Schiegumenul Alexei din Penza

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


                     

Urmează cataclisme și catastrofe – mari schimbări pe pământ, imense schimbări. Clima se va schimba dramatic – va fi foarte nefavorabilă pentru oameni. Oamenii se vor îmbolnăvi. Vor muri. Medicina nu va mai putea ajuta, deoarece va fi distrusă. Chiar și cele mai mici servicii vor costa o mulțime de bani. Nu se va putea face nimic. Oamenii vor muri acasă. Nimeni nu va avea nevoie de nimeni.
Dragostea s-a terminat. Fără empatie. Fără compasiune. Toți sunt ca niște bucăți insensibile de lemn. În curând banii de hârtie vor ieși din circulație. Animalele și păsările vor muri. Vor apărea boli incurabile care vor fi greu de recunoscut. Aceste boli noi nu sunt de la Dumnezeu. Și îi vor lovi doar pe cei care nu cred în Dumnezeu.
Protejați-vă cu Liturghia! Protejați-vă cu Împărtășania – Care vă va proteja de toate relele! În curând vor începe în lume astfel de evenimente care îi vor pune pe mulți pe gânduri. Păcatele sunt cauza a tot ceea ce se întâmplă în jurul lor și în viața personală.
O persoană ar trebui să privească în primul rând la sine: „Doamne, ce îmi vei porunci să fac?” Trebuie să-i ceri Domnului să descopere de ce sunt trimise durerile sau bolile, cere să ți se descopere păcatele nespovedite. Trebuie să te gândești bine la viața ta, să-ți pui viața în ordine, să-ți cureți sufletul cu pocăință și lacrimi - și atunci va veni curățarea trupului.
Să nu vă fie frică de dezastre! Nu vă temeți de cataclisme, temeți-vă numai de păcatele nepocăite și de orice rău care este în om! Amin! Mulți oameni sunt lipsiți de apărare în fața evenimentelor viitoare. Aproape toată lumea este lipsită de apărare.
Nimeni nu înțelege esența a ceea ce se întâmplă. Încerci să faci ceva, să cumperi, să construiești, dar în interior – totul este gol, întuneric de nepătruns, fără pocăință, fără iubire. Nu este nimic.
Cât de departe au ajuns oamenii! Oameni buni, reveniți-vă! Voi sunteți fiii lui Dumnezeu, chipul și asemănarea Lui... Dar este zadarnic să strigi în gol. Totul este gol – deşertăciune. O voce care strigă în pustie.
În biserici – urâciunea pustiirii. Sunt puține locuri unde să mergi. Dar este închis oamenilor. În biserici se observă înfățișări exterioare și au existat încălcări ale slujbelor divine de multă vreme. Totul este doar la exterior, dar fără fundament. Nu există esență. Totul este gol.
Iar cei care se numesc ortodocși astăzi, de fapt nu sunt: se vor lepăda de Dumnezeu când va începe persecuția. Vor adopta o ideologie diferită. Va fi foarte greu pentru câțiva dintre credincioși: vor intra în subteran, vor căuta păstori adevărați – și Domnul îi va trimite. Pentru cei care suferă, vor exista atât Împărtășania, cât și Adevărata Credință.
Schiegumenul Alexei din Penza (1930-2005)

Sfântul Porfirie Kafsokalivitul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

           


,, Nu vorbesc nimănui despre Hristos fără să mi se ceară
Eu aşa gândesc, dar voi faceţi cum credeţi
Prefer să fiu înşelat în Biserică decât să o părăsesc. Nu vreau să mă mântuiesc fără Biserică şi nu voi părăsi niciodată corabia ei
Nu poţi să comunici cu Hristos, şi să ai în acelaşi timp relaţii proaste cu ceilalţi oameni
Nu câştigi un om cu asprimea, ci cu bunătatea
Numai Dumnezeu poate schimba inimile oamenilor
Răul începe cu gândurile rele
Nu te lupta să opreşti sau să îndrepţi greşelile celuilalt. Iubeşte-l aşa cum e, cu toate greşelile lui, iar Domnul se va îngriji de acestea
Hristos nu vrea lângă EL oameni grosolani, ci delicați
Când te înhață satana și te apasă, să nu rămâi nemișcat, așa cum rămân unii ce devin melancolici și cad pe gânduri ore întregi
Zădărnicie e tot ce iei din egoism. Veșnicie este tot ce dai din iubire
Când te rogi pentru un om pe care îl muncesc patimi păcătoase, să nu i-o spui, fiindcă diavolul va afla și va ridica îndârjire în sufletul tău și astfel rugaciunea ta nu va da rod. Să te rogi pentru acel om în taină, și astfel rugaciunea ta îl va ajuta
Nu mi-e frică de iad și nu mă gândesc la rai. Îi cer numai Domnului să fie milostiv cu toată lumea și cu mine
Oricine nu se pocăiește, va fi pierdut
Mai întâi iartă-i pe aceia care te întristează
Fii atent, căci trebuie să ne luptăm până când ne vom da ultima suflare. Fii cu bagare de seamă
Să mergi la Biserică în mod regulat, să te spovedești și să te împărtașești des și-atunci vei scăpa de toata frica și ți se vor tămădui toate rănile sufletești
Te povățuiesc să ai mereu dragoste pentru toți. În primul rând dragoste apoi toate celelalte
Să te spovedești periodic și temeinic, fiindcă, chiar de-ai fi Patriarh, dacă nu te spovedești, nu te mântuiești."
Sfântul Porfirie Kafsokalivitu

Te macină gândurile noaptea și nu mai poți dormi ?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Te macină gândurile noaptea și nu mai poți dormi ?

