Rugaciunea de calatorie:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Care eşti calea cea adevărată; Cel care ai călătorit împreună cu robul Tău Iosif, călătoreşte, Stăpâne, şi cu robul Tău Izbăveşte‑l pe dânsul de tâlhari şi de toată bântuiala vrăjmaşului ucigaş de oameni; păzeşte‑i viaţa nevătămată şi fereşte sufletul lui curat de toată întinăciunea; fă cu spor călătoria lui şi umbletele lui le îndreptează şi arată‑l sănătos şi vesel în cele ce doreşte.

Aşa ne rugăm Ţie, Împărate atotputernice cu harul Tău îmbogăţeşte‑l, şi‑l arată pe dânsul plin de bunătăţile Tale cele cereşti şi pământeşti.

Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

CUM PUTEM DEOSEBI MINCIUNA DE ADEVĂR

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos 

... ~ Sfântul Ignatie Briancianinov

"Sfântul adevăr e vestit în inimă de tihnă, de liniște, de limpezime, de pace, de aplecarea spre pocăință, spre adâncirea în sine, spre nenădăjduirea în sine, spre mângâietoarea nădejde în Dumnezeu. Minciuna, chiar dacă își pune masca binelui, se cunoaște după tulburarea, întunecarea, nehotărârea, nestatornicia, împrăștierea, visarea cărora le dă naștere, sau nu face decât să amăgească inima, aducându-i lingușitor o mulțumire, o îmbătare de sine, o plăcere tulbure, lipsită de limpezime - și această plăcere a inimii amăgite seamănă cu liniștea prefăcută, care acoperă oglinda unor bulboane adânci și întunecate, unde sălășluiesc monștri."

~ Scrisori către mireni. p 35.

"Mintea omenească nu-i în stare să deosebească binele de rău; răul, travestindu-se, poate cu ușurință, aproape întotdeauna, s-o amăgească. Și lucrul acesta este foarte firesc, mintea omenească este tânără, iar gândurile rele care îl luptă au peste șapte mii de ani de experiență în luptă, în viclenie, în vânarea sufletelor omenești. A deosebi binele de rău este treaba inimii. Și aici este nevoie însă de vreme, este nevoie de împlinirea îndelungată a poruncilor evanghelice pentru ca inima să dobândească gustul subțire de care este nevoie pentru a deosebi vinul adevărat de cel măsluit."

~ Scrisori către mireni. p 36.

"Din ascultare, a zis sfântul Ioan Scărarul, se naște smerenia adevărată, iar din smerenie - adevărata dreapta socotință sau înțelegere duhovnicească. Așadar, în afara ascultării neabătute față de Biserică nu este nici smerenie adevărată, nici înțelegere duhovnicească adevărată; acolo este tărâmul întins, împărăția întunecată a minciunii și a amăgirii de sine căreia aceasta îi dă naștere."

~ Scrisori către mireni. p 37. Editura Sophia 2012.

"Pentru mintea mea, sunt răspândite curse în felurite cărți care se numesc pe sine lumină, dar cuprind învățături ale întunericului, scrise sub înrâurirea vădită sau ascunsă a întunecatului și atotrăului stăpânitor al lumii acesteia, având ca izvor înțelegerea vătămată de căderea în păcat, "întru minciuna omenească, întru viclenia meșteșugirilor înșelăciunii", cum spunea Apostolul, cărți scrise de scriitori care "fără de minte se înfierbântă din mintea trupului lor." Aproapele meu, și în iubirea către el trebuie, doar, să-mi caut mântuirea, mi se face cursă care mă vânează spre pierzania mea, atunci când mintea lui este prinsă în cursele învățăturii și cugetării mincinoase și amăgitoare. Mintea mea la rândul ei poartă pecetea căderii, este acoperită cu acoperământ de întuneric, molipsită de OTRAVA MINCIUNII. Încă din rai tindea ea, cu nesocotință și nebăgare de seamă, către dobândirea cunoștinței pierzătoare și ucigătoare. Iar după cădere, s-a făcut încă mai nechibzuită, mai cutezătoare; cu îndrăzneală se îmbată din paharul cunoștinței otrăvite și prin aceasta, nimicește în sine cu desăvârșire gustul și dorirea de paharul cel dumnezeiesc al cunoștinței mântuitoare. Câte curse pentru inima mea! Văd curse grosolane și curse măiestre. Pe care să le numesc mai primejdioase, mai cumplite? Nu mă pricep. Vânătorul e iscusit, și pe cel ce scapă din cursele grosolane îl prinde în lațurile cele meșteșugite. Sfârșitul vânătorii este unul singur - pierzania. Cursele sunt ascunse în toate felurile, cu o deosebită măiestrie. Căderea e ascunsă în toate chipurile biruinței; dorința de a plăcea oamenilor, fățărnicia, slava deșartă sunt ascunse sub toate chipurile virtuții. Amăgirea, întunecata înșelare, poartă chip duhovnicesc, ceresc. Dragostea sufletească, adesea pătimașă, se ascunde sub chipul iubirii sfinte; desfătarea mincinoasă, închipuită, se dă drept desfătare duhovnicească. Stăpânitorul lumii acesteia se străduiește prin toate mijloacele să-l țină pe om închis în firea căzută; și aceasta este de ajuns, fără să fie nevoie de păcate grosolane, pentru a-l face pe om străin de Dumnezeu. Păcatele grosolane sunt înlocuite cu deplină izbândă, precum pe bună dreptate socotește vânătorul, de trufașa părere de sine a creștinului care se mulțumește cu virtuțile firii căzute și se dă pe mâna amăgirii de sine, înstrăinându-se prin aceasta de Hristos."

