IUBIREA MEA, PE CRUCE RĂSTIGNITĂ !

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...




(versuri: Eliana Popa)

Târziu am învătat să Te iubesc
Iubirea mea, cu spini incununată!
Te-am cautat in tot ce-i pământesc
Dar căutarea imi era deşartă !


Te-am căutat in oameni si povesti
Iubirea mea cu răni adânci de cui !
Si n-am stiut cât de aproape esti
Iubirea mea, ce-n veci n-ai să apui !

Te-am cunoscut in lacrimi si dureri
Iubirea mea, pe Cruce Răstignită!
Doi ochi plângeau cu mine, parcă,ieri
Când alergam, de viată hăituită !

Si Te-am simtit când mă aflam căzută
Iubirea mea, cu Chipu-nsângerat!
Când mă aflam intre tâlhari pierdută
M-ai căutat si-n brate m-ai purtat !

Am învățat să Te iubesc atunci,
Iubirea mea, Iubire mult dorită !
Când Te-am zărit pe lemnul Sfintei Cruci
Si am privit la coasta Ta rănită !

Târziu Te-am întâlnit...dar astăzi stiu
Iubire Sfântă si Neprihănită !
Să nu Te pierd, as alerga sa fiu
Pe Cruce, lângă Tine răstignită !

COMOARA DIN CER

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

de Preot Sorin Croitoru

Zice-se de Sfântul Nifon că-ntr-o iarnă s-a-ntâmplat
Să zărească pe o stradă un sărac înfrigurat..
Fără ca să stea pe gânduri, cum am face astăzi noi,
Și-a scos haina și a pus-o peste umerii săi goi..

"Domnul să îți răsplătească!", zise omul zgribulit..
Sfântul Nifon îl privește plin de milă, mulțumit:
"Să te-audă Domnul nostru, om ce duci o cruce grea..
Ți-aș lua-o de pe umeri, crede-mă, de aș putea"..

Și se duse mai departe, iar sărăcu-n urma lui
Nu mai înceta, privindu-l, să dea slavă Domnului..
După luni de frig și foame, se-ncălzea și el puțin,
Astfel, bietul om al străzii, mai scăpase-un pic de chin..

Sfântul Nifon își făcuse pravila și-acum dormea,
Iar în somnul său de noapte dintr-o dată se vedea
Pe-o câmpie minunată ce se vede doar în vis..
Era raiul despre care Sfântul Pavel a și scris..

Păsări mici multicolore înălțau un tainic vers,
O cântare pentru suflet care te oprea din mers..
Flori atât de parfumate, cum nu vezi pe-acest pământ,
Răspândeau spre nări miresme, legănându-se în vânt..

O lumină nici albastră, nici ca cea de la apus,
Nici ca blânda auroră, strălucea frumos de sus,
Însă Sfântul Nifon vede că nu-i soare sus pe cer
Și atunci lumina-aceea i se pare un mister..

Se-auzeau copii la joacă și bărbați cântând în cor,
Pâlcuri, pâlcuri de fecioare alergând pe câmp de zor,
Pretutindeni veselie, cânturi, râsete zglobii,
Ce te fermecau cu totul, de uitai de unde vii..

Oamenii ce îi văzuse nu păreau de pe pământ:
Aveau trupuri luminoase, strălucind de Duhul Sfânt;
Unii străluceau mai tare, alții numai câte-un pic,
Însă toți aveau Lumina, de la mare pân' la mic!

Tot privind cu încântare, câteodată el zărea
Câte o persoană care-atât de tare strălucea,
Că părea un fel de soare ce se plimbă-n pas grăbit,
Iar atuncea Cuviosul Nifon o privea uimit..

"O fi unul dintre sfinții cei mai mari ce s-au născut,
Cine știe câte fapte minunate a făcut..
Cine știe ce martiriu sau torturi a suferit,
Când pe Dumnezeul nostru sfântul L-a mărturisit"!..

Da, avea dreptate Nifon, sfinți sunt cei ce străluceau,
Fiindcă ceilalți îndată se-nclinau când ei treceau!
Și își zise Cuviosul: "Iată cei ce s-au smerit
Sus, în cerurile 'nalte, cât de mult s-au preaslăvit"!..

Când deodată, patru îngeri ce cărau un cufăr greu,
Se opriră chiar la Nifon, ce se minuna mereu..
Unul zise: "Hai, deschideți, să îl răsplătim acum
Pe acel ce-și dete haina cerșetorului din drum"!

Și-ncepură-atunci a scoate haine fine fel de fel,
De o frumusețe care pe pământ nu vezi defel..
Toate-n fir frumos țesute, nu de in sau de bumbac,
Ci din raze colorate, nu cum oamenii le fac..

Pline ochi de nestemate și de perle de sidef,
Împletite chiar de îngeri, nu țesute pe gherghef!
"Vezi, Părinte cuvioase, câtă zestre ai primit,
Dacă, ascultând de Domnul, pe sărac l-ai miluit?"..

Însă bietul Sfântul Nifon, necrezând în ce vedea,
Se scuza cu fâstâceală: "Păi.. nu cred că-i zestrea mea"..
Cu un zâmbet plin de pace, îngerul îi întări:
"CEL CE-N VIAȚĂ MILUIEȘTE, MILUIT ÎN CER VA FI!

Și să nu te miri, bătrâne, pentru cele ce-ai văzut:
Domnul nostru răsplătește pentru binele făcut!
Nici o mică faptă bună nu se face în zadar,
Căci Iisus abia așteaptă să vă miluiască iar"!

După întâmplarea asta, Sfântul Nifon mai zelos
Se silea ca să primească plata Domnului Hristos..
Căuta-n cetăți săracii, îi hrănea și-i îmbrăca,
Și, spre marea lor uimire.. la sfârșit le mulțumea!

Când cei miluiți de dânsul îl priveau nedumeriți,
El le murmura cu lacrimi: "Binecuvântați să fiți"!..
Ferecând în ochii umezi nepătrunsul său mister,
Se gândea cu bucurie la comoara cea din cer..

SFÂNTUL ANTONIE DE LA IEZERU VÂLCEA

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...


SFÂNTUL ANTONIE D ELA IEZERUL-VÂLCEA, SOARE AL RUGĂCIUNII, CARE A ÎNCĂLZIT INIMA PĂMÂNTULUI ROMÂNESC

Vas cu strălucirea înţelepciunii în care s-a turnat din potirul iubirii lui Hristos,
Ocean al mângâierii binecuvântate, poartă-ne pe toţi pe valul harului luminos,
Sfinte Antonie, cel ce în zborul rugăciunii spre cele înalte ai urcat,
Pe aripile rugilor tale călăuzeşte şi gândul nostru spre Neajunsul Împărat.

Cu picăturile rugăciunii vărsate în inimă prin osteneli mai presus de fire,
Ai săpat peşteră în inimă, unde Pruncul dumnezeiesc Şi-a aflat sălăşluire,
Şi sub razele iubirii tale neîncetat odihnind pe Împăratul slavei negrăite,
De mari daruri te-ai învrednicit, revărsând oceanul lacrimilor smerite.

Pururea având în oglinda minţii nevrednicia firii, suspinai adânc
Şi nu ştiai cum cu căldura inimii tale ca şi cu un văl să-l acoperi pe Prunc,
La nevinovăţia şi dragostea ta privind Hristos ţi-a prefăcut peştera inimii în cer,
Şi uimirea te-a cuprins când ai auzit întrânsa glasuri îngereşti cu totul pline de dor.

Cuvintele rugăciunii se auzeau bătând în inimă ca nişte paşi cereşti,
Paşii Stăpânului Hristos, Cuvântul luând trup spre a fi simţit de cei pământeşti.
O, minune ! Cuvintele s-au trasfigurat sub lumina dumnezeiescului har,
Hristos nu mai e pentru tine un simplu cuvânt, ci e simţirea persoanei pline de dar.

Vorbeşti inimii tale ca un copilaş, căci înlăuntru ai descoperit pe Cel Viu şi d eiubire plin,
Şi-ncepi dialogul, cu ochii minţii privind în inimă, spre Cel Ce-ţi răspunde senin.
Toate tainele înţelepciunii Acesta le cunoaşte şi de la El afli lucruri minunate,
Şi iubirea Lui îţi serveşte ca acoperământ, care respinge toate ispitele vrăjmaşe.

Pe acesta privindu-L în oglinda inimii, te-ai ostenit să dobândeşti asemănarea cu Cel iubit,
Neîncetat spălându-ţi chipul sufletului la râul pocăinţei şi luminându-l cu poadoaba cuvântului smerit,
Pentru aceasta, ai şi dobândit legătura veşnică a iubirii lui Hristos,
Prin care de mari daruri te-ai învrednicit, ca un slujitor al Lui luminos.

Ca cel ce prin rugăciune te-ai sfinţit, făcându-te vas plin de darurilor Duhului,
Împărtăşeşte-ne şi nouă din roadele tale, ca prin cercare să urmăm Cuvântului.
În locaşurile slavei cereşti petreci cu îngerii, coborând pe pământ hrana cerească,
Trimite o fărâmitură de la ospăţul Sfinţilor şi o aşează pe a inimii masă.

Ca cel ce te-ai îmbrăcat cu dumnezeiescul dor şi glasul Sfinţilor ai urmat,
Trage-mă din groapa păcatului şi mă înfăţişează şi pe mine Cerescului Împărat.
Inima ţi-ai făcut-o sihăstrie, udată de roua lacrimilor curăţitoare,
Culege şi spinii din grădina inimii mele celei pururi neroditoare.

Darul rugăciunii inimii ai dobândit de la Ceea Ce este Comoara tuturor harurilor,
Şi te-ai făcut poartă a înţelepciunii, intrând prin inimă în Împărăţia darurilor,
Liturghia cea cerească se săvârşea neîncetat în inima ta pururi cântătoare
Şi adierile dumnezeiescului dor ţineau măsura armoniilor sfinţitoare.

Cu râurile lacrimilor tale ai plătit pentru darurile cele înalte
Şi virtuţile adăpându-le cu roua cerească au înflorit tot mai luminate.
Mintea mea căzută în prăpăstiile păcatului o ridică pe funia rugăciunii,
Şi Soarele cel veşnic luminător arată-L mie prin cuvânt în oglinda inimii.