,, Trucul duhovnicesc " simplu al Sfântului Paisie Aghioritul care îți va liniști creierul în doar câteva secunde.
Într-o epocă a anxietății cronice, Sfântul Paisie Aghioritul ne oferă cel mai puternic antidot duhovnicesc împotriva furtunii lăuntrice. Omul contemporan trăiește o dramă tăcută, fiind sfâșiat de propriile griji și de o neîncredere profundă în purtarea de grijă a Creatorului său. Această stare de continuă alertă nu este doar o suferință emoțională, ci o îndepărtare de har și o pierdere a păcii inimii. Soluția patristică nu constă în tehnici de relaxare, ci într-o transformare radicală a modului în care mintea procesează realitatea obiectivă.
De ce apar tulburările minții în viziunea Sfântului Paisie Aghioritul
În cadrul unei discuții ziditoare, Părintele Paisie a fost întrebat direct de către un om îndurerat despre o problemă extrem de actuală, care îi măcina sănătatea. Mai exact, persoana respectivă i-a mărturisit sfântului că se neliniștește atât de mult atunci când are de rezolvat o problemă dificilă, încât ajunge efectiv să își piardă cu totul somnul. Răspunzând acestei frământări sufletești apăsătoare, Părintele a oferit următoarea diagnoză curativă:
„Problema ta sufletească sunt gândurile cele multe. Dacă nu ai avea aceste gânduri de multe feluri, ai putea da mult mai mult atât în ascultarea ta, cât şi în nevoințele tale duhovniceşti. Ascultă un mod de a evita gândurile cele multe: Când îți vine în minte o treabă pe care va trebui, de pildă, să o faci mâine, să-i spui gândului: «Treaba aceasta nu este pentru astăzi; mă voi gândi la ea mâine».”
Din perspectivă dogmatică, această stare de agitație denotă o lipsă a ceea ce sfinții numesc paza minții sau trezvie. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că duhurile căzute folosesc logica aparent firească pentru a ne extrage din prezent, singurul timp real al mântuirii, aruncându-ne în capcana unui viitor iluzoriu. Această risipire a minții anulează orice efort de asceză, deoarece sufletul își consumă energia creatoare în scenarii imaginare, în loc să o canalizeze spre rugăciunea curată. Astfel, tulburarea psihologică este, în esența ei, simptomul unei despărțiri subtile de Dumnezeu, o slăbire a credinței în providență.
Aplicarea acestui sfat cere un discernământ activ și o voință fermă de a tăia gândurile de la rădăcină, refuzând dialogul cu ele. Când te așezi la rugăciune sau când te pregătești de somn, iar mintea începe să ruleze lista datoriilor financiare, oprește deliberat acest șir obositor. Spune-ți clar, cu autoritate interioară, că ora actuală este rezervată odihnei, iar problemele zilei de mâine se vor rezolva la timpul lor. Această amânare conștientă a grijilor nu este o ignorare iresponsabilă, ci un exercițiu practic de viață duhovnicească prin care refuzi tirania stresului.
Cum se vindecă boala gândurilor multe și a nehotărârii
Subliniind necesitatea de a ieși din labirintul analizei excesive care paralizează voința omului modern, Sfântul Paisie ne povățuiește:
„De asemenea, când trebuie să hotărăşti într-o problemă, nu te chinui cu gândul să afli ceea ce este mai bun şi să amâni mereu. Alege ceva şi mergi înainte, lasă după aceea pe Dumnezeu să Se îngrijească de celelalte. Sileşte-te să eviţi scolasticismul, ca să nu-ți ameţeşti mintea. Să faci ceea ce poți, cu mărime de suflet, să te mişti simplu şi cu multă încredere în Dumnezeu.”
Nehotărârea cronică, numită aici cu asprime „scolasticism”, reprezintă o formă subtilă de mândrie prin care omul dorește să controleze absolut toate variabilele existențiale. În întreaga tradiție patristică, perfecționismul bolnăvicios este văzut ca o lucrare demonică menită să oprească fapta cea bună, ținând mintea captivă în îndoială. Adevărata iconomie divină acționează tocmai în spațiul lăsat liber de limitările noastre umane, acolo unde recunoaștem neputința proprie. Hristos nu cere de la noi soluții perfecte, ci o intenție curată, El însuși completând lipsurile noastre prin harul Său sfințitor.
Când te afli în fața unei alegeri dificile, cum ar fi schimbarea locului de muncă, fixează un termen limită clar pentru deliberare. Analizează opțiunile cu sinceritate, consultă-te cu duhovnicul tău, iar apoi fă un pas concret, asumat în libertate. Nu te uita înapoi cu regret și nu te lăsa bântuit de întrebarea paralizantă „cum ar fi fost dacă?”, ci roagă-te ca cerul să binecuvânteze calea aleasă. Această simplitate în acțiune aduce o eliberare uriașă, curățind inima de epuizarea provocată de ezitarea continuă.
Vorbind despre puterea abandonului în brațele părintești ale Făcătorului, Marele Cuvios arată cum funcționează această dinamică a iubirii salvatoare:
„Atunci când îi încredinţăm lui Dumnezeu viitorul şi nădejdile noastre, îl obligăm într-un anume fel să ne ajute. Prin gândurile cele multe şi un om sănătos se netrebniceşte. Unul care suferă, este îndreptăţit să le aibă, atunci când se mâhneşte. Însă cel care, fiind sănătos, se ameţeşte şi suferă din partea gândurilor de-a stânga, unul ca acesta este bun de legat. Să fie sănătos şi totuşi să fie chinuit de gândurile lui?!”
Acest fel de „șantaj duhovnicesc” despre care vorbește textul nu este o forțare a libertății divine, ci o manifestare firească a înfierii noastre. Psalmistul David exclamă frecvent chemarea de a lăsa grijile în seama Domnului, evidențiind că încrederea totală atrage răspunsul neîntârziat al iubirii dumnezeiești. Când credinciosul refuză să își poarte singur crucea anxietăților, harul devine pe deplin operativ și aducător de pace. În schimb, a fi sănătos trupește, dar zdrobit interior de fantomele fricii, reprezintă un păcat grav împotriva darului vieții.
Transformă îngrijorarea într-o rugăciune de predare totală a propriei vieți. Când simți că spaima te copleșește în fața unui diagnostic medical incert, rostește cu smerenie: „Doamne, Tu cunoști neputința mea, ia această povară în mâinile Tale”. Această atitudine nu înseamnă sub nicio formă pasivitate, ci o mutare vitală a centrului de greutate de la propriul ego la atotputernicia lui Dumnezeu. Făcând astfel, vei observa cum tensiunea fizică dispare treptat, lăsând loc unei seninătăți vindecătoare.
Efectele gândurilor de-a stânga și lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu
Ilustrând diferența uriașă dintre o perspectivă strict umană și una ancorată în veșnicie, Părintele Paisie descrie mecanismul prin care ne construim singuri iadul:
„În vremea noastră, cea mai mare boală se datorează gândurilor deşarte ale oamenilor lumeşti. Oamenii le pot avea pe toate în afară de gândurile cele bune. Se chinuiesc pentru că nu înfruntă lucrurile duhovniceşte. De pildă, cineva porneşte ca să meargă undeva, dar motorul maşinii lui păţeşte ceva şi întârzie puţin la destinaţie. Dacă are gândul cel bun, va spune: «Se vede că Bunul Dumnezeu a rânduit să apară piedica aceasta. Altfel poate că aş fi păţit vreun accident, dacă n-aş fi avut această întârziere. Cum să-Ţi mulţumesc, Dumnezeul meu, pentru aceasta?», şi-L slăveşte pe Dumnezeu. Dar dacă nu are gândul cel bun, nu va înfrunta situația duhovniceşte, ci se va supăra pe Dumnezeu şi va huli: «Iată, am întârziat! Aş fi putut merge mai repede! Ce lucru anapoda! Uf, ce Dumnezeu…». Atunci când omul primeşte cele ce i se întâmplă cu gând de-a dreapta, se ajută, în timp ce, dacă lucrează în partea stângă, se chinuieşte, se topeşte, se zăpăceşte.”
Aici ne lovim de conceptul esențial de „fabrică de gânduri bune”, o temă centrală pentru sfinții contemporani. „Gândul de-a dreapta” nu este optimism psihologic sec, ci vederea curățită capabilă să identifice lucrarea lui Hristos în spatele oricărui eveniment contrariant. Așa cum ne asigură Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani (8:28), toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Acceptarea obstacolelor ca pe o pedagogie ascunsă transformă chiar și o dramă temporală într-o treaptă certă spre mântuire.
Adoptă acest model sănătos de reacție în fața frustrărilor cotidiene, exersându-l conștient și repetat. Dacă pierzi un zbor sau dacă ești blocat inexplicabil în trafic, refuză prima reacție de enervare și aplică instantaneu grila duhovnicească. Spune-ți în acel moment de cumpănă interioară că această opreliște temporară te protejează, probabil, de un rău mult mai mare pe care nu îl poți vedea acum. Această schimbare de paradigmă distruge stresul toxic, transformând fiecare incident neplăcut într-un prilej autentic de recunoștință.
Lupta cu propriile gânduri este terenul nevăzut pe care ne câștigăm sau ne pierdem pacea, iar această trezvie necesită efort și o atenție neîntreruptă.

Extras din învățăturile Sfântului Paisie Aghioritul.

Teodor Ciurariu

Minunea Potirului sf.Ierarh Nicolae

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

                       

O familie nobilă nu putea avea copii şi s-a rugat la Sfântul Nicolae să îi dăruiască un copil. Şi a promis că dacă va primi un asemenea dar neasemănat va dărui un potir de aur Bisericii Sfântului Nicolae. Şi nobilul a primit darul şi soţia lui a născut un prunc frumos şi binecuvântat. Iar când copilul a crescut, tatăl a comandat la un aurar un potir prea frumos pentru Biserica Sfântului Nicolae. Cînd a fost gata, omului i-a plăcut atât de mult potirul, încât şi-a rănit inima cu el, hotărând să-l păstreze. Şi a comandat un alt potir de aceeaşi valoare pentru Sfânt.
Dar pe când era el pe mare împreună cu fiul său, venind către Mira, a poruncit fiului său să meargă şi să umple potirul cu apă. Dar copilul a alunecat şi a căzut în mare împreună cu vasul cel frumos. Iar tatăl s-a aruncat după el, dar nu l-a mai găsit din pricina valurilor mari. Şi a plâns îndelung şi a mers la Biserica Sfântului Nicolae, punând pe altar potirul cel de-al doilea. Dar acesta, a sărit de pe altar, ca aruncat de o mână nevăzută. Făcând aceasta şi a doua şi a treia oară, preotul Bisericii i-a zis: Darul tău nu este primit de marele ierarh. Deci pătrunde în inima ta şi vezi cu ce ai greşit, iar sfântul va ierta păcatul tău.
Atunci omul căzând la picioarele altarului a mărturisit păcatul său şi cum a făcut un alt potir pentru sfânt. Şi deodată, tatăl s-a auzit strigat. Şi iată, fiul cel înecat a intrat în Biserică ţinând în mână potirul de aur închinat sfântului. Şi a povestit: Am alunecat şi am căzut în apa învolburată, dar un bătrân preafrumos m-a apucat de mână şi m-a dus pe deasupra valurilor învolburate până ce m-a lăsat înaintea acestei Biserici. Atunci omul venindu-şi în fire a dăruit amândouă potirele Bisericii Sfântului Nicolae, mulţumind îndoit pentru că sfântul i-a dăruit de două ori viaţa fiului său.

