Rugăciune către Sfantul Stelian

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Rugăciune către Sfânta Mare Muceniță Ecaterina

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..

O, Sfântă Mare Muceniţă Ecaterina, bucuria negrăită a îngerilor şi oglinda frumuseţii fecioarelor, ceea ce ai strălucit prin curăţia minţii în chip minunat, tuturor izvorând razele înţelepciunii Soarelui dreptăţii, luminează şi întunericul sufletului meu şi cerul inimii îl încununează cu stele de gânduri îngereşti. Ca o lună te-ai înălţat în întunericul păgânătăţii şi ai atras în jurul tău noi stele ale mărturisirii Cuvântului, pe filosofi şi pe mulţi din palatul împărătesc, făcând bucurie îngerilor pentru pocăinţa acestora. Vistieria cea săracă a inimilor noastre o umple cu talanţii rugăciunilor tale, ca să cumpărăm noi de la Hristos „aur lămurit în foc”, „veşminte albe” spre a acoperi goliciunea sufletului şi „alifie” pentru a unge ochii inimii cei înceţoşaţi de somnul păcatelor.
Pe Maica Domnului avându-O mijlocitoare osârdnică înaintea Împăratului vieţii, te-ai învrednicit a intra în cămara Mântuitorului împreună cu fecioarele cele înţelepte şi acum te veseleşti împreună cu îngerii de moştenirea Tatălui Celui Ce cu dreapta Sa te-a împodobit cu strălucita cunună a darurilor Duhului. Fii şi nouă caldă rugătoare către Maica Luminii, ca să umple candelele stinse ale sufletului nostru cu untdelemnul rugăciunii şi să ne arate şi pe noi făclii ale mărturisirii Cuvântului.
Cu legătura smereniei te-ai încins Sfântă Ecaterina, preafericită, şi toate legăturile ispitelor vrăjmaşului ai călcat. Din adâncul răutăţilor scoate-ne pe noi, cei ce pururea alunecăm în mândrie şi ne facem cămările deschise pentru tot viforul patimilor.
Pe împăratul cel învechit în răutate foarte ai mustrat şi cu săgeţile cuvintelor tale ai doborât toată înşelăciunea idolilor, cu săgeata iubirii lui Hristos rănind inimile filosofilor şi a celor ce dormeau în întunericul necredinţei. Şi acum fericită, înstrăinează mintea noastră de toată cugetarea lumească şi ne arată prin milostivirea ta vase cinstite Izvorului tuturor darurilor. Pe prunci îi păzeşte sub acoperământul rugăciunii tale, paşii tinerilor întăreşte-i pe calea credinţei şi mărturisirii Cuvântului, fii toiag celor bătrâni, pe preoţi îi luminează cu razele înţelepciunii Cuvântului, monahilor fii cetate nebiruită împotriva săgeţilor ispititorului, fecioarelor arată-te în toată vremea osârdnică rugătoare şi înzestrătoare cu darurile Cuvântului, Biserica lui Hristos o păzeşte de loviturile ereziilor şi toată lumea o îngrădeşte cu legătura puternicei tale rugăciuni.
Luând în ajutor cetele îngereşti şi stând înaintea Împăratului luminii, roagă-te să aflăm noi milă în ceasul ieşirii sufletului din trup, păzindu-ne de înfricoşatele ameninţări ale vrăjmaşilor nevăzuţi, cărora din neputinţă am slujit în această viaţă, fiind noi iubitori de patimile cele stricătoare de suflet mai mult decât de răbdarea necazurilor spre mântuire. La înfricoşătoarea judecată a Mântuitorului împreună cu Maica Domnului, cu Sfântul Arhanghel Mihail, cu Înaintemergătorul, cu Apostolii şi cu toţi Sfinţii roagă-te să aflăm noi izbăvire de partea cea de-a stânga şi să moştenim frumuseţile Raiului.
Ca una ce străluceşti cu frumuseţea mai presus de minte, îmbrăcându-te în lumina iubirii Treimii, înfrumuseţează şi sufletele noastre cu podoabele rugăciunilor tale, ca cinstindu-te neîncetat după vrednicie să aflăm calea Împărăţiei celei de sus, spre slava lui Dumnezeu şi dobândirea cununei mântuirii. Amin.

Eu sunt sigur ca merg in rai

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos

Eu sunt sigur că merg în rai. Cineva poate să spună că sunt mândru. Dar nu pentru faptele mele cred că merg în rai, ci pentru bunătatea lui Dumnezeu. Nu se poate să fi făcut Dumnezeu raiul ca să-l ţină gol. Trebuie să ne potrivim cu raiul, să ne placă în el şi să ne silim să-l câştigăm, şi-l vom câştiga.

Oamenii care se lipsesc de Dumnezeu în viaţa lor pierd ajutorul Său, gândul la El şi, până la urmă, Îi refuză dragostea Sa, care poate fi lucrătoare în viaţa lor. În Biserica noastră se trăieşte superficial - şi din punctul de vedere al cunoştinţelor şi din punctul de vedere al practicii - şi asta aş vrea să se ştie. Părintele Arsenie, el m-a învăţat cum să spun în gând Rugăciunea inimii, lipind-o de respiraţie: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!“. Asta m-a ajutat cel mai mult în viaţă şi cred că datorită rugăciunii nici n-am rătăcit drumul.

În Biserică sunt unii care au puţină credinţă în Dumnezeu. Asta e realitatea, nu vorbesc fără temei.

                                                                                                                    Părintele Teofil Părăian

CUVINTE DE FOLOS

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

"Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernământul; discernământul aduce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce înaintevederea".

"Când cânţi, să cânţi smerit, fără să faci grimase, fără să faci mişcări dezordonate şi fără să tot salţi psaltirea. Să priveşti mereu spre analog şi să nu discuţi cu cel de lângă tine. Să trăieşti ceea ce cânţi, fiindcă doar astfel cele cântate se transmit celor adunaţi în biserică la slujbă."

"Când citeşti să încerci să citeşti limpede, astfel încât să se audă şi ultima literă a fiecărui cuvânt. La fel să procedezi şi când cânţi la biserică sau când te rogi, fiindcă astfel te obişnuieşti să fii corect şi smerit în toate, în cuget, în cuvinte şi în fapte."


"Când citeşti Sfânta Scriptură, căci trebuie să o citeşti necontenit spre a te lumina, Vieţile Sfinţilor sau alte cărţi bisericeşti, de găseşti o propoziţie sau un cuvânt ce te-a impresionat, zăboveşte mai mult în acel loc şi vei vedea că mult te vei folosi."

"Oricât ai fi de obosit să nu uiţi niciodată, seara înainte de culcare, să faci rugăciunile de seară."

"Când se revarsă asupra noastră Harul cel dumnezeiesc, rugăciunea noastră devine cu totul curată. Să te rogi neîncetat, zi şi noapte, chiar şi când dormi în pat."

"Fii atent cum te nevoieşti. Nevoieşte-te cu smerenie şi nu aşa cum faci tu, cu încrâncenare. Încet-încet fiule, şi cu smerenie. Altminteri păcătuieşti."

"Mânăstire poate fi şi casa ta, numai să vrei. Nu e cu nimic diferită de o mânăstire. Este de-ajuns să faci ce-ţi spun. Nu locul face mânăstirea, ci felul în care vieţuieşti. Du-te acum, roagă-te şi fii răbdător în toate".

"Ca să fii iubit de ceilalţi, mai întâi trebuie să-i iubeşti tu."

