"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...
de la Parintele Ilarion Argatu...
de la Parintele Ilarion Argatu...
Părinţii
347.- Părinte, ce se întâmplă cu copiii care-şi bat părinţii?
-Cei ce şi-au bătut părinţii, mâna
sau piciorul cu care au lovit pe părinţi nu vor putrezi. La dezgroparea
morţilor s-au întâlnit cazuri, în care mâna dreaptă sau palma, sau
degetele sau un picior au rămas neputrede. Aceasta este din cauza
lovirii părinţilor. Acea mână, palmă sau picior care au lovit pe părinţi
nu va putrezi până ce va merge la Judecata Înfricoşată ca mărturie că,
au lovit pe părinţii şi au călcat porunca a 5-a din cele 10 porunci date
de Dumnezeu.
348.-Părinte, ce se întâmplă cu copiii care-şi lasă părinţii neajutoraţi atunci când cad la boală şi la neputinţele bătrâneţilor?
-Aceştia vor ajunge mai rău decât
părinţii lor, de care şi-au bătut joc, vor ajunge să suporte şi ei de la
copiii lor acelaşi tratament şi chiar mai rău. Dumnezeu îţi pregăteşte
răzbunarea pentru păcatul împotriva părinţilor chiar prin copiii tăi.
Sfatul lui Isus Sirah, spune aşa: „Fiule,
sprijină pe tatăl tău la bătrâneţe şi nu-l mâhni în viata lui/../pentru
că milostenia arătată tatălui tău nu va fi uitată şi în pofida
păcatelor tale se va zidi casa ta”. (Isus Sirah 3,12,14).
Părticele
349.- Părinte, e bine ca preotul să scoată cu uşurinţă părticele şi să le dea credincioşilor?
-Nu este bine ca preotul să scoată cu uşurinţă şi să dea credincioşilor părticele din mai multe motive:
a.-Nefiind o
rânduială scrisă în cărţile de slujbă, unii preoţi nu ştiu cum să scoată
părticele, ceea ce-i pune în situaţia de a greşi lăsând părticelele să
fie sfinţite la epicleză ca pe Trupul şi Sângele Mântuitorului şi atunci
nu se mai pot da credincioşilor ci trebuie să le consume însuşi preotul
odată cu toate miridele.
b.-Vin unele
persoane şi cer părticele cu gânduri necurate. Sunt persoane care au
chipul credinţei smerite şi adevărate îţi inspiră încredere, dar vin şi
cer părticele de a le folosi pentru: răzbunări, farmece şi practici
oculte. Sunt persoane care folosesc părticele la vrăjitoare, la
descântătoare, unii le aruncă pe apă ca vrăjmaşul să se înece, le aruncă
în foc ca să ia foc casa vrăjmaşului, le aruncă pe stradă pentru ca
vrăjmaşul să fie lovit de maşină, s.a.m.d. Deci, le folosesc pentru
răzbunare. În situaţia aceasta intră la judecată preotul care le-a scos
împreună cu răzbunătorul. Preotul se încarcă de păcatul uciderii, de
păcatul vrăjitoriei, de păcatul răzbunării prin astfel de slujire.
Sfatul meu pentru preot este, să nu
scoată nici un fel de părticele pe care mai apoi să le dea la
credincioşi, decât, să pună rugăciuni la Proscomidie (rugăciunile din
Liturghier), rugăciune curată prin care să ceară ajutorul lui Dumnezeu
pentru cei ce se află în necazuri, scoţând miride (numite părticele)
pentru vii, pe care le va consuma, el-preotul, după terminarea Sfintei
Liturghii, odată cu cele sfinte. Astfel nu va greşi şi va fi de mare
folos sufletesc pentru credincioşi. Să lămurească pe credincioşii care
doresc părticele că ele sunt miride şi nu se pot da în mâna mirenilor ci
vor fi consumate de preot după Sfânta Liturghie.