Mărturisitor Arsenie Boca de la Prislop(1910-1989)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

              

17 august 2024 ·

El (n.n. antihrist) e acela care va veni în numele său – nu al lui Dumnezeu – evreu de neam, care va tiraniza sub ascultarea sa tot pământul. Căci acela va primi să fie împărat peste strălucirea tuturor împăraţilor pământului.
Creştinii cu numele, din pricina înmulţirii fărădelegilor care sting duhul, aşa se vor slăbi la minte încât de frică, mulţi se vor lepăda de Hristos şi vor primi toată voia rea şi vor gusta toată răutatea răului „căci credinţa nu este a tuturora” (II Tesaloniceni 3, 2).
Viaţa lor, slăbănogită de păcat, va da îndrăzneală satanei, care va lucra în acela tot felul de puteri şi de semne, de minuni mincinoase şi de amăgiri nelegiuite pentru fiii pierzării, fiindcă n-au primit iubirea adevărului ca să se mântuiască.
„De aceea pentru că iubesc păcatul mai mult decât pe Dumnezeu, Dumnezeu le trimite amăgiri puternice ca să dea crezământ minciunii, şi să cadă sub osândă (minciunii), toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au îngăduit nedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 11-12).
Evreii de odinioară, împinşi înăuntru de „acela”, au răstignit pe Domnul înţepându-i călcâiul, şi nu i-au putut face mai mult nimic; dimpotrivă Domnul, pogorându-se de pe Cruce la cei din închisoare, a spart veşnicele încuietori, şi mare pradă a făcut nesăţiosului iad.
De atunci umblă potrivnicul ca un leu turbat, întărâtându-şi uneltele, ca măcar faptele şi învăţătura Mântuitorului să le întunece în necredinţă. Neputând nici aceasta, îşi aprinde ciracii şi pe „acela” al lor, care se repetă în fiecare veac de oameni din zilele Sfinţilor Apostoli, până în zilele celui mai desăvârşit - Antihrist din vremea de apoi, când va propovădui Ilie, ca doară doară va putea măcar să stingă pe ucenicii lui Iisus de pe faţa pământului prigonindu-i, spânzurându-i, ucigându-i, răstignindu-i şi în tot felul omorându-i.
Mai mult, cum zice un părinte, acest antihrist – care nu se mulţumeşte cu necredinţa sa, ci vrea necredinţa tuturora – nu va avea astâmpăr decât în ziua când ar izbuti să ucidă pe Dumnezeu şi să-L azvârle din mintea şi din inima celui din urmă credincios rămas pe pământ, şi nu râvneşte nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina odată cu Dumnezeu, iar în locul Lui, să-şi împlânte în sufletul omului ca pe o sabie a iadului, chipul său de fiară.
„Acela” nu se mulţumeşte numai să înşele pe oameni cu amânarea pocăinţei pe mâine, pe poimâine, la bătrâneţe, ci luptă nebun cerând: moartea lui Dumnezeu, moartea învăţăturii Sale, moartea creştinilor, ucenicilor Săi, pustiirea Bisericii Sale şi oprirea Sfintei Jertfe celei de-a pururi, care este Sfânta Liturghie.
Chinurile cele de pe urmă, vor întrece toate prigoanele câte s-au înteţit asupra creştinilor, de la început până în zilele acelea. Numai sila unei prigoane peste tot pământul împotriva creştinilor îi va hotărî să lase la o parte orice vrajbă confesională şi să fie una, cum au fost la început.
Nu vor scăpa de sub tăvălugul urgiilor istoriei, până nu vor veni la mintea aceea să asculte şi să împlinească, măcar la sfârşit, rugămintea cea mai de pe urmă a Mântuitorului în lume.
Poate că în vremile acelea abia vor mai fi creştini; dar oricâţi vor rămâne, aceia trebuie să treacă, peste ceea ce ar trebui să treacă creştinătatea vremii noastre şi să fie una. Primejdia comună s-a arătat în lume, unirea creştinătăţii întârzie, Doamne, până când?
Deci, când fărădelegile vor încleşta mintea şi inima oamenilor şi-i vor sălbătici aşa de tare, încât vor zice că nu le mai trebuie Dumnezeu, biserică şi preoţi, încât va fi sălbăticia şi nebunia urii peste tot pământul, atunci vine sfârşitul. Amin.
Părintele Arsenie Boca (1910-1989)
Sursa: Cărarea Împărăției - Părintele Arsenie Boca, editura Charisma, Deva, 2006, pag. 121-123

Despre iertare

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

11 august 1991
Londra

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Astăzi am auzit încă o dată cuvânt despre iertare. De fapt, degeaba am spus „încă o dată”: despre iertare trebuie să vorbim necontenit, iar gândul la ea trebuie să-l purtăm mereu cu noi.
De ce ne amintește Evanghelia atât de des că, dacă noi nu vom ierta, nici nouă nu ni se va ierta și că, cu măsura cu care noi măsurăm, cu aceea ni se va măsura și nouă? De ce ne spune Hristos, prin Apostolul Petru: trebuie oare să iertăm de șapte ori? — Nu! De șaptezeci de ori câte șapte... Mi se pare că din două pricini.

Mai întâi, pentru că, atâta vreme cât rămân în noi jigniri neiertate, câtă vreme este tulburare în noi, câtă vreme ne întoarcem fața de la celălalt, nu vrem nici măcar să știm că el există sau, mai rău, ne-am dori să nu mai existe deloc, în sufletul nostru nu poate fi pace. Sufletul nostru este neliniștit; e ca și cum valuri mărunte ar încreți suprafața apei, făcându-ne cu neputință să privim în adânc. Iar în adânc este Împărăția lui Dumnezeu; în adânc este chipul lui Dumnezeu, pe care nu-l putem vedea în noi înșine; și, prin apele tulburi, nu putem vedea adâncul spre care năzuim.

De aceea, câtă vreme este în noi neiertare, câtă vreme mai purtăm supărare fie și împotriva unui singur om, câtă vreme nu ne-am împăcat în chipul cel mai profund — căci Hristos ne spune să ne împăcăm din inimă, nu formal, ci din inimă — până atunci vor rămâne în noi acea tulburare, acea neliniște, acea lipsă de pace care nu ne lasă să-L vedem pe Dumnezeu. Curăția inimii și neiertarea nu pot fi împreună.
Dar mai este și un alt aspect.

Dumnezeu atât de mult a iubit fiecare dintre făpturile Sale — nu lumea întreagă luată laolaltă, ci fiecare făptură în parte, fiecare om în parte — încât pentru fiecare dintre noi Și-a dat viața: a trăit și a murit. Cum putem atunci să-I spunem lui Dumnezeu: Tu ai murit pentru acesta și pentru celălalt, dar eu îl urăsc; Tu ai murit pentru că îl iubești; eu vreau să fiu prietenul Tău, dar cu o singură condiție: ca omul acesta să nu fie, ca eu să fiu despărțit de el, apărat de el...

Oare așa se întâmplă în prieteniile dintre oameni? Dacă avem un prieten adevărat, un prieten apropiat, iar cineva îl urăște — poate oare cel care îl urăște să fie prietenul nostru? Nu poate! Putem căuta să avem relații bune cu el, dar aceste relații nu pot ajunge până în adânc.