~ Expierențe ascetice. p 323-324.

"Otrava minciunii e cumplită; cu încăpățânare se ține de cei ce au primit-o de bunăvoie; ea lasă un efect ucigător în cei care și-au dat seama de ea și nu au vărsat-o din ei prin lepădare de sine hotărâtă. Cei ce clădesc palate în văzduh se încântă când își văd zidirea că se înalță până la cer și cad în răpire înaintea acestei priveliști amăgitoare; lor nu le place să li se amintească porunca evanghelică ce vestește că: <orice om care zidește casă trebuie să sape, să adâncească și să pună temelia pe piatră.> PIATRA ESTE HRISTOS. Hristos Se infățișează privirilor minții noastre în Evanghelie. Se înfățișează privirilor minții noastre prin purtarea Sa; Se înfățișează privirilor minții noastre prin învățătura Sa; Se înfățișează privirilor minții noastre prin poruncile Sale; Se înfățișează privirilor minții noastre prin smerenia Sa, din pricina căreia <S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte pe cruce.> Osteneala cea grea de a săpa pământul și a adânci temeliile și-o ia asupră-și cel care, împotriva înclinării inimii sale, se pogoară în smerenie, cel care, LEPĂDÂND VOIA SA ȘI ÎNȚELEGEREA SA, se silește să deprindă fără abatere poruncile lui Hristos și predania (învățătura) Bisericii Ortodoxe, SĂ URMEZE NEABĂTUT ACESTORA; cel care pune la temelie pietre de neclintit, cel care mai înainte și mai presus de toate celelalte nevoințe s-a îngrijit să-și îndrepteze și să-și îndrepte duhovnicia după îndreptarul purtării, învățăturii și poruncilor Domnului nostru Iisus Hristos. Adevărata rugăciune nu are loc în inima care nu este bine orânduită și așezată de poruncile evanghelice."

~ Expierențe ascetice. p 219. Editura Sophia 2008.

"Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." (Ioan 14,6) ..."iar adevărul vă va face liberi." (Ioan 8,32) ...amin.

DESPRE PAZA OCHIULUI SUFLETESC - Sfântul Ignatie Briancianinov.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ... ~

"Luminătorul trupului e ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci și trupul tău e întunecat.

Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric.

Așadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei." (Lc 11,34-36).

"Mântuitorul lumii a spus: <luminătorul trupului este ochiul>. El a numit <luminător> puterea cuvântătoare a sufletului omenesc, duhul omului, iar <trup> a numit toată lucrarea omului și însușirile lui, ce sunt formate și țin de această lucrare. Un înțeles asemănător cu cel al cuvintelor Mântuitorului îl au și cuvintele Apostolului: <Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească pe voi desăvârșit și întreg duhul vostru, și sufletul, și trupul să se păzească fără prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos>. Duhul este pomenit, în primul rând, pentru că neprihănirea și desăvârșirea sufletului și a trupului atârnă numai și numai de el. Duhul (sau puterea cuvântătoare) este cea mai înaltă putere a sufletului omenesc, prin care acesta se deosebește de dobitoace, care, din lipsa acestei puteri, sunt numite necuvântătoare. <Când ochiul tău este curat>, adică atunci când puterea cuvântătoare este străină de amestecul și unirea cu păcatul și cu satana, <tot trupul tău este luminat>, adică lucrarea ta este dreaptă, iar însușirea ta este sfințenia, <dar când ochiul tău este rău, atunci și trupul tău este întunecat. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric>. Ia seama ca nu cumva duhul tău, care este lumina ta firească și izvorul de lumină al vieții tale, să nu se prefacă în întuneric și în izvor al întunericului. Ochiul acesta devine rău atunci când alege minciuna. Urmarea acestei alegeri este lucrarea greșită, iar însușirile omului sunt înșelare de sine și păcătoșenia. Omul devine netrebnic și vrăjmaș al mântuirii sale, ucigașul sufletului său și vrăjmașul lui Dumnezeu."

~ Ofrandă monahilor contemporani. p 348.

Acatistul Sfinţilor paisprezece mii de prunci

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Acatistul Sfinţilor paisprezece mii de prunci, pentru ocrotirea copiilor

Pentru durerile sfinţilor, care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.

Ca cei ce pentru Hristos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!

Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de Sus, Hristos S-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă:

Bucuraţi-vă, că pentru Hristos aţi fost ucişi;

Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri, aţi fost liturghisiţi;

Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate;

Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă;

Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori binemirositoare pus la icoana Întrupării;

Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit;

Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit;

Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame;

Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare;

Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare;

Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Lacrimile mamelor nemângâiate s-au amestecat cu sângele vostru, stropind pământul inimilor cu puterea înfricoşătoare a jertfei. În sfinţenie aţi fost îmbrăcaţi, Pruncilor, zguduind porţile întunericului cu solia izbăvirii. Pentru aceasta, cântăm împreună cu voi: Aliluia!

