor, Părintele Dionysios; traducere – IPS Andrei al Alba-Iuliei)

Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



– Şi dacă va fi prigoană cum să rezistăm, părinte?
– Păi rezistăm, uite aşa. Ai văzut cum mai sunt nişte trăistari din ăştia aşa pe ici pe acolo? Să fii fericit dacă ai să ajungi aşa, şi să te mântuieşti. Sau o să-ţi laşi serviciul de director şi de mare, mă rog, ştiu eu ce, şi să iei un colţ de ogor acolo, să lucrezi aşa la milimetru, să scoţi de acolo şi sfecla şi porumbul şi fasolea şi să trăieşti într-un bordeiaş, unde să faci acolo rânduiala ta, mergi duminică la o Biserica, s-ar putea să mergi la cine ştie al câtelea sat, ca să găseşti o Biserica sau un preot care mai face o liturghie curată. Şi o să vină vremea când o să te prigonească chiar ai tăi. „Mă, tu eşti nebun, nu vezi că tot satul merge aşa, şi tu acum ce ai, îi fi tu mai sfânt decât celălalt?” Şi atuncea ai tăi din casă, că aşa spune Mântuitorul, când vor fi vremurile acestea când vă vor da în judecăţi, vă vor da celor mari, vă vor judeca: copii, părinţi, tată, mamă, fii, fiică. Şi lucrurile acestea trebuie şi ele să se împlinească, trebuie să le împlinească cineva. Creştinismul nostru a mers aşa, cam într-o permanentă persecuţie, aşa a fost.
– Dar dacă s-ar putea să nu putem să răbdăm prigoana din cauză că atunci, la momentul respectiv, vom fi prea slăbiţi duhovniceşte?
– Dumnezeu te întăreşte numai să vrei oleacă să te ţii, că Dumnezeu te întăreşte. Fiii lui Brâncoveanu au mers unul câte unul, ia aşa până la cel mai mititel…. Şi câţi alţii în istoria asta a vieţii nu au mai fost!…în toate temniţele.
Şi eu, slavă Domnului, am fost într-o marginalizare permanentă, până astăzi. Nu-mi pasă mie de ei… ei cu ale lor, eu cu ale mele. Că zice, mă ocup de nu ştiu ce mentalitate, tulbur lucrurile normale, …dar ei cu-a lor, eu cu-a mele, fiecare cum poate. Şi slavă Domnului, mă chinui aşa cu bătrâneţile mele. Şi pot spune orice despre mine. Eu mă gândesc la Domnul care a zis – nu vă gândiţi ce veţi răspunde celor mai mari că Duhul lui Dumnezeu vă va da cuvânt. Aşa e şi aicea, noi suntem cu harul lui Hristos care ne întăreşte. Păi, ce, mergeau uriaşi în faţa lui Diocleţian? Nişte prăpădiţi de creştini îi întorceau în cuvânt, de nu le putea sta nimeni împotrivă. „Îi fi tu împărat, dar eu am pe împăratul Hristos, care-i şi peste tine“. Şi până la urmă îl convingeau şi pe el.
– Dar dacă noi nu avem credinţa lor, ce facem?
– Ţi-o dă Dumnezeu. Să ne-o întărim.
– Dar ce să facem să ne întărim credinţa?
– Pune mâna pe Biblie, ia vieţile sfinţilor model. Prin cei slabi, măi, se dovedeşte puterea harului lui Dumnezeu, nu prin cei tari. Aşa că stai liniştit, nu te teme. Creştinul n-are de ce să se teamă, dacă are pe Mântuitorul Hristos lângă el, Stăpân şi Împărat şi mergi cu El înainte şi nu vă temeţi de ce vă vor spune vouă, nu vă temeţi deloc. Al Domnului este pământul şi stăpânirea lui. Şi noi suntem creştini, a noastră-i toată împărăţia şi asta de pe pământ şi cealaltă. Cu asta ne pregătim pentru cealaltă. Cum spune psalmistul: „Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi”. Dacă El mă paşte, ce mă mai tem eu că n-o să am de mâncare mâine? Dă Dumnezeu la fiecare.
– Oricum, vin foarte multe ştiri tulburătoare peste noi…
– Intenţia lor este ca să slăbească tăria noastră, să ne pună la îndoială, şi în felul acesta ne prăbuşim. În fine, trebuie să ne pregătim de orice, că e omul Bisericii, că e în afara Bisericii, noi cu noi trebuie să fim într-o unitate cât se poate mai apropiată, să ne ţinem aşa cât mai aproape unul de altul, să putem rezista aşa mai uşor. Să nu ne dispersăm, să nu ne lepădăm, să nu trădăm, …să nu ne batjocorim, într-un cuvânt. Să putem înfrunta primejdia cu o oarecare seninătate. Când vezi că-i băga la îngheţ pe cei patruzeci mucenici! Nu-ţi poţi imagina cum să stai acolo şi să vezi, cum te prinde frigul, cum te cuprinde ca nişte menghini, aşa, din toate părţile. Vezi, din 40 a ieşit unul totuşi! S-a lăsat ispitit şi a căzut. I-a luat coroana altul care i-a luat locul.
– Aţi spus că şi casnicii noştri pot fi duşmani, spre mântuirea noastră. Cum trebuie să procedăm, să-i aducem pe calea cea bună sau să ne îndepărtăm de ei?
– Să-i aducem pe calea cea bună, prin rugăciuni, prin tot efortul nostru, să-i dobândim pentru că nu ei sunt cei care devin vrăjmaşii noştri, ci diavolii din ei care-i stăpânesc. Noi suntem datori să-i scoatem, să desatanizăm duhul acesta, să-l transformăm din demonul care este în înger; să transformăm omul din rău cum e în bun”.