- PR. PORFIRIE DIN GRECIA

SFANTUL PAISIE DE LA NEAMT (15 nov.) SI INCEPUTUL POSTULUI NASTERII DOMNULUI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...: 



“Postul moderat si cumpatat este baza si capul tuturor virtutilor”sursa: Strajerii ortodoxiei

”(…) Sculându-te de la masă, trebuie să fii puţin flămând, ca trupul să fie supus sufletului, să fie capabil de muncă şi să fie simţitor la activităţi în­ţelepte şi atunci patimile trupeşti vor fi biruite. Postul nu poate nimici patimile trupeşti în aşa măsură cum le nimiceşte hrana să­racă. Unii postesc un timp anumit, iar apoi se dedau la mâncăruri plăcute, căci mulţi încep postul şi alte nevoinţe grele peste puteri­le lor, iar apoi slăbesc din cauza necumpătării şi încep să caute mâncăruri gustoase şi odihnă pentru întărirea trupului. A proce­da astfel înseamnă să creezi ceva, iar apoi să distrugi, întrucât trupul din cauza lipsurilor din vremea postului este împins către plăceri şi mângâieri, iar plăcerile stârnesc patimi. Iar dacă cineva consumă pu­ţină hrană în fiecare zi, atunci el capătă un mare folos.
✝️🙏✝️
Însă cantita­tea hranei trebuie să fie numai în măsura cât să-ţi întăreşti puterile. Un asemenea om poate săvârşi orice lucru duhovnicesc. Nevoinţa cumpătată nu are preţ. Căci unii dintre nevoitori întrebuinţau hrana cu măsură şi aveau măsură în toate – în nevoinţe, în necesităţile trupeşti, în obiectele de cult şi orice lucru îl foloseau la timpul său şi după un anumit statut cumpătat. De aceea Sfinţii Părinţi nu recoman­dă să începi un post peste puteri, ca să nu ajungi la slăbiciune. Ia-ţi drept regulă să mănânci în fiecare zi, astfel te poţi mai lesne abţine; iar dacă cineva posteşte mai mult, atunci cum te poţi abţine de la ghiftuire şi îmbuibare? Nicicum. Un astfel de început necumpătat are loc ori din cauza trufiei, ori din cauza nechibzuinţei; iar abţinerea este una din virtuţi care contribuie la înfrânarea trupului.
✝️🙏✝️
Foamea şi setea sunt date omului pentru curăţirea trupului, apărarea lui de la gândurile rele şi patimile de curvie; iar mâncând puţin în fiecare zi este o cale spre desăvârşire, după cum spun unii. Nicidecum nu se va înjosi moraliceşte şi nu-şi va dăuna sufletului acela care mănâncă zilnic la o oră anumită, pe aceştia îi laudă Sfântul Teodor Studitul în învăţătura la cinci zile din prima săptămână a Postului Mare, aducând drept con­firmare cuvintele Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu şi ale Domnului Însuşi. Aşa trebuie să procedăm şi noi. Domnul a îndurat post îndelungat, de asemenea Moise şi Ilie, dar o singură dată. Şi alţii câteodată, cerând câte ceva de la Creator, posteau un anumit timp, dar în conformitate cu legile naturii şi cu învăţătura Sfintei Scripturi. Din faptele sfinţilor, din viaţa Mântuitorului nostru şi din pravilele vieţilor celor care au trăit cuvios se vede cât de frumos şi de folos este să fii pregătit şi să te afli în nevoinţă, muncă şi răbdare; însă nu trebuie să te istoveşti peste măsură cu un post necumpătat şi să faci trupul neputincios. Dacă trupul se înfierbântă în timpul tinereţii, atunci trebuie să te abţii de la multe; dar dacă trupul este neputincios, trebuie să primeşti hrană îndeajuns fără a te uita la alţi asceţi. Uită-te şi chibzuieşte după puterile tale, cât poţi duce; propria conşti­inţă este măsura şi învăţătorul intern pentru fiecare. Este cu neputin­ţă ca toţi să aibă aceeaşi nevoinţă; fiindcă unii sunt puternici, iar alţii neputincioşi; unii sunt ca fierul, alţii ca arama, iar alţii ca ceara. (…)
✝️🙏✝️
Postul moderat şi cumpătat este baza şi capul tuturor virtuţilor. Cum lupţi cu leul şi cu groaznicul şarpe, aşa trebuie să lupţi cu duş­manul în neputinţa trupească şi sărăcia sufletească. Dacă cineva vrea să aibă mintea trează de la gânduri murdare, trebuie să-şi cure­ţe trupul prin post. Este cu neputinţă să fii preot fără a ţine post. Postul este necesar ca şi aerul. Postul, pătrunzând în suflet, omoa­ră păcatul din adâncul lui”.
✝️🙏✝️(din: Sfântul Paisie Velicikovski – “Crinii ţarinei sau flori preafrumoase“)
✝️🙏✝️Pentru inceputului Postului Nasterii Domnului, va mai recomandam:
✝️🙏✝️Sfantul Grigorie Palama despre cum sa petrecem Postul Nasterii Domnului
✝️🙏✝️Postul ca parte a duhului ascetic, esential vietuirii crestinesti
MARTURISIRE SI IMPARTASIRE
✝️🙏✝️
Astazi este praznicul marelui nostru parinte, al Sfantului Cuvios Paisie Velicicovski (de la Neamt), el insusi fiind un implinitor la cele mai inalte masuri al poruncii desprinsa din pilda Samarineanului milostiv si intemeietor al unei intregi randuieli si traditii – astazi abandonate spre rusinea si osanda noastra – a vietii de obste intemeiata mai presus de toate pe legea iubirii. Este chipul staretului ideal, despre care se spune ca
🙏“pentru fiecare simţea durere. Iar pe fiii săi duhovniceşti îi îmbrăţişa mai mult decât pe sufletul său. Pe tot omul ce venea la dânsul, pentru milă sufletească sau trupească, nu-l întorcea în deşert”.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfantul-paisie-de-la-neamt-…/

RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL APOSTOL FILIP,AJUTĂTOR ÎN CLIPE GRELE ALE VIEȚII

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Ucenicul şi prietenul Tău şi următorul Patimii Tale, de Dumnezeu grăitorul Apostol Filip, lumii pe Tine Te-a propovăduit. Pentru ale cărui rugăciuni, păzeşte de vrăjmaşii cei fărădelege Biserica Ta şi cetatea Ta, pentru Născătoarea de Dumnezeu, mult Milostive.
Cu toţi cinstiţii Apostoli şi cu proorocii şi cu purtătorii de chinuri, Sfinte Filip, cu cuvioşii, cu ierarhii şi cu drepţii, cu Născătoarea de Dumnezeu roagă-te, să dăruiască dezlegare de greşeli şi curăţire de multe păcate, celor ce cu credinţă săvârşesc de lumină purtătoare şi Dumnezeiască pomenirea ta.
Nor purtător de ploaie duhovnicească, cu adevărat te-ai arătat celor de pe pământ, adăpând inimile celor de pe pământ, ca pe o ţarină în taină; că înconjurând cu cuvântul, ai adăpat marginile şi ca nişte ploi verşi miruri din sicriu. Pentru aceasta, suflând în inimile cele credincioase, mireasma Duhului ai adunat într-însele, Sfinte Apostole Filip. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Arătându-te înfricoşător de­monilor, ca un luminător lumi­nezi pe cei din întuneric; tu, care ai arătat pe Soarele Cel Ce a Răsărit din Fecioară, sfărâmând capiştile idolilor, ai ridi­cat Biserici întru Mărirea Dum­nezeului nostru, fericite. Pentru aceea, te cinstim şi cu cre­dinţă prăznuim Dumnezeiască pomenirea ta şi cu un glas grăim ţie: Apostole Filip, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.AMIN.

SINAXAR 14 NOIEMBRIE

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului slăvitului şi întru tot lăudatului Apostol Filip, unul din ceata dintâi, a celor doisprezece.

Acest apostol era din Betsaida Galileii, împreună-cetăţean cu Andrei şi cu Petru apostolii, şi multă înţelepciune avea acest dumnezeiesc apostol, îndeletnicindu-se cu cărţile proorocilor şi feciorelnic în toată viaţa sa cunoscându-se; pe acesta aflându-l Domnul după botezul său în Galileea, l-a chemat ca să-i urmeze Lui. Iar el, întâlnind pe Natanael, i-a zis: "Am aflat pe Cel despre Care a scris Moise în Lege şi prooroci, pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret". Şi alte încă multe ziceri se afla în sfânta Evanghelie arătătoare pentru acest apostol. Deci acesta, luând după sorţi pământul Asiei, avea pe Apostolul Vartolomeu următor lui şi ajutător la propovăduirea Evangheliei. Mai avea încă şi pe sora sa cea după trup, Mariamni, care urma şi le slujea lor. Deci trecând apostolii aceştia prin cetăţile Lidiei şi Misiei şi propovăduind în ele Evanghelia lui Hristos, multe încercări şi necazuri au suferit de la cei necredincioşi, fiind bătuţi, zdrobiţi cu toiegele, prin închisori închişi şi cu pietre împroşcaţi.