Risipeşte norii lenevirii mele ce anunţă sosirea furtunii păcatelor,
Şi cu nevoinţa cea adevărată străjuieşte-mi sufletul de tirania patimilor.
Rugăciunile tale solesc râuri de minuni din care se adapă sufletele credincioşilor,
Dar eu te rog să îmi arăţi minunea învierii sufletului din mâinile vrăjmaşilor.
Patimile îmi sunt vrăjmaşii cei mai aprigi, căutând să mă doboare de pe scara rugăciunii,
Neîncetat urzind noi planuri de stăpânire neîncetată în cetatea inimii.
Numele tău răsună în cartea sihaştrilor, ce oglindeşte taina rugăciunii,
Toată arta războiului duhovnicesc dus pe câmpul de bătălie al inimii.
Ca cel ce te-ai ascuns în peştera smereniei, căutând pe Cel smerit,
Prin darurile dumnezeieşti de mare slavă de Hristos ai fost învrednicit.
Pe mine, cel foarte mic şi iubitor pe haina strălucitoare a mândriei,
Îmi arată părinte, adevărata măsură a nevoinţei şi adâncul smereniei.

Ca Moise stând cu mâinile ridicate la rugăciune, ai mijlocit milă pentru neamul tău,
Pentru dragostea ta, prin lacrimile izvorâte din adâncul inimii ştergând păcatul greu,
Ce stătea ca un nor mânios deasupra inimii poporului românesc,
Dar tu ai îmblânzit pe Împărat şi ai deschis iarăşi raiul pământesc.

Din izvoarele lacrimilor tale s-a adăpat pământul românesc,
Curăţindu-l de tot păcatul şi ducându-l iarăşi în braţele Tatălui ceresc.
Cu postul şi privegherea ai lovit pe vrăjmaşii ce te necăjeau neîncetat,
Şi sânge nevăzut ai vărsat, aducându-te prin nevoinţa crucii ca jertfă pentru Împărat.

De bună voie ai luat în spate povara nevoinţelor, ca uşor să zbori spre cer,
Necăjindu-ţi trupul cu osteneala, să poţi lesne urca scara dumnezeiescului dor.
Ca o cetate întărită ai răsărit în mijlocul pustiei, vestind apropierea Ierusalimului ceresc,
Lumina vieţuirii tale văzându-o credincioşi, au alergat la peştera ta ca la un liman dumnezeiesc.

Cum un colţ de pământ s-a făcut o oglindă a priveliştii Raiului ?
Cum Hristos S-a pogorât în grădina inimii smerite, ascultându-ţi suspinul graiului ?
Cum ai unit cerul cu pământul prin legătura rugăciunii cea atotputernică ?
Cum ai tăiat legăturile patimilor şi ai aflat odihna cea cucernică ?

Cu toiagul rugăciunii ai călătorit pe cărările inimii,
Fiind povăţuit pe cale de raza cea nestinsă a Luminii,
Iar credincioşii străbat cărările pământeşti, spre a ajunge la peştera binecuvântată,
După al cărei model ţi-ai zidit în inimă peşteră în care S-a pogorât Lumina neapropiată.

Cu părinteştile sfaturi ai străjuit râul vieţii celor ce te cinsteau,
Şi ocean de vindecări ai dăruit celor ce tămăduire îţi cereau,
Din ocara patimilor mă slobozeşte părinte, cu rugăciunile tale pustniceşti,
Şi pe scara inimii urcă cuvintele ca să se împărtăşească de daruri cereşti.

Cu acoperământul rugăciunii tale ocroteşte neamul din care ai răsărit
Şi cu suspinurile rugilor tale soleşte iertare aşa cum mereu ai mijlocit,
Deşi suntem nevrednici şi măsura adevărată a nevoinţelor a fost uitată,
Nu ne lipsi pe noi de harul tău, ci ospătează-ne din masa ta pururea încărcată.

Peştera ta s-a umplut de lumina dumnezeiască, adeverind lumina din peştera inimii,
Şi adierea dulce a Împăratului ai simţit-o venind ca mărturisire vie a iubirii,
Ascuns în încăperea smereniei, cu duhul călătoreai, curpinzând marginile pământului,
Căci se revărsase darul Treimii peste tine, cel ce însuşi te-ai adus în dar Cuvântului.

Pe mine cel pururea rănit de fiarele patimilor, rătăcind pe cărările păcatelor,
Ca un samarinean milostiv, vindecă-mi părinte, rănile adânci ale patimilor,
Şi în peştera rugăciunii tale mă primeşte, dându-mi să beau din paharul iubirii,
Iar ca un ucenic nepriceput urmărind slavolovirea ta, îl voi vedea strălucind pe Împăratul măririi.

Cu cetele pustinicilor petreci şi întinzi razele rugăciunii spre tronul Treimii,
Cerând îndurare pentru poporul şi scoaterea lui de pe căile rătăcirii.
Cu stâlpii rugăciunilor tale întăreşte Biserica lui Hristos, cea pururi biruitoare,
Şi alungă umbrele ereziilor, ce caută să întunece vederea luminii sfinţitoare.

Bucură-te, Vas al rugăciunii în care picură mierea cuvintelor,
Înălţime a tainei dumnezeieşti urcată pe scara gândurilor,
Nuntaş în cămara slavei negrăite a mirelui Hristos,
Împreună-vorbitor cu îngerii pe calea Cuvântului luminos,
Văzătorul tainelor nevăzute în oglinda minţii celei curate,
Cunună a monahilor, ce povăţuieşti inimile spre cele luminate,
Palat al înţelepciunii dumnezeieşti, zidit cu osteneala rugăciunii,
Uşă a dumnezeiescului dor, prin care au pătruns tainele Luminii,
Chimval al slavei lui Hristos, ce menţine măsura veşniciei,
Vistierie a darurilor împărăteşti, rânduite de mila Proniei,
Aflarea porţii de mântuire, prin fuga din calea păcatelor lumeşti,
Petrecere în corturile slavei în mijlocul horelor îngereşti,
Testament al legilor harului, împărtăşit ucenicilor râvnitori,
Carte a înţelepciunii, scrisă spre a fi citită de ochi luminători,
Minte urcată la înălţimi cereşti pe treptele rugăciunii văzătoare,
Icoană strălucită de razele veşniciei, spre vedere luminătoare,
Apostol al rugăciunii, propovăduind tuturor tainele veacului viitor,
Chemare la împărăţia iubirii, punând în inimă glasul Mirelui cântător.
Slujitor neîncetat la altarul rugăciunii, spre a ne dobândi mila dumnezeiască,
Acoperământ de lumină peste pământul românesc, făurit din mantia împărătească.

OGLINDĂ A DUHOVNICEŞTILOR NEVOINŢE ŞI SĂLAŞ PREAPLIN AL HARULUI DUMNEZEIESC

Înflăcărat înger, aprins de dorul cel dumnezeiesc
Ai zburat spre înălţimi ca icoană a chipului monahicesc
Următor în nevoinţe al Marelui Antonie te-ai arătat
Cu toată smerenia, iubirea Domnului ai îmbrăţişat.

În nevoinţe mai presus de cuget, ai răbdat multele ispite
În via lui Hristos lucrând, ai rodit gingaşe mlădiţe sfinte
Talantul ai înmulţit, cu rugăciunea şi postul te-ai ostenit
Şi tainele valurilor dumnezeieşti printre lacrimi ai descoperit.

Bucuria cereştilor dăruiri te-a prefăcut în frumos înger pământesc
Ce cu focul aprins al dorului rugăciunii cuprindeai neamul românesc
Şi tuturor împărtăşeai roadele cele mai bogate şi tot mai smerite
Ridicându-i pe toţi la Hristos, ca să se desăvârşească în virtute.

Şi astăzi nouă ne dăruieşti mijlocirea harului ceresc,
Umplând inimile noastre, cu mângâierea dorului nepământesc
Cu aceeaşi bucurie ne aştepţi, cu aceeaşi milă ne priveşti
Şi din dragostea ta gingaşă, sufletele noastre curăţeşti.

Firea ţi-ai sfinţit cu darurile primite de la Hristos
Şi ca un vas cucernic în jur ai răspândit mirosul frumos
Al virtuţilor celor mai depline, ce mintea înaripează spre iubire
Aducând în sufletele noastre cântările ce cheamă la smerire.

Mărgăritar luminos ascuns de pământul românesc
Te-ai ridicat cu dor spre cer, răsărind din raiul pământesc
Şi gingaş cuprinzând razele dumnezeieşti, ai zâmbit Soarelui
Neuitând să mijloceşti pentru fiii tăi, mângâierea Harului.

Peştera ta ai înmiresmat-o cu lumina din inima-ţi smerită
Şi-ai prefăcut-o prin rugăciune, în altar de jertfă sfântă
Sihăstria ta iubită ai binecuvântat-o spre veşnică sporire
Un Nou Munte Athos zidind, prin osârdia plină de iubire.

Pe vrăjmaş l-ai biruit cu puterea Crucii Domnului Hristos
Dobândind smerenia Lui, te-ai sfinţit sălaş prealuminos.
Ca o biserică plină de har dumnezeiesc te-ai arătat
Unde în cântări îngereşti îl aşteptai cu dor pe Împărat.

Făclia inimii, aprinsă de Văpaia Nestinsă, se pleca lin
În tot mai multe ispite, te-mbrăcai cu dumnezeiesc suspin.
Lăudând Sfânta Treime, Care prin dragoste toate supune
Ziua şi noaptea stăteai ca o piatră neclintită în rugăciune.

Arzând de focul nematerialnic al harului
Cu lacrimi curate, stingeai arderea dorului.
Stâlp preastrălucitor al vieţii noastre monahiceşti,
Tuturor le dăruieşti, cu dragoste, tainele sihăstreşti.
Spre a creşte în lumină, ocrotiţi de a ta povăţuire
Fiind sprijin spre smerire şi cale aleasă către mântuire.

Prin rugăciunea ta înaltă, cobori un colţ de rai pe pământ
Descoperind, şi nouă, neştiutorilor tainele noului legământ
Pom strălucitor, încărcat de darurile cele mai alese ale Duhului Sfânt
De mâna milostivă a Creatorului, cu multă dragoste, ai fost împodobit.

Ca un luceafăr pe cerul sfânt al stelelor româneşti eşti,
Şi puterea rugăciunii tale dă mărturie de podoabele cereşti
Ocrotitorul celor feciorelnici şi poartă deschisă către lumină
Fiilor tăi duhovniceşti le împleteşti cu drag preacinstită cunună.