Pedeapsa
350.- Pedeapsa unui avocat din Boroaia.
-Era în Boroaia un avocat care băga
în puşcărie oameni nevinovaţi, în schimbul unor bani. Veneau soţiile
celor închişi şi mă rugau să le scap de acest om fără frică de Dumnezeu.
Eu le-am spus să ţină post negru vinerea, să facă 40 de metanii, să
ardă lumânări. Femeile au făcut întocmai cum le-am spus. Acest avocat,
întrecuse măsura răutăţilor şi dintr-un nouraş, singurul care era pe
cer, a trăznit, a pornit o săgeată care s-a dus direct la avocat. Acesta
era într-un restaurant, mânca şi bea bine pe banii câştigaţi în mod
necinstit, se îmbătase şi spunea cu voce tare:
-Ce Dumnezeu? Eu sunt Dumnezeu! Ce popa Argatu..?
În timp ce vorbea acestea, săgeata
aceea l-a trăznit pe loc şi a murit. După aceea a urmat înmormântarea.
Drumul până la biserică se făcea pe jos şi din acelaşi nor a început să
plouă, a plouat aşa de tare de s-au înmuiat colacii, s-a împrăştiat
coliva, iar cât s-a stat în biserică pentru slujba înmormântării, din
nor a plouat tot timpul deasupra gropii lui de s-a umplut de apă. Când
să-l bage în mormânt, sicriul plutea şi s-a aruncat pământ peste el
încât a rămas mai mult afară. Acest semn arată că atâtea fărădelegi
făcuse că nici pământul nu-l înghiţea. S-a dus vestea prin împrejurimi.
N-ai voie să asupreşti şi să-ţi foloseşti puterea făcând rău la alţii.
Peşte
351.- Părinte, în săptămâna brânzei, se mănâncă peşte ?
-Da, în afară de miercuri şi vineri.
352.- Părinte,
la noi la ţară, preotul ne-a spus că, putem să mâncăm peşte miercurea
şi vinerea de la Paşti şi până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh, e
păcat?
-În Tipicul cel Mare sau Tipicul Sfântului Sava, am citit şi eu că scrie aşa: „Iar
în miercuri şi vineri din toată perioada Cincizecimii se dezleagă
pentru monahi la untdelemn şi vin, iar pentru mireni şi la peşte”.
Săptămâna după Pogorârea Sfântului Duh până la Duminica Tuturor
Sfinţilor este săptămână cu harţi şi se mănâncă de toate inclusiv peşte.
Comuniştii au ars cărţile şi pravilele, ca să nu mai ştie credinciosul
când să mănânce şi când nu; când să postească şi cum să postească.
Vroiau să distrugă rânduielile Sfinţilor Părinţi şi pe credincioşi să-i
dezrădăcineze de tradiţii şi trăiri şi să nu mai ştie ce este bine şi ce
e rău. După ce au distrus pravilele şi cărţile cu canoane, dacă un
preot învăţa după ele pe credincioşi era luat la întrebări că de unde
scoate rânduieli noi? Acum după revoluţie, o bucată de vreme biserica şi
credincioşii, pot reveni la tradiţii şi la trăirea după pravile şi
canoane.
353.-Părinte,
este bine să mâncăm peşte sâmbetele şi duminicile din Postul Crăciunului
şi a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi chiar în unele zile de peste
săptămână din aceste posturi, că în calendar nu scrie?
-Într-adevăr, în calendar nu
scrie(era in perioada imediat după revoluţie) şi nu va scrie atât timp
cât ierarhii nu vor face lucrul acesta ca să ştie credincioşii. În
Pravila Bisericească scrie că sâmbetele şi duminicile din Postul
Crăciunului este dezlegare la peşte precum şi în anumite zile mai
însemnate din săptămână când în mănăstiri se face slujbă cu priveghere
şi slavoslovie şi dacă nu este miercuri sau vineri.
