Sfantul Dumitru

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

  

Întâlnirea Sfinților la Sărbătoarea Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Anul acesta, la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor vor fi aduse la București din Mitropolia de Corint din Grecia icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei, icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare, de o delegaţie a Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Dionisie, Mitropolitul Corintului, precum și sfintele moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Artemie, Vindecătorul de boli, general în armata Sfântului Împărat Constantin cel Mare, care se află spre venerare la Mănăstirea Căldăruşani din județul Ilfov.



Astfel, la București, la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou se vor întâlni Sfinții Împărați Constantin și Elena cu generalul lor devotat, Sfântul Mare Mucenic Artemie.

Moaştele Sfintei Elena din Anassis



Sfintele Moaşte ale Sfintei întocmai cu Apostolii Elena din Anassis, precum şi două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci sunt păstrate din anul 1987 în biserica Sfântului Nicolae – Aidonion, din cadrul Sfintei Mitropolii de Corint, Sikion, Zemeno, Tarsos şi Polifengos. Au fost duse acolo de către Părintele Iconom Dimitrie Zousia şi dăruite odată cu asumarea îndatoririlor sale de preot slujitor la această parohie, în data de 11 februarie 1987. Sfintele Moaşte, precum şi cele două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, au fost primite de către părintele Dimitrie în ziua hirotoniei sale de la înaintaşul său, vrednicul de pomenire părintele Spiridon Filipopoulou, preot slujitor la Parohia Sfânta Treime – Gimnou vreme de 45 de ani, trecut la Domnul în anul 1952. Au fost păstrate de către părintele Spiridon, ca o moştenire sfânta pe care el o deţinea, într-o raclă de mici dimensiuni, alături de moaştele altor Sfinţi, primite de către acesta de la ieromonahii Nathanail şi Arsenie, vieţuitori ai mănăstirii „Maica Domnului Faneromeni” – Argolidos.

Astăzi, sfintele moaşte sunt păstrate în biserica „Sfântul Nicolae” – Aidonion fiind aduse spre închinare în fiecare an cu ocazia hramului bisericii „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” Aidonon, în data de 21 mai, ziua prăznuirii sfinţilor.

Acestea constituie izvor de sfinţenie şi binecuvântare tuturor pelerinilor care cu credinţă se închină sfintelor moaşte.

Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Împărat Constantin cel Mare

Icoana Sfântului Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin (sec. XV - XVI), este astăzi păstrată în muzeul bisericesc al Sfintei Mitropolii de Corint şi provine de la Schitul Sfântului Constantin din Gelini - Korint, aflat într-o peşteră. S-a decis păstrarea acesteia în muzeul bisericesc al Sfintei Mitropolii de Corint, pentru că după furtul şi găsirea icoanei în luna august a anului 1986, schitul a fost părăsit de către ultimul călugăr vieţuitor, datorită vremurilor grele din acea perioadă.



Este vorba de o icoană despre care legenda spune că provine din Constantinopol, împreună cu alte icoane şi sfinte vase deosebit de frumoase aflate în schit. Sfântul Constantin cel Mare este înfăţişat călare într-o stare de contemplare. Are barba mică, poartă stema imperială, iar ochii sunt aţintiţi către inscripţia luminoasă de pe cruce: „Εν τούτω νίκα”. Poartă straie imperiale, mantia se pierde în urma sa, iar calul alb care merge la pas este oarecum uimit de viziunea călăreţului său.

Această icoană făcătoare de minuni a Sfântului Constantin cel Mare ne trimite cu gândul în urmă cu 1701 de ani, atunci când Sfântul Constantin, înainte de lupta cu Lucinius (28.10.312), a avut următoarea viziune: o cruce luminoasă pe cer cu inscripţia „Εν τούτω νίκα” şi în limba latina „in hoc signo vinces”, aducându-ne aminte de troparul sfântului care spune: „Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne” făcând o legătură cu prezenţa acesteia în mitropolie precum şi faptul că Mitropolia de Corint a fost înfiinţată de către Sfântul Apostol Pavel.

Sfântul Mare Mucenic Artemie

Sfântul Artemie, pomenit la 20 octombrie, a fost comandant în oastea Sfântului Constantin cel Mare şi a fost martor la toate marile lui înfăptuiri. A văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Pons Milvius în anul 312 şi, potrivit tradiţiei, a însoţit-o la Ierusalim pe Sfânta Elena, fiind de faţă la aflarea lemnului Sfintei Cruci.



După moartea Sfântului Constantin (†337), la porunca împăratului Constanţiu, Sfântul Artemie a aflat şi a adus la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei. Fiind apoi numit guvernator al provinciei Egiptului s-a străduit pentru dezrădăcinarea idolatriei şi creşterea Bisericii. Iar în timpul împăratului Iulian Apostatul, Sfântul Artemie a mers la Antiohia şi l-a mustrat pe împărat pentru lepădarea de Hristos şi pentru că nu a urmat credinţei şi purtării Sfântului Constantin cel Mare. De aceea, după ce a fost supus la chinuri, generalul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului, în anul 362.

Moaştele Sfântului Artemie au fost mutate la Constantinopol, în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul - Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie. Astăzi, părţi din moaştele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar şi în ţara noastră, la Mănăstirea Căldăruşani (Ilfov) şi în alte sfinte locaşuri.

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC VENIAMIN DIACONUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, Sfinte Mucenice Veniamin, cel ce prin focul chinurilor de multe feluri ai trecut şi ai rămas ca o făclie nestinsă a mărturisirii lui Hristos, alungă de la noi viforul ispitelor şi la limanul păcii ne povăţuieşte. Bătăi primind pentru Cel Care pentru mântuirea noastră a răbdat loviturile celor fărădelege, ţi-ai agonisit cununa răbdării. Acum pe noi, cei ce suntem biciuiţi de patimi, cu rugăciunile tale ne scoate la odihna nepătimirii. Îmblânzeşte pornirile vrăjmaşilor asupra noastră şi ne dă trecere netulburată pe cărările mântuirii. Întăreşte paşii gândurilor noastre pe calea smeritei cugetări şi dă-ne nouă ca din toată inima să plinim porunca Preaiubitului nostru Mântuitor, Cel Ce a arătat lămurit prin faptă şi cuvânt că Cel Ce voieşte a fi mai mare se cuvine a fi slujitorul tuturor. Toate legăturile dezbinării le strică fericite, cu puterea mijlocirii Tale şi întăreşte dragostea întru Hristos între cei ce se nevoiesc cu frică de Dumnezeu pe calea mântuirii. Dezrădăcinează spinii urii şi ai altor patimi din inimile cele lipsite de cunoaşterea iubirii Domnului şi în armura răbdării neputinţelor aproapelui îmbracă sufletele noastre, ca să ne arătăm prin iubire curată aspru mustrători ai încercărilor neputincioase ale lui Veliar.
Întoarce privirea inimilor noastre spre cei necăjiţi care au trebuinţă de ajutorul nostru şi dobândeşte pentru noi de la Hristos lumina înţelepciunii, ca bine să petrecem noaptea acestei vieţi şi să ne învrednicim a vedea mai înainte de sfârşitul pământesc pe cerul inimilor noastre pe Răsăritul Cel de sus, Cel Ce cheamă pe toţi din negura greşelilor la lumina pocăinţei spre dobândirea veşnicei odihne întru lumina iubirii Preasfintei Treimi.
Ca unul ce slujeşti în Biserica lui Hristos, fiind mai mare între diaconi, căzând înaintea tronului Stăpânului tuturor cere cu stăruinţă să nu se stingă făclia înţelepciunii mai marilor noştri păstori, ca bine să povăţuiască turma pe calea Adevărului şi să afle plata ostenelilor lor în ceruri când Dreptul Judecător va veni să răsplătească tuturor. Atunci arată-ne neosândiţi şi pe noi, cei ce suntem purtaţi de tulburările acestei lumi în adâncurile multor păcate. În ceasul sfârşitului nostru să ne întinzi mână de ajutor, izbăvindu-ne de toată mânia vrăjmaşilor nevăzuţi şi făcând îndelungă rugăciune spre iertarea noastră şi primirea în cămara Cuvântului. Luând împreună rugători pe Maica Domnului şi cetele tuturor puterilor cereşti şi ale tuturor Sfinţilor, cere pace lumii, surparea eresurilor, vreme de pocăinţă şi mare milă.
Ca unul ce acum te veseleşti în grădinile Raiului întipăreşte şi pe cărările inimii mele paşii rugăciunilor tale şi sădeşte în pământul minţii noastre seminţele gândurilor dumnezeieşti, pe care să le arătăm în lumina Duhului, sub căldura iubirii Tatălui şi în ploaia milostivirii Cuvântului aducătoare de roadele faptelor bune spre slava Preasfintei Treimi şi dobândirea mântuirii sufletelor. Amin. 

.O JERTFĂ NEOBIŞNUITĂ

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..
                                                            Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

Împrejurul Mânăstirii
De la Muntele Sinai
Nu erau păgâni ca astăzi,
Peste tot creştini vedeai.