Amin.

Pomenirea Sfântului întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

El a fost rudă cu Sfântul Apostol Pavel și unul dintre iudeii care locuiau în provinciile grecești.
El a fost întâiul dintre cei șapte diaconi rânduiți de Sfinții Apostoli să slujească săracilor din Ierusalim. Pentru aceasta s-a numit „ar/z/diacon".
Răii iudei au intrat într-o dispută cu el, dar nu au putut sta împotriva înțelepciunii și puterii lui insuflate de Duhul, Care lucra prin el. Atunci ticăloșii iudei versați în calomnieri și mânjirea bunului nume al oamenilor, au ațâțat poporul și pe bătrânii poporului împotriva nevinovatului Ștefan, izvodind cum că Sfântul Ștefan s-ar fi ridicat împotriva lui Moise și a Legii. S-au aflat ușor martori mincinoși care să mărturisească ca fiind adevărate calomniile acestora.
Atunci Sfântul Ștefan a stat înaintea poporului și toți au văzut fața lui ca o față de înger (Fapte 6:15) adică fața lui era luminată cu lumina harului, așa precum odinioară fața lui Moise după ce grăise cu Dumnezeu. Sfântul Ștefan atunci și-a deschis gura sa și a grăit minunile și nenumăratele fapte bune lucrate de Dumnezeu în mijlocul poporului lui Israel, precum și nenumăratele crime ale acestui popor împotriva Dumnezeului lui.
El mai cu seamă i-a certat pentru uciderea lui Hristos Domnul, numindu-i vânzători și ucigași (Fapte 7:52). Iar pe când aceștia, auzind, scrâșneau din dinți ca niște fiare împotriva lui, Sfântul Ștefan a văzut cerurile deschizându-se și slava lui Dumnezeu arătându-se din ele. Iar ceea ce a văzut, el a și mărturisit atunci, înaintea iudeilor: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7:56).
Atunci, acei oameni-fiare l-au scos afară din cetate și l-au omorât bătându-l cu pietre. Printre acei ucigași se afla și Saul, rudenia lui, acela care mai târziu avea să se curățească de minciună și să devină Sfântul Apostol Pavel.
Atunci, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu sta pe o stâncă din depărtare, împreună cu Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și privea la mucenicia acestui întâi mucenic al Fiului ei și Domnul și se ruga înaintea Lui pentru el.
Acest martiriu s-a petrecut la un an de zile după Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinții Apostoli.
Marele Gamaliel, bărbat foarte învățat și principe al iudeilor, era în taină creștin. El a luat în ascuns trupul Sfântului Ștefan și l-a îngropat cu cinste la moșia lui părintească.
Astfel acest mai întâiul dintre mucenicii creștini s-a săvârșit către Domnul cu slavă, strămutându-se la locașurile cele fericite gătite lui întru împărăția lui Hristos Dumnezeu

„Intăreşte-te, luliana, căci Eu cu tine sînt!”

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

din Viaţa Sfintei Muceniţe luliana:

"Oricine voieşte să urce spre a Domnului împărăţie trebuie să se pregătească de piedici, care sînt grele şi de multe feluri.

Pe cînd zăcea muceniţa în închisoare, a venit la ea diavolul ca un înger de lumină şi a sfătuit-o să accepte să jertfească diavolilor spre a îşi salva viaţa şi a scăpa de bestialele chinuri.

Iuliana, înspăimîntată, a întrebat: „Dar tu cine eşti?”. Iar diavolul i-a zis: „Eu sînt îngerul lui Dumnezeu! Dumnezeu este foarte preocupat de tine! De aceea m-a trimis la tine ca să îţi cer să te supui eparhului, aşa ca să nu-ţi sfărîmi trupul cu torturile; Domnul este blînd şi te va ierta pe tine, din pricina slăbiciunii tale şi a trupului tău rănit”.

Dar muceniţa s-a înspăimîntat şi mai tare la auzul acestor cuvinte. Nedumerită, ea a căzut la pămînt cu lacrimi, rugîndu-se în inima ei lui Dumnezeu ca să îi descopere cine îi grăise.

Atunci ea a auzit un glas din cer Care i-a zis: „Intăreşte-te, luliana, căci Eu cu tine sînt! Iată îţi dau putere asupra celui care ţi-a grăit şi el singur îţi va descoperi ţie cine este”.

Atunci diavolul s-a văzut legat înaintea ei şi silit să mărturisească că el este acela care a înşelat-o şi pe Eva în Rai, şi acela care l-a împins pe Cain să îl ucidă pe Abel, pe Irod să îi ucidă pe cei paisprezece mii de prunci din Betleem, pe iudei să îl ucidă pe Arhidiaconul Ştefan cu pietre, pe Nero să îl răstignească pe Sfîntul Apostol Petru cu capul în jos şi să îl decapiteze pe Sfîntul Apostol Pavel, şi aşa mai departe.

Astfel, încingîndu-se sfînta muceniţă cu putere de sus, nu şi-a îngăduit să se lase înşelată de diavolul, ci l-a biruit pe el cu privegherea şi cu rugăciunile fierbinţi către Dumnezeu".
Proĺoage Ohrida

CAND IL AI PE DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Uneori se-adună nori peste-al cerului senin,

Şi în viaţă, uneori, valuri de necazuri vin...