După aceea a aflat pe iubitul ucenic şi de Dumnezeu cuvântătorul Ioan, care propovăduia pe Hristos în Asia. În aceeaşi vreme şi femeia lui Nicanor proconsulul a crezut în Hristos. Deci mergând dumnezeiescul Filip la Ierapoli, acolo a fost târât pe pământ de elini, prin mijlocul uliţelor cetăţii; după aceasta sfredelindu-i-se gleznele picioarelor, a fost pironit pe nu lemn cu capul în jos, şi aşa făcând rugăciune, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu.

Îndată ce şi-a dat duhul sfântul apostol, pământul s-a înfricoşat ca şi când ar fi fost însufleţit, şi a scos înfricoşător glas şi geamăt, şi s-a despicat şi a înghiţit pe mulţi din cei necredincioşi. Iar ceilalţi temându-se au îngenunchiat la dumnezeiescul Vartolomeu şi la Sfânta Mariamni, care erau spânzuraţi. Şi dezlegându-i pe ei de pe lemn, au venit la adevărata credinţă a lui Hristos; iar moaştele apostolului le-au îngropat. Sfântul Vartolomeu aşezând pe Stahie episcop în Bizanţ, a ieşit şi s-a dus împreună cu Mariamni în Licaonia.

Tot în această zi, pomenirea celui dintre sfinţi Părintelui nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, făcătorul de minuni, care a strălucit la anii 1340.

Sf. Grigore Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, s-a născut în anul 1296 în Constantinopol. Tatăl Sfântului Grigore a devenit un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), dar a murit la scurt timp, Andronicus devenind turorele copilului Grigore rămas orfan. Înzestrat cu abilităţi intelectuale şi ambiţie, Grigore a stăpânit toate subiectele de studiu care făceau parte la vremea aceea din cursul complet de educaţie superioară medievală. Împăratul spera ca tânărul să se îndrepte spre munca în cadrul guvernului, dar Grigore, abia împlinind 20 de ani, s-a retras în Muntele Athos în anul 1316 (după unele surse 1318) devenind novice la Mănăstirea Vatoped, sub îndrumarea monahicească a Părintelui Nicodim de la Vatoped (prăznuit în 11 iulie). Acolo a fost tuns şi a pornit pe calea sfinţeniei. Un an mai târziu, Sfântul Evanghelist Ioan Teologul i-a apărut în vis şi i-a promis că-l va proteja pe calea sa duhovnicească. Mama şi surorile lui Grigore au devenit şi ele călugăriţe.

După săvârşirea Părintelui Nicodim, Sf. Grigore a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor iar după moartea Părintelui Nichifor, Grigore s-a tranferat la Lavra Sf. Atanasie Athanitul (prăznuit în 5 iulie). Aici a slujit la trapeză şi apoi a devenit cântăreţ în biserică. După trei ani s-a mutat la schitul Glossia, nevoindu-se mai abitir pentru a atinge perfecţiunea spirituală. De la stareţul mănăstirii a învăţat meşteşugul rugăciunii neîncetate pe care o practică monahii, începînd cu marii pustnici ai deşertului din sec. al IV-lea, Evagrie Ponticul şi Sf. Macarie al Egiptului (prăznuit în 19 ianuarie).

Mai târziu, în sec. al XI-lea, Sf. Simeon Noul Teolog (prăznuit în 12 martie) a dat indicaţii amănunţite despre activitatea mentală pentru cei care practicau rugăciunea exterioară, iar sfinţii din Athos au pus-o în aplicare. Practicarea rugăciunii minţii sau a inimii pentru care este nevoie de solitudine şi linişte se numeşte "isihasm" (de la grecescul "hesychia" care înseamnă calm şi linişte), iar practicanţii se numesc isihaşti.

În timpul şederii sale în Glossia viitorul ierarh Gregore a fost complet absorbit de spiritul isihast acesta devenind noul său mod de viaţă. În anul 1326, datorită ameninţării invaziei turce, el împreună cu ceilalţi fraţi ai schitului s-au retras în Tesalonic, unde a fost hirotonit ca preot.

Sf. Grigore a combinat îndatoririle sale preoţeşti cu viaţa de pustnic. Cinci zile pe săptămână le petrecea în linişte şi rugăciune iar sâmbăta şi duminica venea în mijlocul oamenilor, slujind sfintele slujbe şi predicînd, smulgînd oamenilor sentimente de iubire dar şi multe lacrimi prin cuvintele sale. Uneori participa la întrunirile duhovniceşti ale tinerilor educaţi conduse de viitorul patriarh Isidor. După reîntoarcerea din Constantinopol, Sf. Grigore a găsit un loc potrivit în care să vieţuiască în solitudine, lângă Tesalonic, la Bereia. Aici a adunat în jurul lui în timp scurt mai mulţi călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani.

În anii 1330 au avut loc importante evenimente în viaţa Bisericii de Răsărit, în urma cărora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanţi apologeţi universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului.

Prin 1330 învăţatul călugăr Varlaam sosea în Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logică şi astronomie, fiind renumit pentru calităţile sale oratorice ieşite din comun. Varlaam a primit o catedră la universitatea din capitală şi a început să adâncească studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul (prăznuit în 3 octombrie), a cărui teologie "apofatică" ("negativă", în contrast cu "katafatică" sau "pozitivă") era în mod egal apreciată atât în Bisericile de Răsărit cât şi în cele de Apus.

La scurt timp, Varlaam a călătorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viaţa spirituală a isihaştilor. Susţinînd imposibilitatea cunoaşterii esenţei lui Dumnezeu, el a declarat că rugăciunea minţii era o eroare eretică. În călătoriile sale la Constantinopol şi Tesalonic, călugărul Varlaam a intrat în dispute cu călugării, încercînd să demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la faţă a Mântuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza învăţăturile călugărilor despre metodele rugăciunii şi despre lumina necreată văzută de isihaşti.

Sf. Grigore, la rugămintea călugărilor athoniţi, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzînd că nu au nici un rezultat, a început să aştearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel a apărut "Triade în apărarea sfinţilor isihaşti" (1338). Prin 1340 sfinţii din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul sfântului, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam , grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 ţinut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axîndu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat şi izgonit în Calabria.

Dar disputele dintre Palamiţi şi Varlaamiţi erau departe de a se fi încheiat. Acestora din urmă li s-au alăturat discipolul lui Varlaam, călugărul bulgar Akyndinos, precum şi Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) înclina şi el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al cărui nume însemna "cel care nu face rău," de fapt a cauzat un mare rău prin învăţăturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunţa Sf. Grigore şi pe călugării athoniţi drept provocatori de tulburări în cadrul Bisericii. La rândul său, sfântul a scris un răspuns detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos. Însă patriarhul îl susţinea pe Akyndinos şi l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburările din cadrul Bisericii. În 1344 l-a închis în temniţă timp de patru ani. În 1347, când Ioan al XIV-lea a fost înlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat şi numit Arhiepiscop al Tesalonicului.

În 1351 Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale, însă poporul nu l-a acceptat uşor pe Sf. Grigore, astfel încât el a trebuit să se mute dintr-un loc în altul. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe un vapor bizantin, a căzut în mâinile turcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigore a predicat atât prizonierilor creştini cât şi răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiţi de înţelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea şi l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu plăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat şi s-a întors la Tesalonic.

Sf. Grigore a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morţii sale, vindecînd mulţi bolnavi. În ajunul morţii sale, Sf. Ioan Hrisostom i-a apărut într-o viziune, adresîndu-i cuvintele: "Spre înălţimi! Spre înălţimi!" Sf. Grigore Palama a adormit întru Domnul în 14 noiembrie 1359. În 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris viaţa sfântului şi slujbele adresate acestuia.

Tot în această zi, Sfântul noul Mucenic Constantin cel ce din Idra a odrăslit, iar în Rodos a mărturisit, la anii 1800 şi care prin sugrumare s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

.CUVANT de INVATATURA de la SFINTII PARINTI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ..



„Cel ce se fereste de toate placerile lumesti este o cetate de nepatruns pentru demonul tristetii" (Avva Evagrie Ponticul). 