Când a fost robit Sinaiul
De păgânii saracini,
S-a vărsat urgie mare
Contra bieţilor creştini.

Carii şi-au păzit credinţa
Au murit ca mucenici,
Alţii (vai) prin lepădare
S-au cruţat de inamici.

Un creştin din cei cu râvnă
Şi prea bine credincios,
Căuta să-şi scape viaţa
Într-un loc prăpăstios.

Mort, sau teafăr, mi-i totuna
(Cugetă bietul creştin),
Numai să-mi păzesc credinţa
Şi să scap de saracini.

Dar nevasta lui văzându-l
Apucatu-l-au de strai
Şi plângând striga cu jale:
Unde fugi bărbate, stai!

Cauţi numai tu scăpare,
Dar pe mine cum mă laşi
Între liftele păgâne
Cu sărmanii copilaşi?

Sunt femeie, fire slabă,
Oare cum te-ai îndurat
Să mă laşi pe mâini streine,
Nu ţi-i frică de păcat?

Dacă mai rămân în viaţă
Răii mă vor necinsti
Şi spre lepădarea Legii
Ei pe toţi ne vor sili.

Iar de vrei să fugi acuma,
Rogu-te să mă jertfeşti
Dimpreună cu copiii
Şi pe urmă liber eşti …

După cum ducea la moarte
Avraam pe fiul său,
Fă-ne şi pe noi acuma
Jertfă pentru Dumnezeu.

Rugăminţile femeii
Pe bărbat l-au biruit
Şi dorinţa ei fierbinte
Într-o clipă s-a plinit.

Copilaşii cu nevasta
Şi-au plecat grumajii lor,
Căci vedeau în spada morţii:
Scutul cel mântuitor.

Moartea lor a fost primită
De Stapânul Savaot
În Jertfelnicul din ceruri
Ca o ardere de tot.

Neavând acuma grijă
De nevastă şi copii,
Sta ascuns creştinul nostru
Prin (prăpăstiile) pustii.

Rătăcind el ani de zile
Ca un om sălbăticit
Un fior de îndoială
Îl făcea nedumerit.

Cam aşa zicea în sine
Şi se tânguia mereu:
Oare este primită
Jertfa mea la Dumnezeu!

Domnul însă mângâindu-l
Îndoiala i-a gonit,
Când i-a arătat şi vremea
Fericitului sfârşit.

Deci mergând la Mânăstire
Petrecea în rugăciuni
Şi uda cu râu de lacrimi
Sfintele “Închinăciuni”.

Când a fost bolnav de moarte
El vedea cum vin din Rai
Să-l întâmpine cu cinste
“Mucenicii din Sinai”.

Unii îl chemau pe nume
Şi cu drag îl sărutau,
Alţii felurite daruri
Pentru dânsul aduceau.

Cum ar merge la o nuntă
(Spun cucernicii Părinţi)
A trecut din lumea asta
Întovărăşit de Sfinţi.

Până azi se pomeneşte
În soborul Sinait
Despre jertfa cea streină
A acestui fericit.

Viata Sfantul Gherasim din Kefalonia

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

Sfantul Gherasim din Kefalonia (1506-1579) are doua zile de praznuire in timpul anului bisericesc: 16 august si 20 octombrie. Acesta face parte din familia de nobili bizantini, Notara. Bunicul sau, Luca Notara, a fost ultimul prim ministru al Imperiului Bizantin.

Sfantul Gherasim s-a nascut in anul 1508 in satul Trikkala din Peloponez. De tanar, a fost calugarit in insula Zakintos, ulterior primind Schima Mare in Muntele Athos. A mers la Ierusalim unde a stat timp de 12 ani. In acest timp a fost hirotonit diacon si preot de catre Patriarhul Gherman. Va petrece apoi o vreme in Creta si Zakyntos, iar in 1555 a soseste in Kefalonia ( insula in sud vestul Greciei, in Marea Ionica, nu departe de tarm). Primii cinci ani i-a petrecut intr-o pestera din regiunea Lassi. In anul 1560, Cuviosul Gherasim s-a mutat in Omala, o regiune centrala a Kefaloniei, unde a restaurat o veche biserica inchinata Adormirii Maicii Domnului si a infiintat o manastire de maici pe care a numit-o "Noul Ierusalim”. Manastirea pe care a intemeiat-o avea un important rol social, purtand de grija celor saraci. In scurt timp, aceasta a devenit un important centru de caritate.

Sfantul Gherasim s-a invrednicit de la Dumnezeu de multe daruri, ajungand vestit pentru vindecarile trupesti si sufletesti pe care le savarse a, si mai ales pentru puterea de a alunga duhurile necurate. Sfantul Gherasim cunoscandu-si dinainte sfarsitul vietii pamantesti s-a mutat la Domnul pe 15 august 1579.

Dupa moartea sa, trupul a fost de doua ori inhumat si deshumat intact, ceea ce a si condus la canonizarea oficiala din partea Bisericii.

SFÂNTUL SFINŢIT MUCENIC LUCHIAN

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Traditii si obiceiuri romanesti de Sfanta Parascheva

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfanta Parascheva in vremea domnitorilor moldoveni

In ziua de 14 octombrie, cand Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sfanta Cuvioasa Parascheva, la Iasi are loc cel mai mare pelerinaj din tara noastra. Pelerinajul de la Iasi a depasit de multa vreme granitele tarii, la acesta venind crestini din intreaga lume. Pana sa poposeasca in Iasi, insasi Sfanta Parascheva a savarsit un pelerinaj deosebit, locuind vremelnic in cetatea Tarnova, in Belgrad si in Constantinopol.

Pelerinajul cinstitelor Moaste

In anul 1235, cinstitele Moaste ale Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate intr-o biserica din cetatea Tarnovo, din Bulgaria, unde au stat pana in anul 1395, cand, din pricina atacurilor otomane, au fost mutate in Belgrad. Aici au fost cinstite pana in anul 1521, cand patriarhul ecumenic Ieremia I randuieste mutarea lor in Constantinopol.

In anul 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost mutate iarasi, pentru ultima data, in cetatea Iasi, vestita capitala a Moldovei. Astfel, dupa ce evlaviosul domnitor Vasile Lupu a platit toate birurile impuse de catre turci Patriarhiei Ecumenice, patriarhul Partenie I a hotarat sa-i ofere acestuia, drept recunostinta, cinstitele Moaste.

Racla cu cinstitele Moaste a fost adusa cu o corabie, pe Marea Neagra, pana in dreptul orasului Galati, iar mai apoi, pana la Iasi, a fost adusa intr-un car cu boi, urmat de o multime de preoti, monahi si credinciosi. In apropierea capitalei moldave, Moastele Sfintei Parascheva au fost intampinate de domnitorul Vasile Lupu, insotit de Sfantul Varlaam, mitropolitul Moldovei, si de episcopii de Roman si Husi.

In ziua de 13 iunie 1641, cinstitele Moaste ale Cuvioasei Parascheva au fost asezate in Biserica Sfintii Trei Ierarhi. Dupa ce au ramas neatinse de foc, in urma incendiului ce a cuprins biserica, in ziua de 26 decembrie 1888, Sfintele Moaste au fost mutate in Catedrala Mitropolitata, unde se afla si astazi.

Cum era cinstita Sfanta Parascheva, in vremea domnitorilor moldoveni ?

Inca din data de 14 octombrie 1641, cand a fost praznuita pentru prima data in tara noastra, Sfanta Parascheva s-a bucurat de o mare popularitate in randul credinciosilor, precum si in randul domnitorilor moldoveni, care i-au acordat o atentie deosebita.

Astfel, in fiecare an, sarbatoarea Sfintei Parascheva era precedata de o ceremonie speciala, deschisa de insusi domnitorul Moldovei. "Condica de ceremonii", scrisa in data de 5 noiembrie 1762, de catre logofatul Ghiorgachi, la cererea domnitorului moldovean Grigore Calimachi, descrie cu multa atentie aceasta ceremonie ce preceda sarbatoarea Cuvioasei Parascheva.

Cu o zi mai inainte de praznicul Cuvioasei Parascheva, domnnitorul Moldovei era invitat la hram de catre egumenul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, unde se aflau pe atunci cinstitele ei Moaste. Egumenul venea la domnitor, cu daruri, pentru a-l ruga sa participe la maretul praznic ce urma.

Tot in ajunul praznicului, pe la pranz, in sunetul clopotelor, cinstitele Moaste erau luate de la locul lor si asezate in mijlocul bisericii, spre inchinare. Imediat dupa aceasta, incepea slujba vecerniei mari, la care participa si sotia domnitorului. Doamna era intampinata de egumen, cu Evanghelia. Dupa ce se termina slujba vecerniei, strana canta Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva, pana ce toata lumea iesea din biserica.

Cu ocazia acestui mare praznic, slujitorii domnitorului aveau si ei sarcini bine precizate, dupa cum urmeaza: "marele vistier" trebuia sa trimita Bisericii Sfintii Trei Ierarhi, din partea domnitorului, doua lumanari mari, din ceara curata, pictate pe diafara; "marele satrar" trebuia sa amenajeze un loc special, in curtea bisericii, pentru familia domneasca; "vataful de aprozi" trebuia sa aranjeze scaunele, atat pentru domnitor, cat si pentru mitropolit.