Și acum să ne gândim: care este atitudinea noastră față de oamenii care ne înconjoară, față de oamenii care țin de trecutul nostru? Adeseori ni se poate părea că ne-am împăcat cu mulți sau chiar cu toți; dar dacă ne gândim mai adânc — nu! Nu ne-am împăcat! Doar că, pentru o vreme, am uitat de omul acela și de aceea putem trăi liniștiți: pentru că el nu mai există în conștiința noastră!...

Nu așa se zidește Împărăția lui Dumnezeu; nu astfel trebuie să fie legăturile dintre oameni. În Rugăciunea Domnească, în „Tatăl nostru”, spunem: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Oare nu spunem prin aceasta că sunt de acord să rămân neiertat?!
Gândiți-vă! Gândiți-vă, pentru că nu putem fi una cu Dumnezeu și, în același timp, despărțiți de aproapele nostru. Așa ceva nu se poate. Dumnezeu ne iubește deopotrivă, dar El nu ne poate sili să ne iubim unii pe alții.

Gândiți-vă: vreți să fiți cu Dumnezeu? Vreți voi, vrem noi toți să fim una cu El?.. Atunci trebuie să ne purtăm unii față de alții așa cum S-a purtat El, Cel Care Și-a dat viața pentru cei care erau păcătoși, care se întorseseră de la El, care Îl urau:
„Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!”...

Oare aceste cuvinte nu ne arată cum trebuie să ne purtăm micile noastre certuri și să devenim oameni ai lui Hristos?!
Amin.
Mitropolitul Antonie de Suroj

Profetia Sf Ioan de Kronstadt

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



"Si iarasi am mers mai departe, si am intrat într-o biserica impunatoare. Am vrut sa-mi fac cruce, dar Staretul m-a oprit: „Nu se poate! Aici e urâciunea pustiirii!”.
Aceasta biserica era tare mohorâta. Pe masa din altar – stea peste stea; în jur ardeau lumânari de smoala care trosneau ca vreascurile; potirul era plin cu ceva rau mirositor; prescurile – însemnate cu stele; în fata prestolului statea un preot cu fata catranita, iar sub prestol – o femeie, rosie toata, cu stea în frunte, striga de rasuna biserica: „Slo-o-bo-o-da-a!” (Sunt libera!). Doamne fereste, ce grozavie! Oamenii aceia începura sa alerge ca niste smintiti în jurul prestolului, sa tipe, sa suiere, sa bata din palme si sa cânte cântece dezmatate. Si deodata a strafulgerat, s-a auzit bubuitul unui tunet napraznic, pamântul s-a cutremurat, si biserica s-a prabusit: si femeia, si oamenii aceia, si preotul – s-au pravalit cu totii în adâncul beznei – în abis. Doamne fereste si apara, ce grozavie!
Am privit înapoi. Staretul se uita la ceva, m-am uitat si eu. „Parinte, spune-mi, ce este cu aceasta înfricosatoare biserica?” – «Acestia-s „cetatenii cosmosului”, ereticii, cei ce au parasit sfânta si soborniceasca Biserica si au primit inovatiile, care sunt lipsite de harul lui Dumnezeu; în astfel de biserica nu se posteste si nu poti sa te împartasesti!»
M-am înfricosat, zicând: „Doamne, vai noua, ticalosilor – moarte!”. Staretul m-a linistit însa, spunându-mi: „Nu te scârbi, ci roaga-te!” Si iata, am vazut o multime de oameni care se târau chinuiti de o sete cumplita, iar în frunte aveau stele. Când ne-au zarit, au început sa strige: „Sfinti parinti, rugati-va pentru noi. Atât de greu ne este, însa nu putem sa ne rugam. Tatii si mamele noastre nu ne-au învatat Legea lui Dumnezeu. N-avem nici numele lui Hristos, n-am primit Sfântul Mir, nici pe Duhul Sfânt, iar semnul crucii l-am refuzat!”. Si au început sa plânga.
[…]
Si iata, am vazut o multime de oameni, tineri si batrâni, îmbracati în straie ciudate, carând o stea imensa în cinci colturi; la fiecare colt atârnau câte doisprezece draci; în centru, satana însusi sta protapit cu niste coarne zdravene, cu capatâna de paie, iar din gura îi curgeau balele veninoase peste norod, de-a valma cu cuvintele: „Sculati voi cei pecetluiti cu blestemul…” Imediat s-a prezentat un cârd de draci, punându-le la toti pecetile: pe frunte si la mâna dreapta. L-am întrebat pe Staret: „Asta ce inseamna?“.
– „Acestea-s pecetile antihristului”. Mi-am facut semnul crucii Si l-am urmat pe Staret.
[…]
Staretul s-a rugat mai apoi pentru robii lui Dumnezeu si a aratat spre rasarit. Se împlinira cuvintele Proorocului Daniel despre „urâciunea pustiirii“. Si iata, am vazut deslusit cupola templului de la Ierusalim.era înfipta steaua. Sus, pe cupola, În interiorul templului se înghesuiau milioane de noroade, si înca altii mai încercau sa patrunda înauntru. Am vrut sa-mi fac semnul crucii, dar Staretul m-a oprit, zicând: „Aici este urâciunea pustiirii!“.
Am intrat si noi în templu. Era plin de lume: am vazut tronul, peste tot ardeau lumânari de seu; pe tron sta imperatorul în porfira de culoare stacojie; pe cap avea coroana de aur cu stea. L-am întrebat pe Staret: „Cine este acesta?“. El a raspuns: „Antihristul!“. De statura înalta, cu ochii ca jaratecul, cu sprâncenele negre, având cioc, fioros la fata, viclean, perfid, strasnic. Sta cocotat pe tron cu mâinile întinse spre popor, iar la degete avea gheare ca de tigru si racnea: „Eu sunt imperatorul si dumnezeul si stapânitorul. Cine nu va primi pecetea mea, aceluia, moarte!“. Toti au cazut la pamânt si i s-au închinat, iar el a început sa le puna peceti pe frunte si pe mâini, ca sa primeasca pâine si sa nu moara de foame si sete.
Comentariu :
Asadar, steaua cu cinci colturi, pentagrama, va fi un simbol extrem de important in acele vremuri apocaliptice.
De aceea de fapt intalnim steaua aproape peste tot: pe drapelele SUA, al fostelor state din blocul comunist, pe cel al UE, pe produse, in reclame, filme, reviste, site-uri. Ca sa ne obisnuim cu stelutele, ca sa credem ca e de bine cu ele."
Profetia Sf Ioan de Kronstadt

Nu uitați rugăciunea!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

1. Bătrânul Iacob zicea: “Nici o rugăciune nu-i pierdută, copiii mei! În ce mă priveşte, rugăciunea mă ţine de ani de zile”.

2. Adresându-se maicilor din mănăstirea sa Antim, Bătrânul din Chios, sublinia: “Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie, în acelaşi timp, de post şi de priveghere. Postul slăbeşte patimile, iar privegherea le omoară.

Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să se urce spre ceruri şi-i dăruieşte harisme dumnezeieşti”.

3. Bătrânul Iosif zicea: “Începutul drumului spre rugăciunea curată este lupta împotriva patimilor. Este imposibil să faci progrese în Rugăciunea lui Iisus atâta timp cât lucrează patimile. Totuşi acestea nu împiedică să existe harul rugăciunii, dacă nu suntem cuprinşi de nepăsare şi de slavă deşartă.

4. Rugăciunea este izvorul puterii. Bătrânul Porfirie zicea: “Mucenicii sufereau mult când îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decât suferinţele lor, încât le puteau învinge. Dar dacă lăsau rugăciunea, chiar pentru un moment, suferinţele deveneau insuportabile şi ei erau gata să se lepede de Hristos. Ancoraţi în rugăciune, ei primeau forţă şi suportau până la sfârşit suferinţele martiriului”.