Pictura
354.- Părinte,
am fost în vizită la o mănăstire şi am intrat în paraclisul mănăstirii.
Acolo, am văzut o icoană cu chipul Mântuitorului, chiar la Catapeteasmă
şi mi s-a părut…, am avut o ispită, se vedea în icoană, asta din ce
cauză, am vreun păcat de am văzut aşa, sau ce-a fost ?
-Nu matale eşti de vină, cine a
pictat icoana avea păcatul desfrânării şi nu trebuia să picteze icoane.
Astăzi, pictorii bisericeşti nu mai sunt ca cei de pe timpul lui Ştefan
Cel Mare: pioşi, credincioşi, postitori şi rugători. Când pictau
chipurile sfinţilor ţineau post negru, ajunare, adică nu mâncau nimic şi
se rugau ca Dumnezeu să-i ajute. Astăzi, îi vezi cu ţigara în gură şi
afumând chipurile sfinţilor pe care-i pictează. Fac batjocoră şi
necinstesc pe sfinţi şi biserica unde pictează. Pe lângă păcatul
fumatului, mai au pe cel al desfrânării. Plini de bălăciune curvărească
după o noapte de desfrânare, se urcă a doua zi pe schelă şi pictează pe
sfinţii a căror viaţă a fost plină de virtuţi şi de sfinţenie. De aceea,
diavolii care i-au stăpânit cu aceste păcate pe pictori în timpul cât
au pictat, n-au plecat de acolo, au rămas să ispitească pe cei ce vor
privi pictura ce a rămas întinată de păcatele pictorilor. Unii diavoli
sunt atât de îndărătnici şi neruşinaţi, încât nu ascultă să plece atunci
când se sfinţeşte biserica. De aceea, preotul care s-a jertfit a ridica
o biserică să fie cu luare aminte când angajează un pictor şi să
cerceteze moralitatea persoanelor care vor picta biserica şi să refuze
aceste persoane. Dumnezeu nu se uită la categoria pictorului ci la
curăţenia lui sufletească şi la credinţa cu care lucrează cele care vor
urma să fie sfinte.
355. O fată
prezentă în cameră a auzit dialogul, şi pentru că de mult o preocupa o
discuţie pe tema picturii, dar nu îndrăznea, acum a prins curaj:
-Preacuvioase, eu sunt pictoriţă şi
am pictat în multe biserici, dar nu ştiu de la o vreme nu mai pot să
pictez pe Mântuitorul, şi sfânt de parte bărbătească, pentru că mă
tulbură, ce să fac Preacuvioase? Părintele o cunoştea de mult pe fată.
–Nu mai pictezi, te măriţi şi mai încerci după, acum te laşi de pictură.
Pomelnice
356.- Părinte, cum puteţi să citiţi atâtea pomelnice dacă tot timpul sunteţi cu lumea?
-Acelea se citesc dimineaţa devreme
înainte să vină lumea la rugăciune, şi-apoi, eu, nu le citesc aşa cum
sunt scrise pentru că-mi era foarte greu. Am pus rugăciune înaintea lui
Dumnezeu şi prin descoperirea ce mi-a dat, mi-am făcut nişte foi cu
rubrici speciale, uitaţi-vă cum arată, aici sunt trecuţi toţi cei care
mi-au dat pomelnice după dorinţa pe care au avut-o: căsătorie,
înţelegere, procese, examene, farmece, patimi, blesteme şi pentru cât
timp mi-au spus să mă rog. Părintele, primea pomelnice cu bani şi fără
bani. Cunoştea omul nevoiaş şi nu-i lua banii, pentru că simţea că acela
n-are de unde să dea, citea pentru cât scria pe pomelnic şi-i dădea
banii înapoi, pentru nevoile de zi cu zi ale fiecăruia.
357.- Părinte, spun unii că, cu banii pe care-i primiţi pe pomelnice aţi luat maşini la copii şi nepoţi.