In ziua praznicului, domnitorul venea la Biserica Sfintii Trei Ierarhi, in sunet de clopote, insotit de un mare alai domnesc. Ajungand in curtea bisericii, el era intampinat de catre mitropolit, in timp ce strana canta Axionul si Doxologia mare.

Patru preoti ridicau cinstita racla, o puneau pe umeri si inconjurau cu ea biserica. Ajungand in dreptul sau, domnitorul saruta cu evalvie Moastele Sfintei Parascheva, dupa care se miruia si punea un dar de bani in cutia milei. Imediat dupa aceasta, se intra in biserica si se incepea Sfanta Liturghie.

Cinstitele Moaste ramaneau in curtea bisericii, spre inchinare, pana la cantarea numita Heruvic. In acest moment, ele erau aduse in biserica, iar dupa ce familia domneasca trecea pe sub ele, in semn de binecuvantare, erau duse in Sfantul Altar si asezate pe Sfanta Masa. Aici stateau pana dupa rugaciunea Tatal nostru, cand erau asezate la locul lor, in absida bisericii.

Prezenta domnitorului Moldovei la hramul Cuvioasei Parascheva nu era doar un semn de respect fata de domnitorul Vasile Lupu, care adusese Sfintele ei Moaste in cetatea Iasi, ci si o datorie crestina curata.

Traditii si obiceiuri romanesti de Sfanta Parascheva-generalizate la nivel de tara,nu numai in Moldova

In lumea satelor romanesti exista o serie de interdictii si recomandari pentru aceasta zi sfanta. Se interzicea spre exemplu aprinderea focului in vatra, spalatul rufelor sau cusutul hainelor, crezandu-se ca daca nu respecti aceste interdictii iti vor aparea negi pe mana sau diferite boli de piele. In schimb, ziua Sfintei Parascheva este o sarbatoare care trebuia tinuta cu mic si mare de catre intreaga comunitate a satelor: fetele pentru a avea soarta binevoitoare in iubire si parte de un sot bun, dar si pentru a fi cinstite precum a fost sfanta. Batranii tin sarbatoarea pentru belsug si sanatate.

Se crede ca in apropierea sarbatorii, Sfanta Paraschieva se arata in visele multora, uneori pentru alinarea celor bolnavi sau in suferinte sufletesti, alteori pentru a-i dojeni pe cei care fac rau.

De sfanta Parascheva se posteste, insa unele alimente precum pepenele rosu, nucile, poamele negre sau cele cu cruce sunt interzise a fi consumate. Se spune in schimb ca este bine ca femeile care urmeaza sa aduca prunci pe lume sa imparta din bucatele lor copiilor sarmani pentru a avea o nastere fara dureri si a primi alinarea Sfintei. Mai mult, copilul care va veni pe lume va fi protejat de Sfanta Parascheva si ferit de boala trupului.

In aceasta zi este si praznic pentru sufletul celor trecuti pe lumea cealalta. Gospodinele impart lipii si must nou, dar si alte bucate.

Ziua Sfintei Parascheva este in traditia populara si prilej pentru previziuni legate de vreme. Daca ziua este frumoasa, senina si cu soare, tot astfel va fi si vremea cu prilejul celorlalte mari sarbatori de peste an. Daca ziua este innorata si ploioasa, va fi innorat si in celelalte sarbatori de peste an. Pe de alta parte, in cazul in care in zilele de dinaintea sarbatorii ploaia s-a lasat asteptata, iarna va veni in mod neasteptat, spun inteleptii satului…

Pastorii obisnuiesc sa faca si ei predictii ale vremii in dimineata zilei de Sfanta Parascheva, aducand valente pastorale sarbatorii. Daca oile dorm stranse, una langa alta, pastorii stiu ca ii asteapta o iarna grea, cu troiene inalte de zapada. Daca oile dorm imprastiate, iarna va fi blanda. Tot pastorii trebuie sa aiba grija sa nu ciopleasca nimic in aceasta zi sfanta daca nu isi doresc ca mieii sa iasa tarcati. Odata ce aceasta sarbatoare trece si vara este ingropata definitiv, se da drumul noilor activitati pastorale: turmele sunt pregatite pentru iernat, iar berbecii sunt lasati laolalta cu oile, pentru prasila.

Intreg albumul foto aici:

http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...- 

Acatistul Sfintei Parascheva

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                                                                     Acatistul Sfintei Parascheva

                                                             Parascheva - Sfanta Cuvioasa Maica !

                                                                                 (14 octombrie)

Rugaciunile incepatoare acatistului Sfintei Parascheva :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinta ii aducem noi nevrednicii pacatosi pentru mijlocirile sale. Ca mari daruri ne-am invrednicit a dobandi, de la izvorul cel pururea curgator de bunatati al Mantuitorului nostru, si sa-i cantam : Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Icosul 1 :

Ingerii din cer cu laude primind duhul tau cel fecioresc din pamintestile locasuri, de bucurie te-au incununat pentru vredniciile tale; caci femeiesc trup purtand si fire slabanoaga, ai stiut a birui toate puterile vrajmasilor prin buna intelepciune; pentru aceasta-ti cantam :

Bucura-te, inteleapta fecioara;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare;
Bucura-te, suflet ingeresc in trup fecioresc;
Bucura-te, vrednica mijlocitoare catre Domnul;
Bucura-te, mangaierea oamenilor;
Bucura-te, alinarea de suferinta;
Bucura-te, nadejdea noastra cea tare;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, liman lin si neinviforat;
Bucura-te, pilda bunei cucernicii;
Bucura-te, luminarea celor nepriceputi;
Bucura-te, scaparea celor deznadajduiti;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 2-lea :

Asa Imparatul tuturor rasplateste biruintele. Asa mana proniei cea ne vazuta intareste neamul omenesc, imbratisand cu credinta cele de dinsa randuite spre mantuire. Pentru aceasta sa ne departam de nelegiuiri; pana cand vom petrece in pacate ? Doamne, intareste inimile noastre ca sa-Ti cantam in fapte bune cantarea cea ingereasca : Aliluia !

Icosul al 2-lea :

Preacinstita fecioara, catre tine am nazuit, catre tine care de multe ori si tu ai luat pe sfinti si pe ingeri in ajutor la pamantestile ispite; fii acum si pentru noi grabnic folositoare, caci te-ai invrednicit a intra inauntrul casei mirelui cu candela luminoasa, precum ne-a povatuit Mantuitorul Hristos, si primeste cantarea aceasta :

Bucura-te, margaritar nepretuit al vistieriei noastre;
Bucura-te, floare nevestejita a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, temelie neclintita a crestinatatii;
Bucura-te, a fecioarelor inzestratoare si rugatoare catre Maica lui Dumnezeu;
Bucura-te, ascultatoare a preotilor cucernici;
Bucura-te, grabnica ajutatoare a strainilor;
Bucura-te, fierbinte mangaietoare a prigonitilor;
Bucura-te, milostiva povatuitoare a v aduvelor;
Bucura-te, invingatoarea dusmanilor;
Bucura-te, izbavirea tuturor celor ce te cheama spre ajutor;
Bucura-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucura-te, vindecatoarea de rani a trupurilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 3-lea :

Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti, ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 3-lea :

Epivata, vazand lauda pamantului ei, rasarind dintru ale sale, cu bucurie te-a intampinat, preacuvioasa, marturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care in urma ne-am invrednicit a dobindi moastele tale, cum vom putea indestul a propovadui minunile pe care le-ai facut, de nu cantam acestea:

Bucura-te, luminatoarea Moldovei;
Bucura-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucura-te, invatatoarea parintilor tai;
Bucura-te, ceea ce n-ai adunat averi pamintesti;
Bucura-te, adunatoarea cerestilor daruri;
Bucura-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucura-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucura-te, indreptatoarea mindriei;
Bucura-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucura-te, sprijinitoarea batranilor;
Bucura-te, osanditoarea dusmanilor;
Bucura-te, miluitoarea saracilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 4-lea :

Preacurata Fecioara Marie, Maica lui Dumnezeu, primeste si ale noastre datornice rugaciuni de la noi nevrednicii pe care prin mijlocitoarea noastra sfanta ti le aducem spre iertarea pacatelor si ne da noua pace si mare mila de la Fiul tau, Caruia Ii cantam neincetat : Aliluia !