5. Bătrânul Amfilohie sfătuia: “Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, pietate, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul în rugăciune vorbeşte cu Dumnezeu şi Îi cere bunuri duhovniceşti şi mântuire. Cel ce se roagă trebuie să fie smerit”

Andrei Andrew

SFANTUL ILIE TESVITEANUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Bucuria mea, un prooroc este o calauza Sfanta, ales de Dumnezeu sa carmuiasca poporul pe caile credintei si sa-l fereasca de ratacire, este vazator al tainelor viitorului pe care le prezice cu o precizie uimitoare fiind inspirat de Duhul Sfant. Sfantul Ilie Tesviteanul, acest inger pamantesc si om ceresc, a avut sansa de a vorbi cu Dumnezeu ca o adiere de vant pe Muntele Carmel.

 
Sfantul Ilie, va veni ca inainte mergator al zilei celei infricosate a Domnului, cand “se va coace rautatea” pe pamant: “Iata Eu va trimit pe Ilie Proorocul, inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si infricosata”. Avem nevoie de prezenta Sfantului Ilie in sufletele noastre asa cum a avut vaduva din Sarepta Sidonului, si precum aceleia i-a inviat pe fiul ei mort, tot asa il rugam, sa invieze si pe fii, fiicele noastre si pe toti tinerii, morti din punct de vedere spiritual. Multi leprosi erau in vremea lui Elisei, dar, numai unul s-a tamaduit, Neeman Sirianul. Cata lepra este pe trupurile, dar mai ales in sufletele noastre si cata nevoie avem sa fim tamaduiti! Sa dam slava lui Dumnezeu, ca a chemat in slujba Sa, un astfel de Apostol si Prooroc. Sa fim milostivi ca vaduva din Sarepta Sidonului si atunci toate ne vor spori si nimic nu ne va lipsi. Noi, crestinii ortodocsi din Romania, avem mare evlavie la Sfantul Ilie, ii purtam icoana marelui Profet in suflet si fiindca, mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (Iacov 5:16), il rugam asa: Sfinte Ilie Tesviteanul, ca unul care ai indrazneala catre Dumnezeu, roaga-te si pentru noi pacatosii, acum, in ceasul mortii si in ceasul mortii noastre.

                                                                      Amin si Aliluia!
                                                                             Preot Ioan .

Sf. Ioan Gura de Aur

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, omule intrat-ai în biserică, învrednicindu-te-ai de vorba scripturii şi mai vârtos a lui Hristos, păzeşte-te să nu ieşi, mai înainte de încheierea preotului, pentru că, ca şi un slujitor fugar te vei judeca de către Dumnezeu.

Toată ziua petreci în locurile cele trupeşti şi două la cele duhovniceşti nu poţi îngădui? La jocuri mergi şi până nu se strică nu ieşi, şi la biserică vii şi mai înainte de terminarea Sfintei Liturghii ieşi.

Fie-ţi frică de cela ce zice, cel care necinsteşte Sf. Taine se va socoti şi necinstit de către Hristos.

A sta înaintea unui împărat nici să zâmbeşti sau a râde nu cutezi, iar înaintea Domnului Hristos şi Împăratului tuturor stând şi nu stai cu frică şi cu cutremur, ci vorbeşti şi râzi fără de tocmeală în

casa lui Dumnezeu. Cu aceasta Îl îndemni pe Dânsul de te urgiseşte şi nu iei iertare păcatelor tale. Pentru că Dumnezeu nu atâta pe cei păcătoşi îi urăşte, ca pe cei ce nu se opresc de la păcat.

De la unii ca aceştea îşi întoarce Dumnezeu faţa şi se îndepărtează.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Ce răspuns vei da lui Dumnezeu, tu care te leneveşti a educa pe fiul tău?

N-a fost copilul locuitor cu tine, va zice Dumnezeu către tine cel care eşti tată, nu te-am făcut învăţător şi stăpân, şi purtător de grijă asupra copilului tău?

Nu ţi-am dat toată puterea în mâinile tale?

Nu ţi-am poruncit să înveţi şi încă să-l prefaci când este tinerel? Deci ce iertare o să ai de vei lăsa pe copilul tău să crească şi să rămâie neînvăţat?

Sf. Ioan Gura de Aur

Sf. Ioan Gura de Aur

PRIETENII LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

de Preot Sorin Croitoru

Mii de sfinți cinstim noi astăzi în Biserica cea Sfântă.
Harnică, Ortodoxia îi slăvește și le cântă.
Cu migală imnografii le-au ales din vieți crâmpeie
Și le-au așternut în versuri pe opt glasuri în Mineie.

Alții le-au cântat cu icos și condace sau tropare,
Compunându-le cu râvnă acatist la fiecare,
Amintindu-le în ele faptele deosebite,
Jertfa vieții virtuoase și minunile slăvite.

Și ca lumea să-nțeleagă slava sfinților cea mare,
Cărturarii cu știință le-au pus viața-n sinaxare
Ca să vadă tot creștinul că pe cel ce Îl slăvește,
Cu puteri deosebite Dumnezeu îl dăruiește..

Fiecare zi din anul cel bisericesc ne-arată
Cât L-au mai iubit pe Domnul sfinții ce-au trăit odată..
Unii pentru Domnul nostru au răbdat mucenicie,
Alții au fugit de lume, retrăgându-se-n pustie.

Renunțând fără regrete la o viață trecătoare,
Au urcat în cer la Domnul, unde nimeni nu mai moare;
Împărțitu-și-au averea la săraci cu dărnicie
Și-n cereștile lăcașuri sunt bogați pe veșnicie..

Pe Mântuitorul sfinții L-au purtat mereu în minte,
Iar acum cu El cinează în lăcașurile-I sfinte,
Înfruptându-se la masă din duhovnicești bucate,
Căci din Duhul înfierii li s-a dat pe săturate!

Daruri mari le-a dat Stăpânul Cel bogat în îndurare,
Ca s-ajute pe creștinii răspândiți în lumea mare:
Celor care-n viața asta îi cinstesc cu prăznuire
Sfinții le oferă-ndată ajutor și izbăvire!

Haideți să plecăm cu toții fruntea spre-ale lor icoane,
Rugăciuni și acatiste să le-aducem ca plocoane,
Și-om primi la bună vreme ajutor și întărire,
Izbăvire la nevoie și nădejdi de mântuire!

CREDE, NADAJDUIESTE, SMERESTE-TE si IUBESTE-L pe IISUS HRISTOS!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

              

Bucuria mea, zice Sfantul Sofronie de la Essex (ortodoxa din Anglia): “Viata fara Iisus Hristos, este FARA GUST, TRISTA si PARASITA. Cu totii, in fiecare moment al vietii noastre, avem absoluta nevoie de Harul lui Dumnezeu, care ii este dat omului prin DURERE si EFORT. Sufletul omului este chipul lui Dumnezeu. Gaseste odihna, doar atunci cand atinge perfectiunea”.

 Dar pana ajunge la aceasta perfectiune, Sfantul Parinte, Ioan Maximovici, ne invata asa: Oricine ai fi tu, crestine ortodox, de vei primi cu inima multumitoare, ca din mana Domnului, tot ce ti se va intampla in viata, placut sau neplacut, din voia sau cu ingaduinta Domnului, fericit vei fi si bine-ti va fi!" Si cat de minunat graieste Sfantul Parinte, Ioanichie Balan: “Daca as putea sa-mi revad tot scrisul meu, l-as rezuma la o singura fraza: CREDE, NADAJDUIESTE, SMERESTE-TE si IUBESTE-L pe IISUS HRISTOS! 

In puterea acestor cuvinte sta toata taina mantuirii si fericirii noastre”. Dorindu-ne sa ne lepadam de Duhul lumii si sa avem Duhul lui HristosSfantul Parinte, Arsenie Boca, ne spune asa: “Lepadarea de lume este o convingere, pe care poti s-o ai si-n mijlocul lumii stand, precum poti sa n-o ai in si-n mijlocul pustiei petrecand."

 In virtutea libertatii pe care o avem de la Dumnezeu, de a alege, Sfantul Parinte, Ioanichie Balan, ne-a lasat acest cuvant de invatatura: “Exista doua feluri de libertati: o libertate materiala, exterioara, profana, care de fapt inseamna o inrobire prin patimi, si o libertate interioara a duhului, a rugaciunii, libertatea lacrimii cand te rogi, libertatea duhului pe care ti-o da numai rugaciunea, spovedania, Safanta impartasanie, prezenta regulata la biserica, citirea cartilor Sfinte”. Si cat de adevarat si de suflet ziditor este aceasta invatatura a Sfantului Parinte, Arsenie Boca: “Iertand, stergi ce ierti. Ce ierti la altul, tie ti se sterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecata”. Amin!