                                                                                                         • Parintele Justin Parvu

CÂNTEC DE PRĂZNUIRE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

de Preot Sorin Croitoru

Preasfântă Maică și Fecioară,
Coboară-te din zări,
Căci în biserici azi se-aud
Sărbătorești cântări!

Cu mic și mare au venit
Să-ți facă prăznuirea
În ziua-n care-ai adormit,
Căci i-a purtat iubirea.

Cum ar putea acei ce cred
Să nu se veselească?
Tu ești de două mii de ani
Măicuța lor cerească!

De-aceea azi în multe țări
E mare bucuria,
Se-aude peste munți și mări
Că "VREDNICĂ-I MARIA"!

Noi știm că axioane dulci
Și îngerii îți cântă:
Tu ești Puterilor cerești
Împărăteasă Sfântă!

Să salte împreună azi
Și cerul și pământul,
Să o slăvească pe Măicuța
Lui Dumnezeu Cuvântul!

Se odihnește peste ea
În veci Dumnezeirea,
Căci prin această Mielușea
Venit-a mântuirea!

A alăptat la pieptul ei
Pe Însuși Dumnezeu,
De-aceea Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
O vor iubi mereu!

Iar eu ți-am scris cu bucurie
Această poezie
Și ți-am cântat în versuri ție,
PREASFÂNTA MEA MARIE!

amin

BRANCOVENE CONSTANTINE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



“Mosii si stramosii mei,
 Si cu Sfantul Apostol Andrei,
Mi-au lasat ca Hrana Vie,
Numai Sfanta Liturghie,

 Mi-au sadit in suflet Rai,
 Si mi-au spus cu dulce grai,
Sa ma-nchin ca rob supus,
Doar la Domnul Sfant, Iisus,

In haina SMERENIEI,
 Si a MILOSTENIEI,
Cu PUTEREA DRAGOSTEI,
Si cu MILA Precestei,

Neam de-al lui Stefan cel Mare,
Nu de "iude tradatoare".
Neam de Sfinti ce sunt mereu,
 Cinstitori de Dumnezu,