Icosul al 4-lea :

Celei dupa vrednicie si cu credinta urmatoare a cuvantului lui Dumnezeu, care pentru buna cucernicie a primit darul vindecarilor si plata cereasca, prin glasul Mantuitorului zicand : sluga buna si credincioasa, intra intru bucuria Domnului tau, ii aducem cantarea aceasta :

Bucura-te, samanta neratacita;
Bucura-te, trup neobosit;
Bucura-te, hrana duhovniceasca;
Bucura-te, aur lamurit;
Bucura-te, foc arzator plevilor;
Bucura-te, pamant de indestulare;
Bucura-te, rodul pocaintei;
Bucura-te, alinarea relelor cugetari;
Bucura-te, risipitoare de furtuni;
Bucura-te, aducatoare de mana;
Bucura-te, datatoare de mangaieri;
Bucura-te, mijlocitoarea tuturor crestinilor catre Domnul;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 5-lea :

Obositi de truda gandurilor lumesti ne-am desteptat acum noi, ticalosii, lacrimand, ca nu avem incotro intinde nadejdile dupa faptele noastre spre a ne linisti, nefacand nici un lucru vrednic de mantuire si temandu-ne de taiere ca smochinul neroditor, cadem inaintea ta plangand, Sfanta Paraschevo, si strigam : miluieste-ne, ca dimpreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu cantarea de mantuire : Aliluia !

Icosul al 5-lea :

Cine nu te va ferici pe tine, cuvioasa, ca te-ai invrednicit a potoli prin nevointele tale zburdalnicia trupului si a dobindi mantuirea sufleteasca cu cinstea cea neluata de maini omenesti a cerestii mariri ? Sau cine nu te va ferici iarasi ca ai strabatut prin viteazul tau cuget impletiturile vicleanului cele amigitoare, si l-ai rusinat ? Pentru aceasta primeste urmatoarea cantare :

Bucura-te, turnul biruintei;
Bucura-te, usa mantuirii;
Bucura-te, pavaza credintei;
Bucura-te, locasul statorniciei;
Bucura-te, chipul bunatatilor;
Bucura-te, apararea cinstitei cruci;
Bucura-te, inchinatoarea ei vrednica;
Bucura-te, ca prin al ei ajutor ai fost izbanditoare;
Bucura-te, ca printr-insa te-ai facut lui Hristos urmatoare;
Bucura-te, a biruintei frumoasa stalpare;
Bucura-te, invingatoare a stapanirii iadului;
Bucura-te, mostenitoarea cerestii mangaieri;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare !

Condacul al 6-lea :

Dar cum vom canta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lauda marirea faptelor tale, noi nevrednicii ? Ca nici faptele, nici credinta nu ne apropie de preacinstitele tale lucrari; dar, marturisind slabiciunea noastra, ne rugam tie a ne ajuta si a mijloci catre Dumnezeu sa primeasca cantarea : Aliluia !

Icosul al 6-lea :

Ne-au cuprins acum dureri ce nu sunt spuse, nici un ajutor omenesc de la nimeni nu asteptam, toti ne-au parasit deodata, pana si placerile ce odinioara ne desfatau acum se lupta cu noi; vai de ticalosia noastra, nu avem alta nadejde decit mila lui Dumnezeu si al tau ajutor sfant. Pentru aceasta ne rugam tie, grabeste a ne asculta, vindecandu-ne, ca sa cantam tie:

Bucura-te, leacul durerii;
Bucura-te, mana vindecarii;
Bucura-te, casa ocrotirii;
Bucura-te, raza mangaierii;
Bucura-te, cortul indestularii;
Bucura-te, roua fierbintelii; Bucura-te, mantuirea de boli;
Bucura-te, scaparea celor inspaimantati;
Bucura-te, izgonitoare de pagube;
Bucura-te, privighetoare neadormita;
Bucura-te, stea luminatoare;
Bucura-te, scara izbavitoare;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 7-lea :

Doamne, cerceteaza si vindeca pe robii tai cei cuprinsi de durere, zice preacuvioasa, rugandu-se neincetat, ca nu au reazem, nici mangaiere. Iar zilele grele sunt, si pentru ca ne-am mantuit, sa ne bucuram si sa cadem la Dumnezeu, pocaindu-ne si cantand : Aliluia !

Icosul al 7-lea :

Nelegiuirile noastre, multimea strambatatilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astazi ne osandesc si nu stim ce vom raspunde mergand la judecata, unde toti ne prigonesc, toti se ridica asupra noastra sa ne impileze; tu insa, o, preabuna maica, care asculti marturisirea noastra, mijloceste catre Domnul, sa prefaci soarta osandirii noastre in bunatati, scotind din inimile vrajmasilor nostri toata uraciunea si te vom preamari cu laude ca acestea :

Bucura-te, mijlocitoarea celor gresiti;
Bucura-te, folositoarea celor asupriti;
Bucura-te, indreptatoarea judecatorilor rai;
Bucura-te, doveditoarea celor clevetiti;
Bucura-te, scaparea celor judecati si osanditi;
Bucura-te, contenire a patimilor;
Bucura-te, nesprijinitoarea celor ce cauti numai folosul lor;
Bucura-te, neizbandire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucura-te, domolire a celor puternici;
Bucura-te, inlesnire a slabanogilor;
Bucura-te, starpitoare a rautatilor;
Bucura-te, izvoratoare a milostivirii;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 8-lea :

Acestea graind, ne linistim, ne veselim si ne bucuram; salta sufletele noastre ca nu-si vor rade de noi vrajmasii nostri. Nu ne va parasi Dumnezeul nostru pana in sfarsit, pentru rugaciunile tale, preacuvioasa, ci trimitand mila Lui asupra poporului, precum este obisnuit, si noi, nevrednicii, ne vom impartasi cu el de ale Sale bunatati, cu care dimpreuna vom cinta lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 8-lea :

La toti vom spune minunile tale, in glas vom canta praznuirea ta, dupa datoria obstii care ti-aduce spre multumire : marire laudei tale, marire indelung-rabdarii cu care te-ai incununat, nevoindu-te prin credinta, marire faptei celei cu statornicie urmata dupa pilda Iubitorului de oameni; pentru acestea graim catre tine:

Bucura-te, mireasa duhovniceasca;
Bucura-te, cununa adevarului;
Bucura-te, toiagul biruintei;
Bucura-te, marirea monahilor;
Bucura-te, povatuitoare a obstii;
Bucura-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucura-te, pazitoare a sihastrilor;
Bucura-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucura-te, propovaduitoare a dreptei credinte;
Bucura-te, surpatoare a eresurilor;
Bucura-te, dobandirea slavei dumnezeiesti;
Bucura-te, urmatoarea Cuvantului ceresc;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 9-lea :

Pe sfanta folositoare celor ce sunt intru nevoi, toti cu bucurie sa o laudam, pe cinstita Parascheva, ca aceasta viata nestricacioasa a luat in veci; pentru aceasta marire a aflat, si darul de minuni, cu porunca lui Dumnezeu, cantand : Aliluia !

Icosul al 9-lea :

Rau-cugetatorii prin tine mustrati fiind, se inspaimanta vazand slava lui Dumnezeu, cea gatita omului departat de pacate, in tine luminand , vazand taina cea necuprinsa a chipului maririi, asupra ta cuvioasa, ca astazi straluceste aducand credinciosilor daruri de vindecari; pentru aceasta ei s-au rusinat pocaindu-se si noi ne-am veselit, cantandu-ti tie :

Bucura-te, izbavitoarea noastra;
Bucura-te, povatuitoare;
Bucura-te, indreptatoare;
Bucura-te, izgonitoare de rele;
Bucura-te, aducatoare de bun miros;
Bucura-te, otravitoarea jivinelor;
Bucura-te, starpitoarea insectelor;
Bucura-te, feritoarea de naluciri;
Bucura-te, risipitoarea de grindina;
Bucura-te, aducatoarea de ploi manoase;
Bucura-te, imbelsugatoarea de roade bune;
Bucura-te, veselitoarea plugarilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 10-lea :

Niciodata nu vom inceta a vesti minunile tale, preacuvioasa, ca de n-ai fi stat tu, rugandu-te pentru tara aceasta pe care o pazesti cu preacuratele tale moaste, cine ne-ar fi izbavit din atatea primejdii, sau cine ne-ar fi usurat de bolile care au venit asupra noastra, pentru pacatele noastre cele multe? Deci dimpreuna cu tine cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 10-lea :

Zidurile casei parintilor tai n-au fost puternice, nici indestulatoare pentru a te opri de la marimea hotararii ce ai facut, fagaduindu-te a imbratisa viata monahiceasca; pentru aceasta si departandu-te de toata dezmierdarea si placerile lumesti, haina cea scumpa cu a cersetorului, venind de la biserica, ai schimbat-o, parasindu-ti parintii care te certau cu mustrari de la asemenea plecare. Deci cu smerenie dobandind cele preainalte, de la toti auzi:

Bucura-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
Bucura-te, crin rasadit in gradina cea de sus;
Bucura-te, patul nevinovatiei;
Bucura-te, scaunul domniilor;
Bucura-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucura-te, ocrotitoare neobosita;
Bucura-te, aparatoare neinfruntata;
Bucura-te, prigonitoare a celor ce ne ispitesc;
Bucura-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucura-te, intaritoare a celor ce ne slujesc;
Bucura-te, luminatoare a celor ce ne mangaie;
Bucura-te, impreuna-lucratoare cu cei ce ne hranesc;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 11-lea :

Suntem plini de pacate, indurate Doamne, si greu se lupta sufletele noastre gandind la judecata, caci ce vom face noi pacatosii, napadindu-ne deodata neprevazutul sfarsit ? Mila cerem, Doamne, mila Hristoase al nostru, caci nu avem chip de indreptare; nu trece cu vederea rugaciunile noastre si pocainta, care in tot ceasul dupa pacate ne-a cuprins si primeste ca inchezasuitoare a bunei noastre vointe si a temerii de Tine, rugaciunea aceasta, pe langa care Ti-aducem mijlocitoare si pe maica noastra Parascheva, cantand cu dansa dimpreuna : Aliluia !