Dumnezeu sa te binecuvanteze, Maica Domnului sa te pazeasca sub Sfant Acoperamantul ei, Sfantul tau Inger pazitor sa te pazeasca de toate uneltirile vrajmasilor diavoli si sa ai sufletul plin de bucurie Sfanta. 

                                                                        Amin si Aliluia!
                                                                       Preot Ioan .

12 VORBE DE AUR ALE PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

12 VORBE DE AUR ALE PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC

1. Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători. Față de El și față de noi, de mântuirea sufletului nostru.

2. Cine se roagă numai când se roagă, acela de fapt, nu se roagă.

3. Dacă tinereţea ar şti şi bătrâneţea ar putea…

4. Aşa să fie un tânăr: un mare erou pentru Hristos.

5. Cine este acela care nu are nimic de cerut lui Dumnezeu? Este acela ce primește tot ca pe un Dar de Sus și plin de recunoștință mulțumește necontenit.

6. Să ştim să murim şi să înviem în fiecare z!

7. Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte multe, de scuze, de tot soiul de explicaţii, ci de INIMILE noastre !

8. Sfatul cel mai important: iubeşte, iubeşte, iubeşte cu tot sufletul, iubește şi… iartă!

9. Concepţia altor religii diferă faţă de creştinism prin aceea că vor să scape de suferinţă. În ortodoxie, numai prin suferinţă te curățești și scapi de suferinţa cea adevărată și veșnică.

10. Nici bogăţia nu este un păcat, nici sărăcia nu este o virtute. Conteaza dreapta așezare a omului în folosirea lor.

11. Românii şi-au purtat crucea de 2000 de ani. De aceea cred că urmează curând Învierea lor.

12. Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti.

Pr. Arsenie Papacioc

„Cuviosul Serafim de SarovCuviosul Serafim de Sarov t

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

„Cuviosul Serafim de Sarov trăia în mănăstire și primea în fiecare zi până la două mii de oameni care veneau la el doar ca să-l vadă. Tocmai aceasta: să-l vadă. Nu predica, nu ținea cuvântări. În jurul lui nu era niciun cerc de ucenici care să-i aleagă pe vizitatori și să-i lase să intre doar pe cei aflați într-o adevărată nevoie. Era înconjurat de mulțimi. Și, după cum spune o veche zicală monahală, «nimeni nu se poate întoarce cu adevărat de la lume dacă nu vede pe chipul unui alt om strălucirea vieții veșnice, lumina veșniciei». Tocmai aceasta vedeau oamenii pe fața lui.

Din mulțime îi chema pe acei puțini despre care știa că trebuie să le spună ceva, că trebuie să le transmită un cuvânt din partea lui Dumnezeu. Dar nici ceilalți nu plecau flămânzi și însetați. Ei văzuseră. Văzuseră pacea. Văzuseră măreția. Văzuseră bucuria. Văzuseră dragostea. Și toate acestea le vedeau pe chipul unui om aflat într-un context care, omenește vorbind, nu era deloc firesc pentru bucurie, pentru liniște sau pentru pace. Le vedeau pe chipul unui om care ducea o luptă necruțătoare pentru dobândirea propriei sale întregiri și pentru întregirea celorlalți. Iar această întregire se dobândește cu un preț foarte mare.

În viața Cuviosului Serafim există un episod în care se spune că, odată, avea un vizitator. Acesta ședea în tăcere în chilie, iar Serafim se ruga. Deodată, întreaga chilie s-a umplut de întuneric, iar vizitatorul a fost cuprins de groază. Așa a fost o vreme, în timp ce Sfântul Serafim continua să se roage. Apoi întunericul și spaima s-au risipit. Vizitatorul l-a întrebat ce fusese aceea. Iar Cuviosul i-a răspuns:

„Mă rugam pentru mântuirea unui suflet, iar tot întunericul iadului s-a năpustit asupra noastră ca să mă împiedice să mă rog și să zădărnicească mântuirea lui.”

Știa să se bucure acolo unde, omenește vorbind, alții nu ar fi găsit puterea nici măcar să supraviețuiască, cu atât mai puțin să zâmbească. Întâmpina pe fiecare om cu cuvinte de dragoste și îi spunea fiecăruia: „Bucuria mea!”. Sau îi întâmpina cu acele cuvinte în care se cuprinde întreaga esență a Evangheliei: „Hristos a înviat!”

Mitropolitul Antonie de Suroj

PETRU ȘI PAVEL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

             

de Preot Sorin Croitoru

Doi sfinți ce în urcușul lor
O dată doar s-au poticnit;
Mânați de arzătorul dor,
Căderile nu i-au oprit.

Doi sfinți ce au urcat mereu
Și nu s-au odihnit deloc:
În zborul lor spre Dumnezeu,
Păreau doi porumbei de foc.

Doi sfinți ce ne învață azi
Că nu e vreme de zăcut:
În viața asta chiar de cazi,
Începi să urci de la-nceput.

Doi sfinți ce cu exemplul lor
Ne dau curaj ca să visăm,
Ne-aprind de-al veșniciei dor
Și ne îndeamnă să urcăm.

Doi sfinți ce n-au privit nicicând
Spre înapoi, ci doar în Sus;
Aveau în minte doar un gând:
Cum să ajungă la Iisus!

Din dragoste de El au scris,
Au predicat și-au suferit,
S-au ocupat cum au promis
De mieii Mielului Jertfit..

Din dragoste de El puneau
Nenumărate temelii
Bisericii ce-o întăreau
Cu harul Apei Celei Vii..

Din dragoste de El certau
Cu glas de tunet uneori
Pe cei ce Domnului greșeau
Și-apoi erau nepăsători!

Acum ei sunt în ceruri, sus,
Cu Soarele Neasfințit,
Cu Domnul lor Cel scump, Iisus,
Pe Care-atât L-au mai iubit..

Și astăzi ei, de sus din Cer
Se roagă pentru noi cu dor
Credință să avem de fier
În Domnul nostru și al lor!
amin

SFINȚII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

               


de Preot Sorin Croitoru

Cu mintea-n cer, cu trupul pe pământ,
Cu ochii orientați spre veșnicie,
Cu sufletul mustind de Duhul Sfânt,
Cu inima plutind de bucurie,

Cu fruntea încruntată uneori,
Cu haina jerpelită câteodată,
Cu rugăciunea plină de fiori,
Cu fața pururea înlăcrimată,

Dușmanii lor erau nepământești,
Prietenii.. această lume-întreagă.
Zidiți cu trup și totuși netrupești,
Doar între ei puteau să se-nțeleagă.

Adesea triști, adesea fericiți,
Râvnind ceva ce lumea nu cunoaște,
Adesea în mormânt neputreziți
Și răspândind parfum de Sfinte Moaște..

Bărbați, femei, iar uneori copii,
Erau preocupați de nemurire,
De timpul nesfârșitei veșnicii
Pe care îl doreau fără oprire..

Da, sfinții, fiindcă despre ei vorbesc,
Au fost modele de urmat, exemple,
Prieteni intimi Mirelui Ceresc,
Aleși de Duhul ca să-I fie temple.

Aceeași fire li s-a dat și lor
Și-același har o dată cu Botezul.
Aveau același Tată Creator
Și-Același Domn, așa cum zice Crezul.

Dar ei aveau ceva ce s-a pierdut:
Își biruiau a firii slăbiciune
Prin ajutorul Celui Nevăzut
Pe care îl primeau prin rugăciune.

Rămas-au astfel nemâncați de lei,
Nearși de flăcări aprige-n cuptoare..
Deși erau ca niște mielușei,
Erau supuși la cazne-îngrozitoare.

Erau tăiați și iarăși întregiți,
Închiși în închisori spre chinuire,
Bătuți cu vergi, cu gheare lungi strunjiți,
Dar le răbdau pe toate din iubire.

