SFANTUL .NECTARIE,Taumaturgul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos..

Unul dintre cei mai populari sfinti ai Greciei de astazi este Sfantul Nectarie Taumaturgul.
El poate fi considerat contemporan cu noi, ca unul ce a trait intre 1846 si 1920 si ca unul care ne-a lasat drept mangaiere moastele sale intregi, ce pot fi atinse. De asemenea, el este permanent aproape de noi, prin puterea rugaciunilor sale, prin puterea facatoare de minuni ce izvoraste din moastele sale, prin sentimentul ca cel care crede in el nu va fi niciodata singur. Smerenia si naivitatea sa copilareasca l-au facut pe Sfantul Nectarie sa treaca aproape neobservat prin viata. El a fost si este intotdeauna alaturi de cei ce au nevoie de ajutorul sau, devenind o prezenta marcanta a spiritualitatii universale dupa mutarea sa la Domnul.

Copilul ce iI scria lui Iisus

Sfantul Nectarie s-a nascut la 1 octombrie 1846, de ziua Acoperamantului Maicii Domnului, in Selymbria (Silivria) Traciei, in nordul Greciei, aflata sub dominatie turceasca pana astazi.

Parintii sai, oameni saraci, dar credinciosi, l-au botezat Anastasis (gr. „inviere“). Copilului i s-a oferit o frumoasa educatie crestina, lucru evident mai tarziu.
Dornic sa isi continue studiile, la varsta de 14 ani se hotaraste sa plece la Constantinopol.
La plecarea vaporului este consemnata o prima minune. Fiind sarac, nu este primit de capitan pe vas. Insa vaporul nu a reusit sa porneasca decat dupa ce Anastasis a fost lasat sa urce. Mai mult, in timpul calatoriei el potoleste o furtuna cu ajutorul cruciulitei daruite de bunica sa, in care era inserat un fragment din lemnul Sfintei Cruci. In Constantinopol lucreaza din greu pentru a se intretine. Ramanand fara haine si pantofi, scrie o scrisoare, cu adresa: „Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – In ceruri“, pe care o da unui vecin negustor sa o puna la posta. Impresionat, negustorul ii raspunde in aceeasi maniera, trimitandu-i un pachet cu cele necesare si semnand: „De la Hristos pentru Anastasis“.
Pana la varsta de 20 de ani, Anastasis a lucrat ca pedagog si dascal pentru clasele mici la Scoala Metocului Sf. Mormant. Impletea munca si lecturile din Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti cu participarea la slujbe.

Mitropolitul exilat

La varsta de 20 de ani se retrage in insula Hios, in satul Liti, unde este numit invatator. Cand a implinit 27 de ani, a intrat in obstea manastirii de aici, Nea Moni, fiind calugarit trei ani mai tarziu, cu numele Lazar, de catre mitropolitul Gheorghe de Hios. Acelasi mitropolit il va hirotoni diacon cu numele Nectarie. In aceasta manastire s-a remarcat ca un bun predicator. Ascultandu-l, un om instarit, Ioan Hiotis Horemis, se va oferi sa il ajute sa isi continue studiile. Astfel, a plecat la Atena, urmand timp de trei ani liceul, pe care l-a absolvit cu rezultate deosebite. A urmat apoi si Facultatea de Teologie din Atena, pe care a terminat-o in 1886, urmand ca dupa absolvire sa slujeasca in Egipt. In 1886, Nectarie a fost numit predicator principal al Patriarhiei alexandrine si este hirotonit preot. Timp de trei ani a slujit in Biserica „Sf. Nicolae“ din Cairo. In 1889, Patriarhul Sofronie l-a hirotonit Mitropolit onorific de Pentapolis. Nu dupa multa vreme insa, cei care il invidiau au reusit sa obtina destituirea sa. Nectarie a fost nevoit sa se intoarca in Grecia in 1891.