Duhurile rele le alungi de la noi, nesuferind a ta strălucire
Şi inimilor noastre vorbeşti în liniştea sufletului, cu iubire
Chemându-ne la pocăinţă, pe noi, cei mult greşiţi
Şi mijlocind iertare multă, pentru toţi cei prigoniţi.
Dăruitor de sfinţenie, călăuză spre poarta strâmtă
Înger nerăbdător de a ne împărtăşi dragostea ta sfântă.
Primirea ta caldă sufletului vorbeşte de măreţia Sfinţilor
Şi ne cheamă şi pe noi, să urmăm calea aleasă a părinţilor.

Darul celei mai înalte rugăciuni ai dobândit de la Preasfânta Stăpână
Din potirul dragostei sale ai băut, luând veşnica cunună
Şi neîncetata rugăciune a inimii ai dobândit ca mărturie a iubirii
Ce-ai arătat-o Preacuratei, slujindu-i ei cu toate comorile jertfirii.

Chip şi icoană a rugăciunii te-ai făcut, părintele nostru,
Şi pildă vrednică de urmat cu râvnă, pentru orice sihastru
Părinte mult iubit al monahilor şi fereastră spre iubire eşti,
Şi mângâiere smerită de milostivire, pentru cei neputincioşi.

Izvorul neîncetat al rugăciunii tale revarsă picături şi peste mine
Curăţindu-mi simţurile de păcat şi chemându-mă tot mai limpede spre tine
Ca să privesc smerit măreţia tainelor dumnezeieşti
Pe care prin viaţa ta sfântă, părinte, le oglindeşti.

La racla Sfintelor tale Moaşte aflăm odihnă şi iubire
Întraripându-ne, şi noi, spre cea mai desăvârşită dorire
Cu blândeţe, necazurile noastre asculţi şi ne dai răbdare,
Nădejdea o readuci, Soarele strălucind iară cu petale-i de floare.

Nu ştim a ne ruga, dar suntem copleşiţi de durere
Vezi suferinţa noastră şi dăruieşte-ne mângâiere
Parcă suntem lângă un soare ceresc ce-şi întinde razele smerit
Cuprinzând inimile tuturor cu iubire în chipul cel mai desăvârşit.

Fii al nostru ocrotitor printre pământeştile ispite
Trimite-ne o rază a înţelepciunii celei sfinte
Care să ne călăuzească la Hristos prin strălucirea sa smerită
Şi mintea noastră în cele duhovniceşti, să fie tot mai adâncită.
Pomeneşte-ne părinte, şi pe noi, auzi sufletul nostru ce suspină
Fiind nevrednicii tăi fii duhovniceşti ai vremurilor din urmă.
Cu aceeaşi dragoste fierbine, povăţuieşte-ne şi pe noi pe căile rugăciunii
Deşi nu ne-am ostenit deloc, revarsă cu milă darurile iubirii
Fii sfeşnicul de lumină din care să ne aprindem inimile stinse
Cu rugăciunea neîncetată, ce ne descoperă taine necuprinse.

Acatistul Sfantului Nicolae

Acatistul Sfantului Ioan Rusul

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pamant la lumea cea cereasca, tine si dupa moarte, neschimbat, trupul tau, Sfinte. Caci tu in Asia ai fost dus prizonier si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roaga-l sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1

Veniti, credinciosilor, sa-l laudam pe cel care, rob fiind, a stapanit peste patimi! Veniti sa-l laudam pe cel in care s-a oglindit Rasaritul Rasariturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca sa imparta lumii intregi bincuvantarile lui Dumnezeu, sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Icosul 1

Hranitu-te-ai din tinerete cu lumina adevarului, o, prea minunatule Ioane, sorbind dulceata invataturilor dumnezeiesti. Ai urmat cuvantul Celui Ce a zis: "Cine crede in Mine, sa-si ia cruce si sa-Mi urmeze Mie", si pentru aceasta noi te laudam:

Bucura-te, podoaba a Bisericii sobornicesti, Mireasa lui Hristos;
Bucura-te, masa duhovniceasca a celor doritori de curatenie;
Bucura-te, odrasla sfanta a pamantului rusesc trimisa la tainic apostolat;
Bucura-te, mostenitor al infranarii Cuviosilor Antonie si Teodosie de la Pecerska;
Bucura-te, ca ai crescut intr-o familie binecredincioasa;
Bucura-te, ca ai luptat impotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucura-te, ca nu te-ai biruit de deznadejde cand ai primit crucea robiei;
Bucura-te, ca intarit fiind de Dumnezeu ai rabdat batai nenumarate;
Bucura-te, ca scuiparile nu au intinat frumusetea ta launtrica;
Bucura-te, piatra de care s-au sfaramat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucura-te, ca desi ti-au ars parul si pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucura-te, ca ai fost vrednic urmas al cetelor de mucenici si mucenite;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 2:

"Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar in credinta mea in Domnul Hristos nu imi esti tu stapan. Imi amintesc patimirile Sale si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu ma lepad", i-ai spus stapanului turc, cantand in inima ta: Aliluia!

Icosul 2:

Au parasit dreapta credinta cei care s-au temut de suferinta si cei iubitori de desfatari, primind invataturile ratacite ale lui Mahomed, dar tu te-ai aratat ca un nou Ilie, neplecandu-ti genunchii la dumnezeu strain. Rugandu-te sa pazesti turma lui Hristos de orice inselare, te cinstim ca pe un parinte al nostru:

Bucura-te, ca nu ai cartit impotriva lui Dumnezeu pentru patimirile tale;
Bucura-te, ca ai primit rastignirea voii tale prin loviturile celor ce te prigoneau;
Bucura-te, cel ce unindu-te cu Hristos te-ai asemanat lui;
Bucura-te, ca desi ai fost pus sa traiesti intre animale, ai vietuit ingereste;
Bucura-te, ca prin nevointele tale grajdul se umplea de buna-mireasma;
Bucura-te, ca sfintindu-l prin rugaciune, nu ai primit sa te muti din el;
Bucura-te, ca te impartasesti in fiecare saptamana cu Sfintele Taine;
Bucura-te, ca ai purtat cu sfiala si smerenie numele Botezatorului;
Bucura-te, ca ai purtat in minte si in inima pilda sa jertfelnica;
Bucura-te, ca fara tulburare din furtuna incercarilor ai iesit;
Bucura-te, ca prin statornicia in credinta esti pilda tuturor;
Bucura-te, candela care ai ars cu undelemnul rabdarii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 3:

Nu numai credinciosii au priceput sfintenia vietuirii tale, ci si inchinatorii lui Allah, caci prin rugaciune ai trimis stapanului tau o farfurie cu mancare, din Procopie pana la Mecca, pe care lucru neputand sa-l inteleaga, toti au strigat: Aliluia!

Icosul 3:

Nimic nu este cu neputinta celor ce cred cu tarie ca Facatorul cerului si al pamantului degraba plineste rugaciunile lor. Chiar de nu am vazut cu ochii trupesti, dar cu inima credem ca ai facut si ceea ce parea cu neputinta, numai pentru a arata stapanului tau si celor dimpreuna cu el puterea Domnului tau. Pentru care iti cantam:

Bucura-te, ca nu te-ai indoit in credinta ta, avand nadejde neclintita in Dumnezeu;
Bucura-te, ca de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mancare;
Bucura-te, ca desi turcii au ras de tine, ai simtit binecuvantarea cereasca;
Bucura-te, ca sapanul tau intorcandu-se acasa a inceput sa te cinsteasca;
Bucura-te, ca pana si cei intunecati la minte au priceput sfintenia ta;
Bucura-te, ca la inmormantarea ta au venit chiar si musulmani si armeni;
Bucura-te, din randuiala cereasca farfuria aceea este si astazi semn al minunii savarsite de tine;
Bucura-te, ca dupa multe veacuri aratandu-te femeii la care se afla farfuria i-ai cerut sa o aduca la biserica;
Bucura-te, ca cei care cereau semne si minuni au primit cu prisosinta;
Bucura-te, ca te-ai asemanat proorocilor din legea cea veche;
Bucura-te, stavila care opresti ratacirile si izgonesti lupii de la turma cea cuvantatoare;
Bucura-te, ca pe toti i-ai coplesit prin virtutile si minunile tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 4:

Nu a tinut Dumnezeu lumina ascunsa sub obroc, ci a randuit ca moastele tale intregi si bine mirositoare sa fie primite de credinciosi ca o pecete a binecuvantarii tale. Pentru care si noi, bucurindu-ne cu cei care s-au atins de ele, Ii cantam celui care da adevarata viata celor care cred in El: Aliluia!

Icosul 4:

Degeaba a incercat vrajmasui mintuirii, diavolul, sa nimiceasca prin foc moastele tale, caci trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor ca si cum nu s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au vazut aceasta s-au infricosat si au fugit, lasand in urma odoarele bisericii pe care vroiau sa le fure, iar crestinii s-au umplut de mirare, cantandu-ti:

Bucura-te, nou Ilie prin ravna catre cele ceresti;
Bucura-te, ca la fel ca acela te-ai lasat mistuit de dragostea Sfanta;
Bucura-te, ca nu imbracamintea, ci trupul tau ne-ai lasat noua ca acoperamant;
Bucura-te, ca deasupra mormantului tau a stralucit o lumina cereasca;
Bucura-te, ca gasind moastele tale, credinciosii au tresaltat cu duhul;
Bucura-te, ca toti cei ce le saruta, iau binecuvantare;
Bucura-te, ca inchinandu-se lor, gasesc scapare din framantarile lor;
Bucura-te, ca ele sunt marturie ca Domnul pe care L-ai slujit este adevaratul Dumnezeu;
Bucura-te, ca El a dat viata mostelor tale cand au fost aruncate in foc;
Bucura-te, ca trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor;
Bucura-te, ca a ramas nevatamat, aratand sfintenia ta;
Bucura-te, ca a fost adus in Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 5:

Cine stie multimea minunilor tale? Cine cunoaste cata multime de oameni ai ajutat spre slava Dumnezeului parintilor nostri? Doar o mica parte din lucrarile tale afland noi, Ii multumim Celui Ce te-a proslavit intre cei iubiti ai Sai, si Ii cantam: Aliluia!