Dupa PLACERE urmeaza DURERE, altfel spus, Care DESFATARE nu este lipsita de INTRISTARE?

"Daca postul a fost necesar in Rai, cu atat mai mult este necesar in afara Raiului. Daca a fost un medicament util inainte de rana (in Rai), cu atat mai mult este util dupa rana (Calcarea de catre Protoparintii nostri Adam si Eva, a poruncii lui Dumnezeu)" (Sfantul Ioan Gura de Aur). Postul ne este util fiecaruia dintre noi si inainte de a pacatui, dar mai ales dupa ce am cazut in pacate, fiindca, prin pacatele in care am cazut tot prin acelea ne vor ispiti diavolii.
"Postul ocroteste orice virtute. Este inceputul luptei spirituale, cununa celor cumpatati, frumusetea fecioriei si sfinteniei, stralucirea cuminteniei, inceputul vietii crestine, mama rugaciunii, izvorul cuminteniei. El invata liniste si este inaintemergatorul tuturor celorlalte fapte" (Sfântul Isaac Sirul).

 Asadar, postul este izvor de SANATATE si de SFINTENIE, spre MANTUIREA SUFLETULUI.

🙏 Bucuria mea, iti doresc: Post usor, post cu folos, in numele Domnului nostru, Iisus Hristos! “Postu-n pace si-n iubire, Este arma de temut, Foc ce arde si renaste, Scara, sabie si scut”.

🙏 HARUL Domnului nostru, IISUS HRISTOS, DRAGOSTEA lui DUMNEZEU TATAL si IMPARTASIREA DUHULUI SFANT, sa fie cu tine, in toata ziua si in tot lucrul tau. 

                                                                                                                     Amin si Aliluia!

                                                                                                                                                     Preot Ioan 🛎

CEA MAI SCURTA CALE CATRE RAI ESTE, NU JUDECA!

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ... 

Bucuria mea, eu am scris intr-un alt mesaj, o invatatura care ar trebui sa fie intiparita in sufletele tuturor oamenilor: CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, iar, CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE! 

Sa luam aminte la o intamplare ziditoare de suflet:Vineri, ora 13:00, în centrul vechi din Constanța, la un fast-food din zona, statea, un preot crestin ortodox. Imbracat in reverenda, astepta sa-i vina randul sa comande. Un grup de tineri in spatele lui vocifera: "Ia uite, ba, popa mananca la fast-food...",

   "Ba, dar azi nu este zi de post? Pai, daca nici popa nu tine post, noi de ce am tine?" 

Desi ii auzea, preotul nu le-a spus nimic si, venindu-i randul sa comande, parintele spuse: 

- Fiti amabila, un kebab cu de toate. Cat mai mare sa fie, rogu-va!, ceru parintele zambind. 

- Ce, parinte, ti-e foame rau?, spuse doamna, cu obraznicie. Iti fac, cum fac la toata lumea. Daca ti-e foame tare, ia-ti doua portii.

 - Cred că unul ar fi suficient pentru acum, dar mai puneți unul la pachet, va rog! replică parintele, cu acelasi zambet pe fata.Femeia le-a pregatit pe amandoua. Pe unul l-a pus pe tava si pe al doilea l-a pus in punguta.

 Parintele a platit, le-a luat si, intr-un colt mai indepartat al terasei, la o masa unde astepta un copil imbracat mai ponosit, parintele aseaza tava in fața lui, ii ofera punguta si, sarutandu-l pe frunte ii ureaza: “Pofta buna!”, dupa care pleca in treaba dumnealui.

 Atat femeia cat si tinerii care mai devreme vociferau in spatele parintelui, vazand gestul acesta, au amutit...Luati aminte: "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Matei 7:1-2).

 CE-AI AUZIT SA NU CREZI NICIODATA, iar, CE-AI VAZUT SA CREZI PE JUMATATE! 

                                                                                                                           Amin si Aliluia!

                                                                                                                                 Preot Ioan .

HALLOWEEN ---CÂND OMUL ÎŞI IA CHIPUL SATANEI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Argatu Ioan

......................................................................................................
Cititi intamplarea aceasta povestita de Parintele Arhimandrit Ilarion Argatu

Se spune că în vremurile de demult, pe când în sate s-a luat obiceiul de a se face oamenii mascaţi de Sfântul Vasile (Anul Nou), mulţi tineri se mascau jieni, nemţi, turci, ţigani căldărari şi aşa mai departe. Care mai de care vroia să fie cât mai urât, cât mai înfricoşător, pentru a atrage atenţia asupra sa, de a se mira lumea cât mai mult de ei, de a înfricoşa pe fete şi pe copii.
Într-un sat din preajma Voronei, s-a mascat un băiat în demon. A găsit o pânză deasă şi groasă, pentru a-i fi cald, pe care a vopsit-o toată în negru. A cusut-o exact după forma trupului său, strânsă pe corp. Apoi, a prins în spate o coadă de viţel. Faţa a vopsit-o în negru. Pe cap şi-a legat două corniţe cum sunt la viţeii de un an. În picioare, şi-a legat două copite de vită şi aşa mergea pe drum, speriind pe copiii şi pe oameni.
S-a întâmplat de a trecut pe drum un preot care mergea la mănăstire. Băiatul mascat, s-a luat după preot mergând în urma lui şi făcând tot felul de exchibiţii, strâmbându-l şi luându-l în râs.
Preotul, nemaiputând suferi, s-a întors şi i-a spus să plece, dar el nu vroia. Preotul de vreo trei ori i-a spus să plece în treaba lui şi să-l lase în pace, însă nici un rezultat ci din ce în ce era mai obraznic. Şi atunci preotul îl întrebă:
-Cine eşti tu de nu vrei să pleci, că iată de trei ori am strigat şi cine-i om pleacă, iar tu n-ai voit. Iar acela i-a răspuns:
-Eu sunt satana! Atunci, preotul a făcut cruce asupra lui şi i-a zis:
-Precum ai zis, aşa să fii. Şi îndată a fost înconjurat acel blestemat de mulţi alţii ca el şi l-au luat. După o vreme, tânărul s-a întoars, dar acum înfricoşa mult mai mult, chiar şi pe cei mai tari.
Părinţii, auzind, au venit în grabă la el ca să-l dezbrace de acea spurcată îmbrăcăminte. Iar el le spunea că e satana. Părinţii, crezând că a băut şi nu-şi dă seama ce vorbeşte, s-au apropiat de el. Când au încercat să-l dezbrace, au văzut că pânza nu mai era pânză, ci piele, iar coada şi coarnele şi picioarele la fel. Atunci, s-au înspăimântat şi au început să ţipe de spaimă. Însă, el le spunea să nu se teamă, că nu pleacă în iad, ci rămâne cu ei şi cu tot satul, şi că a fost pus mai mare peste ei. Atunci spaima i-a cuprins şi mai tare.
Părinţii, auzind că a fost blestemat de un preot care a trecut pe drum spre mănăstire, s-au dus ca să-l caute. L-au găsit la mănăstire. I-au spus cele întâmplate şi toţi au rămas înmărmuriţi, iar preotul şi mai mult. Se mustra preotul cum de a putut da pe o creatură a Lui Dumnezeu să fie asemenea satanei şi se gândea cum să-l aducă la mănăstire, pentru a-i face rugăciuni, că, poate se va milostivi Dumnezeu şi-l va ierta.
Cu mare greu, l-au adus, a trebuit să-l lege cu lanţuri, iar preotul să blasteme pe satana care nu-l lăsa să stea la rugăciune. Multă vreme au făcut preoţii slujbe, şi ziua, şi noaptea, până când acea haină a satanei a căzut de pe el, iar el s-a luminat.
Nici măcar în glumă să nu pomeneşti de necuratul că te aude şi vine la tine, dar să te îmbraci şi să te faci asemenea lui? Rămâi demonizat, adică sub stăpânirea lui şi cu greu se scapă de el. Post şi rugăciune multă. (Arhimandrit Ilarion Argatu, "ISTORIAORE SI INTAMPLARI ADEVARATE", 2013)