-Oamenii pot să spună câte vor,
există un Judecător. Aceluia îi dăm socoteală toţi. Dar, vă spun
dumneavoastră aşa, ca să ştiţi că, un preot are voie să-şi însuşească
din banii primiţi de la oameni 1/3 pentru interes personal. Cu acea 1/3,
el poate să facă ce vrea cu ei şi eu, îmi ajut copii şi nepoţii ca
orice părinte care–şi ajută copiii lui. Restul merg la alte biserici
sărace, o parte la mănăstire, aici dau lunar o parte cât îmi cer ei, la
săraci sau la alţi preoţi nevoiaşi cu greutăţi familiare sau în parohia
lor, îi ajut cum pot.
358.- Părinte, după ce pomenesc pomelnicele ce se fac cu ele?
-Pomelnicele trebuiesc arse. Nu este
voie să fie aruncate la gunoi sau în altă parte, din respect pentru
numele înscrise şi pentru rugăciunile cerute în ele.
359.- Părinte, ce se întâmplă dacă vreun preot nu pomeneşte pomelnicele?
-Acel preot va merge la judecata lui
Dumnezeu ca o slugă rea şi vicleană. Preotul care nu-şi face datoria nu
are mântuire. Dacă din comoditate pune numai rugăciuni la proscomidie
zicând: „pomeneşte Doamne şi pe cei ce m-au rugat să mă rog pentru
dânşii” fără să-i mai pomenească, va fi aruncat afară, ca şi cum ar fi
dat sarcina pe Dumnezeu s-o facă.
Să vă spun o întâmplare. Era un
preot care nu pomenea pomelnicele şi le punea în Sfântul Altar într-un
sac, cu gândul că odată o se le pomenească. A venit moartea şi a rămas
sacul cu pomelnicele nepomenite. Noul preot care a venit, a căutat să
scape de sacul acela cu pomelnice însă, aude un glas: „nu sunt pomenite”
şi le lasă. După un oarecare timp a încercat din nou să facă acelaşi
lucru şi tot aşa aude. Atunci, îşi pune în gând să pomenească el
pomelnicele din sac. Când a fost la ultimul pomelnic i se arată îngerul
păzitor al acelui preot în chipul preotului, zicându-i „Îţi mulţumesc că le-ai pomenit, că din cauza aceasta nu am aflat odihnă de la Creatorul”. Fiecare preot este dator să ducă rugăciunile credincioşilor lui Dumnezeu.
Credincioşii care duc pomelnice iar
preotul nu le pomeneşte, sunt pomeniţi de înger înaintea lui Dumnezeu şi
li se vor împlini rugăciunile, pentru că Dumnezeu se uită la credinţa
lor, dar preotul va fi judecat.
360.- Părinte, cum trebuie să scriem un pomelnic, ce trebuie să cuprindă el pentru a fi corect?
-Când scrii un pomelnic nu te treci
pe tine primul, ci, primul este duhovnicul la care te spovedeşti şi
care, are grijă de sufletul tău şi care, va răspunde pentru tine la
Judecata Înfricoşată; al doilea şi al treilea nume, sunt părinţii, apoi
naşii de botez şi de cununie şi după aceea urmezi tu şi familia ta. Este
valabil şi când scrii pomelnic pentru cei morţi.
361.- Părinte,
eu sunt hirotonit de curând în preot şi am o parohie undeva la ţară,
acolo am găsit obiceiul ca atunci când ieşi cu Sfintele Daruri să
pomeneşti anumite pomelnice şi nu sunt puţine, stau câte o jumătate de
oră cu Sfintele Daruri în mână, iar pălimarul îmi ţine pomelnicele
pentru a le pomeni şi un alt obicei, de a citi tot ce scrie pe pomelnic
nu numai numele. De multe ori mă jenez să rostesc ce scriu unii
credincioşi, ce să fac?