Noi avem pe frunte pus,
Mirul Domnului Iisus,
Avem ruga, avem Crezul,
Si Agheazma si Botezul,

Avem rodul copt in vie,
Pentru Sfanta Liturghie,
Graul si framantatura
, Din care facem prescura,

Avem semn al biruintei,
 Crucea grea a suferintei,
Mucenici avem o oaste,
In pamantul plin de Moaste,

Si cand timpul va veni, Doamne,
Te-oi marturisi,
Si te voi urma pe tine,
 Brancovene Constantine,

N-am sa vreau sa mor vandut,
 Ingerului ce-a cazut,
Mai bine sa mor ca tine,
Sfinte Mucenice Constantine”.

🙏 Sfintilor Martiri Brancoveni, ca unii care aveti indrazneala catre Dumnezeu, rugati-va si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul judecatii noastre. 

Amin si Aliluia!

Praznicul Sfinţilor Martiri Brâncoveni.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Biserica Ortodoxă Română pomeneşte la data de 16 august pe Sfinţii Martiri Brâncoveni, decapitați de către turci la data de 15 august 1714. Constantin Brâncoveanu a fost domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714, iar în timpul domniei sale țara a cunoscut o lungă perioadă de pace și de înflorire culturală, înflorire ce a dus la construirea unui mare număr de ctitorii religioase și la apariția un stil arhitectural ce poartă numele domnitorului și anume, „stilul brâncovenesc”. Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, părinţii săi fiind vornicul Papa Postelnicul şi Stanca Cantacuzino, dar a crescut fără tată, deoarece acesta moare pe când avea doar un an și este crescut de mama sa, de bunica Păuna Greceanu şi de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino. De-a lungul vieţii sale, Constantin Brâncoveanu va deţine diferite funcţii de seamă și anume de postelnic, spătar şi logofăt, iar moartea subită a domnitorului Şerban Cantacuzino îl aduce pe Constantin Brâncoveanu în rolul de domn al Ţării Româneşti în anul 1688. În politica externă el a acționat cumpătat, evitând să poziționeze țara în vreo tabăra a marilor puteri. Și-a căpătat bunăvoința turcilor, plătind regulat dările și vărsând sume uriașe sultanului și funcționarilor de la Constantinopol, ceea ce i-a adus supranumele de „prințul aurului”. Deși reușise să fie confirmat pe viață în domnie în 1699 și reconfirmat de noul sultan în 1703, a fost luat prin surprindere de acesta, fiind mazilit în aprilie 1714 și dus cu întreaga familie la Constantinopol, unde a fost torturat pentru a spune unde îi este averea.

În ziua de 15 august 1714, când împlinea vârsta de 60 de ani, Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu, au fost executați prin decapitare. Memorabile vor rămâne cuvintele lui Brâncoveanu spuse înaintea execuției: „Fiii mei, fiţi curajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puţin să ne salvăm sufletele şi să ne spălam păcatele cu sângele nostru”. După ce au fost decapitați trupurile lor au fost aruncate în apele Bosforului, iar capetele au fost înfipte în prăjini la poarta Seraiului. După ce trupurile lor au fost aruncate în Bosfor, ele au fost scoase de câțiva creștini si îngropate în mare taina într-o mânăstire grecească din Halki, de lângă Istambul. Abia în vara anului 1720, doamna Maria Brâncoveanu, soția domnitorului a adus pe ascuns rămășițele acestuia și le-a îngropat în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Însă de teama turcilor, piatra de mormânt a domnitorului a fost împodobită doar cu vulturul brâncovenesc, iar deasupra a fost pusă o candelă de argint inscripționată. Pornind de la această inscripție, istoricul Virgil Drăghiceanu a făcut în anul 1914 senzaționala descoperire a mormântului marelui voievod Constantin Brâncoveanu. Începând cu anul 1992, Constantin Brâncoveanu împreună cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache au fost declarați sfinți martiri de către Biserica Ortodoxă Română și sunt sărbătoriți în fiecare an la data de 16 august.