Adesea s-au retras prin sihăstrii
Și au trăit în grea sălbăticie,
Răbdând dogoare și intemperii,
Făcându-și prin vreo scorbură chilie..

S-au războit cu-ai iadului oșteni,
Și-au suferit din partea lor prigoană;
Îi și vedeau pe demonii vicleni
Sub chip de înger sau de lighioană.

În toate au ieșit triumfători,
Purtați fiind de Har spre biruință
Căci ei erau smeriți și rugători,
Aflați în permanentă pocăință.

Slăviți de Cel pe Care L-au slujit,
Au fost mici dumnezei prin înfiere;
Cu mult mai mari vor fi când la sfârșit
Vor trece prin obșteasca înviere!

Privimu-vă cu dragoste pe voi,
Cei ce-ați făcut un țel din veșnicie
Trăind cu mintea-n Ziua de Apoi,
Cu gândul la năprasna ce-o să fie.

Rugămu-vă cu duhul umilit
Să cereți bun răspuns la judecată
Pentru aceia care v-au cinstit
Și v-au iubit cu inimă curată.

Să vă rugați în ceruri pentru noi,
Căci viața asta de ispite-i plină..
Avem nevoie, sfinților, de voi
Ca să putem ajunge la lumină!
amin

RUGACIUNE CATRE SFANTUL IERARH IOAN MAXIMOVICI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cate sunt fortele care lupta impotriva noastra,nu stim!...Dar avandu.te rugator pentru noi,catre Dumnezeu,Sfinte Ioane,fricile ni se potolesc,nadejdea se intareste,sufletul capata acoperamantul de lumina cu care sa poata trece prin marea acestei vieti....

Milostiveste.te de neputintele noastre....iarta.ne lipsa de iubire si pofta nepotolita de a judeca cu sete ceea ce nu ne place la aproapele nostru....Suntem doar copii mici limitati,inca,in gandire si trairea asupra vietii care se desfasoara in fata ochilor nostri si din care facem si noi parte....

Nu inceta sa ne pomenesti in Liturghia cea Cereasca....nu inceta sa bati la usa milei lui Dumnezeu,pentru noi ce nu mai avem glas pentru a ne deplange starea in care am ajuns....

Nu de dreptatea noastra personala avem noi,pentru ca ne duce tot mai mult in intuneric....De o voce...de vocea ta este nevoie,ca de glasul unei mame care inca se increde in fii ei,oricat de ticalosi ar fi...

Cuvintele noastre sunt slabe si putine....indrazneala ta in fata lui Dumnezeu este cu mult mai mare decat credem noi.....Este moneda cu care putem intra prin usa vietii spre vesnica Imparatie a lui Dumnezeu!

Când tânjești la mai mult decât ai,pierzi și ce-ai avut înainte!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Când tânjești la mai mult decât ai,pierzi și ce-ai avut înainte!

TOMA (omul credincios)

Oricând îi facea lui Toma Cineva vr-un mare rău, El spunea cu bunătate :... „Las-că vede Dumnezeu".
Mulți râdeau atunci de dânsul Socotindu-l că-i țicnit, Iară alți-n gura mare Nu-l scoteau din pocăit.

„Tomo... îi ziceau adesea Dintre rude și vecini — Greu e să mai trăiești astăzi Ca și cei dintâi creștini...
Azi cuvintele Scripturii Cu privire la dușmani, Nici de loc nu-s respectate, Căci nu fac nici cât doi bani.

Cum ? Când unul te lovește Sa-l ierți ? Să nu te răzbuni ? Și răbdând, tu pentru dânsul Să mai faci și rugăciuni ?

Cum ? Când unu-ți cere haina Și cămașa să i-o dai ? — Apoi, cu învățătura asta Te lași păgubaș de Rai...".

Astfel îi spuneau lui Toma Mulți din cei fără Iisus, Dar el nu-și pierdea nădejdea În Stăpânul Cel de Sus.

Zilnic avea bietul Toma Fel de fel de supărări, Dar le trimitea pe toate Colo sus, în alte zări.

Așa, într-o zi se duse Cu boii săi la arat. Dar acolo când ajunge Vede-un lucru necurat.

Vecinul său de alături, Ascultând drăcescul glas, A intrat cu arătura În ogorul lui, cu-n pas.

Toma se mâhni în sine Dar își zise-n gândul său: „Nu-l mai dau în judecată... Las-că vede Dumnezeu".

Vecinul văzând că Toma Nu i-a zis nici-un cuvânt, Se gîndi : „E bună treaba, Am de-acum mai mult pamânt.

Dacă toți ar fi ca Toma Lasă-mă ca să te las, Hei... aș mai intra cu plugul Și la alții cu vre-un pas.

Dar ceilalți sânt răi ca ciuma Și la ei dac-aș intra, M-aș certa, ba chiar m-aș bate Și ani mulți m-aș judeca.

Deci, mă mulțumesc ca Toma E un om nepăsător, Și la anul... tot la dânsul O să intru în ogor".

Cam așa i-a pus în minte Diavolul cel necurat, Și după un an de zile Credeți oare c-a uitat ?

Nu, căci boala lăcomiei Se vindecă foarte greu La acei creștini de nume Care n-au pe Dumnezeu.

Când sosi iar primăvara Și veni din nou să are, Intră în ogor la Toma C-o bucată și mai mare.

Trase-o brazdă, trase două, Și-i părea că-ntinerește, Văzând el singur cu ochii Cum ogoru-i se mărește.

Apoi își mai zise-n sine : „Hei... la anul eu socot C-am să capăt de la Toma Poate chiar ogorul tot".

Însă ca și la comandă Boii i s-a-mbolnăvit Și-n aceiași zi pe brazdă Amândoi au și murit.

Atunci a-nceput a plânge Blestemându-se pe el, Cunoscând că-l înșelase Cornoratul cel mișel.

Soarele era la toacă, Și plângea tot lângă boi, Când deodată-apare Toma C-o căruță de gunoi.

Și acolo ce să vadă, Iată pe ogorul lui Doi boi morți căzuți pe brazdă, Sânt boii Vecinului.

Doamne... ce înseamnă asta Se mira și el în gând, Dar îl lămuri îndată Vecinul său suspinând :

Tomo... m-a pedepsit Domnul Pentru lăcomia mea, Iată-acum deabia-mi dau seama C-am făcut o faptă rea.

la-ți, te rog, pământul care Pe nedrept ți l-am luat, Ca să nu mă pedepsească Mai rau Cerescu-mpărat.

Și de azi voi ține minte Că e drept cuvântul tău, Ale noastre fapte toate Ni le vede Dumnezeu.

sursa: Nicodim Măndiță - Calea sufletelor în veșnicie. 24 de vămi ale văzduhului

PRIETENII LUI DUMNEZEU

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

 

de Preot Sorin Croitoru

 
Mii de sfinți cinstim noi astăzi în Biserica cea Sfântă.
Harnică, Ortodoxia îi slăvește și le cântă.
Cu migală imnografii le-au ales din vieți crâmpeie
Și le-au așternut în versuri pe opt glasuri în Mineie.

Alții le-au cântat cu icos și condace sau tropare,
Compunându-le cu râvnă acatist la fiecare,
Amintindu-le în ele faptele deosebite,
Jertfa vieții virtuoase și minunile slăvite.

 
Și ca lumea să-nțeleagă slava sfinților cea mare,
Cărturarii cu știință le-au pus viața-n sinaxare
Ca să vadă tot creștinul că pe cel ce Îl slăvește,
Cu puteri deosebite Dumnezeu îl dăruiește..

 
Fiecare zi din anul cel bisericesc ne-arată
Cât L-au mai iubit pe Domnul sfinții ce-au trăit odată..
Unii pentru Domnul nostru au răbdat mucenicie,
Alții au fugit de lume, retrăgându-se-n pustie.

 
Renunțând fără regrete la o viață trecătoare,
Au urcat în cer la Domnul, unde nimeni nu mai moare;
Împărțitu-și-au averea la săraci cu dărnicie
Și-n cereștile lăcașuri sunt bogați pe veșnicie..