Sfântul Ioan Gură de Aur

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

„Se cade să fim folositori nu numai nouă, ci și altora. Hristos ne-a învățat aceasta, asemuindu-ne sării, dospiturii, făcliei; toate lucruri de folos și cu folosință pentru alții. Făclia nu arde pentru ea însăși, ci pentru cei aflați în întuneric. Sunteți o făclie nu numai pentru voi înșivă, ci pentru a scoate din rătăcire pe cel aflat în ea. La ce bună făclia, dacă nu luminează pentru cel aflat în întuneric? La ce bun un creștin, dacă nu câștigă pe nimeni, dacă nu aduce pe nimeni la virtute? Sarea, la rându-i, nu lucrează numai a se păstra pe sine, ci păstrează lucrurile supuse degradării, împiedicându-le a se strica și a se pierde.” 
„Voi, din care Dumnezeu a făcut o sare duhovnicească, trebuie să țineți în picioare, să păstrați mădularele care se strică, adică pe acei dintre frații voștri care sunt comozi și fără grijă sau nepăsători, aducându-i la trupul Bisericii. Și tot așa Mântuitorul v-a spus că sunteți dospitură. Ea nu se crește pe sine, ci cu toate că-i mică și neînsemnată, face să crească cealaltă parte covârșitoare a aluatului. Așa și voi. Dacă sunteți puțini, înmulțiți-vă prin puterea credinței și prin râvna cea dumnezeiască. Și după cum dospeala e cu tărie, deși-i mică, cum o ia înainte din pricina căldurii din ea și a alcătuirii ei, tot așa voi, de vreți, puteți face părtași râvnei care vă însuflețește pe mulți alții.” 

                                                                                                                     Sfântul Ioan Gură de Aur

Rugaciune

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, Sfinte Martire Atanasie, cel ce te-ai învrednicit de darul sfinţeniei pe care Dumnezeu o pregăteşte aleşilor săi din toate neamurile, ca dar pentru virtute; cel ce pentru apărarea credinţei dreptmăritoare a neamului nostru ai primit răsplata muceniciei, îngenunchind în faţa icoanei tale, luminată de har şi dătătoare de nădejde, cu smerenie, evlavie şi întăriţi întru dragoste pentru jertfa ta cea bineplăcută lui Hristos, te rugăm: dă-ne în ceasul acesta putere, tărie şi răbdare ca să putem birui toate uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, ca prin mijlocirea ta şi cu ajutorul lui Dumnezeu să zdrobim toate ispitele diavoleşti, poticnirile, neînţelegerile, ura, scârba, potrivniciile dintre noi şi fraţii noştri.
Dăruieşte Bisericii şi neamului tău pace şi linişte, ca să urmeze poruncilor lui Dumnezeu. Păzeşte credinţa noastră ortodoxă şi ne fereşte de silniciile celor rău credincioşi. Depărtează de la noi cearta şi tulburarea şi, prin rugăciunile tale cele sfinte, cere lui Hristos Dumnezeu să ne dea iertare de păcate. Că El este Cel ce te-a chemat în locaşurile Sale şi pe El Îl preamărim întru toţi vecii: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Amin!

.GRĂBESTE-TE ...

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ....

“Frumoasa este viata in palate,
 Dar totul e vremelnic, nu uita,
Grabeste-te sa pui ceva deoparte,
 Sa ai in Cer atunci cand vei pleca.

La ce-ti va folosi averea toata,
 Dac'ai trait ca un nepasator,
N-o vei lua cu tine niciodata,
 Gandeste-te ca omu-i muritor.

Si astazi stau palate daramate,
 Ce s-a ales din cei ce le-au avut,
Nimic nu ne-nsoteste dupa moarte,
Doar faptele pe care le-am facut.

Nu amana nici cand sa faci un bine,
 Caci maine poate fi deja tarziu,
Sa nu te prinda moartea daca vine,
In egoism, cu sufletul pustiu.

Planteaza un copac, fa o fantana,
Si da la cel sarac de imbracat,
Atunci vei lumina ca o lumina,
Iertand pe toti in Cer iti faci palat”
 (Iurie Hemei).

Bucuria mea, prima predica rostita de Domnul nostru Iisus Hristos, dar, si de Sfantul Ioan Botezatorul, este aceasta: “POCAITI-VA CA S-A APROPIAT IMPARATIA CERURILOR” (Matei 3:2; Matei 4:17). 

Crestini buni, sa ne trezim,
Si la Hristos sa venim;
Sa ne curatim si noi,
 Sufletele de noroi,

De pacat sa fim departe,
S-avem viata dupa moarte.
Caci degeaba noi traim,
Daca nu ne pocaim,

 Pentru patimi si pacate,
Sa fim vii pentru dreptate,
Viata noastra e-n zadar,
 Dac-avem suflet murdar,
Fiindca, bine stim cu toti:
Fara suflet, suntem morti!


 SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

                                                                    Amin si Aliluia!

                                                                                                                                    Preot Ioan 🛎.

CINE ERA SFÂNTUL NECTARIE?

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Sfântul Nectarie al Eghinei a fost hirotonit episcop într-o localitate. Datorită răutății colegilor săi (de care nici Biserica nu duce lipsă..), este scos din Eparhie și trimis în altă parte ca predicator. Auziți: de la episcop la.. predicator! Trăiește și el din mila altora câțiva ani, apoi s-au gândit să-i dea o "pâine": l-au numit director de Seminar Teologic. Nu dau nume, că n-am timp.
La seminar, Preasfințitul Nectarie, că așa se numește un episcop, "Preasfințit", ce face? Se trezește în fiecare dimineață pe la trei-patru, când este mai dulce somnul seminariștilor, și curăță tot seminarul! Tot! Coridoare, săli de clasă, wc-uri, tot! Apoi se duce în chiliuța lui și se roagă până încep cursurile elevilor.. Toată lumea înțelege că Seminarul a angajat personal pe timp de noapte, ca să nu deranjeze elevii ziua. Nimeni nu-și pune prea multe întrebări. Bine că-i curat! Istoria aceasta se derulează așa timp de câțiva ani.. Preasfințitul Nectarie care spală wc-urile elevilor..
Da, dragii mei, iată, ați aflat de la mine de ce Episcopul Nectarie este prăznuit astăzi ca "Sfântul Nectarie al Eghinei".. Așa se devine sfânt, dragii mei, cum credeați? Credeați că există facultăți de sfinți? Hristos ne-a învățat foarte clar: "CINE VREA SĂ FIE MAI MARE ÎNTRE VOI, SĂ FIE SLUJITORUL TUTUROR"!
Priviți paginile calendarului ortodox. O să vedeți mii de nume acolo. Dar rețineți: acelor nume le corespund persoane care au făcut lucruri deosebite în viața lor! Așa.. ca Episcopul Nectarie, care noaptea spăla în genunchi wc-urile elevilor, murmurând în inima sa: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul"!
Dorește careva să ajungă pe paginile calendarului?.. Nu?.. Eu mă gândesc, să știți..
Sfântul Nectarie să vă ocrotească, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Sfântul Mare Mucenic Mina - praznuit la 11 Noiembrie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție:

Vezi, Sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău.

Mai multe găsiti aici:

https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/search/label/PARACLISUL%20SFÂNTULUI%20MARE%20MUCENIC%20MINA%20%2811%20NOIEMBRIE%29

Rugăciune Către Sfântul Mare Mucenic Mina

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...



_ O, Preasfinte și tot lăudat, Mare Mucenic Mina și de mine făcătorule, primește această rugăciune de la mine netrebnicul robul tău, căci cu tine la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și preminunat scop al ticălosului și către sfânt chip icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi-mi sfinte paguba mea, vezi-mi sărăcia și ticăloșia mea.

_ De aceea mă rog ție fericit și Sfânt Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni si mă sprijină pe mine robul tău.

_ Ia aminte la spusele mele și nu le trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu Sfinte a lui Dumnezeu,, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri infricosărătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Iisus Hristos, dar prin aceste suferințe astăzi vețuești luminat și ai aflat de Dumnezeu, fincă neam încredințat că după moartea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năruit la sfânta biserică ta și cu credință
s-a rugat nu a rămas neajutat.

Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai ajutat?