Icosul 5:

Nou Doctor fara-de-arginti fiind, urmand Doctorului sufletelor si al trupurilor, nu ai pregetat sa sari in ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu credinta, ci le-ai adus grabnica tamaduire. Iar noi, auzind acestea, te laudam asa:

Bucura-te, impreuna cu Cosma si Damian, cu Chi si Ioan;
Bucura-te, cu toti doctorii fara-de-plata;
Bucura-te, ca nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbavire din dureri;
Bucura-te, vistierie nesfarsita de tamaduiri;
Bucura-te, ca celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;
Bucura-te, ca el nu a sovait a merge la biserica ta sa iti multumeasca;
Bucura-te, ca prin mir ai dat sanatate unei femei bolnave;
Bucura-te, de laudele celor cinci copii ai ei;
Bucura-te, ca asculti rugaciunile copiilor pentru parintii lor;
Bucura-te, ca Atanasia a adus barbatului ei aghiasma si ulei din candela ta;
Bucura-te, ca ungandu-se cu credinta, acestuia i s-a tamaduit pieptul;
Bucura-te, alinatorul durerilor celor in suferinta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 6:

Un bolnav din Atena a refuzat sa primeasca ajutorul doctorului, temandu-se ca isi va pierde viata, dar tu te-ai aratat in vis nepoatei sale, indemnand-o sa-l trimita la acela pentru tamaduire. Auzind ca nu i se va intampla nimic rau si ca vei tine chiar tu mana celui care il va opera, el a primit cu incredere sfatul tau si a aflat tamaduirea, pentru care a cantat Domnului cu multumire: Aliluia!

Icosul 6:

Vindecand prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, desi nu ai invatat de la oameni mestesugul doctoricesc, te-ai aratat mai iscusit decat cei ce si l-au insusit pe acesta prin stiinta lumeasca. Iar cei ce cunosc puterea ajutorului tau iti canta:

Bucura-te, vas de mir neimputinat si de sanatate izvorator;
Bucura-te, venind in sprijinul celor neputinciosi pe care ii bantuiesc deznadejdea;
Bucura-te, cel ce prin suferintele tale ai primit darul de a alina suferintele celor aflati in nevoi;
Bucura-te, ca ai indepartat chiagurile de sange din capul Vasulei;
Bucura-te, ca unui copil i-ai tamaduit picioarele paralizate;
Bucura-te, ca mama caruia i-ai vindecat copiii a venit sa iti multumeasca;
Bucura-te, cel ce vindeci copiii incercati de boala;
Bucura-te, ca parintii lor alearga la tine cu nadejde;
Bucura-te, ca unei batrane garbove i-ai indreptat spatele;
Bucura-te, ca in chip de doctor te-ai aratat unui medic necredincios;
Bucura-te, ca vindecandu-se de cancer, aceasta a crezut in Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai izbavit de o veche suferinta pe preotul care slujea in biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 7:

"Sfinte Ioane, ma urasti?" - a intrebat cuprinsa de deznadejde Arhondula, parandu-i-se ca rugaciunile ei pentru a avea urmasi nu au avut nici un folos. Tu insa i-ai aparut nu dupa multa vreme si i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni, si ca voia Domnului era ca sa se bucure de copii abia dupa doi ani. Iar ea, dupa ce a vazut implinirea cuvintelor tale, i-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

De multe ori am crezut ca rugaciunile noastre sunt zadarnice, ca pentru pacatele noastre fata Domnului s-a intors de la noi si ne asteapta pierzania, dar la vremea cuvenita El a plinit toate cererile noastre cele bune: Sfinte Ioane, ajuta-ne sa simtim in toate zilele vietii noastre ocrotirea cereasca, ca sa iti putem canta:

Bucura-te, reazem al celor impovarati de greutatile vietii;
Bucura-te, ca auzi suspinurile si stergi lacrimile oamenilor;
Bucura-te, cel ce nu te-ai maniat pe Arhondula care a cartit impotriva ta;
Bucura-te, cel ce i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni;
Bucura-te, ca deznadejdea care o bantuia i-ai schimbat-o in nadejde;
Bucura-te, ca la vremea randuita de Domnul, ea s-a invrednicit sa aiba copii;
Bucura-te, ca pentru rabdarea ei a fost rasplatita nu doar cu un copil, ci cu mai multi;
Bucura-te, ca ne-ai intarit evlavia fata de cei proslaviti de Dumnezeu;
Bucura-te, podoaba cereasca care nu cruti osteneala pentru a-i sprijini pe oameni;
Bucura-te, folositorul cel prea cald al credinciosilor care cred minunilor tale;
Bucura-te, ca familia ta este Biserica Mantuitorului;
Bucura-te, ca celor ce nu fug de greutatile vietii le dai curajul sa iasa intariti din ele;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 8:

Ca o fiara urla Caterina, cand era chinuita de diavol, inspaimantandu-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fara sa se indoiasca la ajutorul tau, si aparandu-i in vis i-ai vestit izbavirea. Si noi cadem, sfinte, inaintea ta rugandu-te sa ii eliberezi pe toti cei care sunt robiti de ingerii cazuti, ca sa cante impreuna cu noi Celui Ce a infrant puterile intunericului: Aliluia!

Icosul 8:

Cazi inaintea tronului Dumnezeirii, Sfinte Ioane, si mijloceste pentru toti cei care suntem ispititi de vrajmasul diavol ca sa primim ajutor in lupta duhovniceasca si sa dobandim tarie in credinta noi, cei ce te laudam:

Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;
Bucura-te, ca dupa aceasta, multi demonizati au fost adusi la racla ta;
Bucura-te, purtatorule de Duh Sfant care ai mijlocit tamaduirea lor;
Bucura-te, ca prin lacrimi si nevointe i-ai infricosat pe diavoli;
Bucura-te, caderea nelegiuitilor vrajmasi si ridicarea celor ce lupta cu acestia;
Bucura-te, lant care fereci pe faptuitorul celor rele;
Bucura-te, ca pe cei care sufera de tulburarile mintii ii izbavesti;
Bucura-te, cel ce avand harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;
Bucura-te, ca ne povatuiesti cum sa scapam din cursele lui viclene;
Bucura-te, ca si in vremurile de pe urma vei fi calauza pentru credinciosi;
Bucura-te, ca impreuna cu tot soborul sfintilor vei veghea asupra lor;
Bucura-te, cel ce prin suportarea prigonirii ai ajuns pavaza pentru crestinii prigoniti;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 9:

Precum s-a intors fiul cel risipitor la tatal sau, asa si tanarul Tanasia care dupa multe rautati a ajuns sa isi loveasca mama, prin tainica ta mijlocire s-a intors cuprins de pocainta inapoi la dragostea cea fireasca. La fel i-ai cantat Dumnezeului indurarilor: Aliluia!

Icosul 9:

Multi sunt cei care apuca pe drumuri gresite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino si intoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au cazut in pacat, fiind prinsi in cursele vrajmasilor si biruiti de patimile ucigatoare de suflet, ca sa iti cante alaturi de noi:

Bucura-te, ruda duhovniceasca a Sfantului Stelian;
Bucura-te, cel ce ocrotitor al tinerilor fiind, te intristezi de caderile lor;
Bucura-te, mangaiere prea-dulce pentru parintii fiilor risipitori;
Bucura-te, ca mama lui Tanasis si-a vazut dorinta implinita;
Bucura-te, ca vazandu-si fiul acasa s-a bucurat impreuna cu cetele ingeresti;
Bucura-te, ca te ingrijesti ca cei ce s-au pocait sa nu se intoarca la cele rele;
Bucura-te, ca ii linistesti pe cei care sufera amar pentru caderile celor apropiati lor;
Bucura-te, ca dai nadejde in mila Celui Ce a venit pentru cei pacatosi;
Bucura-te, ca nici o cadere nu poate stavili randuiala lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ne inveti sa uram pacatul, fara a-i judeca pe cei care cad in el;
Bucura-te, cel ce ne ajuti sa ne vindecam de slabiciunile noastre ascunse;
Bucura-te, ca ne indemni sa ne rugam unii pentru altii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 10:

Desi vaduva care fusese lipsita de casa nu ti-a cerut niciodata ajutorul, plangerea a ajuns si la urechile tale, si tu nu ai sovait sa o linistesti, incurajand-o sa se duca la judecata pentru a dobandi ce i se cuvenea. Stiind ca mijlocirea ta este mai tare decat cerbicia judecatorilor iubitori de arginti, te chemam si noi in ajutorul celor nedreptatiti, al celor ce Ii canta Dreptului Judecator: Aliluia!

Icosul 10:

Arzatoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit de numele tau ii ajuti, ci si pe multi din cei greu incercati de nevoi. Sa nu ramana departe de mila ta cei pe care ii poti ajuta, ca vazand puterea ta sa iti cante impreuna cu noi:

Bucura-te, ca ai ajutat-o pe vaduva pe care rudele vroiau sa o insele;
Bucura-te, ca ai asezat-o in casa care i-a ramas mostenire;
Bucura-te, ca s-au rusinat cei care cugetau viclesuguri cu nerusinare;
Bucura-te, ca ai sarit in ajutorul celei ramase fara ajutor de la oameni;
Bucura-te, ca pe multi altii i-ai izbavit din cursele vrajmasilor;
Bucura-te, ca traiesti fericirea celor insetati de dreptate;
Bucura-te, prigonitorule al celor ce prigonesc;
Bucura-te, luptator destoinic impotriva inselatoriei, furtisagului si nedreptatii;
Bucura-te, cel care rastorni urzelile judecatorilor nevrednici;
Bucura-te, ca esti iscusit judecator si nu te pot insela cei ce ti se roaga cu fatarnicie;
Bucura-te, balanta a Dreptului Judecator spre care alergam in necazuri;
Bucura-te, cel care ii imbraci pe cei saraci si ii hranesti pe cei flamanzi;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 11:

De multe ori uitam sa ii praznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednica, pe sfintii care au stralucit printr-o vietuire aleasa luminand pamantul. Tu, dar, Sfinte Ioane, te bucuri impreuna cu ei cand cinstim pomenirea voastra si pentru ca v-a randuit ca aparatori ai nostri Ii multumim Domnului prin cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

"Asa sunt uitati prietenii?", l-ai intrebat pe batranul Nicolae care nu si-a adus aminte ca este praznicul tau, iar el auzind blanda ta mustrare a lasat toate ca sa vina si sa se inchine tie, si sa-ti cante impreuna cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor:

Bucura-te, ca prin pomenirea ta poti ajuta credinciosilor;
Bucura-te, ca prin tine ni s-a aratat ca sfintii nu trec cu vederea praznuirea lor;
Bucura-te, ca prin aceasta am fost indemnati sa-i cinstim cu si mai multa evlavie;
Bucura-te, ca nu te-ai sfiit sa-l mustri fara de rautate pe batranul Nicolae;
Bucura-te, ca auzindu-te el a venit grabnic la moastele tale;
Bucura-te, ca s-au inaltat catre tine rugaciunile sale smerite;
Bucura-te, cel ce astepti sa avem si noi credinta curata ca a sa;
Bucura-te, ca nu te indepartezi nici de cei care nu stiu sa se roage tie;
Bucura-te, prietenule al celor ce vor sa fii aproape;
Bucura-te, cel ce nevazut calatoresti alaturi de ei pe marea vietii;
Bucura-te, ca ne chemi sa cinstim si noi cum se cuvine pomenirea ta;
Bucura-te, ca le dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 12:

Nu te vom uita, Sfinte. Nu vom uita multimea minunilor tale prin care a stralucit puterea adevaratului tau Stapan. Ajuta-ne ca pana la sfarsitul vietii noastre sa ramanem fii credinciosi ai Sfintei Biserici, ca sa nu incetam lauda: Aliluia!