 
Pe Mântuitorul sfinții L-au purtat mereu în minte,
Iar acum cu El cinează în lăcașurile-I sfinte,
Înfruptându-se la masă din duhovnicești bucate,
Căci din Duhul înfierii li s-a dat pe săturate!

 
Daruri mari le-a dat Stăpânul Cel bogat în îndurare,
Ca s-ajute pe creștinii răspândiți în lumea mare:
Celor care-n viața asta îi cinstesc cu prăznuire
Sfinții le oferă-ndată ajutor și izbăvire!

 
Haideți să plecăm cu toții fruntea spre-ale lor icoane,
Rugăciuni și acatiste să le-aducem ca plocoane,
Și-om primi la bună vreme ajutor și întărire,
Izbăvire la nevoie și nădejdi de mântuire!

“Avva Porfirios Cavsocalivitul (Părintele Porfirie) despre rugăciune

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

"Cheia vieţii duhovniceşti este Rugăciunea. Aceasta, însă, nu o poate nimeni preda, nici cărţile, nici duhovnicul, nimeni. Unicul dascăl al Rugăciunii este harul dumnezeiesc. Dacă vă zic că mierea este dulce, un lichid gros, este aşa şi altfel, nu veţi înţelege până nu veţi gusta voi înşivă. La fel şi în rugăciune, dacă vă zic că este aşa, şi simţi aşa, nu veţi înţelege nici nu veţi începe a vă ruga, ci numai în prezenţa Duhului Sfânt o veţi face

.
Numai Duhul Cel Sfânt, numai harul lui Dumnezeu poate să inspire Rugăciunea. Nu este greu să spui Rugăciunea; însă nu puteţi să o spuneţi corect, fiindcă vă pune piedică eul vostru cel vechi. (...)
Trebuie întăi să vă dăruiţi ascultării, pentru a dobândi smerenia. Văzând smerenia, Domnul va trimite harul, iar mai apoi vine singură, neforţată, Rugăciunea. Dimpotrivă, dacă nu faceţi ascultare şi nu dobândiţi smerenia, Rugăciunea nu vine şi există şi teama de a cădea in amăgire

. Să vă pregătiţi încet, încet, uşor, uşor şi să faceţi Rugăciunea în minte. Ceea ce este în minte va fi şi în inimă.
Deci, nu forţare pentru a dobândi Rugăciunea. Să o spui fără calcule, fără gânduri ce vin din interesul personal, nu ca să câştigi ceva. Şi dacă faci mii de metanii ca să intri în Paradis, nu are nici o valoare. Să faci Rugăciunea din iubire, iar dacă Dumnezeu vrea să te trimită în iad, ce vrea aceea să facă. Asta înseamnă dezinteresare, lipsă de egoism. Nu are valoare să faci o mie de metanii odată şi să nu simţi nimic. Să faci mai degrabă doar două zeci sau cincisprezece, dar cu sentimentul iubirii faţă de Domnul şi cu dorinţa de conformare poruncilor Sale dumnezeieşti. Astfel, încet, încet fug patimile, dau înapoi şi păcatele şi uşor, uşor, fără să ne încordăm, intrăm în atmosfera Rugăciunii. 

Dacă, însă, eşti gol, ceea ce înseamnă că nu ai iubire, şi metanii şi rugăciune să faci, nimic nu dobândeşti, practic. Iar atunci când, dintr-un motiv oarecare intri într-o stare de adâncă trăire, să nu pierzi ocazia, să spui Rugăciunea şi aşa, încet, încet, îţi va deveni mod de viaţă. Când înaintezi, nu este gândul Rugăciunii ceea ce auzi în minte, ci este altceva. Este ceva ce simţi înlăuntrul tău, dar fără ca tu să faci vreo osteneală, vreo încercare proprie. Acel “ceva” este harul dumnezeiesc pe care ţi-l dăruieşte Hristos."

"Războiul cu metaniile în mână" Părintele Porfirie

Părintele Serafim Rose

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




În imagine :
Părintele Serafim Rose, la adormirea sa întru Domnul, cel ce a lăsat ca testament următoarele cuvinte :
- " Este mai târziu decât credeți ... grăbiți-vă , deci , să faceți lucrarea lui Dumnezeu ! "
" La vremea de apoi, când va fi cu adevărat vremea cea de pe urmă, în ultimii ani ai istoriei pământești până la Parusie, oamenii vor fi ghidați de îngeri.
Li se vor deschide uși acolo unde nu este omenește cu putință.
Precum Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost eliberați de înger din închisoare, așa va fi și cu creștinii ultimilor ani.
Minuni mari se vor întâmpla, cu mila lui Dumnezeu.
Duhul Sfânt va lumina pe toți cei ce Îl vor chema:
- Vino, Duhule al Adevărului și ne luminează pe noi !
Nu e rost de frică.
Frica este de la diavol, ce încearcă cu toată puterea lui drăcească și prin slugile sale, să semene îndoiala chiar și în sufletele celor aleși.
Vor rezista până în ultimii ani cei mai puternici dintre sfinții în viață ai Bisericii, pentru care se vor scurta acele zile, acei 3 ani și 6 luni, cât vor fi chinurile și apogeul prigoanei celei de pe urmă.
Sfinții Ilie și Enoh, predica lor, uciderea lor de către Antihrist și învierea lor după trei zile, toate vor fi în văzul tuturor, unde credeți, dragilor? ...
... prin mijloacele tehnologice ale vremurilor noastre.
Multe nu se pot spune, deoarece mulți dintre noi, începând cu mine păcătosul, avem îndoială și necredință în suflet.
Nimic nu luăm cu noi după moarte, ci numai ce am adunat în sufletul nostru, dulceața și bucuria rugăciunii, lacrimile smerite în rugă pentru aproapele nostru aflat în suferință, rugăciunea cu durere, cum spunea Sfântul Paisie Aghioritul , din Muntele Athos.
Tot omul ce o va chema cu credință pe Maica Domnului și va pleca genunchii înaintea Celui Răstignit, nu se va pierde !
Oamenii din acele timpuri se vor smeri prin ascultare unul în fața altuia și prin dragoste duhovnicească unii față de ceilalți, cu toată nădejdea la Dumnezeu, vor birui toate ispitele.
Nu va fi timp de prea multe discuții.
Îngerii vor lucra și îi vor inspira cum să acționeze.
Să aveți multă evlavie către sfinții veacului al XX-lea.
Mulți dintre ei au vorbit deschis despre cele descoperite lor în Duhul Sfânt, despre cele ce vor urma, al treilea război mondial și toate celelalte ...
Sfântul Gavriil Urghebadze din Georgia este un mare sfânt ce a vorbit și despre vremurile de pe urmă.
Vegheați și privegheați în orice zi vă este îngăduit să trăiți pe acest pământ.
Rugați-vă cu credință, mai ales pentru toți copiii acestui veac, care se nasc și trăiesc în aceste vremuri tulburi, însă este de netăgăduit cuvântul că aceste vremuri, aceste zile aduc cu sine mare har, pavăză și ajutor de la Hristos, Cel ce a biruit lumea, cu toate ispitele acesteia, smerindu-se până la moartea pe Cruce, din ascultare față de Tatăl Ceresc.
Rugați-vă, așadar și povățuiți pe fii, pe nepoți, spre dragostea față de Împărăția Cerească și veți câștiga mare îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, pentru a îi povățui și întări în credință pe copiii Domnului.
Este posibil să trăim în ultimul veac al istoriei.
Nu ar fi de mirare să se împlinească, în veacul în care trăim noi păcătoșii, unul câte unul, toate evenimentele scrise în Scriptură.
Suntem acum la începutul durerilor, nu e nevoie de prea multă panică, ci de schimbarea vieții, de adevărata pocăință a inimii.
Citiți MATEI 24 de multe ori, pe genunchi, smeriți și cu rugăciune pentru luminarea minții, până veți înțelege.
Mulți strigă despre acestea și au strigat și mai mulți până acum.
Pocăiți-vă, căci S-a apropiat Împărăția Cerurilor !
NU VĂ TEMEȚI!
ADEVĂRATA SMERENIE BIRUIEȘTE TOATE ISPITELE . "

Andrei Andrew