Dar cum soarele străluce după ploaie mai voios,

După întristare totul este parcă mai frumos!

Sunt momente când aluneci şi e drumul mult prea greu

Te simţi singur, părăsit şi uitat de Dumnezeu...

Dar ce sfântă bucurie când o mână se întinde

Să-ţi aducă alinare şi în braţe te cuprinde!

Dumnezeu te ocroteşte şi, la fiecare pas

Îţi e sprijin de nădejde şi te scoate din necaz...

Dacă-L ai pe El în viaţă Tată Sfânt, Mântuitor,

Cât ar fi de mare valul tu vei fi biruitor!

Dumnezeu îţi e umbrar când e arşiţa prea mare

Şi când norii se adună îţi e Stâncă de salvare...

Să te-nchini în faţa Lui, să-I slujeşti necontenit,

Mai presus de tot şi toate EL....pe tine te-a iubit! Amin!

Autor: Maria Luca

Sfântul Prooroc Daniel

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul prooroc Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi !

Prorocul Daniel este cinstit pe 17 decembrie. Sfantul Proroc Daniel s-a nascut din semintia lui Iuda, semintie imparateasca. A trait cu 460 de ani inainte de Hristos. Cand Ierusalimul a fost cucerit de imparatul babilonean Nabucodonosor, Daniel si tinerii Anania, Azaria si Misail au fost luati robi. Datorita intelepciunii sale, Daniel este chemat de catre Nabucodonosor la palatul sau, impreuna cu cei trei tineri. Refuza sa se hraneasca din bucatele imparatului si ii descopera acestuia ca printr-o alta hrana (doar seminte si apa) se pot arata mai frumosi la chip decat cei ce se hraneau din masa imparatului. A talcuit visele lui Nabucodonosor, vise pe care niciun vrajitor de la palatul acestuia nu a reusit sa le explice.

Pentru ca nu s-au inchinat unei statui a imparatului, cei trei tineri au fost aruncati intr-un cuptor incins. Datorita credintei lor, Dumnezeu va preface focul in roua. Motivul pentru care nu a fost aruncat si Daniel a fost acela ca el primise numele Baltazar de la Asfanez, conducatorul eunucilor de la palatul lui Nabucodonosor, iar la babilonieni numele acesta era de o mare cinste, caci era nume de dumnezeu.

Refuza sa se inchine idolilor si este aruncat intr-o gropa cu lei, in vremea imparatului Darie, din care va iesi nevatamat. In urma acestei minuni, imparatul Darie a scris la toate popoarele: "Pacea voastra sa se inmulteasca. De mine s-a dat aceasta porunca in tot pamantul imparatiei mele, ca fiecare sa se cutremure si sa se teama de Dumnezeul lui Daniil, pentru ca Acela este Dumnezeul cel viu, Care este in veci si imparatia Lui nu se va strica si stapanirea Lui indelung stapaneste, sprijineste si izbaveste. Apoi face semne si minuni in cer si pe pamant, caci a izbavit pe Daniel din gurile leilor". Mai tarziu va fi aruncat pentru a doua oara intr-o groapa cu lei din cauza credintei in Dumnezeul Cel Viu, dar si de aceasta data va iesi nevatamat.

Cand imparatul Cirus le-a permis evreilor sa se intoarca in tara lor de origine, Daniel a ramas in continuare cu persoanele care nu s-au mai intors. Astfel, Daniel devine ocrotitorul celor care au emigrat sau au fost dusi in exil.

Daniel si cei trei tineri au murit in vremea imparatului Atic. Din Sinaxar aflam ca la Invierea lui Hristos, au inviat si acestia si s-au aratat multora.

Sfintii Parinti au randuit ca pomenirea lor sa fie facuta cu sapte zile inainte de nasterea Mantuitorului, pe motiv ca acestia erau din semintia Iudeii, din care si Mantuitorul nostru Isi trage neamul dupa trup.

Daniel insemna, in evreieste, "Dumnezeu este judecatorul meu“.

Sfantul Proroc Daniel se numara intre cei patru mari Proroci ai Vechiului Testament, impreuna cu Sfintii Isaia, Ieremia si lezechiel.

Cuviosul Gherman de Alaska

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cuviosul Gherman de Alaska, Făcătorul de minuni

Pe 13 decembrie, creștinii ortodocși de pe continentul american îl sărbătoresc pe Sfântul Gherman din Alaska, încreștinătorul nativilor inuiți și aleuți din Alaska. Este socotit de mulți drept Sfântul protector al Americii de Nord și este primul Sfânt canonizat de biserica ortodoxă pe pământ american.

Gherman (1750 – 1836) a fost un călugăr ortodox rus, misionar în Alaska, pe atunci provincie rusească. S-a format ca monah în mănăstirea Sfântului Serafim de Sarov, iar mai apoi a fost tuns în monahism în mănăstirea Valaam, în 1782. Înainte de a intra în viața monahală, a slujit în armată, cu numele laic de Igor Ivanovici Popov.