ZAVISTIA - CEA MAI GREA FORMĂ DE MÂNIE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

.


"Zavistia-i mai rea decât dracul. Este un drac mai rău decât toti dracii. Să ne ferească Dumnezeu de asemenea mânie! Dar de ce se cheamă zacos (zavistie)? Fiindcă zace mult în inima omului. Omul când a ajuns în treapta a treia a mâniei, nu tine mânie numai două-trei zile sau o săptămână, ci ani de zile.

S-au văzut oameni bolnavi de această boală, de zavistie, care nici la moartea lor n-au iertat pe fratele. "Uite, cutare a murit, si pe patul de moarte i-a cerut iertare fata sau nepoata, si n-a vrut s-o ierte".

Să ferească Dumnezeu! Acesta-i balaurul zacos sau zavistia,si de acesta arată dumnezeiescul Ioan Gură de Aur că-i mai rău decât satana."

                                                                                                                         (Părintele Cleopa)

CUM ERA PARINTELE ARSENIE BOCA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Interviu cu Parintele Pantelimon duhovnicul Manastirii Ghighiu, ucenicul Parintelui Arsenie Boca

Binecuvantati si iertati, parinte! Daca considerati interesant, fac recomandarea pentru ''Mari duhovnici ai bisericii ortodoxe''-Pr Arsenie Boca. Marturii despre ”Sfantul Ardealului”, Pr. Arsenie Boca Despre pr. Arsenie Boca se poate vorbi zile intregi, sunt nenumarate marturii despre sfintia sa dar am preferat sa atasez un extras dintr-un interviu cu unul dintre ultimii sai ucenici, pr. Pantelimon, duhovnicul si ”stuparul” de la mr. Ghighiu. Acolo, in buza Ploiestiului, isi traieste batranetile unul dintre ultimii ucenici ai Parintelui Arsenie Boca, asa cum am mai zis. Cu mult inainte sa-ti dea binete si sa-ti vorbeasca, parintele Pantelimon te intampina cu un zambet cat o latifundie de lumina, plutind spre tine printre stupii de-albine pe care ii pastoreste in clipele dintre rugaciuni. Chipul sau ascutit prin post aspru, pe care flutura o barba alba si rara, iradiaza un soi de inocenta copilareasca, in vreme ce ochii par ca tradeaza o taina care il bucura permanent. Taina si bucuria credintei traite deplin. La 83 de ani, viata sfintiei sale e un sir de incercari pe care le-a transformat in trepte spre mantuire. Asa l-a invatat duhovnicul sau dintai, parintele Arsenie Boca, a carui amintire o poarta nestinsa in suflet si despre care vorbeste greu. Smerit, batranul calugar de la Ghighiu se teme sa nu fie acuzat de trufie, facandu-si, Doamne fereste, reclama, pe renumele celui mai mare duhovnic al Transilvaniei. In anii ’50, parintele Pantelimon a fost calugar la manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus, din Fagaras. Pe urma, a suferit pentru credinta in temnitele comuniste mai multi ani. I s-a interzis sa reintre in manastire si abia in 1980 s-a adapostit la Ghighiu, unde a fost preotit si unde slujeste si azi. Interviul pe care il public a fost realizat in toamna anului 2007. 