Icosul 12:

Slava lui Dumnezeu pentru toate! Slava lui Dumnezeu pentru multimea de Sfinti care au crescut in Biserica Sa, unde a inflorit si Sfantul Ioan Rusul! Nespusa este tresaltarea inimilor noastre cand iti aducem cantari de lauda, Sfinte Ioane, facatorule de minuni:

Bucura-te, icoana zugravita de Imparatul Ceresc spre intarirea credinciosilor;
Bucura-te, temei de impacare al celor biruiti de manie si rautate;
Bucura-te, bucurie a celor ce afla de minunile tale;
Bucura-te, dar dumnezeiesc in vietile noastre greu incercate de felurite necazuri;
Bucura-te, cel ce cu negraita dulceata ii indreptezi pe cei nepriceputi;
Bucura-te, dascalul si indrumatorul nostru pe calea virtutii;
Bucura-te, indreptatorul celor fara de socoteala;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor care te cheama in primejdii;
Bucura-te, cel ce nu ai crutat osteneala pentru a face bunatate;
Bucura-te, ca ne dai ajutor cu imbelsugare in toata vremea;
Bucura-te, ca ne arati noua milele lui Dumnezeu;
Bucura-te, si pregateste-ne sa ne bucuram impreuna cu tine in Rai;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 13:

O, Sfinte, Ioane, vlastar al Rusiei si faclie a Bisericii lui Hristos, primeste acum putina noastra rugaciune si nu ne lasa fara raspuns. Desi nu avem credinta celor ce au cerut ajutorul tau si l-au primit cu indestulare, credem ca ne poti ajuta si pe noi, ca sa slavim cu multumire Numele lui Dumnezeu prin laude si cantari: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfantul Ioan Rusu

O, Sfinte Ioane, intru tot laudate si de minuni facatorule, primeste aceasta umila rugaciune de la noi, nevrednicii tai robi, caci catre tine ca la un grabnic folositor alergam noi, chemandu-te cu evlavie: vino, Sfinte, si vezi ranile si durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, ca stim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca desi ai patimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin vietuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta la viata cea vesnica cine a nazuit la ajutorul tau si ti s-a rugat cu credinta, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat tie si nu l-ai auzit?

Minunile si ajutorul tau, Sfinte, ne-au facut si pe noi, pacatosii, sa alergam la ajutorul tau. Am auzit de minunea pe care ai facut-o trimitand prin rugaciune o farfurie de mancare din Procopie pana la Mecca. Am aflat de vindecarile tale minunate, de multimea de bolnavi care au aflat izbavire din suferintele lor. Credem ca Dumnezeu te-a proslavit prin minuni fara de numar. Oare pe noi ne vei lasa fara ajutor? Sa nu fim noi lepadati de la dragostea ta, Sfinte, chiar daca vietile noastre sunt pline de faradelegi.

Aducandu-ne aminte de mijlocirile tale binecuvantate, credem ca tu acelasi esti, Sfinte, astazi ca si atunci, si ca nimeni din cei ce se roaga tie nu ramane fara ajutor. Pentru aceea si noi, fiind scarbiti si in pagube, alergam la tine cu credinta si lacrimi, ingenunchind, si ne rugam tie, Sfinte Ioane, sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea jertfelnica, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri, Roaga-L sa departeze de la noi dreapta Sa manie, sa apere orasele, satele si toata tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi.

Mijloceste, Sfinte Ioane, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, iar supusilor indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor, ca astfel, in pace si cu cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune care se citeste la vreme de boala !

Bucurandu-ma de dumnezeiasca marire la care te-ai inaltat, o, Sfinte Ioane, indraznesc sa alerg la ajutorul tau pentru tamaduire. Stiu, Parinte, ca incercarile vin din randuiala lui Dumnezeu. Stiu ca prin boala trupului, sufletul se curateste, si ca rabdarea este rasplatita de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznadejdii imi tulbura mintea si ma departeaza de rugaciune.

De aceea dar, o, Sfinte, gasesc alinare in cugetarea la vindecarile tale minunate. Tu ai tamaduit multimea de copii spre bucuria parintilor lor. Tu ai indreptat spatele batranei garbove, tu ai dat sanatate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batranul Atanasiei care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai indepartat cheagurile de sange din capul Vasulei si l-ai tamaduit pe doctorul necredincios.

Stiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viata mea in mainile tale si mijloceste precum stii mintuirea mea. Daca voia Domnului este sa duc cu rabdare crucea bolii, da-mi putere si ajuta-ma sa nu cartesc din cauza neputintelor. Dar daca Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugaciunile tale, atunci sa ma tamaduiesti fara sovaiala, noule doctor fara-de-arginti, ca vazand aceasta sa-ti multumesc tie si sa-l laud in vecii vecilor pe Doctorul sufletelor si al trupurilor, prin cantarea: Aliluia!

sursa:

https://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-ioan-rusu-

Sf. Spiridon arătând întelegere fată de slăbiciunile oamenilor.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Spiridon a vândut odată o sută de capre unui negustor la preţul cu care se învoiseră, şi a cerut negustorului să pună banii jos. Negustorul, ştiind că Sfântul nu număra niciodată banii, a pus jos preţul pentru doar nouăzeci şi nouă de capre, iar banii pentru a suta capră i-a tăinuit. După aceasta, Sfântul Spiridon i-a numărat aceluia o sută de capre şi le-a despărţit de turmele lui. Dar mânând negustorul împreună cu ciobanii lui turma astfel „cumpărată”, iată că una din capre se rupe de turmă şi se întoarce înapoi, behăind. Sfântul a alungat-o, dar ea s-a întors înapoi. Şi tot aşa, până când s-a văzut limpede că acea capră nu vrea să rămână nicicum între caprele cumpărate. Atunci s-a apropiat Sfântul Spiridon de negustor şi i-a şoptit la ureche aşa: „Ascultă, fiule, capra aceasta nu în zadar se întoarce mereu înapoi la mine. Nu cumva ai dosit preţul ei?”. Negustorul, ars de ruşine, şi-a recunoscut înşelătoria. De îndată ce a plătit banii cuveniţi, capra a mers liniştită alături de turma celor cumpărate.

Altă dată în staulele de oi ale Sfântului Spiridon au năvălit nişte tâlhari. După ce au apucat câte oi au vrut, ei au căutat să iasă din staul, dar o forţă nevăzută îi ţintuia pe loc, făcându-i incapabili de vreo mişcare. În zori, Episcopul a venit să caute de oile sale. Văzându-i pe tâlhari, i-a certat cu blândeţe şi i-a povăţuit ca pe viitor să caute să-şi câştige agoniseala traiului din muncă cinstită, iar nu din tâlhărit. Apoi a luat un berbece şi l-a dăruit tâlharilor, zicându-le: „Luaţi-l pe acesta pentru osteneala voastră, să nu vă fi fost privegherea de toată noaptea în zadar!”. Apoi, i-a slobozit cu pace.

CHESTIONAR PENTRU CERCETAREA CONŞTIINŢEI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Acest chestionar se poate folosi înainte de spovedanie sau
seara, înainte de culcare, pentru cercetarea conştiinţei. La
alcătuirea acestui chestionar s-au folosit diferite cărţi de învăţătură ale Sfinţilor Părinţi. Dacă mai ştii vreun păcat pe care l-ai făcut şi care nu este trecut în chestionar, adaugă-l şi pe acela. Citeşte cu atenţie fiecare întrebare şi lasă conştiinţa să răspundă sincer.