S-a nevoit în tradiția isihastă a marelui Paisie Velicicovschi. Deși era iubit de frații lui din obște, Herman a fost atras de viața pustnicească. L-a refuzat în două rânduri pe mitropolitul lui, când acesta i-a propus să îl hirotonească preot și să îl trimită într-o misiune ortodoxă în China.

În 1741, rușii au descoperit Alaska și au început astfel o colonizare rusească a teritoriului. La început, rușii organizau expediții pentru vânătoarea de nutrii, ale căror blănuri le vindeau chinezilor, pe malul lacului Baikal. A luat naștere o adevărată goană după blănuri. Exploratorii-vânători au călătorit prin Alaska și insulele Aleutine, uneori luptându-se, alteori încheind căsătorii cu popoarele autohtone. Mulți dintre ei s-au stabilit astfel aici.

Prima așezare stabilă a fost în insula Kodiak, unde au fondat o companie ruso-americană de schimb de blănuri și o școală pentru autohtoni, pe care i-au convertit la ortodoxie.

Reprezentanții companiei au cerut sinodului Bisericii Rusiei să îi trimită preoți pentru o misiune ortodoxă în Kodiak. Așa au ajuns, zece părinți de la mănăstirea Valaam, între care și monahul Gherman, să înceapă activitatea misionară ortodoxă aici.

Condițiile erau grele. Autohtonii erau de multe ori puși la munci grele, pe condiții de vreme rea, femeile erau de multe ori abuzate, iar coloniștii abuzau de alcool. Nici monahilor nu li s-au dat proviziile promise de companie. Dar s-au descurcat cum au putut, reușind să boteze mai mult de șapte mii de localnici, să construiască o biserică și o mănăstire. Gherman era iconomul (administratorul) și bucătarul comunității monahale.

Încet-încet, monahii devin apărătorii drepturilor autohtonilor din Kodiak. Ajuns conducător al obștii în 1807, Gherman era iubit de localnici, menținând totuși o balanță echilibrată și în relațiile cu compania de blănuri. Era învățător la școala misiunii, unde îi învăța pe localnici scrisul și cititul, precum și catehismul ortodox.

Insula pinului (Spruce Island)

Tânjind după viața pustnicească, Gherman se retrage, câțiva ani mai târziu în insula Pinului (Spruce Island), aflată aproape de Kodiak. Aici întemeiază o sihăstrie numită Noul Valaam, în amintirea mănăstirii lui de metanie. În ciuda sălbăticiei locurilor și a iernilor grele, cuviosul și-a găsit pe această insulă un loc propice rugăciunii. Purta haine simple și dormea pe o bancă acoperită cu blană de ren. Era vizitat uneori de localnicii aleuți, care veneau la el să le dea sfat părintesc. Unii s-au mutat pe insulă ca să fie mai aproape de părintele lor și i-au devenit acestuia ucenici. Gherman avea grijă de ei, le împăca disputele și le lua apărarea în fața tratamentelor uneori inumane la care îi supunea compania ruso-americană de blănuri.

Și-a încheiat viața pământească în aceeași Spruce Island, la 15 noiembrie 1836. Dintr-o eroare, s-a crezut inițial că data morții ar fi fost 13 decembrie, astfel că, în calendarul ortodox american, ambele zile sunt închinate Sfântului Gherman din Alaska. Sfântul mai este sărbătorit și în Duminica Sfinților Români și Americani, a doua după Rusalii.

Canonizarea

Sfântul Gherman a fost canonizat la 9 august 1970, concomitent în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei și în Biserica Ortodoxă Americană (OCA). Episcopia noastră de la Vatra este parte a acesteia din urmă, astfel că Sfântul Gherman este și un Sfânt al românilor de pe continentul american.

Moaștele Sfântului Gherman se află în Catedrala Învierii din Kodiak. Spruce Island este și el un loc de pelerinaj pentru credincioși. Aici se află schitul Sfântul Mihail, care are nu mai puțin de … 3 călugări.

Monahii trăiesc din pescuit, ciuperci sau diverse alimente de la pelerini, au o barcă din aluminiu (aici automobilul este prea puţin utilizabil, din moment ce nu sunt străzi), folosesc curent electric doar uneori (când panourile solare au … soare) şi, cel mai important, se roagă într-un autentic duh ortodox. Mica biserică de lemn este încălzită de o sobă.

În ciuda condițiilor naturale vitrege, sau poate tocmai datorită lor, părinţii duc o muncă de pionierat, la fel ca însuși Sfântul Gherman, încreştinătorul acestor locuri".

Diacon Nicolae Marinescu

Sfantul Spiridon

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfantul Spiridon atata avea in grajd, doi cai.

Un cal negru si unul alb, ca atunci nu erau masini si tractoare ca acuma, si trenuri si avioane. N-aveai cai, acolo stateai.

Arienii, cand au auzit ca merge Sfantul Spiridon, ei stiau ca-i facator de minuni, au zis : "Ba, daca merge mosneagul asta la Sinod, suntem gata ! Acesta nu vorbeste, ci face minuni, si imparatul cand va vedea minunea, gata, iscaleste izgonirea noastra de acolo ! Hai sa taiem capul la cai. Daca n-are cai, mosneagul pe jos nu se poate duce, ca are 100 de ani".