Ctitor al Manastirii "Sfanta Treime" din Eghina

La inceput, mitropolitul exilat a dus o viata plina de lipsuri, undeva in afara Atenei. Dupa sapte luni, a fost angajat ca preot predicator in cadrul Mitropoliei de Evvia. Privit la inceput cu suspiciune, a castigat repede increderea oamenilor. In 1894 a fost numit director al Seminarului Teologic Rizareion din Atena. Conducand exemplar seminarul, a detinut aceasta functie pana in 1908. A demisionat, pentru a intemeia o manastire de maici. Era un vis mai vechi, pe care l-a realizat prin intemeierea Manastirii „Sfanta Treime“ din Insula Eghina, el fiind duhovnic. Aici a muncit cot la cot cu angajatii manastirii, imbracat intr-o rasa veche si ponosita si rostind mereu rugaciunea lui Iisus.

Moastele sale sunt izvoratoare de mir

Sfantul s-a mutat la Domnul la 8 noiembrie 1920, la varsta de 74 de ani, fiind inmormantat intr-o camera de langa biserica ctitorita de el insusi. A cunoscut dinainte ziua mutarii sale la Domnul, descriind momentul in cele mai mici detalii. Intins in sicriu, din trupul sau au inceput sa izvorasca picaturi de mir, inmiresmand aerul. Dar Sf. Nectarie a savarsit minuni inca din timpul vietii, insa firesc si fara a se mandri. Imblanzea serpii, alunga lacustele rosii, aducea ploaia in vreme de seceta, vindeca bolnavii. Scopul lui nu era sa faca insa minuni, cum insusi marturisea, ci sa ajute poporul stramtorat de saracie. Minunile s-au inmultit dupa mutarea sa la cele ceresti. O prima minune a fost savarsita imediat dupa adormirea sa. Maicile de la Eghina, venite sa pregateasca trupul sau neinsufletit, au scos vesta de lana pe care o purta si au asezat-o, din intamplare, pe patul vecin, unde zacea un paralitic. Simpla atingere a hainei a fost suficienta ca bolnavul sa se ridice din patul suferintei si sa mearga, spre uimirea tuturor celor ce nu ii mai dadeau nici o sansa. Sf. Nectarie s-a invrednicit si de darul neputrezirii. Moastele sale, izvoratoare de mir, au fost descoperite in 1953, aratandu-se si astazi lucratoare prin rugaciunile lui inaintea Sf. Treimi.

Casa romaneasca a Sfantului Nectarie

Cei ce doresc sa se inchine moastelor Sf. Nectarie si sa ii ceara ajutorul, dar nu pot ajunge in Grecia, pot merge la Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, aflata in apropiere de Biserica Bucur, cea mai veche biserica a capitalei. Manastirea, ctitorie a lui Alexandru Mircea si Mihnea Turcitul, a avut o istorie zbuciumata, fiind distrusa de mai multe ori. A fost rectitorita de Patriarhul Iustinian Marina, care a dorit sa fie inmormantat aici. Pictura a fost realizata de arhim. Sofian Boghiu, de la Manastirea Antim. Reactivata in 1998, manastirea il are astazi ca staret pe P.S. Varsanufie Prahoveanul, obstea numarand 15 monahi. Avand hramul „Sfanta Treime“, manastirea are un al doilea ocrotitor in persoana Sf. Nectarie Taumaturgul. Fragmente din moastele sale se afla intr-o racla asezata sub un baldachin in partea dreapta a bisericii. Acestea au fost daruite in 2002 de un arhiereu grec, aflat in vizita la manastirile din Romania. Plecat la drum avand asupra sa o cutiuta cu fragmente din moastele Sf. Nectarie, pe care insa nu stia unde trebuia sa le lase. La Radu-Voda va afla ca staretul de aici, Varsanufie, fiind bolnav, a mers la Eghina si s-a rugat fierbinte Sf. Nectarie. Intr-o noapte, Sfantul i s-a aratat in vis, spunandu-i nu numai ca se va vindeca, dar si ca va ajunge episcop. Auzind acestea, arhiereul grec si-a dat seama ca aici trebuia sa lase racla cu moastele Sf. Nectarie. Astfel, Manastirea Radu-Voda devine casa pentru Sf. Nectarie.

CALATORIA LA CER

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...


„Biletul se vinde la agenţia pietăţii”

Preţul biletelor:

CLASA I, TREN ACCECELERAT:

Credincioşii Bisericii Ortodoxe care s-au păstrat în viaţă „curaţi şi nevinovaţi ca pruncii” (Luca 18, 17)

Mucenicii care au avut „Duhul lepădării de sine” (Matei 16, 24-27) şi cei dăruiţi cu totul dragostei lui DUMNEZEU (Matei 19, 21; 10, 40-42).