1. Sunt eu smerit sau mă luptă mândria?
2. Sunt eu darnic sau mă luptă iubirea de argint?
3. Sunt eu curat sau mă luptă desfrânarea?
4. Mă bucur eu de binele aproapelui sau mă luptă invidia?
5. Sunt eu cumpătat sau mă luptă lăcomia?
6. Sunt eu blând, bun şi calm sau mă luptă mânia?
7. Sunt eu harnic şi râvnitor la fapte bune sau mă luptă lenea
şi nesimţirea?
8. Mă gândesc eu la faptele mele sau mă luptă uitarea?
9. Sunt eu atent tot timpul sau mă luptă nepăsarea?
10. M-am străduit eu să scap de neştiinţă?
11. Am crezut întotdeauna drept sau m-a luptat erezia,
credinţa strâmbă?
12. Nu cumva m-a cuprins amărăciunea cu motiv sau fără
motiv?
13. Nu cumva m-a cuprins înfumurarea năprasnică?
14. Nu cumva i-am urât sau îi urăsc pe oameni?
15. Nu cumva am pomenit răul?
16. Nu cumva am vorbit de rău pe aproapele?
17. Nu cumva am osândit pe aproapele?
18. Nu cumva m-am întristat fără temei?
19. Nu cumva m-a stăpânit frica?
20. Nu cumva am fost laş?
21. Nu cumva m-am certat?
22. Nu cumva m-am luat la întrecere?
23. Nu cumva m-a luptat sau mă luptă slava deşartă?
24. Nu cumva am fost făţarnic?
25. Nu cumva am minţit?
26. Nu cumva m-a stăpânit răutatea?
27. Nu cumva m-a stăpânit reaua nărăvire?
28. Nu cumva am păcătuit cu necredinţa?
29. Nu cumva am greşit cu rătăcirea gândurilor?
30. Nu cumva am păcătuit cu iubirea de sine?
31. Nu cumva am păcătuit cu iubirea de materie?
32. Nu cumva am fost zgârcit?
33. Nu cumva m-a stăpânit împătimirea?
34. Nu cumva am fost cuprins de afecţiune pentru cele
pământeşti?
35. Nu cumva am dat dovadă de micime de suflet?
36. Nu cumva am fost nemulţumit?
37. Nu cumva am cârtit?
38. Nu cumva m-a luptat îngâmfarea?
39. Nu cumva m-a luptat înalta cugetare?
40. Nu cumva m-a luptat iubirea de stăpânire?
41. Nu cumva m-a luptat dorinţa de a plăcea oamenilor?
42. Nu cumva am fost viclean?
43. Nu cumva am fost neruşinat?
44. Nu cumva am fost linguşitor?
45. Nu cumva am fost ironic?
46. Nu cumva am fost duplicitar?
47. Nu cumva m-am învoit cu păcatele părţii ruşinoase şi
m-am gândit des la ele?
48. Nu cumva am fost semeţ?
49. Nu cumva am făcut glume?
50. Nu cumva am ţinut minte răul?
51. Nu cumva m-a stăpânit dorinţa de răzbunare?
52. Nu cumva am grăit în deşert?
53. Nu cumva am fost stăpânit de iubirea de arătare?
54. Nu cumva m-am lăudat?
55. Nu cumva am greşit cu mila de sine?
56. Nu cumva am greşit cu cruţarea de sine?
57. Nu cumva am greşit cu lauda de sine?
58. Nu cumva am greşit cu îndreptăţirea de sine?
59. Nu cumva am greşit cu înfumurarea de sine?
60. Nu cumva am greşit cu înălţarea de sine?
61. Nu cumva am greşit cu îngâmfarea de sine?
62. Nu cumva am greşit cu preţuirea de sine?
63. Nu cumva am greşit cu închipuirea de sine?
64. Nu cumva am greşit cu simţirea de sine?
65. Nu cumva am greşit cu cinstirea de sine?
66. Nu cumva am greşit cu încrederea de sine?
67. Nu cumva am greşit cu răzbunarea de sine?
68. Nu cumva am greşit cu biruirea de sine?
69. Nu cumva am greşit cu cutezanţa de sine?
70. Nu cumva am greşit cu închipuirea de păcate sau am
avut gânduri necurate şi spurcate?
71. Nu cumva mi-am adus aminte de păcatele copilăriei şi
m-am învoit cu ele în minte?
72. Mi-am păzit eu întotdeauna mintea?
73. Nu cumva m-am mâhnit de ceva?
74. Nu cumva m-am descurajat?
75. Nu cumva m-a luptat deznădejdea?
76. Nu cumva m-a stăpânit împuţinarea de suflet?
77. Nu cumva am fost nechibzuit?
78. Nu cumva m-a stăpânit nesuferirea?
79. Am avut eu dreaptă socoteală în toate?
80. Am acţionat întotdeauna cu discernământ?
81. Am făcut rugăciune neîncetat?
82. Am eu o lucrare a minţii?
83. Nu cumva sufăr de nebunească împătimire cu gânduri
necurate?
84. Nu cumva am îndoieli în suflet şi în gând?
85. Nu cumva am ţinut minte răul?
86. Nu cumva am inima împietrită?
87. Nu cumva am curvit cu inima şi cu sufletul?
88. Nu cumva am greşit cu ocârmuirea nedreaptă a averii
bisericii?
89. Nu cumva am fost cu nemilostivire faţă de săraci şi de
oameni?
90. Nu cumva m-am îngreuiat de somn şi de lenevire?
91. Nu cumva am osândit?
92. Am cinstit întotdeauna zilele sfinte?
93. Am mers la biserică la priveghere?
94. Am dat pilde bune supuşilor mei?
95. M-am jurat cumva pe neadevăr?
96. La biserică am stat cu luare aminte?
97. Nu cumva am ieşit din biserică înainte de a se termina
slujba?
98. Nu cumva m-am împărtăşit cu nevrednicie?
99. Am păzit eu sfintele porunci?
100. Am citit cât mai des din Sfânta Scriptură?
101. Nu cumva sunt iubitor de bani?
102. Nu cumva sunt iubitor de plăceri?
103. Nu cumva sunt iubitor de agoniseală?
104. Nu cumva sunt iubitor de lucruri nefolositoare?
105. Am lucrat eu după putere fapta bună?
106. Am postit eu după putere?
107. Am făcut eu metanii şi canon după putere?
108. Am privegheat eu după a mea putere?
109. Nu cumva am greşit cu lăcomia pântecelui?
110. Nu cumva am greşit cu nesăturarea?
111. Nu cumva am greşit cu desfătarea şi beţia?
112. Nu cumva am greşit cu mâncarea pe ascuns?
113. Nu cumva am greşit cu iubirea de plăceri felurite?
114. Nu cumva am păcătuit cu curvia şi preacurvia?
115. Nu cumva am păcătuit cu desfrâul şi necurăţia?
116. Nu cumva am păcătuit cu incestul (amestecarea
sângelui)?
117. Nu cumva am păcătuit cu stricarea pruncilor?
118. Nu cumva am păcătuit cu împreunarea dobitoacelor?
119. Nu cumva sunt stăpânit de toate poftele rele?
120. Nu cumva sunt stăpânit de toate poftele urâte?
121. Nu cumva am păcătuit cu furtul?
122. Nu cumva am păcătuit cu jefuirea celor sfinte?
123. Nu cumva am păcătuit cu beţia?
124. Nu cumva am păcătuit cu uciderea?
125. Nu cumva am păcătuit cu orice moleşeală trupească?
126. Nu cumva am făcut voile păcătoase ale trupului?
127. Nu cumva am păcătuit cu ghicirile?
128. Nu cumva am păcătuit cu descântecele?
129. Nu cumva am păcătuit cu prezicerile?
130. Nu cumva am păcătuit cu iubirea de podoabe?
131. Nu cumva am păcătuit cu uşurătatea (căderea cu
uşurinţă)?
132. Nu cumva am păcătuit cu moliciunea?
133. Nu cumva am păcătuit cu înfrumuseţarea?
134. Nu cumva am păcătuit cu vopsirea feţei şi a unghiilor?
135. Nu cumva am păcătuit cu pierderea vremii?
136. Nu cumva am păcătuit cu umblarea fără rost?
137. Nu cumva am păcătuit cu jocurile de noroc?
138. Nu cumva am păcătuit cu reaua pătimire?
139. Nu cumva am păcătuit cu întrebuinţarea lucrurilor dulci
ale lumii?
140. Nu cumva vieţuiesc mai mult pentru trup?
141. Nu cumva am păcătuit cu diferite plăceri care îngroaşă
mintea?
142. Sunt eu pregătit pentru moarte?
143. M-am judecat pe mine însumi cu toate gândurile?
144. Ştiu eu în ce aşezare mă aflu?
145. Cuget eu asupra adevărurilor din Evanghelie?
146. Cuget eu cum mă voi prezenta în faţa judecăţii?
147. Am eu conştiinţa curată că mă voi mântui?
148. Cum stau eu cu îndatoririle ce-mi aparţin?
149. Am început eu chiar de azi a chema numele lui Hristos?
150. De câte ori pe zi spun „Doamne Iisuse“?
151. Respect eu făgăduinţa botezului sau a călugăriei?
152. Cum m-am comportat eu astăzi faţă de aproapele?
153. Cum m-am comportat eu faţă de mine însumi?
154. Îmi dau eu seama că Dumnezei este de faţă?
155. Îl laud eu mereu pe Dumnezeu?
156. Mă rog eu lui Dumnezeu în tot ceasul?
157. Îmi cercetez conştiinţa zilnic?
158. Iubesc eu cuvântul Lui Dumnezeu?
159. Ascult eu cuvântul Lui Dumnezeu?
160. Împlinesc eu cuvântul Lui Dumnezeu?
161. Împlinesc eu, cu frică de Dumnezeu, datoria ce-mi este
încredinţată?
162. Caut eu folosul aproapelui, sau mai mult folosul meu?
163. Mi-am cheltuit eu timpul cu folos sau l-am cheltuit în
deşertăciuni, jocuri şi diferite patimi?
164. I-am îndemnat eu pe oameni să aibă frică de
Dumnezeu?
165. I-am îndemnat eu pe oameni să împlinească poruncile
Bisericii?
166. Mi-am crescut eu copiii cu dragoste şi cu frică de
Dumnezeu sau i-am lăsat de capul lor?
167. Las eu ca moştenire urmaşilor mei credinţa cea
adevărată, susţinută de fapte bune, sau o credinţă falsă?
168. M-am îngrijit eu să dau pilde bune?
169. M-am îngrijit eu de vieţuirea copiilor mei şi a
aproapelui?
170. Nu cumva l-am smintit pe aproapele sau pe copiii mei
prin exemple rele?
171. Mi-am schimbat eu viaţa în bine?
172. Nu cumva am dat voie copiilor mei să facă lucruri rele?
173. Nu cumva i-am îndemnat pe copii la lucruri necinstite?
174. Am avut eu grijă ca să-i păzesc pe copii de smintelile
lumii?
175. Mi-am păstrat conştiinţa curată oriunde m-am aflat?
176. M-am rugat eu cu râvnă lui Dumnezeu pentru a-mi
păstra conştiinţa curată?
177. Am păstrat în memorie gândurile cele bune?
178. Am ţinut, cu înţelepciune, buna rânduială în toate
faptele?
179. Nu cumva am iubit sau iubesc îmbrăcămintea şi
obiectele luxoase?
180. Urăsc eu din inimă poftele drăceşti?
181. Urăsc eu patima curviei, a preacurviei şi cele fără de
folos?
182. Urăsc eu discuţiile inutile şi cărţile nefolositoare?
183. Fug eu de dansuri, jocuri şi alte înşelăciuni?
184. Urăsc eu cântecele lumeşti, nefolositoare?
185. Fug eu de lucrurile care mă trag în cursa păcatului?
186. Dând ajutor aproapelui, nu cumva l-am smintit cu ceva?
187. Stând de vorbă cu cineva, nu cumva am alunecat în
glume?
188. Nu cumva am luat în râs pe cineva?
189. Nu cumva am făcut jurăminte sau am blestemat?
190. Când a greşit cineva, am luat atitudine mustrând sau
pedepsind cu blândeţe, sau prin tăcere m-am făcut părtaş la
păcatul lui?
191. Când am invitat pe cineva la mine, nu cumva m-am
mâniat pe el sau i-am făcut scandal?
192. Mi-am cercetat conştiinţa înainte de mărturisire?
193. Mi-am mărturisit păcatele cu zdrobire de inimă?
194. Am respectat făgăduinţa de a nu mai păcătui?
195. Înainte de a mă împărtăşi mi-am făcut un proces de
conştiinţă?
196. Înainte de a mă împărtăşi am făcut rugăciuni cu
evlavie?
197. Am păstrat şi sfinţit ziua în care m-am împărtăşit?
198. Am împlinit canonul dat de duhovnic?
199. După ultima mărturisire, m-am păzit ca să nu mai
păcătuiesc, sau am căzut iarăşi?
200. Nu cumva mă ruşinez de oameni, iar de Dumnezeu nu?