Cum a murit Constantin Brâncoveanu cu copiii săi

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

          Cum a murit Constantin Brâncoveanu cu copiii săi

    Plenipotenţialul veneţian la Ţarigrad, Andreea Memno a fost de faţă

în dimineaţa zilei de 15 august 1714, la execuţia lui Constantin

Brâncoveanu Vodă şi ai membrilor familiei sale ucisă din porunca

sultanului Ahmed. În scrisoarea sa către regele Veneţiei, plenipotenţialul

său raportează astfel:

Duminică 15 august de dimineaţă s-a tăiat capul bătrânului principe

al Valahiei, tuturor fiilor lui şi a unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a

făcut: încă de dimineaţă sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc

şi veni la seraiul zis foişorul lui Talitalacos, pe canalul Mării Negre, în

faţa căreia era o piaţă unde a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei patru

băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă

altul, la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile de pe cap şi

sultanul i-a mustrat făcândui haini. Apoi le-au dat voie să-şi facă o scurtă

rugăciune.

Înainte de a se ridica securea deasupra capului, au fost întrebaţi dacă

vor să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă

al Brâncoveanului a răsunat şi a zis înspăimântat de această insultă: Fii

mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut; să nu ne

pierdem însă şi sufletele! Priviţi la Hristos Mântuitorul nostru, câte

a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit. Credeţi tare

întru Iisus Hristos şi nu vă mişcaţi, nici nu vă clătinaţi în credinţa

cea pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta.

La aceste cuvinte Ahmed s-a făcut ca un leu turbat şi a poruncit să li

se taie capetele. Gâdele înfiorător a ridicat securea şi capul marelui

vistiernic Enache Văcărescu s-a rostogolit la pământ. Apoi a început

uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Cum gâdele a ridicat

securea asupra capului celui mai tânăr dintre copii, Mateiaş, de numai 16

ani, acesta s-a îngrozit de spaimă. Sărmanul copilaş văzând atâta sânge

de la fraţii lui şi de la Văcărescu s-a rugat de sultan să-l ierte,

făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncovean,

al cărui cap a căzut la urmă, a înfruntat pe fiul său şi i-a zis: Mai bine să

mori să mori în legea creştinească decât să te facă păgân, lepădândute

de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ.

Copilaşul ascultă şi ridică capul, cu glas îngeresc a zis gâdelui: Vreau să

mor creştin! Loveşte! În urmă ucise şi pe Brâncoveanu.

O, Doamne, Doamne, pana-mi tremură când vă scriu execuţia, ce am

văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva să nu fi plâns, văzând capul

nevinovatului Mateiaş, tânăr tinerel, rostogolindu-se pe jos, la capul

părintelui său, care se apropiase de al copilului, parea a-l îmbrăţişa.

Gâdele stropit cu sânge creştinesc a făcut un salut sultanului Ahmed şi

s-a retras. Sultanul însoţit de plenipotenţialii Germaniei, Rusiei, Angliei,

s-a retras să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi, spuse sultanul că

regretă ce a făcut!

Credinţa unui savant

      În secolul al XVIII-lea un savant de renume mondial care s-a

bucurat de multe bogăţii şi de tot felul de onoruri. Înainte de a muri a

chemat la sine pe soţia şi pe copiii lui, i-a insemnat pe toţi cu semnul

sfintei cruci pe frunte şi le-a zis: Ştiinţă, frumuseţe, onoare, putere,

bogăţii - toate acestea sunt nimic fără credinţă. Singură credinţa te

susţine, atât în viaţă cât şi după moarte. N-a lasat, oare, să se

înţeleagă acelaşi lucru şi marele matematician şi fizician francez

Louis Pasteur, care a murit spunând crezul şi sărutând sfânta

cruce?

Rugăciunea mi-o ascultă

Doamne acum la greu,

Să nu tremure credinţa

Sufletului meu,

Din izvorul milei Tale

Umple-mă cu har,

Să pornesc pe drumul mântuirii, iar.

                                   Credinţa contează

          Dacă crezi că la cârma Universului nu se află nimeni, că nu faci

altceva decât să te învârţi printr-un spaţiu fără ţintă, atunci ai dreptul să

fii mânios, furios, să o iei razna şi să faci tot ce-ţi trece prin cap. Dar

dacă ai credinţă şi crezi că cineva se ocupă de acest Univers, că acel

cineva este Dumnezeu, Care aşa a iubit lumea, încât şi pe Fiul Său cel

Unul născut l-a dat ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă

veşnică, atunci şi tu asemeni lui Ghedeon şi multor altor oameni, poţi

birui împăraţii.