CLASA II, TREN DIRECT:

Credincioşii care, păcătuind, se pocăiesc, „îşi mărtuirsesc păcatele lor la duhovnic”, apoi îşi întăresc credinţa prin fapte bune – „Rugăciune, Post şi Milostenie” – şi se hotărăsc pe viitor „a nu mai păcătui” (Matei 16, 19; Ioil 2, 12).

CLASA III, TREN OBIŞNUIT:

Credincioşii care „Păzesc poruncile lui DUMNEZEU şi ale Bisericii”, cu îndeplinirea datoriilor către aproapele (Ioan 2, 1-12).

CLASA IV, TREN SPECIAL:

Cei ce „se pocăiesc la bătrâneţe” şi cu „multe lacrimi” în ceasul morţii (Luca 23, 39-43), apoi îşi rânduiesc după moarte „Rugăciuni şi jertfe” pentru iertarea păcatelor (Ioan 14, 14; Marcu 12, 39-44).

Există şi OBSERVAŢII:

1. Bilet pentru întoarcere nu există.

2. Trenuri de plăcere nu sunt.

3. Copiiii mici până la şapte ani călătoresc gratis, ajunge numai să fie botezaţi ortodox.

4. Călătorii sunt rugaţi a nu lua cu ei nimic altceva decât numai faptele bune, pentru că la fiecare staţie sunt făcute controale.

5. Fiecare bilet, pentru a fi valabil, trebuie ca să fie pecetluit cu sfinţenie în cele „Şapte Taine ale Bisericii Ortodoxe”.

6. Fiecare om trebuie să observe ca biletul său să nu fie fals: trebuie să aibă „Pecetea Bisericii Ortodoxe, cu semnul Sfintei Cruci pe el”.

7. Biletul acesta se dă imediat după naştere numai de către „Preotul Bisericii”, în faţa unui martor numit „Naş” şi a altor credincioşi.

8. Îndată ce ai acest bilet cu semnul crucii şi numele tău pe el, nu uita că eşti dator „Să urmezi întocmai vieţii acelui sfânt” ce ţi s-a ales de pe calendarul creştinesc.

9. În fiecare Duminică şi sărbătoare vizează-ţi biletul „La Biserică” cu numele „Tuturor Sfinţilor”, şi în special să porţi viza „Sfintei Fecioare Maria”, cu mare cinste.

10. Pentru ca să nu ţi-l fure cineva, trebuie să-l păstrezi bine la lumina „Învăţăturii lui HRISTOS prin Biserică”.

11. Pentru înlăturarea bolilor molipsitoare din vremea călătoriei, călătorul trebuie să aibă cu sine: „Rădăcina credinţei” înfrunzită, precum şi frunzele „Nădejdii” şi cu florile cele mirositoare ale „Iubirii de străini”, crinii „Curăţeniei” cu frumoasele roade ale „Lepădării de sine”.

12. Toate acestea să le lege în mănunchi cu funia „Blândeţii”, să le aşeze în vasul „Rugăciunii”, să fiarbă în focul „Dragostei”, să le stropească cu apa „Smereniei”, apoi să le acopere cu „Acoperământul Tăcerii”.

13. Călătorul să lase toate acestea la lumina „Cugetării” şi să guste din ele în fiecare dimineaţă şi seară.

14. Pentru a trece prin toate cele 24 vămi până la Casa lui DUMNEZEU, leagă sub sacul tău „Smerenia” şi deasupra „Ascultarea”, în urmă umple golul cu „Omorârea poftelor” şi-l leagă bine cu „Neclevetirea”.

15. Înainte să meargă „Milostenia”.

16. Pe cap să fii uns cu untdelemnul ce poartă numele de „Credinţa Ortodoxă”.

17. În toate împrejurările vieţii să chemi în ajutor „Răbdarea”.

18. În timpul acestei călătorii a vieţii pământeşti, urmează mai întâi regulat la Sfânta Biserică.