 Sau cine te-a chemat pe tine de minuni făcători și tu le-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând după ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile și ajutorul tău mau făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău.
 Am auzit de negustorul acela din pământurile Israelului, care venea la biserică ta spre rugăciune, nu numai că ai vădit pe ucigașul său ci l-ai scos din paguba lui i-ai rânduit îndărăt punga cu galbeni; doar, o! minune, ca și tăiat în bucăți tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie din mare tu l-ai scos slugi cu vasul ținând în mâini, fiind îi făgăduiești bisericii tale.

Tot așa și cu femeia Sofia, care venise spre închinare în Sfântul locașul tău, nu numai că a fost izgonită de ostași spre a o sili spre păcat, dar și pe ostași după cuviință i-ai certat.

De asemenea când avreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu galbeni, pe care creștinul tânguia că a primit-o jurând pentru aceasta pe biserica ta, tu numai că ai izbăvit pe creștin de minuni ale tale, sfinte m-ai făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutor și grabnic folositor de minunat, de aceea încredințat sunt că tot ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-i treci cu vederea.

Pentru aceea și eu sunt scârbit de pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind și mă rog ție, Sfinte Mare Mucenic Mina, ca să te rogi și pentru mine păgubosul și scârbitul, lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea Dumnezeiască ci te-a ascultat și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela rogă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale și din pagube și necazuri izbăvit ca să laud, și bine să cuvintez și să slăbesc întru totul lăudat și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

DESPRE VORBIREA CU ANIMALELE-SF.PAISIE AGHIORITUL

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...🦌



Locuitorii din Conita,au fost impresionati de apropierea pe care o avea”Călugarul”cu animalele.Într-o duminica,dupa Sfanta Liturgie,pe cand se retragea la chilia sa,Părintele Paisie a auzit voci inspaimantate.Iese afara si ce sa vadă?

Un urs mare a intrat pe poarta principala,creind panica printre cei aflati in curtea manastirii.Cuviosul,s-a apropiat insa de urs si i-a zis:”Acum trebuie sa pleci,pentru că oamenii se tem.Să revii mâine,dar nu pe aici,ci pe poarta din spate.”Ursul a pornit spre munte,pe cele două picioare ale sale.In fiecare luni,7-8 ursi veneau la locul din spate al Manastirii,unde se afla bucătăria,si Parintele Paisie le dadea din mancarea pe care credinciosii o lăsau la sfarsit de saptamana.Într-o zi,un copil,văzând mormantul pe care l-a sapat Cuviosul,i-a zis:"Parinte,mormantul nu s-a adancit indeajuns,mai trebuie sapat","Du-te la magazie sa aduci faras si cazma,sa sapam mai adanc"a raspuns acela.Intrand copilul in magazie,a vazut in fata sa doi serpi,si s-a speriat.Parintele Paisie insa,s-a dus in spatele sau,l-a atins pe umar si i-a zis:"Sunt inofensivi,Gheorghe,nu te teme!",iar serpilor le-a spus:”Duceti-va in spate,nu vedeti ca lui Gheorghe,îi e frică?”Serpii au ascultat si imediat s-au retras,si s-au strans intr-un colt.La Stomio erau multi serpi,dar Cuviosul nu ii omora si nici nu lasa pe altii sa-i omoare.

Atata sensibilitate duhovniceasca avea,incat nici furnici nu dorea sa calce.Unui copil,care invata mestesugul tamplaritului,i-a spus odata:"Panaghioti,fi atent sa nu calci vreo furnica!","Ei,Parinte,sunt atatea furnici"a raspuns copilul."Tu sa fi atent! a insistat Cuviosul.Intr-o alta zi,in vara lui 1960,a vazut un iepure de camp,ce manca pastai din mica gradina pe care o facuse pe terasă,mai jos de manastire.

S-a dus incetincet in spatele iepurelui, si-a deschis dulama,si l-a prins inauntrul acesteia.L-a luat sus la manastire,l-a tuns pe frunte,si i-a pictat cu rosu o cruce,iar pe urma l-a lasat liber zicand:"Haide,sa te duci in harul Domnului,si alta data sa nu mai mananci pastaile!

Ai atat de multa iarba sa mananci,atat de multa a dat Dumnezeu!”Dupa aceea a zis vanatorilor:"Sa fiti atenti,sa nu omorati iepurele meu!Are o cruce pe frunte,ca sa il recunoasteti si voi!","Parinte Paisie,cum poti sa vezi daca iepurele are cruce sau nu,pentru ca Iepurele alearga ca un glont"au raspuns vanatorii."Il veti vedea,il veti vedea"a raspuns,si astfel i-a impiedicat sa vaneze,aproape de manastire.

Dragoste avea si fata de caprioare.Cand se ducea la lemne in padure,ele il recunoasteau,dupa lovitura de topor,si se apropiau de Parinte."Vino sa vezi caprioarele"i-a spus odata unui vanator,"

Si te rog mult,sa nu omori niciuna,dintre aceste animale".Vanatorul s-a apropiat,si a rămas surprins când a văzut cum 5-6 caprioare pasteau langa Cuvios.Apoi a declarat:"Cea mai frumoasa priveliste este sa-l vezi pe Calugar,stand in compania caprioarelor!"..

Sfântul Nectarie

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...„

Pacea este un dar dumnezeiesc, care se dă cu îmbelşugare celor care se împacă cu Dumnezeu şi împlinesc dumne­zeieştile Sale porunci.
Pacea este lumină şi de aceea fuge de păcat, care este întuneric. Un păcătos nu are pace niciodată.
Nevoiţi‑vă împotriva păcatului şi nu vă tulburaţi când se stârnesc patimile înlă­untrul vostru, căci atunci când în lupta împotriva lor biruiţi, ridicarea patimilor vi se face pricină de pace şi de bucurie.
„Căutaţi pacea cu toţii şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul”(Evrei 12,14).
Pacea şi sfinţenia sunt două condiţii necesare pentru cel ce însetează să vadă faţa lui Dumnezeu. Pacea este temelia pe care se sprijină sfinţenia.
Sfinţenia nu rămâne într‑o inimă tul­burată şi mânioasă. Mânia, când rămâne mult timp în suflet, duce la duşmănie şi ură împotriva aproapelui. Din această pricină trebuie să ne împăcăm îndată cu fratele nostru, ca să nu ne lipsim de Harul lui Dumnezeu care ne sfinţeşte inima.
Cel ce este în pace cu sine însuşi este în pace şi cu aproapele său şi cu Dumnezeu. Un astfel de om este sfinţit, pentru că Însuşi Dumnezeu locuieşte înlă­untrul său.” 

                                                                                                                              Sfântul Nectarie

O scrisoare a Sfântului Nectarie către maicile din Eghina:

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Iubita mea fiică întru Domnul, Ecaterina, bucură-te!

Am primit scrisoarea ta şi am aflat noutăţile de la voi. Boala ta m-a întristat, precum şi faptul că aţi răcit din cauza umidităţii din chilie. Mă minunez de felul cum gândiţi: de vreme ce starea chiliei este în felul acesta, aţi putea-o repara cu puţini bani. De ce nu mi-aţi scris să vi-i trimit, ca să nu răciţi şi să vă primejduiţi în felul acesta viaţa? Şovăiala voastră si reţinerea de a-mi cere un lucru atât de mic m-au întristat. Credeţi că m-aţi fi deranjat dacă mi-aţi fi mărturisit problema şi mi-aţi fi cerut banii de care aveaţi nevoie pentru a vă proteja sănătatea? N-aţi făcut bine! Scrieţi-mi chiar acum care sunt costurile, pentru a vă trimite banii. Sănătatea este prima de care trebuie să vă îngrijiţi. Cu excepţia lui Filio, toate sunteţi suferinde, cu nervii slăbiţi.

Felul vostru de viaţă trebuie să fie caracterizat de multă luare-aminte şi grijă. Cu trupuri bolnăvicioase nu se poate ajunge la sporire duhovnicească pentru cei care nu s-au desăvârşit. Voi aveţi nevoie de sănătate pentru a putea să lucraţi în acest scop. Aflaţi că cei care încă nu sunt sporiţi duhovniceşte – ca să nu mai vorbesc de cei abia intraţi în arena de luptă – dacă nu au sănătatea bună, vor fi înfrânţi, fiind lipsiţi de puterea duhovnicească care-i întăreşte pe cei înaintaţi. Sănătatea, pentru cei care încă nu s-au desăvârşit, este carul care-l poartă pe atlet la capătul luptei.

