Sfantul Spiridon atata avea in grajd, doi cai.
Un cal negru si unul alb, ca atunci nu erau masini si tractoare ca acuma, si trenuri si avioane. N-aveai cai, acolo stateai.
Arienii, cand au auzit ca merge Sfantul Spiridon, ei stiau ca-i facator de minuni, au zis : "Ba, daca merge mosneagul asta la Sinod, suntem gata ! Acesta nu vorbeste, ci face minuni, si imparatul cand va vedea minunea, gata, iscaleste izgonirea noastra de acolo ! Hai sa taiem capul la cai. Daca n-are cai, mosneagul pe jos nu se poate duce, ca are 100 de ani".
Si s-au dus arienii in grajd noaptea, ca in Cipru erau multi arieni, sate intregi, cum sunt sectarii acum, si au taiat capul la amandoi cai.
Si dimineata, Sfantul Spiridon a zis baiatului:
- Du-te fiule si pune caii la ham sa plecam repede, ca se face ziua! Mai era un ceas-doua pana la zi.
Ucenicul s-a dus sa inhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumanarica in mana – ca nu erau becuri pe vremea aceea. Acuma ne-am invatat boieri. La buton lumina, la buton caldura, la buton apa, la buton toate.
Ba ! O sa ne aduca Dumnezeu la opait. Eu am apucat opait in 1916. Nu era un kilogram de gaz in toata Moldova ca erau sondele in mana nemtilor. Facea mama oleaca de grasime de porc sau de pasare si o punea intr-un castron de lut si un fitil de panza de bumbac si-l trageai cu un betisor pe marginea castronului . Aveai oleaca de lumina, ca o candeluta. Cu acela traia lumea. Ehei! Ce boieri ne-am mai facut noi! Daca se ia lumina, avem o ciuda!
Cand se duce ucenicul in grajd, gaseste caii morti:
- Parinte, vai de mine, ne-au taiat capul la cai! Caii-s taiati amandoi.
Dar batranul stia sigur ca arienii au facut aceasta, ca sa nu se duca la Sinod. Si a zis ucenicului :
- Asta arienii au facut-o. Du-te si pune capul inapoi la cai ca vin eu acolo !
Si inca nu era ziua. Acela s-a dus si din greseala, pe intuneric, avea o lumananrica, a pus capul de la calul cel alb la cel negru si capul de la cel negru la cel alb. Si cand a ajuns Sfantul Spiridon acolo, el batran, a intrebat:
- Fiule, ai pus capetele la cai inapoi?
- Le-am pus, parinte.
- Unde sunt?
- Ia, aci, ca era intuneric.
Sfantul Spiridon zice:
- Bine esti cuvantat Dumnezeu, Cel ce da viata la toata faptura totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Au inviat caii amandoi, s-au scuturat.
- Pune-i, fiule, la caruta!
Dar acela n-a vazut ca a pus capul de la cel alb la cel negru. Cand i-a scos la inhamat, ucenicul a zis :
- Parinte, am gresit ceva ! Am pus calului negru capul celui alb si invers.
- Lasa-i asa, fiule, ca asa a vrut Dumnezeu !
Iar dupa ce a inhamat caii, se facusera ziua. Si cand au vazut arienii ziua ca merge cu un cal alb cu capul negru si cu un cal negru cu capul alb, au zis:
- Na. Ziceati ca ati taiat capul la cai?
- I-am taiat, mai.
- Dar uite! Cum i-a inviat? Daca a facut el minunea asta si a inviat caii, cand ajunge asta la Sobor, praf ne face. Ii mare facator de minuni.
Cand au ajuns la port s-au suit pe corabie si s-au dus in Asia Mica, iar apoi pe uscat au mers pana la Niceea Bitiniei.
Imparatul era pe scaun si langa el imparateasa, 318 Sfinti Parinti, armata care mentinea ordinea, generali, cutare. Si toti, cu mitre stralucite pe cap, ca aurul. N-ati vazut cum poarta arhiereii ? Toti in scaune. Era sobor mare. Sfantul Spiridon era mai la urma.