AICI SE IMPARTE FERICIRE!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



“Un crestin ortodocs, a iesit intr-o dimineata in oras si a descoperit un magazin, aparut ca din pamant peste noapte, avand o reclama curioasa: “AICI SE IMPARTE FERICIRE!” A intrat sa cumpere. La tejghea statea un inger. Crestinul ortodocs l-a intrebat: - “Cat costa un kilogram de fericire?” - “Nu se vinde, se imparte gratis”, i-a raspuns ingerul. Crestinul i-a zis: - “Dati-mi o tona, sa am de unde sa dau si la altii!” - “Un moment”, i-a spus ingerul, “sa o impachetez”. Peste cateva clipe i-a adus un pliculet cu cateva seminte. Uimit, crestinul i-a zis:
- “V-am rugat sa-mi dati o tona de fericire”.

Ingerul i-a grait: - “Noi nu dam produse finite, ci seminte. Sa semeni aceste seminte si vazandu-i pe altii fericiti, vei fi fericit si tu, te vei bucura pentru bucuria celorlalti”.

Bucuria mea, sa te increzi in Dumnezeu la modul absolut. Sa te ostenesti a implini cele 10 Porunci dumnezeiesti si cele 9 Porunci bisericesti, iar Cele 9 Fericiri sa le-ai bine intiparite in mintea ta. Sa nu te intristezi pentru pierderea unor lucruri (conteaza doar sa nu-ti pierzi sufletul). Sa nu te bucuri atunci cand ai castigat ceva
.
 Domnul nostru Iisus Hristos sa-ti fie, singura si statornica ta bucurie, singurul si statornicul tau castig: Iisuse, Iisuse, iarta-ma, Iisuse! SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE! Amin si Aliluia!

                                                                                                                                          Preot Ioan 🛎.

Ce cuvânt nu suportă diavolul să audă niciodată și care îl tulbură rău de tot

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Azi-noapte am deschis o carte, deși mă culcasem decis ca să nu mai citesc. După miezul nopții mi-am zis: „Totuși, hai să deschid cartea asta, numai două pagini să citesc”. Și m-am pomenit că s-a făcut ora 7 dimineața. De două-trei nopți citesc dintr-o carte celebră, unde scrie cum unei femei credincioase i-a murit copilașul, iar femeia era disperată și plângea. Și a trecut pe acolo o femeie desfrânată, care a văzut-o pe mama aceea și i s-a făcut milă de ea când a văzut-o cum suferea. Și a început să se roage: „Doamne, tu știi cât îs de păcătoasă Dar, te rog, de data aceasta să mă asculți, cel puțin o dată ascultă-mă și pe mine: învie copilul acestei femei!” Iar copilul a înviat.

Iată, deci, că rugăciunile făcute pentru alții, dacă sunt spuse cu pocăință și cu dragoste, ajung la tronul lui Dumnezeu, indiferent de ce păcate am făcut.

    Uneori ne rugăm, dar nu vedem rezultatul. Spune apostolul Iacov: „Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri” (Iac. 4, 3). Uneori cerem ceea ce este în dauna noastră sau a semenilor noștri, și Dumnezeu nu ne ascultă, așa cum un tată nu-și ascultă copilul care îi cere: „Tată, dă-mi să mă joc cu șarpele ăsta”.