De aceea vă recomand să aveţi discernământ în toate şi înţelepciune şi vă sfătuiesc să vă feriţi de extreme. Asprimea trebuie să înainteze în paralel cu măsura virtuţii. Cel ce nu are virtuţi morale înalte şi se luptă împreună cu cei desăvârşiţi, vrând să trăiască aspru precum sfinţii asceţi, este ameninţat să fie cuprins de înaltă cugetare şi va cădea. Felul vostru de viaţă să se îmbine cu smerenia inimii, întrucât sunteţi începătoare, pentru a vă acoperi mila lui Dumnezeu. Aş vrea ca fiecare dintre voi să se străduiască a se cerceta pe sine cu smerită cugetare şi să cheme ajutorul lui Dumnezeu pentru a o întări. Să fie cu mare luare-aminte încât să nu judece sau să osândească pe vreo altă monahie, căci poate provoca întristare, şi întristarea este începutul rupturii şi despărţirii. Dacă vreo soră se sminteşte de vreun lucru, s-o spună cu dragoste, fără să vrea să se impună pentru a fi ascultată. Iar dacă nu se linişteşte aşa, să-mi scrie, încât s-o liniştesc eu.

Să tânjiţi spre cele duhovniceşti. Cele trupeşti să slujească duhului. Acestea le scriu pentru tine, Ecaterina, fiindcă te-ai îmbolnăvit şi acum ai nevoie de vindecare.

S-o rogi pe Filio – căreia îi urez din inimă să se vindece trupeşte şi sufleteşte – să te însoţească, pe tine şi pe Angeliki, la doctor. Trebuie ca medicul să le consulte, pentru a vedea dacă nu cumva răceala a lăsat urme, iar tu trebuie să urmezi sfaturile lui. Dacă sunteţi sănătoase, veţi spori, altfel, ostenelile voastre vor fi zadarnice.

Atunci când citiţi capitolul despre post, să vă gândiţi că este necesar ca postul să meargă împreună cu sănătatea, încât să nu fiţi nevoite să părăsiţi monahismul şi să vă refugiaţi în lume, pentru a vă trata trupul bolnav. Nu veţi da răspuns în faţa lui Dumnezeu pentru ce mâncaţi. Aş dori ca, pentru a nu vă întoarce în lume, să mâncaţi orice găsiţi, de dragul sănătăţii voastre, dar să rămâneţi rugându-vă în obşte.

Vă trimit prin poştă şaizeci de drahme pentru nevoile chiliei şi am anunţat-o pe Isidora să aibă grijă să primească banii. Să chemaţi meşterul şi să-l întrebaţi care sunt costurile reparaţiilor…

Prin poştă vă trimit şi o sticluţă de colonie* [*In trecut, astfel de produse erau făcute din extracte concentrate din plante, uleiuri esenţiale etc, astfel încât le puteai lua liniştit ca leac], ca medicament. Astăzi doctorii mărturisesc că aceasta are un loc mai bun în farmacii decât în magazinele cu parfumuri, de aceea să nu pregetaţi s-o folosiţi ca medicament, din cauza asprimii vieţii voastre. Iar dacă vreuna dintre voi nu poate suporta durerile să nu refuze medicamentul recomandat, iar când îl foloseşte să nu-i fie ruşine de surori.

Vă binecuvântez pe toate din inimă şi-mi doresc să aflu că sunteţi sănătoase. Să-i spui lui Hrisanthi că-i voi trimite mamei sale cele cinci drahme, până când va găsi cu ce să trăiască, iar în vară să vină acolo. De asemenea, doamnei Elena Zervou-lakou îi trimit regulat câte zece drahme.

După Duminica Tomii, voi avea grijă să vin să vă văd.

Am aflat că v-aţi tulburat ca nu cumva s-o trimit pe Mosha. Sunteţi împuţinate la suflet şi aţi lăsat tulburarea să vă cuprindă cugetele, neţinând seamă de faptul că nimic nu voi făptui fără ca mai înainte să mă gândesc dacă nu cumva v-ar supăra. Vă îndemn deci să rămâneţi liniştite. Domnul ştie dacă o voi trimite, văzând cum stau lucrurile cu voi.

Vă urez să treceţi sănătoase perioada sfântului post. Întrucât Ecaterina s-a îmbolnăvit, dacă nu puteţi să citiţi toată slujba, citiţi mai puţin, iar în restul timpului rostiţi Rugăciunea lui Iisus.

Revin la chestiunea cu Mosha, pentru că mi-am amintit de Angeliki. Îmbolnăvirea nervilor lui Angeliki a provenit de la maşina de cusut. Fiindcă a lucrat la maşină de mic copil, i s-a zdruncinat sistemul nervos şi va ajunge să nu poată sta pe picioarele ei. Domnul Konstantinos Iavopoulos, doctorul, văzând simptomele ei a spus că are reumatism şi că trebuie să meargă vara la băi, la Methana.

Reumatismul a cuprins-o pentru că a găsit sistemul nervos slăbit. Starea ei m-a făcut să mă gândesc să trimit o tânără care să poată învăţa să coasă la maşină stând lângă Angeliki şi apoi să lucreze în locul ei. Astfel m-am gândit la Mosha, dar dacă voi nu sunteţi de acord, atunci sunt de părere că trebuie ca altcineva să se ocupe cu maşina de cusut. Angeliki, dacă va continua să lucreze, nu se va vindeca.

Vă trimit şi un termometru, puţină mentă şi chinină. Atunci când îmi scrii, te sfătuiesc să ai în faţă epistola mea şi să-mi răspunzi la toate cele scrise acolo.

Mă rog pentru voi.
Părintele vostru duhovnicesc,
Nectarie al Pentapolei

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/

SFINTII ARHANGHELI

”De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.”

(Sfântul Pavel în Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel)

Despre discernământ şi străvedere

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata".... Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Pr. Iosif Vatopedinul –

Printre treptele sporirii unui suflet ce se nevoieşte, după slobozirea lui de patimi şi după dobândirea luminării dumnezeieşti, se află discernământul şi străvederea, care sunt cele mai obişnuite harisme pe care le poate dobândi orice om. Afară de harisma mai presus de fire a străvederii, există şi o străvedere firească pe care o dobândesc cei înzestraţi cu înţelepciune, după o experienţă deosebită câştigată în nevoinţe îndelungate împotriva patimilor şi a diavolilor. Având o astfel de experienţă, mulţi Stareţi pot să vadă de mai înainte şi să descrie fapte şi situaţii din prezentul sau din viitorul unor oameni, chiar de la prima întâlnire cu ei. Prima impresie, povestirea amănunţită, descrierea faptelor – asemănătoare cu cele dobândite prin experienţa lor de mai înainte – pot face arătate cu exactitate situaţii deja existente sau care vor urma. Până aici se poate vorbi despre puterile fireşti ale străvederii, care se mai numeşte şi discernământ.

Însă discernământul duhovnicesc, care este un dar exclusiv al lui Dumnezeu, rodul ascultării desăvârşite şi al dobândirii unei conştiinţe neîntinate în Hristos, este ceva mult mai înalt. Discernământul duhovnicesc, care porneşte de la intuiţie şi urcă treptat până la străvedere, la mai-înainte-vedere şi la proorocie, este rodul Preasfântului Duh. Aceste harisme se dau treptat lucrătorilor viei înţelegătoare, celor ce se silesc pentru Împărăţia Cerurilor, care se ia cu sila, şi care o şi răpesc. Aceştia dobândesc însă şi harismele ce duc către ea, după cuvântul Domnului: „Împărăţia Cerurilor se ia cu sila şi cei ce se silesc o răpesc pe ea” (Mt. 11, 12).