Acolo cand au ajuns, soldatii – armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea, legitimatia: "De unde esti?" ca veneau din tot pamantul. Santinele care pazeau, cand l-au vazut pe Sfantul Spiridon incaltat cu opinci, cu un cojoc si cu o cruce de lemn la gat, cu mitra de papura pe cap, batran, au intrebat :
- Stai, mai mosnege, unde te duci ?
- Sunt chemat aici.
- Ce chemat ? Du-te ca-i sperii pe ceilalti ! Ia iute, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici sa nu te vada imparatul!
Dar diaconul a spus:
- Este chemat si el de imparat.
- Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat la minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul ?
- Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda.
Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon ?
Dar vine diaconul si-i arata santinelei :
- Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban.
Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis:
- Acesta-i chemat de imparatul? Nu se poate, domnule!
- Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie.
- Acesta? Arienii sunt atatia arhierei si invatati si teologi si cutare. Apoi aici este imparatul cu coroana de aur pe cap si ceilalti mitropoliti, au mitre cu pietre scumpe pe cap. Dumneata daca te duci ii faci de ras pe ceilalti episcopi.
Arienii se laudau ca au mitropoliti invatati, pe Evsevie al Nicomidiei, pe Arie, pe Maris al Calcedomului, pe Teogenie al Niceei, atatia invatati. Arie avea mai multi episcopi decat ortodocsii. Dar avea si un filosof care stia atatea limbi si stia si argumente biblice si argumente stiintifice. Acela i-a spus Sfantului Atanasie : "Daca-mi dai un text din Scriptura, eu iti dau 10 000". Cu acela se lauda Arie. "Lasa, ca pe acesta nu-l biruiesc ei ortodocsii, cand va vorbi !"
Soborul incepuse de sase luni. Erau procese verbale, lupte mari, dogmatice, canoane. Nu se puteau hotari.
Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis :
- Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta ! Cu acesta are sa faca el sobor ?
Cand au auzit povestea, ca arienii au taiat capul la cai, au zis : "Acesta va fi hotarul Soborului !"
Imparatul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: "Cine-i acesta, mai, sa-i sarute imparatul picioarele?" Si i-a dat imparatul scaun langa el.
Arie, cu ai lui, fata-n fata cu imparatul. Armata cu mentinerea ordinii, sa nu se sfadeasca, sa nu se omoare. Si cand a ajuns si l-au vazut, sfintii l-au cunoscut: "Acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda Ciprului". Si apoi l-a luat imparatul de mana si l-a pus langa el.
- Stai aici, parinte Spiridoane !
A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor.
- Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de-o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca ingerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aici, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biserica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici?
Sfantul Spiridon a zis:
- Maria ta, mai inainte de-a incepe noi convorbirea cu dansii, sa ne rugam.
Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in genunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti ! Pe urma au stat pe scaun. Imparatul a dat ordin:
- Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii !
Ei, gata, au pus filozoful.
- Cu acesta sa vorbeasca!
Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului. Invata pe om toata Scriptura, dar il invata gresit.
Iese acela, incepe a se lauda el, a huli pe Mantuitorul.
- Uite, Parinte Spiridoane, ce spune! Acesta-i un mare invatat de-a lor.
Dar invatatul:
- Dar cu cine vorbesc eu ?
Iese Sfantul Spiridon.
- Cu opincarul asta? Cu mosneagul asta? De ce l-ati adus aici?
Iar Sfantul Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis :
- Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului.
Si filosoful acela a mutit.
- Im, im, im!
Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut : " Mai, mare minune !" Dar acela, mut, mut, dar destept.
Si-a zis el : "Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa ! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea ! N-am nevoie de vorba multa ".
Arie a intrebat :
- Ce-i cu dansul, ma ?
- L-o mutit.
- Nu ti-am zis ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face.
Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: "Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, un mai vorbesc contra ei!"
Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis:
- Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor.
Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor.
- Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia Lui Dumnezeu un sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate.
Si a trecut filosoful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei , mare arian. Acela ce-a zis? "Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosof, noi ce suntem aici?"
- Parinte Spiridoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si una ?
- Cum trei ? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fete. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura.
El inca tot nu se dadea.
- Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei?
- Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete : Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime.
Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei.
- Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! Si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete?
- Nu pot sa inteleg.
El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal, a fost o mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal.
Sfantul Spiridon ia caramida in mana:
- Cate corpuri am eu in mana?
- Una.
- Treime cinstesc, dumnezeire una. Asa Dumnezeul nostru. Este un singur Dumnezeu in trei fete.
Atunci a iesit focul din caramida in sus, apa s-a coborat in jos si pamantul a ramas in mana lui.
- Se poate trei si una?
Cand a vazut imparatul a si iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins fric ape toti. Aceasta a fost minunea de la Soborul I de la Niceea cu Sfantul Spiridon. Trei si una. O fiinta in trei fete.
Ehei, cate minuni! Dar la toate Soboarele s-au facut minuni. Cum vin sectarii astia blestemati acum, ca un se inchina Maicii Domnului, la Sfanta Cruce, la icoane. Draci. Acestia sunt inainte-mergatorii lui antihrist. Sa un va luati dupa ei!
Moastele Sfantului Ierarh Spiridon de la Trimitunda sunt acum in insula Corfu (in frantuzeste) sau Cherchira (pe greceste). Este ultima insula aproape de Chefalonia, catre Italia.
Insula Corfu este o insula cu orase mari si munti si are 60 km lungime.Cand l-ati vedea pe Sfantul Ierarh Spiridon cum arata dupa o mie sase sute si ceva de ani ! Nu i-a cazut un fir din barba, din musteata, nimic. Mainile galbene. Sta-n sicriu de aur. Vai si cate minuni se mai fac ! Zilnic, zilnic.
Sub capul lui are o perna mare cu cordelute de matase inguste. Si am intrebat de ce-i asa. Asta la hramul sfantului o desfac preotii si taie cate o bucatica mica sa dea credinciosilor.
Iar la picioarele lui stau sandalele care le schimba in tot anul, incaltarile lui. Ca el, cand il cheama cineva in rugaciune, se duce cu totul noaptea pe jos. Si tocaste cate o pereche de incaltari pe an. In acatistul lui spune: "Bucura-te ca incaltarile tale stau marturie!" I-am vazut incaltamintea uzata. Cand il cheama oamenii in rugaciune, se duce asa. Se duce, FACE minuni si vine inapoi si se culca in sicriu.
Vai cate minuni se fac la Sfantul Ierarh Spiridon! In fiecare zi. Armata de trei ori pe an merge, are o careta minunata, asa, un fel de trasura. Merg generalii langa el. Este patronul armatei grecesti, cum este la noi Sfantul Gheorghe. Stii ce mireasma i-acolo? Stii ce frumusete?
Cand au venit turcii la 1456 si au facut mare navala peste tarile Europei si au cucerit Grecia, el era la Trimitunda Ciprului. Din Grecia de unde am fost noi si pana in Cipru, am mers cu vaporul 800 de km. Ca Cipru este aproape de Turcia. Dar populatia in Cipru este de ¾ greci si o parte sunt turci. Si prima data cand ocupau turcii o tara, intai si intai sfintele moaste le luau. Si stiti de ce? Ca sa le vanda la crestini.
Cum ne-au vandut noua pe Sfantul Grigorie Decapolitul de la Bistrita, Sfanta Paraschiva a luat-o Vasile Lupu la 1642 cu 300 de pungi de galbeni de aur. Le vindeau scump ca stiau ca crestinii tineau la ele. Si turcii daca veneau si gaseau moaste, ca erau mai multe sfinte moaste in Cipru, le luau.
Dar un calugar batran, cu numele Gheorghe, dar voinic : "Ei, Sfinte Spiridoane, n-am sa te las eu sa te ia turcii !" A luat un sac mare, l-a bagat in sac pe Sfantul Spiridon si apus deasupra lui un panus de papusoi si mergea cu el.
Pe la orasul Arta – ca am fost acolo, mare centru universitar, unde spune Iorga ca au fost cei mai mari prelati ai Greciei, un oras numai de marmura, pe la Arta l-au ajuns trupele turcesti, ca s-au aliat italienii cu grecii, cu francezii, toti impotriva turcilor, ca au vrut sa ocupe si Italia.