Sursa Popas Duhovnicesc

Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui, din Ptolemaida, Israel (4 martie)

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

          Frescă din anul 1547 afltă în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sfinții Pavel și Iuliana erau frați de sânge în cetatea Ptolemaida sau Ptolemais, aflată în nordul Israelului de astăzi.

Aceștia fură munciți cu cruzime de către împăratul Aurelius, fiind strujiți, apoi aruncați într-o căldare cu smoală clocotită, așezați pe paturi de fier încinse. Văzând că nimic nu pătimesc, împăratul porunci să-i arunce în temniţă, punându-le lemne grele pe grumazul lor și obezi la picioare. Apoi cu lanţuri legându-le mâinile, încă şi piroane ascuțite făcute în chipul scaiului celui ascuțit cu ghimpi, care crește pe câmp, porunci să le aştearnă pe sub ei în temniță, și să-i pună pe acelea ca să nu aibă cât de mică ușurare în dureri, ci mai mult să se muncească pe piroanele care împungeau coastele lor. Porunci să-i păzească cu dinadinsul, ca să nu vină vreun creștin la dânșii să le dea mâncare sau băutură. Însă la miezul nopții veni un înger al Domnului acer atingându-se de legăturile lor pe dată se sfărâmară iar rănile lor se tămăduiră. Și pe dată se făcură văzute două paturi așternute și o masă încărcată cu toate bunătățile. Îngerul zise către dânșii:

- Odihniți-vă pe paturi și primiți hrana pe care v-a trimis-o vouă Iisus Hristos.

Iar sfinții mucenici Pavel şi Iuliana, şezând pe paturi și luând pâine în mîâni, își ridicară ochii în sus și mulțumiră lui Dumnezeu; apoi mâncară și băură cele primite de la Dumnezeu și se întăriră. Cei ce se aflau întemnițați cu sfinții mucenici mult de minunară de cele văzute și se făcură și ei părtași la masa îmbelșugată.

În ziua următoare, fiind iară înfățișați dinaintea împăratului și arătându-se neclintiți, fură legați goi pe lemne și strujiți cu unghii de fier. Iară sfinții se rugau:

- Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Dumnezeului Celui viu, Cela ce ești lumină nestricată creștinilor, arată-ne fața Ta și ajută-ne; nu ne lăsa pentru numele Tău cel sfânt!

Mîntuitorul le ușură chiar acolo durerile lor, fiind înaintea lor nevăzut, și sfinții nu simțeau muncile.

Atunci unul din chinuitori pe nume Stratonic, nemaiputând răbda priveliștea îi strigă împăratului:

- Aureliane, pentru ce ai ridicat o muncire nedreaptă ca aceasta asupra creştinilor? Ce rău ţi-au făcut oamenii care slujesc adevăratului Dumnezeu, ca să pătimească chinuri cumplite ca acestea? Au doar pentru aceea că cinstesc pe Hristos, Stăpânul tuturor?

Apoi ridicându-şi ochii la cer, Stratonic văzu feţele sfinţilor mucenici celor spânzuraţi la mucenicie, ca nişte feţe de îngeri ai lui Dumnezeu. Apoi îndată făcându-și emnul Crucii, se repezi spre necuratul altar idolesc ce era făcut acolo, pe care îl răsturnă şi-l călcă în picioare strigând:

- Iată şi eu sunt creștin! Fă cu mine ce voieşti, tiranule!

Iar Aurelian, mâniindu-se, porunci să i se taie capul.

Toată ziua aceea sfinții Pavel și Iuliana fură munciți și nu slăbiră în chinuri. Apoi, către seară, porunci să fie aruncați în temniță de unde în aceeași seară scoțându-i porunci să-i închidă în baie și, chemând descântători și fermecători și pe cei ce știu a fermeca vietățile, le porunciră să le aducă pe toate câte le-ar avea mai cumplite: vipere, aspide și șerpi cu coarne și să le închidă pe acelea în baie, împreună cu mucenicii. Și petrecură sfinții închiși împreună cu jivinele în baie 3 zile și 3 nopți, iar în a 4-a noapte trimise Aurelian ca să se înștiințeze, dacă Pavel și Iuliana sunt mâncaţi de jivine. Când se apropiară de ușă, auziră pe sfinți cântând psalmi și preamărind pe Dumnezeu. Apoi suindu-se pe zidul băii și, printr-o ferestruică pe deasupra uitându-se, văzură înăuntru lumină strălucind și pe sfântul Pavel împreună șezând cu sora sa, sfânta Iuliana, iar pe îngerul lui Dumnezeu stând lângă dânșii și nelăsând jivinele să se apropie de sfinți.

Întrebându-i împăratul cu ce putere săvârșirseră cele ce le văzuse și primind răspunsul sfântului Pavel care mărturisi credința cea dreaptă, acesta porunci să fie bătut peste obraz cu vergi de plumb.

Apoi porunci să aprindă foc și să aducă 14 beţe de fier și în foc să le pună. Apoi să-i lege dinainte mîinile şi picioarele şi un par de fier să pună printre mîini şi printre picioare şi să-l înfigă în pămînt; şi cu beţele cele înfocate să-l bată câte doi ostaşi, schimbându-se. Ostaşii care se schimbau îşi schimbau şi toiegele, luând pe cele arse din foc. Iar pe sfânta Iuliana porunci s-o ducă la desfrânare şi s-o batjocorească. Însă îngerul Domnului i se arătă sfintei Iuliana zicându-i:

- Nu te teme, Iuliana, că Domnul tău Iisus Hristos, Căruia îi slujeşti, m-a trimis să te apăr, ca să se preamărească numele cel Sfânt al Lui, în toţi cei ce se tem de Dânsul.

Şi lovea îngerul cu orbire pe acei desfrânaţi care voiau să îndrăznească spre sfânta, scuturându-i ca pe nişte praf de la picioarele miresei lui Hristos, încât nu se puteau apropia de dânsa, iar ei pipăind pereţii nu ştiau unde merg.

Văzînd poporul acel lucru strigă:

- Mare este Dumnezeul lui Pavel şi al Iulianei, Care pretutindeni mântuieşte şi acoperă pe cei ce se tem de El.

Cei orbinți, cerânduși iertare sfintei, aceasta luă apă și ridicând ochii spre cer chemă milostivirea Domnului și stropidu-i aceia toţi pe dată văzură şi mulţumind lui Dumnezeu alergară la biserică, pentru a-și mărturisi greșelile și a primi Sfântul Botez.

Împăratul văzându-și ostenelile zădărnicite, orbit de mânie porunci să fie săpată o groapă în care sa fie aprinse lemne și să se arunce sfinții în flăcările acestora. Și iară se pogorî îngerul Domnului care izgoni puterea focului din groapă, aruncând cărbunii afară, iar pe mucenici îi păzi întregi şi nevătămaţi

Poruncind împăratul să astupe cu pietre pe sfinţii care erau în groapă, îndată se făcut tunet înfricoşat şi fulgere, arătându-se un nor de foc vărsându-se pe pământ şi se auzi glas din cer, zicând:

- Aureliane, te vei duce în focul gheenei, care ţi s-a gătit ţie şi tatălui tău, diavolul.

Atunci se înfricoşă Aurelian cu tot poporul și porunci să scoată pe sfinţi din groapă şi să-i închidă în temniţă. Iar ei slăveau pe Dumnezeu de toate minunile pe care le făcuse pentru dânşii.

În cea de-a șaptea zi fiind iară chemați și întrebați de se închină idolilor și fiind aflați neclintiți, fură scoși din cetate și li se tăiară capetele, primind astfel cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei. Iar trupurile lor fiind păzite de ostași pentru a nu fi luat de creștini ci a fi mâncate de aminale, aceștia văzură cu uimire cum veniră lupi să le străjuiască, iar păsări zburau deasupra fără a le atinge ca și cum le-ar fi păzit. Și astfel stătură 7 zile și 7 nopți.

Văzând aceasta, din porunca împăratului, ostașii le lăsară trupurile nepăzite, iar creștinii luară mult chinuitele trupuri ale sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana şi le îngropară la ei cu cinste de unde multe minuni izvorâră până astăzi.

Pentru minunile săvârșite vremea pătimirii sfinților mucenici, mulți dintre păgâni veniră la credința cea adevărată. Încă mulți dintre ei se săvârșiră prin tăierea capului, primind cununile muceniciei în anul 273.

CÂND AI SUFLETUL RĂNIT

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Eliana Popa

Cand ti-e sufletul rănit
De omul ce l-ai iubit,
Nu mai căuta la el
Ci priveste către Cel
Care-a coborat din Slavă,
Sa bea cupa cu otravă
Care-a venit din Tărie
Ca să-ți poarte Crucea, tie !

Si pe El, L-au părăsit
Cei pe care i-a iubit !
Cine s-a dus să-l ridice
Când era căzut sub Cruce ?
Numai Simon Cirineul
I-a mai luat din spate, greul !
Pe tine te-o vindeca,
Chiar Hristos, cu mâna Sa !