Cât despre rugăciunea inimii, m-au întrebat și niște mari învățați din America, în urmă cu doi ani. Și le-am răspuns: „Părintele Cleopa a fost întrebat și el: Vorbiți‑ne despre Rugăciunea lui Iisus. Ce-a răspuns Cleopa? Eu nu știu ce‑i aia”. Rugăciunea neîncetată nu este o lucrare prea ușoară. Dar fiecare o poate face la măsura lui și este bine ca toți creștinii să încerce să spună rugăciunea minții. Există o rânduială, dar eu nu merg la rânduială. Le-am spus și celor din America și vă spun și vouă: întotdeauna când pomenim numele lui Iisus, fug toți dracii, pentru că demonii se cutremură când aud numele Domnului Iisus Hristos.

Poate că întreaga rugăciune – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” – e mai dificilă. Poți să zici doar: „Iisuse, mântuiește-mă pe mine, păcătosul”. Sau cum se spune în Acatist: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”. Satana e de acord ca să zici aproape orice cuvânt, dar „miluiește-mă” el nu suportă să audă niciodată.

Într-o mănăstire, unde era program foarte precis, la miezul nopții se trăgeau clopotele pentru Miezonoptică.

Dar, de câteva ori, înainte de miezul nopții cu o oră, începeau clopotele să sune. Și era o gâlceavă. Ieșeau călugării de la chilii să meargă la Miezonoptică, dar biserica era închisă. Și atunci îl certau pe clopotar:

– Măi, de ce-ai sunat mai repede?

– Dar eu n-am sunat!

– Nu ai tras tu clopotele!?

Și atunci, un cuvios, un frate curat și curajos, și-a zis în gând: „Lasă că văd eu ce se întâmplă!” Și s-a ascuns undeva, în clopotniță. A stat acolo pitit. Cu o oră înainte de miezul nopții, au început iarăși clopotele să sune. Și-a ieșit fratele și a spus celui care trăgea clopotele: „În numele lui Dumnezeu, al lui Iisus Hristos, îți poruncesc ție, duhule necurat, să rămâi pe loc!” Și, deodată, au încetat clopotele; era satana care încurca treburile Atunci părintele i-a zis diavolului: „Nu-ți dau voie să pleci de aici, până ce nu cânți și tu Sfinte Dumnezeule”. Și a început să cânte demonul, că satana a rămas cu vocea aceea de înger, nu a pierdut-o. Cânta satana, încât clocoteau toți munții, așa de puternic cânta: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte”, iar apoi se oprea. „Termină cântarea!”, îl îndemna călugărul. Și iar începea: „Sfinte Dumnezeul, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte”. Iar se oprea. A treia oară la fel. Pentru că nu voia nicidecum să zică „miluiește-ne pe noi”. Asta nu voia să zică satana. Nu voia să-I ceară lui Dumnezeu ca să-l miluiască. Și, atunci, a început diavolul să-l roage pe călugăr: „Dă-mi drumul, că vine ziua și mă prinde aici”. E o istorioară cu un mare înțeles.

Rugăciunea inimii, deci, este pomenirea numelui lui Iisus Hristos. Pomenind numele lui Iisus, te sfințești. De numele lui Dumnezeu fug toți dracii, ne spune Scriptura (cf. Marc. 16, 17). Dacă nu poți să o zici în forma dezvoltată, zi cel puțin: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă” sau doar „Doamne, miluiește-mă”. Poți începe să o rostești mai întâi mecanic, doar cu buzele: „Iisuse, Doamne, miluiește-mă; Iisuse, Doamne, miluiește-mă”. După un an, doi, te-ai obișnuit și această rugăciune scurtă îți vine de la sine. După aceasta n-o mai zici cu buzele, o zici numai în minte. Apoi, dacă te-ai obișnuit și cu aceasta câțiva ani, vine de la sine. Și, când mintea se încălzește, iar inima tresare de bucurie la numele lui Hristos, atunci e bine. Dar puțini ating această performanță.

Arhiepiscop

Justinian Chira

Extras din „Trăiţi frumos şi-n bucurie”, Ed. Nicodim Caligraful, Sfânta Mănăstire Putna, 2014