Cand au trecut la Cherchira cu vaporul, ne-au aratat : "Vezi ? Aici s-au innecat mii si mii de turci si italieni si greci !". Ca a fost decisiva lupta acolo, cand i-au batut pe turci, cu rugaciunile Sfantului Spiridon. Si cand l-au ajuns turcii l-au intrebat :
- Bai, mosnege, ce-ai in sac ?
- Am hrana pentru vite.
S-au uitat si cand au vazut panusile acelea, au zis :
- Da-l incolo de mosneag ! Duce panus de papusoi.
Iar cand a aajuns la frontul grecesc, la portul Egumenita – am fost acolo – graniceii au strigat:
- Stai mosule! Ce-ai in sac?
- Comoara comorilor, le spunea la greci. Dati drumul, il am pe Sfantul Spiridon.
L-au primit. Cand au vazut grecii au intrebat:
- Dar nu l-au luat turcii, mai ? Ca ocupasera Ciprul.
- Ehei, l-am luat eu pe Spiridon al meu , sa nu ramana acolo.
Ai vazut mosneagul? Pe urma l-a primit generalul italian, care conducea cele mai mari flote din lume, flota venetiana, care a fost cea mai mare din Europa pe vremea aceea. Si a zis:
- Acesta-i Sfantul Spiridon? Ca auzise de minunile lui.
- Acesta-i.
L-a primit cu mare cinste si l-a dus in insula Corfu, intr-o bisericuta de lemn ortodoxa. Generalul, cu toate ca era italian – comandantul tuturor flotelor de pe Marea Mediterana a italienilor, s-a rugat la el: "Sfinte Spiridoane, daca ne ajuti sa batem pe turci, am sa-ti fac o biserica cu trei altare si ma fac ortodox!"
Noi, cand am intrat in biserica asta, o catedrala cu noua policandre si de-un policandru atarna o barca de aur, spanzurata cu lant de aur, am intrebat:
"Ce-i cu barca asta?" "Stii ce-i? Biserica asta cu trei altare este facuta de generalul care s-a facut ortodox, prin minunile Sfantului Spiridon. El este ingropat in pridvor".
Generalul acesta a fost comandant peste sute de corabii, flota cea mai mare a Venetiei. Un oras pe apa.
L-a dus labisericuta aceea si s-au rugat grecii, saracii. Acolo insula aceea este cat ar fi de aici pana la Bacau. Munti, orase. Tot acolo-s sfintele moaste ale Sfintei Imparatese Teodora, care a dat libertate Sfintelor Icoane, ale Sfintei Mucenite Cherchira. Acolo sunt moastele Sfintilor Apostoli Iason si Sosipatru. Am fost si la ele si am vazut manastirea lor.
Si i-au batut pe turci, mare minune, de aici de la coastele Cherchirei i-au intors inapoi, au ocupat Grecia inapoi grecii impreuna cu italienii si i-au dus pana in tara lor. Biruinta mare la 1501, cu minunile Sfantului Spiridon. Li se parea turcilor ca vin milioane de greci peste ei, insa acestia erau putini, Sfantul Spiridon ii inmultea.
S-a intors inapoi geeneralul acesta si s-a botezat ortodox cu toata familia lui, cu ginere, cu nora, si sunt inmormantati in pridvorul bisericii. Si a facut aceasta uriasa biserica cu trei altare si a lasat barca aceea de aur, care am vazut-o agatata, semn ca el a fost comandant peste atatea sute de corabii. Si Sfantul Spiridon i-acolo si vin oamenii din toate colturile lumii si se fac minuni.
Din Grecia de la Sfantul Ierarh Spiridon, daca treci Marea Adriatica. Ajungi la Bari in Italia la Sfantul Ierarh Nicolae, mare facator de minuni de la Mira Lichiei. Accésit doi ierarhi au fost cei mai Mari aparatori ai Soborului I de la Niceea.
Predica despre minune 
https://youtu.be/bskLj-TUOSM
https://youtu.be/bskLj-TUOSMFoto: Pe baricadele Ortodoxiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.