Nu mai plânge-n suferință,
Ridică-te prin Credință,
Pentru al tău sufletel
El v-a coborî din Cer
Si când nu vei mai putea
Îți va sterge lacrima !
Si-ti va da, cu mult mai mult
Decat ceea ce-ai pierdut !

Îți va da Iubirea Sa
Care te va vindeca !
Si în loc de desfătări
Vor fi binecuvântări
Si in loc de doruri grele
Va fi a Sa mângâiere
Nici un om nu-ti poate da
O Iubire ca a Sa !

Că iubirea omenească
Nu-i curată, nici cerească
Doar a Domnului Iubire
Este mai presus de fire!
El ne-a pus măsură-n toate
Si în simturi si in fapte,
Dar ne-a lăsat mostenire
Nesfârșita Sa Iubire !

Nu ne-a pus măsură-n ea
Ci ne-a dat poruncă grea
S-o-mpărtim, s-o risipim
Si dusmanul să-l iubim
Însă nu iubim curat
Pătimași ne-am invatat
Nu stim a iubi ca El
Care-a coborât din Cer.
Ca Iisus Hristos al meu,
Marele Arhiereu !

DOAMNE, PRECUM ȘTII ȘI PRECUM VOINEȘTI, MILUIESTE-MĂ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Nu e nevoie de cuvinte multe, ci numai, ridicând mâinile în sus, să zici: „Doamne, precum voieşti şi precum ştii, miluieşte-mă!”! Mare, mare putere au aceste cuvinte, de necrezut.

Într-o zi, un călător prin pustie întrebă pe sfântul Macarie:
– „Cum ne vom ruga?

Iar el îi răspunse:

– „Nu e nevoie de cuvinte multe, ci numai, ridicând mâinile în sus, să zici:

„Doamne, precum voieşti şi precum ştii, miluieşte-mă! 
Iar de năvăleşte asupra ta puhoiul păcatului, se cade a zice: 
„Doamne, miluieşte! Că el ştie cele ce ne sunt de folos, şi ni le dă, milostivindu-ne.”

(Extras din Al. Lascarov-Moldovanu, Viata crestina în pilde)

Sfântul Moise Etiopianul.

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Știți că și tâlharii pot ajunge sfinți? Pe unul dintre foștii tâlhari îl pomenim astăzi în calendar: Sfântul Moise Etiopianul.

Din tâlharii zilelor noastre, oare va urma careva pilda Sf. Moise Etiopianul?😊😊😊

Cine nu stie de celebrul personaj răstignit odată cu Hristos, Mântuitorul lumii, care, printr-o inspirată rostire – „Pomenește-mă, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta” (Luca 23, 43) – a dobândit Raiul? Charismaticul părinte Cleopa de la Sihăstria, într-una dintre predicile sale, referindu-se la cunoscutul protagonist al dramaticei întâmplări de pe Golgota, spunea: „Văzut-ai rugăciune tâlhărească? Văzut-ai tâlhar înţelept? A ştiut să fure mult în viaţa lui! Dar, având credinţă în inimă, a ştiut să fure cu limba Raiul”.

Din sinaxarul zilei de 28 august aflăm că mai există un astfel de locatar al cereștilor locașuri, Moise Etiopianul sau Arapul. Aidoma celui de pe Golgota, și el a furat, a comis nenumărate spargeri, fărădelegi ori ucideri. Aflăm din viața lui că, la un moment dat și-a venit în sine, alegând să trăiască ascetic, pocăindu-se cu lacrimi fierbinți și cu aspră nevoință. Odată proslăvit, se vede că a înduplecat milostivirea Cerescului Tată, Care i-a șters noian de fărădelegi, primindu-l ca pe tâlharul de pe Golgota în lumina și iubirea Sa.

Este impresionantă viața lui Moise Etiopianul, după ce a început urcușul către Cer: nopți nedormite, rugăciuni pline de umilință, lupta cu feluriţi demoni dar, în primul rând, cu propriul său trup și cu patimile ce-l chinuiau. La fel de emoționante rămân atât modul în care a fost chemat la marea și înfricoșătoarea Taină a Preoției, cât și sfârșitul său – el acceptând să piară ucis de sabia unor tâlhari ca unul ce, odinioară, a curmat viața multor semeni în acelaşi însângerat mod. Așa s-a împlinit în propria existență cuvântul Domnului: „Cel ce ridică sabia, de sabie va pieri” (Matei 26, 52).

Interesant de reținut este că tâlharului celui dintâi, care a „furat” Raiul, nu i s-a reținut numele. În Sfânta Scriptură întâlnim numele unor persoane care nu au spus, nici n-au săvârșit lucruri deosebite. Totuși, acestui personaj, rămas celebru, evangheliștii i-au omis numele, deși unele scrieri apocrife, precum Evanghelia lui Nicodim, au consemnat numele Dismas. Vasăzică, numele nu i s-a reținut, se pare, dintr-o pedagogie divină – căci el întruchipează paradigma tuturor celorlalți oameni cu o viață decăzută, promiscuă, despre întoarcerea cărora s-ar crede că ar fi imposibilă. Dar, odată ce l-au descoperit pe Hristos, precum Moise pomenit acum, la finele lui Gustar, au săvârșit o lucrare de pocăință uluitoare, față de care Domnul a răspuns prompt, cu aceleași cuvinte mântuitoare de pe Golgota: „Astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23, 43). Adverbul de timp „astăzi” însemnează o permanentizare a poftirii adresată de Marele Răstignit tuturor celor ce s-au pregătit a răspunde dumnezeieștii chemări.

Viața și minunata convertire a lui Moise Etiopianul, văzută în lumina învățăturii Sfinților Părinți despre căderea în păcat și posibila restaurare a omului, ne arată că pocăinţa este posibilă ca metamorfoză, care nu priveşte atât păcatul în sine, cât reîntoarcerea la Dumnezeu, revenire la reala menire a omului. Din punct de vedere al spiritualităţii ortodoxe, în pocăinţă este important viitorul, iar nu trecutul. Biserica amintește despre starea de păcătoșenie a Sfântului Moise nu pentru a-i cinsti viața decăzută, ci lucrarea de refacere, de fortificare a chipului lui Hristos în el. Dacă păcatul a atras după sine moartea, pocăinţa umple existența cuviosului martir de viaţă şi de Înviere. Moartea adusă de păcat este, pe de o parte, „viaţa” trăită în afara comuniunii cu Dumnezeu, iar viaţa adusă de pocăinţă este trăirea în şi cu Dumnezeu. Dacă scopul păcatului a fost dorinţa de „autoîndumnezeire”, pocăinţa are ca scop suprem ajungerea la asemănarea cu Dumnezeu prin lucrarea virtuţilor, virtuţi care nu se pot împlini decât într-o comuniune cu Hristos, comuniune posibilă numai în Biserică, prin Sfintele Taine.

Trudnica lucrare de pocăință a Sfântului Moise, după cum ne-o prezintă sinaxarul zilei, ne apare ca o luminoasă pedagogie, ajutându-ne să înțelegem că începutul întoarcerii de la păcat la Dumnezeu este, în primul rând, recunoaşterea păcatelor. Acest fapt reprezintă condiţia sine qua non pentru părăsirea căii ticăloase, pentru vindecare şi mântuire. Plecând de la etapa inițială a pocăinţei, omul nu trebuie să se învârtă în jurul ei, ci să treacă la o treaptă mai înaltă: cea a simţirii durerii pentru starea păcătoasă în care se află. Această fază se mai numeşte a zdrobirii inimii: nu din cauza eului rănit, ci pentru că prin păcat s-a despărţit de Dumnezeu şi, dacă stăruie în vinovăție, rămâne departe de El.

Cunoaşterea stării proprii de păcătoşenie constituie o condiţie absolut necesară a reînnoirii legăturii omului cu Dumnezeu şi a dobândirii, în final, a mântuirii. Din cunoaşterea de sine, omul ajunge la adevărata cunoaştere a tot ceea ce există, aici cuprinzându-se şi realităţile duhovniceşti cele mai tainice şi mai înalte. Într-adevăr, cel care se căieşte de păcatele sale, prin harul lui Dumnezeu, se curăţă de patimi şi, încetul cu încetul, întunericul aşternut peste puterea de cunoaştere a sufletului se risipeşte. Mintea i se luminează de către Duhul Sfânt, pe măsura curăţirii sale.

Toate acelea le regăsim minunat în urcușul duhovnicesc al monahului martir Moise Etiopianul. Într-un fel, fiecare dintre noi ne asemănăm cu viața sa înainte de convertire: și noi, prin păcate, ne-am rănit și ne-am prăduit sufletele. De aceea, cade-se să însoțim fiecare zi a vieții noastre cu virtutea pocăinței, rugându-l pe Sfântul Moise Etiopianul, un iscusit dascăl al pocăinței, să ne întărească în împlinirea acestei virtuți – singura cale de îndreptare și de reînnoire a vieţii, de ridicare și de eliberare de un trecut păcătos și apăsător – agonisindu-ne mult râvnita mântuire.

Sursa : Doxologia

Rugaciune catre Sfanta Ana, mama Sfintei Fecioare Maria

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfanta Ana, mama Sfintei Fecioare Maria, eu vin astazi la tine cu inima plina de veneratie. Tu esti o faptura privilegiata si preaiubita, caci pentru sfintenia vietii tale ai fost socotita vrednica sa fii mama Sfintei Fecioare Maria, care este binecuvantata intre toate femeile si Nascatoare a Cuvantului Intrupat.
Plini de incredere in minunatele haruri pe care le-ai primit, te rog, o Milostiva Sfanta, sa binevoiesti a ma primi in numarul celor pe care ii ocrotesti in mod deosebit.
Ia-ma sub puternica ta paza si dobandeste-mi de la Dumnezeu harul sa pot imita acele virtuti cu care tu ai fost inzestrata din plin. Ajuta-ma sa-mi recunosc pacatele si sa le plang cu amar, sa am o iubire inflacarata fata de Isus si Maria si sa-mi implinesc datoriile starii mele.
Fereste-ma in viata de orice primejdie trupeasca si sufleteasca si fii de fata in clipa mortii mele, ca sa ajung in cer unde sa-l pot lauda impreuna cu tine pe Cuvantul lui Dumnezeu facut om in sanul fiicei tale, Sfanta Fecioara Maria. Amin.