Icosul al 11-lea :

Multi pacatosi mai inainte de noi si-au dobandit mantuirea umilindu-se. Cum dar si noi ne vom departa de aceasta nadejde ? Catre tine insa nazuim, preacuvioasa maica, si nu vom fi rusinati, nedepartandu-te de noi ca de pacatosul acela care langa tine a fost inmormantat fara a i se cunoaste nevrednicia sa si pentru care ai cerut prin vedenie sa i se mute trupul cel stricat de langa moastele tale. Deci ne rugam primeste rugaciunile si lacrimile noastre, mijlocind iertarea pacatelor noastre pentru ca iti cantam:

Bucura-te, smerenie inalta;
Bucura-te, fecioara neintinata;
Bucura-te, comoara nedesertata;
Bucura-te, maica prealaudata;
Bucura-te, mantuirea cea smerita;
Bucura-te, lauda celor cinstiti;
Bucura-te, mangaierea celor nenorociti;
Bucura-te, povatuitoarea celor rataciti;
Bucura-te, buna mea sfatuitoare;
Bucura-te, preablanda indreptatoare;
Bucura-te, sufleteasca veselitoare;
Bucura-te, grabnica ajutatoare;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 12-lea :

Nespusa este mangaierea noastra, privindu-te, cu noi petrecand, ca un dar al lui Dumnezeu ce s-a trimis tarii acesteia; ca de ce boli am fost cuprinsi si nu ne-ai vindecat; in care scarbe si nu ne-ai bucurat; de cate ori lipsiti, prigoniti si in razboaie si tu ne-ai ajutat noua, in totul plinind cuvintul Mantuitorului din Evanghelia Sa ! Pentru aceasta cu smerenie dobandind dreapta cea preainalta la scaunul maririi, iti cantam tie : bucura-te ! si lui Dumnezeu lauda cea cereasca : Aliluia !

Icosul al 12-lea :

Izbiveste-ne pe noi, maica, de toati boala, de ciuma, de holera si de vraimasi; izbaveste-ne pe noi, maica, de lacuste, de gindaci si de toata rautatea; izbiveste-ne pe noi, maici, de foc, de grindina si de fulger; izbiveste-ne pe noi, maica, de chinul cel de veci si de ceasul osindirii si ne invredniceste a dobindi prin rugaciunile tale starea cea de-a dreapta in ziua judecatiF, prin mintuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne si hranindu-ne in pace pini la risuflarea cea mai de pe urmi, ca sa-ti eintam:

Bucura-te, alauta duhovniceasca;
Bucura-te, trambita apostoleasca;
Bucura-te, faclie luminoasa;
Bucura-te, raza cereasca;
Bucura-te, nadejdea oamenilor;
Bucura-te, izgonirea demonilor;
Bucura-te, tamaduirea ranilor;
Bucura-te, feritoarea de rautati;
Bucura-te, aducatoarea de bunatati;
Bucura-te, luminatoarea casnica a Moldovei;
Bucura-te, izbavitoarea lui Vasile Voievod si a altor miluitori;
Bucura-te, sprijinitoarea si a mea, a smeritului pacatos;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 13-lea :

( acest condac se zice de trei ori )

Condacul Sfintei Parascheva

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfantele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobindit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu : Aliluia !

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfantele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobindit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu : Aliluia !

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfantele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobindit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingerii din cer cu laude primind duhul tau cel fecioresc din pamintestile locasuri, de bucurie te-au incununat pentru vredniciile tale; caci femeiesc trup purtand si fire slabanoaga, ai stiut a birui toate puterile vrajmasilor prin buna intelepciune; pentru aceasta-ti cantam :

Bucura-te, inteleapta fecioara;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare;
Bucura-te, suflet ingeresc in trup fecioresc;
Bucura-te, vrednica mijlocitoare catre Domnul;
Bucura-te, mangaierea oamenilor;
Bucura-te, alinarea de suferinta;
Bucura-te, nadejdea noastra cea tare;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, liman lin si neinviforat;
Bucura-te, pilda bunei cucernicii;
Bucura-te, luminarea celor nepriceputi;
Bucura-te, scaparea celor deznadajduiti;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

si Condacul intai

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinta ii aducem noi nevrednicii pacatosi pentru mijlocirile sale. Ca mari daruri ne-am invrednicit a dobandi, de la izvorul cel pururea curgator de bunatati al Mantuitorului nostru, si sa-i cantam : Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Dupa aceea se citeste aceasta

                                            RUGACIUNE catre Sfanta Parascheva

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne ! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor, cu bucurie sa slavim preasfant numele Tau in veci. Amin.


sursa
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/viata-sfintei-parascheva-73063.html

CINE IMPARTE LA CREDINCIOSI SFANTA ANAFORA?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

       De regula Sf Anafora se imparte credinciosilor ce au participat la Sf.Liturghie de preotul care a oficiat Sf Liturghie, fiind persoana cea mai corecta de a se atinge si de a imparti Sf Anafora, ca cel ce a lucrat proscomidia si a Savarsit Sf.Liturghie. Se stie ca Sf Anafora se taie din prescurile care au fost folosite la proscomidie din care s-au scos Sf Agnet (trupu Mantuitorului) tocmai ca sa aiba valoare de comuniune cu Jertfa Mantuitorului, particelele pentru Maica Domnului, pentru cele 9 cete de sfinti, pentru pomenirea ierarhului,conducatorilor si ctitorilor, apoi miridi pentru credinciosi la vii si la morti.  

                     Din ceea ce a mai ramas, din aceste prescuri, la care se mai adauga si altele atat cat este necesar, sau cat poate cuprinde pe toti credinciosii prezenti la Sf Liturghie, se taie marunt si se pun intr-un vas curat folosit numai la Sf Anafora, binecuvantandu-se de catre preot in cadrul Sf.Liturghii in timp ce se canta Axionul (Cantare sau imn in cinstea Maicii Domnului) si sfintindu-se prin atingerea de Trupul si Sangele Mantuitorului de pe Sf Disc si Sf Potir. Fiind binecuvantata si sfintita in felul acesta, se va imparti de preotul slujitor. Sf Anafora se da in locul Sf Impartasanii pe care in mod normal ar fi trebuit s-o ia fiecare credincios partipant la Sf.Liturghie. Pentru ca nevrednicia credinciosului de azi din cauza pacatelor nu-i permit sa se atinga de Sf.Impartasanie la fiecare Sf.Liturghie, si pentru ca tot cel ce aude cuvintele:"luati mancati, acesta este Trupul Meu..." ar trebui sa faca intocmai, 

Sf.Anafora care simbolizeaza Trupul Mantuitorului, ii da posibilitatea fiecarui credincios sa participe la Sf Liturghie pana ce-si va rezolva starea morala si curatia sufleteasca invrednicindu-se de a se impartasi. Nu este o inovatie, nu este un obicei ci este o randuiala care face parte integranta din randuiala Sf Liturghii atat a Sf Ioan Gura de Aur cat si a Sf.Vasile Cel Mare.

      In consecinta, preotul este cel ce imparte Sf.Anafora rostind cuvintele: "Hrana da Domnul celor ce se tem de Dansul". Singura exceptie se face atunci cand preotul il delega pe diacon sa imparta Sf.Anafora. In rest, nu stiu sa mai poata cineva a se atinge de cele se s-au atins de Trupul si Sangele Mantuitorului de pe Sf Masa cand au fost sfintite. 
Am observat ca in unele locuri nu se tine cont de cine imparte Sf.Anafora. Unii preoti delega pe dascal, pe un teolog, pe epitrop sau pur si simplu pune vasul cu Sf Anafora langa iconostas din care se servesc credinciosii si nu cred ca este bine.


http://www.parinteleilarionargatu.ro/articole/89/CINE-IMPARTE-LA-CREDINCIOSI-SFANTA-ANAFORA/

Intrebari si Raspunsuri

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 de la Parintele Ilarion Argatu...

Părinţii

347.- Părinte, ce se întâmplă cu copiii care-şi bat părinţii?

-Cei ce şi-au bătut părinţii, mâna sau piciorul cu care au lovit pe părinţi nu vor putrezi. La dezgroparea morţilor s-au întâlnit cazuri, în care mâna dreaptă sau palma, sau degetele sau un picior au rămas neputrede. Aceasta este din cauza lovirii părinţilor. Acea mână, palmă sau picior care au lovit pe părinţi nu va putrezi până ce va merge la Judecata Înfricoşată ca mărturie că, au lovit pe părinţii şi au călcat porunca a 5-a din cele 10 porunci date de Dumnezeu.