Si s-au dus arienii in grajd noaptea, ca in Cipru erau multi arieni, sate intregi, cum sunt sectarii acum, si au taiat capul la amandoi cai.

Si dimineata, Sfantul Spiridon a zis baiatului:

- Du-te fiule si pune caii la ham sa plecam repede, ca se face ziua! Mai era un ceas-doua pana la zi.

Ucenicul s-a dus sa inhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumanarica in mana – ca nu erau becuri pe vremea aceea. Acuma ne-am invatat boieri. La buton lumina, la buton caldura, la buton apa, la buton toate.

Ba ! O sa ne aduca Dumnezeu la opait. Eu am apucat opait in 1916. Nu era un kilogram de gaz in toata Moldova ca erau sondele in mana nemtilor. Facea mama oleaca de grasime de porc sau de pasare si o punea intr-un castron de lut si un fitil de panza de bumbac si-l trageai cu un betisor pe marginea castronului . Aveai oleaca de lumina, ca o candeluta. Cu acela traia lumea. Ehei! Ce boieri ne-am mai facut noi! Daca se ia lumina, avem o ciuda!

Cand se duce ucenicul in grajd, gaseste caii morti:

- Parinte, vai de mine, ne-au taiat capul la cai! Caii-s taiati amandoi.

Dar batranul stia sigur ca arienii au facut aceasta, ca sa nu se duca la Sinod. Si a zis ucenicului :

- Asta arienii au facut-o. Du-te si pune capul inapoi la cai ca vin eu acolo !

Si inca nu era ziua. Acela s-a dus si din greseala, pe intuneric, avea o lumananrica, a pus capul de la calul cel alb la cel negru si capul de la cel negru la cel alb. Si cand a ajuns Sfantul Spiridon acolo, el batran, a intrebat:

- Fiule, ai pus capetele la cai inapoi?

- Le-am pus, parinte.

- Unde sunt?

- Ia, aci, ca era intuneric.

Sfantul Spiridon zice:

- Bine esti cuvantat Dumnezeu, Cel ce da viata la toata faptura totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Au inviat caii amandoi, s-au scuturat.

- Pune-i, fiule, la caruta!

Dar acela n-a vazut ca a pus capul de la cel alb la cel negru. Cand i-a scos la inhamat, ucenicul a zis :

- Parinte, am gresit ceva ! Am pus calului negru capul celui alb si invers.

- Lasa-i asa, fiule, ca asa a vrut Dumnezeu !

Iar dupa ce a inhamat caii, se facusera ziua. Si cand au vazut arienii ziua ca merge cu un cal alb cu capul negru si cu un cal negru cu capul alb, au zis:

- Na. Ziceati ca ati taiat capul la cai?

- I-am taiat, mai.

- Dar uite! Cum i-a inviat? Daca a facut el minunea asta si a inviat caii, cand ajunge asta la Sobor, praf ne face. Ii mare facator de minuni.

Cand au ajuns la port s-au suit pe corabie si s-au dus in Asia Mica, iar apoi pe uscat au mers pana la Niceea Bitiniei.

Imparatul era pe scaun si langa el imparateasa, 318 Sfinti Parinti, armata care mentinea ordinea, generali, cutare. Si toti, cu mitre stralucite pe cap, ca aurul. N-ati vazut cum poarta arhiereii ? Toti in scaune. Era sobor mare. Sfantul Spiridon era mai la urma.

Acolo cand au ajuns, soldatii – armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea, legitimatia: "De unde esti?" ca veneau din tot pamantul. Santinele care pazeau, cand l-au vazut pe Sfantul Spiridon incaltat cu opinci, cu un cojoc si cu o cruce de lemn la gat, cu mitra de papura pe cap, batran, au intrebat :

- Stai, mai mosnege, unde te duci ?

- Sunt chemat aici.

- Ce chemat ? Du-te ca-i sperii pe ceilalti ! Ia iute, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici sa nu te vada imparatul!

Dar diaconul a spus:

- Este chemat si el de imparat.

- Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat la minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul ?

- Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda.

Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon ?

Dar vine diaconul si-i arata santinelei :

- Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban.

Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis:

- Acesta-i chemat de imparatul? Nu se poate, domnule!

- Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie.

- Acesta? Arienii sunt atatia arhierei si invatati si teologi si cutare. Apoi aici este imparatul cu coroana de aur pe cap si ceilalti mitropoliti, au mitre cu pietre scumpe pe cap. Dumneata daca te duci ii faci de ras pe ceilalti episcopi.

Arienii se laudau ca au mitropoliti invatati, pe Evsevie al Nicomidiei, pe Arie, pe Maris al Calcedomului, pe Teogenie al Niceei, atatia invatati. Arie avea mai multi episcopi decat ortodocsii. Dar avea si un filosof care stia atatea limbi si stia si argumente biblice si argumente stiintifice. Acela i-a spus Sfantului Atanasie : "Daca-mi dai un text din Scriptura, eu iti dau 10 000". Cu acela se lauda Arie. "Lasa, ca pe acesta nu-l biruiesc ei ortodocsii, cand va vorbi !"

Soborul incepuse de sase luni. Erau procese verbale, lupte mari, dogmatice, canoane. Nu se puteau hotari.

Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis :

- Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta ! Cu acesta are sa faca el sobor ?