19. Respectă cele patru posturi, în care apropie-te cu credinţă, la „Scaunul mărturisirii”, de duhovnicul tău.

20. Acolo arată-ţi biletul tău de drum, faptele tale, pentru care trebuie ca să plăteşti, orice ţi se va cere, cu frică şi cutremur.

21. Vezi că sunt „şefii de trenuri” şi fac controale! La urmă, pentru potolirea foamei şi a setei, vizează-ţi biletul la Sfânta Împărtăşanie, apoi mergi în drumul tău.

Dându-ţi acest sfat bun, pe care-l vei urma, sper, ne vom întâlni desigur în Împărăţia Cerurilor. Amin. (Preot Isaia)

Să nu-i mai judecăm pe preoţi!!!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

Sfântul părinte Arsenie Boca

„A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. Să fim

drepţi: slujba preoţilor e sfântă, darul lor e de la Dumnezeu, e sfânt.

Că firea lor pământească mai dă uneori

prilej de sminteală, iară să fim drepţi:

neavând cum să vină altfel decât prin

naştere din trupuri pământeşti în care

mişună pornirile fărădelegilor ca şerpii

şi rod înclinările patimilor ca viermii,

sigur că ei vor fi covârşiţi de

moştenirea aceasta şi nu-şi vor putea

îndeplini fără umbră trimiterea lor de la Dumnezeu. Chemarea le este

învăluită, vor şovăi în hotărâri (Isaia 28:7) biruindu-se de lume, în loc

ca ei să biruie lumea. Sigur că aceştia, prin viaţa lor, nu vor lăsa

poporul să creadă, şi aşa se vor sălbătăci oile asupra păstorului şi vor

face bucurie lupilor. în jurul lor se va întări întunerecul a toată

neştiinţa şi va începe foametea, nu de pâine, ci de Cuvântul lui

Dumnezeu, pâinea cea din Cer. Sarea pământului o vor călca-o

oamenii în picioare şi aşa vine că: Şi preotului i se va întâmpla ca şi

poporului (Isaia 24:2). Dar, de toată starea asta rea a lucrurilor are să

dea seama şi poporul, căci toată decăderea e de la părinţi începătură.

Iată în ce mare măsură milostivirea lui Dumnezeu e atârnătoare de

oameni. Dreptatea însă nu mai e atârnătoare de oameni, aceştia trebuie

să o sufere fără de tocmeală. Iubirea şi sabia lui Dumnezeu lucrează

neîntrerupt şi deodată între oameni: pentru fiecare, după cum îi

trebuie; asta nu numai fiindcă oamenii sunt amestecaţi, dar şi pentru

că fiecare ins îşi are vremile sale când îi străluceşte milostivirea,

precum şi vremi când îl prigoneşte sabia - ca să vie iarăşi la starea de

milostivire. În toată această întoarcere a lucrurilor, preotul, şi în

general dreptul, îşi are slujba sa de-a tălmăci tainele iconomiei divine,

înduplecând spreolaltă amândouă părţile, şi pe om şi pe Dumnezeu.

De multe ori dreptul o păţeşte, că primeşte săgeţi din amândouă

părţile”. Sursa: Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii

Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Mărturiile Sfinților Părinți cu privire la parastase

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

1. "Învăţătura celor doisprezece Apostoli", una dintre cele mai vechi cărţi ale Bisericii noastre, porunceşte să se săvârşească parastase pentru cei morţi la trei zile, la nouă, la patruzeci şi la un an.

2. Tertulian (+240-250 d. Hr.) unul dintre cei mai vechi scriitori bisericeşti, pomeneşte mereu despre Liturghiile ce s-au săvârşit pentru cei morţi şi mai ales în cartea sa "Despre coroană".

3. Sfântul Mucenic Ciprian (+258 d. Hr.), într-una din epistolele sale, ne face cunoscut că datoria principală a vechilor creştini era să aducă jertfe şi rugăciuni pentru cei adormiţi.

4. Istoricul bisericesc Eusebiu, descriind înmormântarea măreaţă a Sfântului Constantin cel Mare în Biserica Sfinţilor Apostoli, spune că trupul fericitului său suflet "s-a contopit cu poporul lui Dumnezeu, învrednicindu-se de dumnezeieşti slujbe şi liturghii".