De multe ori, intuiţia se observă, într-un chip firesc, şi la rudele de sânge, iar aceasta vădeşte că ea este o rămăşiţă a stării noastre celei mai presus de fire de dinaintea căderii protopărinţilor noştri. Uneori, unele mame simt când suferă copiii lor. La fel ,chiar şi unii fraţi care se iubesc simt când suferă unul dintre ei. Aceasta se petrece de obicei exact în acelaşi timp când suferă celălalt şi nu mai înainte sau după. Dar puterile şi însuşirile mai presus de fire ale străvederii, precum şi harismele legate de ea, rămân în planurile lor suprafireşti, nesupuse raţionamentelor şi limitelor omului. Desigur, este o mare îndrăzneală să cercetăm astfel de lucruri noi, cei lipsiţi de experienţă şi însemnătate, dar necunoaşterea noastră l-a făcut pe pururea-pomenitul Stareţ să ne înveţe despre acestea, iar experienţa ce a provenit de aici m-a îndemnat să expun câteva din numeroasele învăţături pe care le-am auzit, spre folosul celor interesaţi.

Aşa cum există străvederea firească şi cea mai presus de fire, cea din dumnezeiescul Har, tot astfel există şi una satanică, venită din înşelarea şi înrâurirea celui viclean, pe care nu e greu să o observe cineva, mai ales la cei mândri şi neatenţi. Din păcate, de multe ori am văzut în Sfântul Munte – mai ales mai demult – astfel de înşelaţi care, chiar numai prin înfăţişarea lor exterioară, mărturiseau tulburarea generală a întregii lor fiinţe trupeşti şi sufleteşti, vădind limpede semnele lucrării diavoleşti.

Diametral opusă acesteia, străvederea duhovnicească este dumnezeiască. Ea este însoţită de blândeţe, pace, netulburare şi dragoste. Mai degrabă dragostea este puterea ei, şi ea se dăruieşte mai ales celor ce au dragoste către aproapele. Cel ce are această harismă a străvederii, dintr-o simţire adâncă faţă de aproapele, împreună-pătimeşte cu cel ce suferă sau se veseleşte cu cel ce sporeşte (Rom. 12, 15). Comunică cu bucurie şi cu multă smerenie cu aproapele şi se mâhneşte pentru sine că s-a făcut cunoscut celorlalţi, deoarece doreşte cu înflăcărare tăcerea şi nearătarea. Când această străvedere harismatică se va uni cu străvederea firească, cea dobândită din experienţă, va lua naştere discernământul. Iar acest discernământ este tot firesc, iar nu duhovnicesc, precum deja am spus.

Toate acestea îi erau foarte cunoscute Stareţului, iar el le analiza şi le explica cu multă uşurinţă, pe fiecare în amănunt. Deşi de multe ori observam harisma străvederii sale manifestându-se atât în ceea ce ne priveşte pe noi, cât şi în privinţa altora care se aflau departe şi pe care îi urmăream, totuşi nu dădea atâta importanţă acestora, cât discernământului, despre care vorbea cu multă admiraţie. Îl considera cel mai bun mijloc în neîncetata luptă a războiului nevăzut, mai ales al nostru, al monahilor.

„Sare, fiilor, e trebuinţă de sare!” ne spunea el, înţelegând prin aceasta discernământul.

Nu numai când eram prezenţi, ci şi atunci când ne aflam departe de el, la ascultare, aflam în scrisorile pe care ni le trimitea descrierea în amănunt a stării noastre şi a celor ce ni se întâmplau în ascuns şi la arătare. De asemenea, observam şi înştiinţarea lăuntrică fără de greşeală pe care o primea atunci când cineva se abătea de la dreapta credinţă sau chiar de la vieţuirea morală. Când ne dădeam seama din mişcările sale, că simte nelinişte atunci când trebuia să se întâlnească cu cineva, înţelegeam că primeşte o înştiinţare lăuntrică, fapt pe care ni-l explica mai târziu, atunci când rămâneam singuri şi-l întrebam. Când se confrunta, de pildă, cu un astfel de caz, ne spunea:

– Acesta nu este ortodox.

Şi lucru de mirare era că nici persoana aceea la care se referea Stareţul nu ştia aceasta. Iar asta o depistam atunci când ne apropiam de acela şi îi cercetam cu dibăcie gândirea. Şi într-adevăr, aflam că, fără să-şi dea seama, avea convingeri eretice şi nu conştientiza faptul acesta. Stareţul cunoştea, de asemenea, şi greşelile morale, până şi ispita din timpul nopţii. Pe anumite persoane duhovniceşti cunoscute lui le înştiinţa despre cele ce aveau să li se întâmple, aşa cum ei înşişi ne mărturiseau. Totuşi, aşa cum am spus, nu dădea atâta importanţă acestor lucruri, precum vredniciei discernământului.

Odată l-am întrebat:

– Părinte, ce este deosebirea duhurilor (1 Cor. 12, 10)?

Iar el mi-a răspuns:

– Mai întâi îţi doresc să o dobândeşti. Însă ascultă ce este: este cunoaşterea cu acrivie a harismelor duhovniceşti şi când lucrează fiecare; care harisme dau naştere [alteia] şi care [harisme] o pun în aplicare, când se arată şi ce trebuie să facă atunci omul; când se retrage şi cum trebuie să ia aminte şi să lucreze omul. Cel ce are această harismă [a discernământului] cunoaşte de asemenea şi felul înşelării, care prin aparenţe se nevoieşte să se prezinte ca Har, cu măşti greu de depistat şi cu înfăţişări de înger. Este deci foarte greu şi este trebuinţă de nevoinţă aspră pentru a o redobândi în cazul când aceasta se retrage din pricini care, din păcate, în mod inevitabil, se întâmplă din cauza micimii omeneşti. Pentru voi este mai preţios discernământul decât proorocia. Înainte-vederea şi proorocia ajută şi zidesc în parte Biserica. Discernământul însă zideşte şi desăvârşeşte mai întâi pe cel ce are această harismă şi apoi îi zideşte şi pe ceilalţi, pentru că ştie şi locurile şi pe vrăjmaşi şi felul războiului. La aceasta se referea Pavel când spunea: „căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute” (2Cor. 2, 11). Ierarhizarea acestei stări duhovniceşti înalte este pusă în valoare prin sarea discernământului, pentru că de multe ori cineva rămâne pe loc – mulţumit de simţămintele ce izvorăsc dintr-o oarecare lucrare a sa – şi nu înaintează din pricina acestei lâncezeli a lui. Şi nu numai atât. Unii se întorc înapoi, considerând că ceea ce au întâlnit este de prisos sau nesigur.

Noi ne temeam să înaintăm în subţirimea acestei purtări, însă el, glumind, ne zicea:

„Cuvântul a luat sfârşit. Aţi auzit destul. Faceţi-vă şi rămâneţi smeriţi şi niciodată nu vi se va stinge această făclie a discernământului, pentru că, într-adevăr, celor smeriţi Dumnezeu le dă Harul Său (Iac. 4, 6)”.

Nu voi uita niciodată cât de mult insista, atunci când ne sfătuia, să câştigăm stăruinţa şi răbdarea de care este nevoie pentru redobândirea Harului, atunci când acesta se retrage din pricina noastră. Ne spunea:

„Nu este atât de mare osteneala fiilor, să dobândească cineva Harul lui Dumnezeu, deoarece ca un Preabun, El «nu dă Duhul cu măsură» (Ioan, 3, 34). Însă foarte mare este osteneala de a-l redobândi după retragerea lui din pricina vinovăţiei omului. Şi de aceea, mulţi l-au aflat când au pornit, dar puţini dintre aceia de la care s-a retras, l-au redobândit”.

Cât de credincios este Dumnezeu, Care pe toate le dăruieşte omului! „În ziua în care cel păcătos se va întoarce de la calea cea rea a lui, nu voi mai pomeni păcatele sale” (Iez. 33, 19), spune Domnul. Dar „în ziua în care cel drept se va abate de la dreptatea sa, nu voi mai pomeni dreptatea sa şi voi fi piedică împotriva lui!” (Iez. 33, 18). Adică, îngăduinţă pentru cei care, mai înainte înşelaţi fiind, caută să intre, şi asprime pentru cei ce ies, din neatenţie.

Această harismă luminată a discernământului ajută şi la înţelegerea dreaptă a Scripturii şi a tuturor scrierilor Sfinţilor Părinţi. După cuvântul Domnului, „orice astfel de cărturar poate scoate din vistieriile sale noi şi vechi” (Mt. 13, 52)„nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci ca unul învăţat de Dumnezeu” (1Cor. 2, 13).

Monahul Iosif Vatopedinul - Stareţul Iosif Isihastul. Nevoinţe, experienţe, învăţături