Cand au auzit povestea, ca arienii au taiat capul la cai, au zis : "Acesta va fi hotarul Soborului !"

Imparatul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: "Cine-i acesta, mai, sa-i sarute imparatul picioarele?" Si i-a dat imparatul scaun langa el.

Arie, cu ai lui, fata-n fata cu imparatul. Armata cu mentinerea ordinii, sa nu se sfadeasca, sa nu se omoare. Si cand a ajuns si l-au vazut, sfintii l-au cunoscut: "Acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda Ciprului". Si apoi l-a luat imparatul de mana si l-a pus langa el.

- Stai aici, parinte Spiridoane !

A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor.

- Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de-o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca ingerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aici, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biserica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici?

Sfantul Spiridon a zis:

- Maria ta, mai inainte de-a incepe noi convorbirea cu dansii, sa ne rugam.

Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in genunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti ! Pe urma au stat pe scaun. Imparatul a dat ordin:

- Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii !

Ei, gata, au pus filozoful.

- Cu acesta sa vorbeasca!

Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului. Invata pe om toata Scriptura, dar il invata gresit.

Iese acela, incepe a se lauda el, a huli pe Mantuitorul.

- Uite, Parinte Spiridoane, ce spune! Acesta-i un mare invatat de-a lor.

Dar invatatul:

- Dar cu cine vorbesc eu ?

Iese Sfantul Spiridon.

- Cu opincarul asta? Cu mosneagul asta? De ce l-ati adus aici?

Iar Sfantul Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis :

- Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului.

Si filosoful acela a mutit.

- Im, im, im!

Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut : " Mai, mare minune !" Dar acela, mut, mut, dar destept.

Si-a zis el : "Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa ! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea ! N-am nevoie de vorba multa ".

Arie a intrebat :

- Ce-i cu dansul, ma ?

- L-o mutit.

- Nu ti-am zis ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face.

Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: "Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, un mai vorbesc contra ei!"

Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis:

- Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor.

Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor.

- Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia Lui Dumnezeu un sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate.

Si a trecut filosoful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei , mare arian. Acela ce-a zis? "Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosof, noi ce suntem aici?"

- Parinte Spiridoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si una ?

- Cum trei ? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fete. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura.

El inca tot nu se dadea.

- Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei?

- Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete : Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime.

Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei.

- Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! Si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete?

- Nu pot sa inteleg.

El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal, a fost o mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal.

Sfantul Spiridon ia caramida in mana:

- Cate corpuri am eu in mana?

- Una.

- Treime cinstesc, dumnezeire una. Asa Dumnezeul nostru. Este un singur Dumnezeu in trei fete.

Atunci a iesit focul din caramida in sus, apa s-a coborat in jos si pamantul a ramas in mana lui.

- Se poate trei si una?

Cand a vazut imparatul a si iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins fric ape toti. Aceasta a fost minunea de la Soborul I de la Niceea cu Sfantul Spiridon. Trei si una. O fiinta in trei fete.

Ehei, cate minuni! Dar la toate Soboarele s-au facut minuni. Cum vin sectarii astia blestemati acum, ca un se inchina Maicii Domnului, la Sfanta Cruce, la icoane. Draci. Acestia sunt inainte-mergatorii lui antihrist. Sa un va luati dupa ei!

Moastele Sfantului Ierarh Spiridon de la Trimitunda sunt acum in insula Corfu (in frantuzeste) sau Cherchira (pe greceste). Este ultima insula aproape de Chefalonia, catre Italia.

Insula Corfu este o insula cu orase mari si munti si are 60 km lungime.Cand l-ati vedea pe Sfantul Ierarh Spiridon cum arata dupa o mie sase sute si ceva de ani ! Nu i-a cazut un fir din barba, din musteata, nimic. Mainile galbene. Sta-n sicriu de aur. Vai si cate minuni se mai fac ! Zilnic, zilnic.

Sub capul lui are o perna mare cu cordelute de matase inguste. Si am intrebat de ce-i asa. Asta la hramul sfantului o desfac preotii si taie cate o bucatica mica sa dea credinciosilor.

Iar la picioarele lui stau sandalele care le schimba in tot anul, incaltarile lui. Ca el, cand il cheama cineva in rugaciune, se duce cu totul noaptea pe jos. Si tocaste cate o pereche de incaltari pe an. In acatistul lui spune: "Bucura-te ca incaltarile tale stau marturie!" I-am vazut incaltamintea uzata. Cand il cheama oamenii in rugaciune, se duce asa. Se duce, FACE minuni si vine inapoi si se culca in sicriu.

Vai cate minuni se fac la Sfantul Ierarh Spiridon! In fiecare zi. Armata de trei ori pe an merge, are o careta minunata, asa, un fel de trasura. Merg generalii langa el. Este patronul armatei grecesti, cum este la noi Sfantul Gheorghe. Stii ce mireasma i-acolo? Stii ce frumusete?

Cand au venit turcii la 1456 si au facut mare navala peste tarile Europei si au cucerit Grecia, el era la Trimitunda Ciprului. Din Grecia de unde am fost noi si pana in Cipru, am mers cu vaporul 800 de km. Ca Cipru este aproape de Turcia. Dar populatia in Cipru este de ¾ greci si o parte sunt turci. Si prima data cand ocupau turcii o tara, intai si intai sfintele moaste le luau. Si stiti de ce? Ca sa le vanda la crestini.