5. Sfântul Ambrozie, episcopul Mediolanului (330-337) săvârşea în fiecare zi Sfânta Liturghie pentru Valentinian, Teodosie şi Sotiro.

6. Fericitul Augustin (354-430) după ce a săvârşit înmormântarea maicii sale, spune că, deşi trupul ei se afla în mormânt, el săvârşea "după obicei jertfa pentru mântuirea sufletului ei". Deoarece, precum el însuşi spune mai jos, mama lui nu considera nimic altceva mai important decât a i se pomeni numele la Sfânta Liturghie. De asemenea el a scris o întreagă carte despre cei adormiţi cu titlul "De cura pro mortuis".

7. Sfântul Chiril al Ierusalimului, în "Catehezele" sale spune că, după sfinţirea Cinstitelor Daruri "pomenim şi pe cei morţi, mai întâi pe patriarhi, apostoli, prooroci, mucenici, ca pentru rugăciunile şi mijlocirile lor, să primească Dumnezeu rugile noastre".

8. Sfântul Ioan Damaschin a alcătuit o lucrare completă cu titlul "Despre cei adormiţi în credinţă".

9. Sfântul Ioan Gură de Aur, referitor la aceasta, spune: "Nu s-au legiferat acestea la întâmplare de către dumnezeieştii Apostoli, adică faptul de a ne aduce aminte în timpul Înfricoşătoarelor Taine de cei care au plecat din această viaţă, căci aceia au cunoscut că mult câştig şi mare folos sufletesc se dobândeşte din aceasta" (Omilia 4 la Epistola către Filipeni).

10. Sfântul Noul Mucenic Iacov, în 1520, atunci când era dus la mucenicie, a poruncit ucenicilor lui să-i facă parastasele după rânduiala Bisericii.

11. Sfântul Nectarie din Eghina, cel de curând proslăvit, a întocmit o lucrare cu titlul: "Despre nemurirea sufletului şi despre sfintele parastase", în care prin nenumărate texte patristice şi întâmplări din vieţile sfinţilor Bisericii noastre dovedeşte folosul pe care îl aduc parastasele.

(Ieromonah Benedict Aghioritul, Parastasele și folosul lor)

ADORMIREA NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

                                        LA ADORMIREA NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU:
                                          SĂ PRĂZNUIM DUHOVNICEŞTE ŞI SĂ DORIM
                                                       ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR

Fraţilor şi părinţilor, târguri se fac în multe părţi după vremi, cum se fac acum în Nicomidia. Oamenii se duc la acestea ca să vândă şi să cumpere, şi apoi se risipeşte adunarea şi se strică târgul în puţină vreme.
Tot aşa şi viaţa fiecărui om este vremelnică. Dar bâlciul sufletesc unul şi nestricat este, iar neguţătoria nu se face cu aur, cu argint, cu haine şi cu alte lucruri pământeşti, ci cu mântuirea sufletului, cu viaţa veşnică, cu împărăţia cerească. Pentru acesta s-ar cădea să avem mai multă grijă, fiind marea noastră datorie, însă oamenii puţin grijesc de aceasta, ci se îndeletnicesc cu toată osârdia de cele trecătoare şi vremelnice ale lumii şi îşi cheltuiesc toată viaţa fără de folos.
Dar noi, fraţilor, să nu pierdem neguţătoria cea bună, adică mântuirea sufletului, ci auzind pe Domnul zicând: „ca împărăţia cerurilor este în inima voastră ", să ne nevoim în toate zilele ca să o câştigăm. Nu cu argint
sau cu aur, ci cu credinţă dreaptă şi cu viaţă curată, cu ascultare şi cu răbdare, cu smerenie şi cu blândeţe şi peste toate, cu dragostea care adună şi leagă toate gândurile într-o unime desăvârşită. Acest lucru L-a zis Hristos în Evanghelie: „Că asemenea este împărăţia cerurilor cu omul neguţător,care căutând mărgăritare bune şi aflând un mărgăritar de mult preţ, a mers de şi-a vândut toată avuţia sa şi a cumpărat acel mărgăritar nepreţuit".
 Deci, fraţilor, pricepeţi bine, că voi sunteţi neguţătorii buni, care aţi lăsat toate lucrurile voastre, bucuria lumii şi toate celelalte din lume şi în locul lor aţi cumpărat binele nepreţuit, mărgăritarul de mult preţ, pe Iisus Hristos Dumnezeul nostru, fiindcă aţi primit crucea şi aţi venit pe urma Lui, în sfinţenie şi dreptate.
Deci, fiindcă la orice ţară se face bucurie şi veselie, să fim şi noi veseli, treji, cu priveghere la acest praznic dumnezeiesc, agonisind  mântuirea noastră. Iar neguţătorul iscusit toate le dă pentru mântuire şi niciodată nu se îndărătniceşte. Bunul cumpărător primeşte necinstea în locul laudei.
 Bun câştig are cel care face acest lăudat schimb, adică dă sângele său şi primeşte Duh dumnezeiesc prin răbdare şi prin supunere.
Dar fiind cuvântul nostru pentru slujbe, vă sfătuiesc să nu ne arătăm cu nebăgare de seamă către fraţii care se află în slujba bucătăriei, că mult se ostenesc, nici să mâhnim cumva pe ceilalţi care poartă greutatea altora, ci
întocmai cu noi să-i socotim şi astfel împlinind legea lui Hristos prin dragoste, să mângâiem şi pe cei ce grijesc de cele trebuincioase mânăstirii, socotindu-i ca nişte buni iconomi în Domnul, încă să cinstim şi pe cei ce se
ostenesc, cu smerenie, la cântările bisericii, că au plată mai multă decât toţi.
Aţi văzut şi aţi priceput ce este viaţa călugărească, neguţătoria fericită, cu care au neguţătorit sfinţii noştri părinţi cu multă bucurie. Şi noi  neguţătorind bine, cu bucurie ne vom întoarce la locaşul nostru, precum
cântă fericitul David: „întoarce-te suflete al meu la odihna ta, că Domnul te-a miluit". Acest glas, toţi să ne învrednicim a-l zice la ceasul morţii şi să câştigăm viaţă veşnică în Hristos Iisus Domnul nostru, a Căruia este slava şi puterea împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfântul Teodor Studitul

Despre clevetire

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos..

O! Creştine, ia aminte la pilda de mai jos şi citind cu luare aminte, să-ţi fie frică să mai judeci sau să osândeşti pe cineva, căci altfel ANTIHRIST te numeşti, dacă judeci pe aproapele tău şi pe toţi fraţii tăi din lumea asta.

Nu eu spun asta, ci Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Cu un singur „Of!“ sau cu un oftat acuzator, judecăm şi locul lui Dumnezeu îl răpim. Despre vorbăria (clevetirea) de ore întregi, ce-am mai putea spune? Citiţi mai jos şi veţi înţelege...

Povestit-a un bătrân:

„Şezând eu odinioară la pustie, a venit un frate de la chinovie pentru cercetare. Deci îl întrebam eu cum se mai află părinţii în mănăstire, iar fratele îmi zice: Bine! cu rugăciunile tale.
Apoi l-am întrebat despre un frate, care avea nume rău şi mi-a zis: „Crede-mă părinte că încă nu s-a izbăvit de acel nume“
(adică tot mai păcătuieşte)”. Iar eu (zice bătrânul) cum am auzit aceasta, am zis: „Of!“
Şi îndată ce am zis aceasta, mi-a venit somn si se făcea că mă aflu înaintea Sfântului loc al Căpăţânii (adică la Sfânta Golgota).
Şi am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos răstignit între doi tâlhari. Atunci eu m-am pornit să mă închin. Şi dacă am mers  până aproape, a poruncit Domnul către Sfinţii Îngeri care erau lîngă El, zicând: „Scoateţi-l afară că Antihrist este, căci mai înainte de a judeca Eu, a judecat el pe fratele său!“
 Deci fiind eu gonit de acolo, am voit să ies şi mi s-a apucat haina (ca un fel de mantie scurtă) în uşa care s-a închis degrabă, iar eu lăsând-o acolo, am ieşit şi îndată m-am deşteptat.
Socotind eu în minte cele ce am văzut, am zis către fratele ce venise: „Rea este ziua aceasta pentru mine!” Iar el a întrebat:

