Mormantul Sfantului Voievod a fost deschis pana acum de doua ori.
Istoricii nu s-au pronuntat sau, mai degraba, au evitat sa se
pronunte cu privire la o problema fundamentala: a fost sau nu Stefan cel
Mare calugarit inainte de moarte? Tulburatoarea intrebare este generata
de senzationala descoperire a faptului ca marele domnitor a fost
ingropat modest, fara sicriu, cu trupul asezat pe 13 bare de fier si cu
capul pe un capatai de caramizi, ritual ce tine mai degraba de cel al
cinului calugaresc decat de cel al credinciosilor de rand, oricat de
smeriti ar fi acestia.
Despre inmormantarea lui Stefan cel Mare nu s-a pastrat, in mod
misterios, nici o relatare. Grigore Ureche nu spune nimic despre
aceasta. Nici Dimitrie Cantemir, nici Gheorghe Sincai, mai tarziu, nici
istoricul A.D Xenopol sau Nicolae Iorga. Nici cronicarii straini nu spun
nimic despre momentul inhumarii marelui domnitor.
Cand a murit Matei Basarab, arhidiaconul de Antiohia, Macarie,
care vizitase tarile romane pe la 1654, vorbea despre voievodul mort ca
“fusese asezat intr-un sicriu impodobit ca al unui rege”.
Or, dupa cum apreciaza si Silviu Dragomir, in volumul “Mistere”,
“inmormantarea lui Stefan cel Mare trebuia sa se desfasoare nu doar cu o
pompa mai mare, dar imbracamintea si sicriul era normal sa fi fost
macar pe masura rangului si pretuirii avute in viata”. In realitate,
Stefan cel Mare a fost inmormantat fara sicriu, invesmantat doar intr-o
mantie domneasca.
Doua deshumari si un mort “misterios”
Prima deschidere a mormantului lui Stefan cel Mare a fost facuta
in februarie 1758, de catre Mitropolitul Iacov al Sucevei, in fata
preotilor si monahilor. In zapisul faptei sale, Iacov retine ca mortul
fusese gasit foarte “misterios”, eliminand alte elemente care ne-ar
putea duce cu gandul ca mormantul mai fusese deschis.
In noiembrie 1856, la staruinta egumenului de Putna, Artimon
Bortnik, o comisie oficiala a autoritatilor austriece din Bucovina
ocupata trece la deschiderea mai multor morminte “aflatoare in Biserica
Manastirii Putna… apartinand domnitorului Moldovei Stefan cel Mare si
membrilor familiei sale”.
Insarcinatul oficial al acestei misiuni a fost concepistul
“guvernial” Anton Schonbach, asistat, in calitate de comisar spiritual,
de catre Teoctist Blaezewicz, asesor imperial consistorial. Conducerea
tehnica a operatiunilor a fost asigurata de inginerul Anton Rol, iar
asistenta sanitara de catre dr. Vincentiu Szymonowicz.
La sfarsitul operatiunii a fost incheiat un amplu proces-verbal,
care a fost publicat de F.A. Wie-kenhauser, in scurta sa “Istorie a
manastirilor Voronet si Putna”, in 1886.
Din acest document reiese ca, la cea de-a doua deshumare,
osemintele domnitorului nu au fost atinse, dar, din asezarea lor “se
putea stabili insa, cu toata siguranta, ca mormantul fusese inainte inca
o data deschis, cu care prilej ramasitele domnitorului au fost
schimbate intr-o alta pozitie decat fusesera asezate la inceput”.
Inmormantat pe 13 bare de fier
Pretiosul proces-verbal arata ca in mormantul lui Stefan cel
Mare, “cadavrul, cu totul descompus si acoperit de faramiturile
zidurilor mormantului, era asezat pe 13 bare de fier… ce erau asezate pe
amandoua partile laterale ale mormantului…
Din partea de sus a corpului nu se mai vede nimic si pe un
capatai de zid, gros de 12 toli, ce se gaseste in partea capului, se
afla partea de sus a craniului, inca destul de bine intretinuta, lipsit
de orice acoperamant. Aceste ramasite ale craniului sunt asezate la o
distanta de cinci toli departe de celelalte resturi ale cadavrului…
indepartate de osul frontal, cat si de amandoua oasele laterale
ale craniului, care, intre timp, s-au rotunjit prin putrezire… Aceasta
imprejurare, ca si celelalte inainte citate…, lasa sa se presupuna cu
siguranta ca capul (cacofonia nu ne apartine n.n) acestui cadavru ar fi
fost schimbat pe cale mecanica din pozitia sa naturala inca cu mult timp
in urma…
Forma imbracamintei cadavrului, ca si stofa grea si bogata a
acestuia, intarea convingerea, la fel ca si crucea de aur ce se afla in
dreptul pieptului care nu se prabusise, in chip neindoios, si, prin
comparatia cu ramasitele cercetate de comisie in mormantul lui Bogdan si
al lui Stefan (“cel crud” – nepotul lui Stefan cel Mare, n.n.), ca era
vorba de o imbracaminte deosebita, de o mantie domneasca si de un
mormant domnesc cioplit din piatra”.