348.-Părinte, ce se întâmplă cu copiii care-şi lasă părinţii neajutoraţi atunci când cad la boală şi la neputinţele bătrâneţilor?

-Aceştia vor ajunge mai rău decât părinţii lor, de care şi-au bătut joc, vor ajunge să suporte şi ei de la copiii lor acelaşi tratament şi chiar mai rău. Dumnezeu îţi pregăteşte răzbunarea pentru păcatul împotriva părinţilor chiar prin copiii tăi.

Sfatul lui Isus Sirah, spune aşa: „Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viata lui/../pentru că milostenia arătată tatălui tău nu va fi uitată şi în pofida păcatelor tale se va zidi casa ta”. (Isus Sirah 3,12,14).

Părticele

349.- Părinte, e bine ca preotul să scoată cu uşurinţă părticele şi să le dea credincioşilor?

-Nu este bine ca preotul să scoată cu uşurinţă şi să dea credincioşilor părticele din mai multe motive:

a.-Nefiind o rânduială scrisă în cărţile de slujbă, unii preoţi nu ştiu cum să scoată părticele, ceea ce-i pune în situaţia de a greşi lăsând părticelele să fie sfinţite la epicleză ca pe Trupul şi Sângele Mântuitorului şi atunci nu se mai pot da credincioşilor ci trebuie să le consume însuşi preotul odată cu toate miridele.

b.-Vin unele persoane şi cer părticele cu gânduri necurate. Sunt persoane care au chipul credinţei smerite şi adevărate îţi inspiră încredere, dar vin şi cer părticele de a le folosi pentru: răzbunări, farmece şi practici oculte. Sunt persoane care folosesc părticele la vrăjitoare, la descântătoare, unii le aruncă pe apă ca vrăjmaşul să se înece, le aruncă în foc ca să ia foc casa vrăjmaşului, le aruncă pe stradă pentru ca vrăjmaşul să fie lovit de maşină, s.a.m.d. Deci, le folosesc pentru răzbunare. În situaţia aceasta intră la judecată preotul care le-a scos împreună cu răzbunătorul. Preotul se încarcă de păcatul uciderii, de păcatul vrăjitoriei, de păcatul răzbunării prin astfel de slujire.

Sfatul meu pentru preot este, să nu scoată nici un fel de părticele pe care mai apoi să le dea la credincioşi, decât, să pună rugăciuni la Proscomidie (rugăciunile din Liturghier), rugăciune curată prin care să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru cei ce se află în necazuri, scoţând miride (numite părticele) pentru vii, pe care le va consuma, el-preotul, după terminarea Sfintei Liturghii, odată cu cele sfinte. Astfel nu va greşi şi va fi de mare folos sufletesc pentru credincioşi. Să lămurească pe credincioşii care doresc părticele că ele sunt miride şi nu se pot da în mâna mirenilor ci vor fi consumate de preot după Sfânta Liturghie.           

Pedeapsa

350.- Pedeapsa unui avocat din Boroaia.

-Era în Boroaia un avocat care băga în puşcărie oameni nevinovaţi, în schimbul unor bani. Veneau soţiile celor închişi şi mă rugau să le scap de acest om fără frică de Dumnezeu. Eu le-am spus să ţină post negru vinerea, să facă 40 de metanii, să ardă lumânări. Femeile au făcut întocmai cum le-am spus. Acest avocat, întrecuse măsura răutăţilor şi dintr-un nouraş, singurul care era pe cer, a trăznit, a pornit o săgeată care s-a dus direct la avocat. Acesta era într-un restaurant, mânca şi bea bine pe banii câştigaţi în mod necinstit, se îmbătase şi spunea cu voce tare:

-Ce Dumnezeu? Eu sunt Dumnezeu! Ce popa Argatu..?

În timp ce vorbea acestea, săgeata aceea l-a trăznit pe loc şi a murit. După aceea a urmat înmormântarea. Drumul până la biserică se făcea pe jos şi din acelaşi nor a început să plouă, a plouat aşa de tare de s-au înmuiat colacii, s-a împrăştiat coliva, iar cât s-a stat în biserică pentru slujba înmormântării, din nor a plouat tot timpul deasupra gropii lui de s-a umplut de apă. Când să-l bage în mormânt, sicriul plutea şi s-a aruncat pământ peste el încât a rămas mai mult afară. Acest semn arată că atâtea fărădelegi făcuse că nici pământul nu-l înghiţea. S-a dus vestea prin împrejurimi. N-ai voie să asupreşti şi să-ţi foloseşti puterea făcând rău la alţii.

Peşte

351.- Părinte, în săptămâna brânzei, se mănâncă  peşte ?

-Da, în afară de miercuri şi vineri.

352.- Părinte, la noi la ţară, preotul ne-a spus că,  putem să mâncăm peşte miercurea şi vinerea de la Paşti şi până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh, e păcat?

-În Tipicul cel Mare sau Tipicul Sfântului Sava, am citit şi eu că scrie aşa: „Iar în miercuri şi vineri din toată perioada Cincizecimii se dezleagă pentru monahi la untdelemn şi vin, iar pentru mireni şi la peşte”. Săptămâna după Pogorârea Sfântului Duh până la Duminica Tuturor Sfinţilor este săptămână cu harţi şi se mănâncă de toate inclusiv peşte. Comuniştii au ars cărţile şi pravilele, ca să nu mai ştie credinciosul când să mănânce şi când nu; când să postească şi cum să postească. Vroiau să distrugă rânduielile Sfinţilor Părinţi şi pe credincioşi să-i dezrădăcineze de tradiţii şi trăiri şi să nu mai ştie ce este bine şi ce e rău. După ce au distrus pravilele şi cărţile cu canoane, dacă un preot învăţa după ele pe credincioşi era luat la întrebări că de unde scoate rânduieli noi? Acum după revoluţie, o bucată de vreme biserica şi credincioşii, pot reveni la tradiţii şi la trăirea după pravile şi canoane.

353.-Părinte, este bine să mâncăm peşte sâmbetele şi duminicile din Postul Crăciunului şi a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi chiar în unele zile de peste săptămână din aceste posturi, că în calendar nu scrie?

-Într-adevăr, în calendar nu scrie(era in perioada imediat după revoluţie) şi nu va scrie atât timp cât ierarhii nu vor face lucrul acesta ca să ştie credincioşii. În Pravila Bisericească scrie că sâmbetele şi duminicile din Postul Crăciunului este dezlegare la peşte precum şi în anumite zile mai însemnate din săptămână când în mănăstiri se face slujbă cu priveghere şi slavoslovie şi dacă nu este miercuri sau vineri.

Pictura

354.- Părinte, am fost în vizită la o mănăstire şi am intrat în paraclisul mănăstirii. Acolo, am văzut o icoană cu chipul Mântuitorului, chiar la Catapeteasmă şi mi s-a părut…, am avut o ispită, se vedea în icoană, asta din ce cauză, am vreun păcat de am văzut aşa, sau ce-a fost ?

-Nu matale eşti de vină, cine a pictat icoana avea păcatul desfrânării şi nu trebuia să picteze icoane. Astăzi, pictorii bisericeşti nu mai sunt ca cei de pe timpul lui Ştefan Cel Mare: pioşi, credincioşi, postitori şi rugători. Când pictau chipurile sfinţilor ţineau post negru, ajunare, adică nu mâncau nimic şi se rugau ca Dumnezeu să-i ajute. Astăzi, îi vezi cu ţigara în gură şi afumând chipurile sfinţilor pe care-i pictează. Fac batjocoră şi necinstesc pe sfinţi şi biserica unde pictează. Pe lângă păcatul fumatului, mai au pe cel al desfrânării. Plini de bălăciune curvărească după o noapte de desfrânare, se urcă a doua zi pe schelă şi pictează pe sfinţii a căror viaţă a fost plină de virtuţi şi de sfinţenie. De aceea, diavolii care i-au stăpânit cu aceste păcate pe pictori în timpul cât au pictat, n-au plecat de acolo, au rămas să ispitească pe cei ce vor privi pictura ce a rămas întinată de păcatele pictorilor. Unii diavoli sunt atât de îndărătnici şi neruşinaţi, încât nu ascultă să plece atunci când se sfinţeşte biserica. De aceea, preotul care s-a jertfit a ridica o biserică să fie cu luare aminte când angajează un pictor şi să cerceteze moralitatea persoanelor care vor picta biserica şi să refuze aceste persoane. Dumnezeu nu se uită la categoria pictorului ci la curăţenia lui sufletească şi la credinţa cu care lucrează cele care vor urma să fie sfinte.

355.  O fată prezentă în cameră a auzit dialogul, şi pentru că de mult o preocupa o discuţie pe tema picturii, dar nu îndrăznea, acum a prins curaj:

-Preacuvioase, eu sunt pictoriţă şi am pictat în multe biserici, dar nu ştiu de la o vreme nu mai pot să pictez pe Mântuitorul, şi sfânt de parte bărbătească, pentru că mă tulbură, ce să fac Preacuvioase? Părintele o cunoştea de mult pe fată.