„Pentru ce părinte?“

Atunci i-am povestit lui cele ce am văzut şi am zis: „Haina aceea pe care o purtam pe deasupra, era acoperământul lui Dumnezeu, care era peste mine, şi m-am lipsit de ea. După aceea a zis bătrânul: am făcut şapte ani rătăcindu-mă prin pustii, nici pâine gustând, nici sub acoperiş intrând şi nici cu oamenii vorbind, până ce L-am văzut iarăşi pe Domnul la Sfânta Golgota,
şezând şi poruncind să mi se dea haina. Acela a fost semnul iertării“.
Fraţilor, Sfinţii Părinţi ai pustiei şi ai neagonisirii, ce I-au slujit  Domnului toată viaţa lor în rugăciuni neîncetate, în postiri aspre şi privegheri de toată noaptea, ne învaţă şi ne spun că: „Mai bine este a
mânca din carne şi a bea vin, decât a mânca din carnea fraţilor prin clevetire“.
Că precum şarpele odinioară numai şoptind a scos pe Eva din rai, tot asemenea cu şarpele este şi cel care cleveteşte (adică vorbeşte de rău pe cineva), pentru că şi sufletul celui care aude se pierde şi cel
care cleveteşte nu se mântuieşte.

A zis cineva unui bătrân:

„Voiesc să postesc”. Iar bătrânul i-a zis: „Sfântul Prooroc Isaia spune, că de vei încovoia grumazul tău ca pe un lanţ şi ca pe un belciug, nici aşa nu se va chema primit postul tău. Ci mai degrabă
stăpâneşte-ţi limba şi gândurile cele rele“.

18 reguli de comportament la Sfânta Liturghie !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos...

1. Să fii împăcat cu toţi.
2. Să vii cât mai devreme la biserică, înainte de începerea Sfintei Liturghii.
3. Să te închini cu evlavie la sfintele icoane.
4. Să nu săruţi sfinţii pe faţă.
5. Femeile şi fetele să fie îmbrăcate în rochii sau fuste lungi necrăpate – nu cu pantaloni ca bărbaţii – să fie acoperite cu basma pe cap.
6. Să aduci un mic dar la Sfântul Altar, prescuri, lumânări, tămâie, pomelnic pentru toţi ai casei.
7. Să te aşezi la locul tău – bărbaţii în dreapta şi femeile în stânga (sau în faţă şi în spate, dacă aşa e rânduiala locului).
8. Să nu vorbeşti în timpul slujbei.
9. Nu ai voie să te mai închini la icoane, nici să mai aduci daruri la Sfântul Altar, după începerea Sfintei Liturghii, pentru a nu tulbura slujba, pe care să o asculţi cu evlavie.
10. Să faci semnul Sfintei Cruci corect, nu în batjocură, fluturând mâna de mai multe ori, fără să ştii nici tu ce voieşti să faci.
11. Cei care se împărtăşesc, după ce se cântă la strană „Unul Sfânt Unul Domn Iisus Hristos...” se închină la icoane, apoi îşi cer iertate celor din jur şi se apropie de Sfântul Altar.
12. Când preotul iese cu Sfântul Potir, te aşezi în genunchi şi zici rugăciunea: „Cred Doamne şi mărturisesc...” şi celelalte ce urmează, apoi te ridici şi treci în faţa Sfântului Potir pentru a primi Sfintele Taine.
13. Te întorci prin partea stângă, iei sfânta anafură cu grijă.
14. Mergi la locul tău şi citeşti rugăciunile de mulţumire.
15. În ziua în care te-ai împărtăşit, nu ai voie să mai săruţi icoane ori să arunci ceva jos din gură.
16. După terminarea slujbei mergi acasă, faci 3 închinăciuni şi zici rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat...”.
17. Să povesteşti la cei de acasă care nu au mers la sfânta biserică, tot ce ai auzit din Apostol, Evanghelie şi predica spusă de preot.
18. Să serveşti masa, apoi să te odihneşti având în minte sfânta rugăciune şi păstrând în suflet bucuria Liturghiei.
(Reguli culese de la intrarea în biserica Mănăstirii Hurezi )