Calugarirea, practica printre domnii Moldovei
In legatura cu mormantul in care a fost descoperit principele
Stefan (“cel crud”), nepotul lui Stefan cel Mare, procesul-verbal face o
precizare foarte importanta: “printre resturile de imbracaminte… apar
cateva asemanari cu imbracamintea calugareasca sau preoteasca…
intrucat in istoria Moldovei sunt cazuri in care principii,
inainte de moarte, au pasit in monahism, lucru care se putea trece cu
putina vreme inainte de moarte sau chiar pe patul mortii, astfel incat
este cu putinta ca Stefan, care purta porecla de “cel crud” si care,
dupa aratarile istoriei, a fost otravit de catre sotia sa, a trecut, la
fel, scurta vreme inainte de moartea sa, la monahism,pentru ispasirea
pacatelor sale. Astfel se pot explica crucile in forma de schima, care
se gasesc pe resturile im- bracamintei din mormantul sau si se poate
explica de ce printre aceste ramasite nu s-au gasit in mormant inele,
deoarece, pentru calugar, portul acestora nu este ingaduit”.
Ciudat este faptul ca si principele Alexandru a fost descoperit
inmormantat la fel ca si Stefan cel Mare, adica fara sicriu, cu trupul
asezat pe un grilaj asemanator, de fier, si capul sprijinit pe un zid de
caramizi. Cercetatorii mormantului admit faptul ca “asezarea si pozitia
ramasitelor de imbracaminte (in aceste doua cazuri, n.n.) au fost
gasite cu totul in oranduiala, pe cand daca s-ar fi scos sicriele sau
s-ar fi mutat cadavrele… imbracamintea s-ar fi deranjat” si, totodata,
ca “sprijinirea capului pe un capatai de zidarie de 12 toli”, in cazul
“ingroparii cu sicrie, nu ar fi putut avea nici un rost. …
Trebuie acceptata parerea ca trupurile lui Stefan cel Mare si
Alexandru au fost inmormantate fara sicrie, imbracate numai in bogatele
lor vesminte domnesti”.
Documentul autoritatilor austriece de ocupatie mai subliniaza si
faptul ca obiectele de pret pe care le-a continut mormantul lui Stefan
cel Mare ar fi fost scoase cu prilejul primei deshumari si folosite
pentru confectionarea a doua coroane, pentru icoanele facatoare de
minuni ale “Maicei Precista si Domnului Hristos”, dupa cum reiese
dintr-o scrisoare adresata de Iacov, Mitropolitul Sucevei, catre
egumenul Manastirii Putna, Kir Venedict. Probabil, cu acel prilej,
craniul voievodului a fost asezat in pozitia in care a fost gasit cu
prilejul celei de-a doua deshumari.
A dus viata isihasta in Sfantul Munte
In legatura cu modul in care a fost inmormantat Domnitorul
Moldovei, Silviu Dragomir este convins ca acele 13 bare de fier
reprezinta pe cei 12 apostoli, impreuna cu Maica Domnului, si nu are
indoieli ca acesta a fost calugarit inainte de moarte. Indirect, in
acest sens, un argument foarte interesant aduce si scriitorul Vasile
Andru.
In volumul “Misticii din Carpati”, scriitorul povesteste un
lucru care tulbura profund: in Sfantul Munte Athos, circula printre
batranii pustnici o informatie: in perioada copilariei, Stefan cel Mare
ar fi dus viata isihasta aici. Calugarii batrani spun ca au primit
informatia prin viu grai, de la inaintasii lor, din generatie in
generatie.
Stefan ar fi ajuns in Athos la varsta copilariei si ar fi fost
dat in grija unui pustnic. Acesta l-ar fi invatat rugaciunea inimii. In
lucrarea sa “Stefan cel Mare si Sfant.
Traditii si cantece populare” 1903, Gheorghe Teodorescu
Ki-rileanu retine o povestire populara despre perioada copilariei
voievodului, care, intr-o padure, a avut revelatia “unei lumini care
ardea nemiscata sub ploaie si vant”.
Copilul Stefan atingea lumina, nimerind apoi intr-o coliba, ca o
chilie, asemanatoare cu cele ale calugarilor isihasti athoniti, unde
adoarme, iar langa el, doi batrani se roaga prevestind ca Stefan va fi
aparatorul credintei. Comentand acest episod, Vasile Andru spune ca
acesta putea sa “preceada intentia lui de a se initia in puterile
isihaste”.
Faptele sale ulterioare pot sa ateste o legatura speciala cu
Athosul, unde a construit biserici, pe care le-a daruit cu icoane, carti
rare cu ferecaturi in aur si podoabe de metal pretios. Intr-o vreme in
care Grecia era inrobita de turci, neputand sa sprijine Athosul,
Voievodul Stefan era un fel de “protector politic si financiar al
Sfantului Munte”, considera Vasile Andru.
Coroborarea faptelor duce la ideea ca Sfantul Stefan cel Mare a
fost calugarit inainte de moarte. Acest lucru trebuie insa demonstrat de
istorici, noua rama-nandu-ne doar a da curs indemnului lui Neculce,
care, in a sa Predoslavie, spune: “Cine va citi si le va crede, bine va
fi, iar cine nu le va crede, iar va fi bine, caci precum ii va fi voia,
asa va face”.
Album foto-
http://ro.netlog.com/artasireligie/photo/setid=...-
.jpeg)
Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a câștigat bătălia de la Podul Înalt prin rugăciune!