–Nu mai pictezi, te măriţi şi mai încerci după, acum te laşi de pictură.

Pomelnice

356.- Părinte, cum puteţi să citiţi atâtea pomelnice dacă tot timpul sunteţi cu lumea?

-Acelea se citesc dimineaţa devreme înainte să vină lumea la rugăciune, şi-apoi, eu, nu le citesc aşa cum sunt scrise pentru că-mi era foarte greu. Am pus rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi prin descoperirea ce mi-a dat, mi-am făcut nişte foi cu rubrici speciale, uitaţi-vă cum arată, aici sunt trecuţi toţi cei care      mi-au dat pomelnice după dorinţa pe care au avut-o: căsătorie, înţelegere, procese, examene, farmece, patimi, blesteme şi pentru cât timp mi-au spus să mă rog. Părintele, primea pomelnice cu bani şi fără bani. Cunoştea omul nevoiaş şi nu-i lua banii, pentru că simţea că acela n-are de unde să dea, citea pentru cât scria pe pomelnic şi-i dădea banii înapoi, pentru nevoile de zi cu zi ale fiecăruia.

357.- Părinte, spun unii că, cu banii pe care-i primiţi pe pomelnice aţi luat maşini la copii şi nepoţi.

-Oamenii pot să spună câte vor, există un Judecător. Aceluia îi dăm socoteală toţi. Dar, vă spun dumneavoastră aşa, ca să ştiţi că, un preot are voie  să-şi însuşească din banii primiţi de la oameni 1/3 pentru interes personal. Cu acea 1/3, el poate să facă ce vrea cu ei şi eu, îmi ajut copii şi nepoţii ca orice părinte care–şi ajută copiii lui. Restul merg la alte biserici sărace, o parte la mănăstire, aici dau lunar o parte cât îmi cer ei, la săraci sau la alţi preoţi nevoiaşi cu greutăţi familiare sau în parohia lor, îi ajut cum pot.

358.- Părinte, după ce pomenesc pomelnicele ce se fac cu ele?

-Pomelnicele trebuiesc arse. Nu este voie să fie aruncate la gunoi sau în altă parte, din respect pentru numele înscrise şi pentru rugăciunile cerute în ele.

359.- Părinte, ce se întâmplă dacă vreun preot nu pomeneşte pomelnicele?

-Acel preot va merge la judecata lui Dumnezeu ca o slugă rea şi vicleană. Preotul care nu-şi face datoria nu are mântuire. Dacă din comoditate pune numai rugăciuni la proscomidie zicând: „pomeneşte Doamne şi pe cei ce m-au rugat să mă rog pentru dânşii” fără să-i mai pomenească, va fi aruncat afară, ca şi cum ar fi dat sarcina pe Dumnezeu s-o facă.

Să vă spun o întâmplare. Era un preot care nu pomenea pomelnicele şi le punea în Sfântul Altar într-un sac, cu gândul că odată o se le pomenească. A venit moartea şi a rămas sacul cu pomelnicele nepomenite. Noul preot care a venit, a căutat să scape de sacul acela cu pomelnice însă, aude un glas: „nu sunt pomenite” şi le lasă. După un oarecare timp a încercat din nou să facă acelaşi lucru şi tot aşa aude. Atunci, îşi pune în gând să pomenească el pomelnicele din sac. Când a fost la ultimul pomelnic i se arată îngerul păzitor al acelui preot în chipul preotului, zicându-i „Îţi mulţumesc că le-ai pomenit, că din cauza aceasta nu am aflat odihnă de la Creatorul”. Fiecare preot este dator să ducă rugăciunile credincioşilor lui Dumnezeu.

Credincioşii care duc pomelnice iar preotul nu le pomeneşte, sunt pomeniţi de înger înaintea lui Dumnezeu şi li se vor împlini rugăciunile, pentru că Dumnezeu se uită la credinţa lor, dar preotul va fi judecat.

360.- Părinte, cum trebuie să scriem un pomelnic, ce trebuie să cuprindă el pentru a fi corect?

-Când scrii un pomelnic nu te treci pe tine primul, ci, primul este duhovnicul la care te spovedeşti şi care, are grijă de sufletul tău şi care, va răspunde pentru tine la Judecata Înfricoşată; al doilea şi al treilea nume, sunt părinţii, apoi naşii de botez şi de cununie şi după aceea urmezi tu şi familia ta. Este valabil şi când scrii pomelnic pentru cei morţi.

361.- Părinte, eu sunt hirotonit de curând în preot şi am o parohie undeva la ţară, acolo am găsit obiceiul ca atunci când ieşi cu Sfintele Daruri să pomeneşti anumite pomelnice şi nu sunt puţine, stau câte o jumătate de oră cu Sfintele Daruri în mână, iar pălimarul îmi ţine pomelnicele pentru a le pomeni şi un alt obicei, de a citi tot ce scrie pe pomelnic nu numai numele. De multe ori mă jenez să rostesc ce scriu unii credincioşi, ce să fac?

-Pentru că eşti nou acolo, ai datoria de a îndrepta ceea ce ţi se pare că nu este bine, să îndrepţi anumite obiceiuri, cu toate că oamenii te vor întreba şi unii se vor supăra. Ieşi la predică şi le spui cu mult curaj şi convingător ce ţi se pare că nu este corect şi de ce nu este corect. Să ştii că lumea va înţelege dacă le explici şi mai târziu vor înţelege şi cei mai tari la cerbice care se vor arăta potrivnici. În felul acesta, ţi-ai făcut datoria şi ţi-ai îndeplinit misiunea, nu stai degeaba în mijlocul credincioşilor şi-i laşi să-i conducă obiceiurile.

Pomenirea la Sfintele Daruri a pomelnicelor, nu este corect. Nu este momentul potrivit şi nici situaţia nu-ţi permite având Sfintele Daruri în mână, să pomeneşti un braţ de pomelnice. În afară de cererile pe care preotul le rosteşte când iese cu Sfintele Daruri şi care sunt scrise în Liturghier, te sfătuiesc să nu zici nimic în plus. Trebuie să-i lămureşti pe oameni că, în cadrul Sfintei Liturghii sunt momente speciale unde pot fi pomeniţi. Ai datoria să îndrepţi.

                De asemenea, trebuie să lămureşti pe credincioşi că nu este bine ca cererile lor să fie rostite cu voce tare şi să le asculte cei ce vin la biserică, pentru că pot râde unii de alţii, pot să se judece unii, se pot certa unii cu alţii şi se pot duşmăni o viaţă unii cu alţii pentru că s-au auzit pomeniţi ca duşmani la Sfânta Biserică. Nu-i corect să se audă în biserică: „Ioana se roagă pentru îndepărtarea vrăjmaşei Maria” sau „Gheorghe se roagă pentru ca Vasile să-i întoarcă găinile pe care i le-a furat” sau „Ileana se roagă pentru întoarcerea soţului ei Ilie de la desfrânata Rodica” s.a.m.d. Am mai auzit în unele părţi pomenindu-se la morţi aşa: „Încă ne rugăm pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Ioan, ce i se face pomenire de 40 de zile”, pomenindu-i sorocul de: un an, de doi ani sau de şapte ani. Nu este corect. La fel nu este corect ca la numele mortului să-i pui şi funcţia pe care a avut-o cât a trăit, de exemplu: „Încă ne rugăm pentru sufletul adormitului robului lui Dumnezeu Inginerul Constantin…”. La citirea pomelnicelor, la slujbe, se pomenesc numai numele şi atât, nimic mai mult, pentru că ştie Dumnezeu pe fiecare şi cererea şi trebuinţa lui. Îndreaptă obiceiul !

362.- Părinte, la Taina Sfântului Maslu putem pomeni morţii?

-Nu se pomenesc morţii la Sfântul Maslu. Nu se pomenesc morţii la nici una din cele şapte Sfinte Taine. Sfintele Taine nu sunt pentru morţi ci numai pentru cei vii, spre deosebire de Sfânta Liturghie care se poate face atât pentru cei vii cât şi pentru cei morţi, Sfintele Taine sunt numai pentru vii. Prin Sfintele Taine se primeşte lucrarea Sfântului Duh şi nu o pot primi decât numai cei vii, pe când prin Sfânta Liturghie se primeşte lucrarea Jertfei de Răscumpărare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, jertfă, care răscumpără atât pe cei vii cât şi pe cei morţi.

 http://www.parinteleilarionargatu.ro/pagini/23/----RASPUNSURI-DUHOVNICESTI/

SFANTUL APOSTOL FILIP

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Evlampie şi Evlampia, sora lui

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

PARACLISUL SFÂNTULUI APOSTOL IACOB AL LUI ALFEU (9 OCTOMBRIE)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Rugăciunile începătoare
Troparul

Sfinte Apostole Iacov,
roagă-L pe mult milostivul Dumnezeu
să dea sufletelor noastre iertare de păcate.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecii lor. Amin.