Cum ne-au vandut noua pe Sfantul Grigorie Decapolitul de la Bistrita, Sfanta Paraschiva a luat-o Vasile Lupu la 1642 cu 300 de pungi de galbeni de aur. Le vindeau scump ca stiau ca crestinii tineau la ele. Si turcii daca veneau si gaseau moaste, ca erau mai multe sfinte moaste in Cipru, le luau.

Dar un calugar batran, cu numele Gheorghe, dar voinic : "Ei, Sfinte Spiridoane, n-am sa te las eu sa te ia turcii !" A luat un sac mare, l-a bagat in sac pe Sfantul Spiridon si apus deasupra lui un panus de papusoi si mergea cu el.

Pe la orasul Arta – ca am fost acolo, mare centru universitar, unde spune Iorga ca au fost cei mai mari prelati ai Greciei, un oras numai de marmura, pe la Arta l-au ajuns trupele turcesti, ca s-au aliat italienii cu grecii, cu francezii, toti impotriva turcilor, ca au vrut sa ocupe si Italia.

Cand au trecut la Cherchira cu vaporul, ne-au aratat : "Vezi ? Aici s-au innecat mii si mii de turci si italieni si greci !". Ca a fost decisiva lupta acolo, cand i-au batut pe turci, cu rugaciunile Sfantului Spiridon. Si cand l-au ajuns turcii l-au intrebat :

- Bai, mosnege, ce-ai in sac ?

- Am hrana pentru vite.

S-au uitat si cand au vazut panusile acelea, au zis :

- Da-l incolo de mosneag ! Duce panus de papusoi.

Iar cand a aajuns la frontul grecesc, la portul Egumenita – am fost acolo – graniceii au strigat:

- Stai mosule! Ce-ai in sac?

- Comoara comorilor, le spunea la greci. Dati drumul, il am pe Sfantul Spiridon.

L-au primit. Cand au vazut grecii au intrebat:

- Dar nu l-au luat turcii, mai ? Ca ocupasera Ciprul.

- Ehei, l-am luat eu pe Spiridon al meu , sa nu ramana acolo.

Ai vazut mosneagul? Pe urma l-a primit generalul italian, care conducea cele mai mari flote din lume, flota venetiana, care a fost cea mai mare din Europa pe vremea aceea. Si a zis:

- Acesta-i Sfantul Spiridon? Ca auzise de minunile lui.

- Acesta-i.

L-a primit cu mare cinste si l-a dus in insula Corfu, intr-o bisericuta de lemn ortodoxa. Generalul, cu toate ca era italian – comandantul tuturor flotelor de pe Marea Mediterana a italienilor, s-a rugat la el: "Sfinte Spiridoane, daca ne ajuti sa batem pe turci, am sa-ti fac o biserica cu trei altare si ma fac ortodox!"

Noi, cand am intrat in biserica asta, o catedrala cu noua policandre si de-un policandru atarna o barca de aur, spanzurata cu lant de aur, am intrebat:

"Ce-i cu barca asta?" "Stii ce-i? Biserica asta cu trei altare este facuta de generalul care s-a facut ortodox, prin minunile Sfantului Spiridon. El este ingropat in pridvor".

Generalul acesta a fost comandant peste sute de corabii, flota cea mai mare a Venetiei. Un oras pe apa.

L-a dus labisericuta aceea si s-au rugat grecii, saracii. Acolo insula aceea este cat ar fi de aici pana la Bacau. Munti, orase. Tot acolo-s sfintele moaste ale Sfintei Imparatese Teodora, care a dat libertate Sfintelor Icoane, ale Sfintei Mucenite Cherchira. Acolo sunt moastele Sfintilor Apostoli Iason si Sosipatru. Am fost si la ele si am vazut manastirea lor.

Si i-au batut pe turci, mare minune, de aici de la coastele Cherchirei i-au intors inapoi, au ocupat Grecia inapoi grecii impreuna cu italienii si i-au dus pana in tara lor. Biruinta mare la 1501, cu minunile Sfantului Spiridon. Li se parea turcilor ca vin milioane de greci peste ei, insa acestia erau putini, Sfantul Spiridon ii inmultea.

S-a intors inapoi geeneralul acesta si s-a botezat ortodox cu toata familia lui, cu ginere, cu nora, si sunt inmormantati in pridvorul bisericii. Si a facut aceasta uriasa biserica cu trei altare si a lasat barca aceea de aur, care am vazut-o agatata, semn ca el a fost comandant peste atatea sute de corabii. Si Sfantul Spiridon i-acolo si vin oamenii din toate colturile lumii si se fac minuni.

Din Grecia de la Sfantul Ierarh Spiridon, daca treci Marea Adriatica. Ajungi la Bari in Italia la Sfantul Ierarh Nicolae, mare facator de minuni de la Mira Lichiei. Accésit doi ierarhi au fost cei mai Mari aparatori ai Soborului I de la Niceea.

Sursa texthttps://www.crestinortodox.ro/.../sfintii-ierarhi...

Predica despre minune https://youtu.be/bskLj-TUOSM

Foto: Pe baricadele Ortodoxiei