-Pentru că eşti nou acolo, ai
datoria de a îndrepta ceea ce ţi se pare că nu este bine, să îndrepţi
anumite obiceiuri, cu toate că oamenii te vor întreba şi unii se vor
supăra. Ieşi la predică şi le spui cu mult curaj şi convingător ce ţi se
pare că nu este corect şi de ce nu este corect. Să ştii că lumea va
înţelege dacă le explici şi mai târziu vor înţelege şi cei mai tari la
cerbice care se vor arăta potrivnici. În felul acesta, ţi-ai făcut
datoria şi ţi-ai îndeplinit misiunea, nu stai degeaba în mijlocul
credincioşilor şi-i laşi să-i conducă obiceiurile.
Pomenirea la Sfintele Daruri a
pomelnicelor, nu este corect. Nu este momentul potrivit şi nici situaţia
nu-ţi permite având Sfintele Daruri în mână, să pomeneşti un braţ de
pomelnice. În afară de cererile pe care preotul le rosteşte când iese cu
Sfintele Daruri şi care sunt scrise în Liturghier, te sfătuiesc să nu
zici nimic în plus. Trebuie să-i lămureşti pe oameni că, în cadrul
Sfintei Liturghii sunt momente speciale unde pot fi pomeniţi. Ai datoria
să îndrepţi.
De asemenea, trebuie
să lămureşti pe credincioşi că nu este bine ca cererile lor să fie
rostite cu voce tare şi să le asculte cei ce vin la biserică, pentru că
pot râde unii de alţii, pot să se judece unii, se pot certa unii cu
alţii şi se pot duşmăni o viaţă unii cu alţii pentru că s-au auzit
pomeniţi ca duşmani la Sfânta Biserică. Nu-i corect să se audă în
biserică: „Ioana se roagă pentru îndepărtarea vrăjmaşei Maria” sau
„Gheorghe se roagă pentru ca Vasile să-i întoarcă găinile pe care i le-a
furat” sau „Ileana se roagă pentru întoarcerea soţului ei Ilie de la
desfrânata Rodica” s.a.m.d. Am mai auzit în unele părţi pomenindu-se la
morţi aşa: „Încă ne rugăm pentru sufletul adormitului robului lui
Dumnezeu Ioan, ce i se face pomenire de 40 de zile”, pomenindu-i sorocul
de: un an, de doi ani sau de şapte ani. Nu este corect. La fel nu este
corect ca la numele mortului să-i pui şi funcţia pe care a avut-o cât a
trăit, de exemplu: „Încă ne rugăm pentru sufletul adormitului robului
lui Dumnezeu Inginerul Constantin…”. La citirea pomelnicelor, la slujbe,
se pomenesc numai numele şi atât, nimic mai mult, pentru că ştie
Dumnezeu pe fiecare şi cererea şi trebuinţa lui. Îndreaptă obiceiul !
362.- Părinte, la Taina Sfântului Maslu putem pomeni morţii?
-Nu se pomenesc morţii la Sfântul
Maslu. Nu se pomenesc morţii la nici una din cele şapte Sfinte Taine.
Sfintele Taine nu sunt pentru morţi ci numai pentru cei vii, spre
deosebire de Sfânta Liturghie care se poate face atât pentru cei vii cât
şi pentru cei morţi, Sfintele Taine sunt numai pentru vii. Prin
Sfintele Taine se primeşte lucrarea Sfântului Duh şi nu o pot primi
decât numai cei vii, pe când prin Sfânta Liturghie se primeşte lucrarea
Jertfei de Răscumpărare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, jertfă,
care răscumpără atât pe cei vii cât şi pe cei morţi.
http://www.parinteleilarionargatu.ro/pagini/23/----RASPUNSURI-DUHOVNICESTI/
http://www.parinteleilarionargatu.ro/pagini/23/----RASPUNSURI-DUHOVNICESTI/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.