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu

Cântarea I

Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sămânța cea bună a cuvântului dumnezeiesc a căzut în țarina inimii tale, Sfinte Apostole Iacob, și rod însutit de faptele mântuirii a adus, spre slava Semănătorului celor bune.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat ai fost Sfinte, sămânța cea bună care a rodit bogat, dar și în inimile oamenilor ai făcut să rodească semințele dreptei credințe, însuți culegând roadele ostenelilor tale pentru propovăduirea Evangheliei lui Hristos.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Capiștile idolilor ai nimicit și ai înălțat Crucea lui Hristos, pe Care Îl roagă Sfinte, să mistuiască cu focul gurii Sale patimile noastre, ca să slăvim puterea Crucii Sale, izvor de viață celor ce se închină ei cu credință .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

În brațele Tale ai purtat pe Cel de pe scaunul heruvimilor, ca pe un scaun de foc, iar acum cu ale Tale rugăciuni ne mijlocești nouă răspuns bun la scaunul de judecată al Fiului Tău.

Cântarea a III-a

,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Cruce ai fost răstignit pentru Stăpânul tău, dar următor făpcându-te patimilor Lui ai luat și cununa slavei în Împărăția Sa.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frate adevărat ai fost Sfântului Matei vameșul și pe căile adevărului împreună ați umblat, propovăduind pe Adevărul Cel Neschimbat.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu secerea propovăduirii tale ai tăiat neghinele înșelăciunii idolești și ai cules rod bogat de mântuire spre slava Cuvântului vieții .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Lumea s-a bucurat luând mântuire prin pătimirea Fiului Tău, iadul s-a tânguit, dar și mai mult ai suferit Stăpână, rănindu-Te la inimă, dar primind voia Tatălui cu nădejdea Învierii.

Apoi aceste stihiri:

Pe tine te mărim, cinstite Apostole, căci pe calea Învățătorului tăi ai mers cu râvnă și ai luat de la El răsplătire însutită pentru nevoințele tale.

Maica Luminii, cu adevărat cei ce aleargă cu dragoste la icoana Ta află mare milă, iar noi de tot necazul aflăm ușurare, mărindu-Te pe Tine cu cântări duhovnicești .

Sedealna

Mijlocitor fii nouă la judecata lui Hristos, ca unul ce ai luat dar a judeca lumea și poți prin ale tale rugăciuni să îmblânzești pe Stăpânul, ca să nu ne dea pe noi mâncare celui viclean.

Cântarea a IV-a

,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivește-te spre mine Sfinte, cel ce pentru păcatele mele, crucea multor necazuri port și sunt înconjurat de mulți vrăjmași care tulbură pacea sufletului meu.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu focul rugăciunii Tale arde toate gândurile celor răi și dă-mi a trece fără vătămare sufletească noaptea acestei lumi învechite în păcat.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu râvnă ai slujit Făcătorului a toate și plată însutită ai luat pentru osteneli; cu talanții rugăciunii tale răscumpără-mă și pe mine din robia păcatului .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ascultă suspinurile inimii mele și îmi dă grabnică slobozire din legăturile patimilor mele, Împărăteasă a tuturor.

Cântarea a V-a

,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dezrădăcinat-ai spinii înșelăciunii din multe inimi, iar acum curățește și inima mea cea sdâncită în somnul multor gânduri nelegiuite.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu arma Crucii ai luptat împotriva înșelăciunii idolilor și pe Hristos ai mărturisit cu tărie, pentru Acesta luând cununa dreptății.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu darul rugăciunilor tale scoate-mă pe mine din adâncul păcatului, ca unul ce ai fost dat lumii spre izbăvire din înșelăciunea celui rău.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Toată lumea o ai umplut de bună mireasmă prin ale Tale rugăciuni, de care nu ne lipsi nici pe noi, cei ce purtăm mirosul greu al patimilor de mulți ani.

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În ceata Apostolilor ai stat cu râvnă și prin focul pătimirii ai trecut, dar ai ajuns la izvorul desfătării cerești, unde te rogi și pentru sufletele noastre.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din mrejele înșelăciunii ai scos multe suflete, ca să slăvească pe Ziditorul a toate, Cel neîncetat mărit în cer și pe pământ.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe Hristos roagă-L să ne dea nouă răspuns bun la judecată și din mâinile celui rău să ne slobozească, pe noi cei întinați în multe păcate, ca să Îl mărturisim cu credință.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Deschide urechile inimii mele ca să aud glasul limpede al voii dumnezeiești și să mă feresc de tot păcatul otrăvitor de suflet.

Apoi aceste stihiri:

Cu undița Crucii ai tras din adâncul înșelăciunii multe suflete pierdute și le-ai adus la masa cerească, spre a lăuda pe Cel Ce este Dorirea cetelor îngerești .
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul

Binecuvântaţi-l pe Iacov, lăudaţi-l ca pe trimisul Domnului,
că a săturat sufletele celor evlavioși cu dogme înţelepte.
Stând pe tronul slavei în faţa Stăpânului,
el petrece împreună cu îngerii, neîncetat rugându-se pentru noi toţi.

Prochimenul :

Evanghelia

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule...

Slavă... glas 2:

Pentru rugăciunile Apostolului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum...

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

Pe Cruce ai fost răstignit, urmând întru totul Învățătorului Tău, Cel Ce te-a și primit întru odihna Sa.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu , ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.

Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fulgerul rugăciunii tale stârpește Sfinte Iacob, patimile cele ce strică templul sufletului meu și îmi dă mie trecere netulburată prin pustiul acestei vieți trecătoare.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adevărul ai propovăduit, izgonind întunericul înșelăciunii, iar acum întru lumina Treimii petrecând, te rogi și pentru cei din întunericul păcatului.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu sângele tău ai pecetluit propovăduirea Evangheliei lui Hristos, iar acum dănțuiești cu îngerii, aducând Stăpânului tămâia rugăciunilor tale pentru toată lumea.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

În pântecele Tău a încăput Cel necuprins în ceruri pentru mulțimea smereniei Tale, Preacurată, către care îndreptează și pașii sufletelor noastre rănite de pietrele gândurilor mândriei.

Cântarea a VIII-a

,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Potolește valurile patimilor mele, ca unul ce ai luat de la Hristos putere a mijloci pentru cei împovărați de multe și grele ispite.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu te-ai clintit în fața prigonitorilor, ci ai stat drept pe piatra credinței și ai mărturisit Adevărul; luminează-mă și pe mine ca să stau în fața vrăjmașilor fără teamă și să grăiesc din înțelepciunea Duhului Sfânt.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Crucea ta o ai purtat cu bucurie, așteptând vederea Celui Dorit, către Care mijlocește să ne scoată pe noi din hățișul păcatelor.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Maică Te-ai cunoscut întru feciorie, iar acum cu ale Tale rugăciuni din nerodirea sufletului scoți pe cei osândiți.

Cântarea a IX-a

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multe suflete ai întors din rătăcire, fiind luminat de harul Mângâietorului, pe Care Îl trimite și la cei ce te măresc pe tine.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De Învierea Stăpânului Hristos foarte te-ai bucurat, iar după a ta pătimire pe Cruce către Acesta ai alergat, primind din mâna Lui cununa vieții celei veșnice.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Paharul pătimirii ai băut pentru Hristos încă de pe pământ, ca în ceruri să stai la masa cea cerească, veselindu-te de paharul iubirii dumnezeiești .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preacurată, Ceea Ce ești slava fecioriei, sufletul meu cel împovărat cu multe păcate îl curățește și dăruiește minții mele strălucirea înțelepciunii.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucură-te, floare strălucită ce luminează în cununa Apostolilor, fierbinte rugăctor pentru pacea lumii, următor desăvârșit al patimilor lui Hristos, rugător fierbinte pentru cei aflați în necazuri, nu înceta a ne pomeni pe noi la prestolul Preasfintei Treimi.

Cu darul lui Hristos fiind îmbrăcat, ai nimicit toată cugetarea pământească și paharul chinurilor ai băut, luând de la Hristos mare răsplătire.

Cu săgeata cuvintelor tale ai doborât înșelăciunea idolilor și din temnița patimilor ai slobozit pe cei ce așteptau mângâierea Adevărului .

Martor ai fost multelor minuni ale Cuvântului și vrednic de ceata Apostolilor lui Hristos, înaintea Căruia stând acum roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre.

Pe Cruce sângele ți-ai vărsat, dar ai trecut la odihna cea cerească, unde lauzi neîncetat slava Ziditorului tuturor.

Întărește-mă Sfinte Iacob, a răbda mulțimea necazurilor pentru iertarea păcatelor mele celor multe, iar la judecata înfricoșătoare a lui Hristos fii mie mijlocitor, izbăvindu-mă de focul cel veșnic cu ploaia rugăciunilor tale.

Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de 3 ori)

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi, Doamne curățește păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru sfânt numele Tău.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Amin.

Sfinte Apostole Iacob, fă rugăciune neîncetată pentru toată zidirea care zace în robia păcatului, spre a se slobozi din tiranie și a aduce cântare de slavă Purtătorului Ei de grijă.
Paharul multor pătimiri ai băut pentru dulceața dragostei lui Hristos, pe care o revarsă și în inimile noastre cele îmbolnăvite de amărăciunea multor ispite.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.