Ucenic al Sfântului Apostol Pavel încă din copilărie, Sfântul Apostol Timotei a trăit ca și cum nici nu ar fi existat lumea aceasta, răspunzând cu dragoste la răutate și chinuindu-și trupul, pentru ca sufletul său să alerge cât mai repede la Dumnezeul Cel iubit. Cercetându-i pe credincioși, a mers din cetate în cetate, iar apoi a ajuns episcop al Efesului, fiind omorât în bătaie de închinătorii la idoli a căror petrecere o stricase.
Originar din latura Licaoniei, Sfântul Apostol Timotei a fost fiul unui bărbat necredincios, elin, și care era foarte rău. Copilul însă nu l-a moștenit pe tatăl său în păgânătate, ci a plecat urechea la cele povestite de mama și bunica lui, care erau evreice și sfinte. Astfel, atunci când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în cetatea în care se afla tânărul, tămăduind un om șchiop din naștere, l-a primit în dar pe Sfântul Timotei de la mama lui, pentru minunea făcută, Sfântul Apostol Pavel fiind găzduit în acea noapte acasă la Sfântul Timotei.
Pentru că era mic și nu putea călători, Sfântul Timotei a rămas acasă să învețe Sfânta Scriptură, iar după câțiva ani a fost luat de Sfântul Apostol Pavel ca ucenic și mergeau împreună pentru a propovădui dreapta credință. Răbdător în toate, Sfântul Timotei nu s-a lăsat răpus de ocări sau slăbiciuni trupești, ci i-a binecuvântat pe toți cei care i-au făcut rău, considerându-se o slugă a Domnului. Învățând nu doar de la Sfântul Apostol Pavel, ci și de la Sfântul Apostol Ioan, ajungând să fie episcop al Efesului, după ce Sfântul Ioan a fost izgonit în Patmos de împăratul Domițian.
Iar în timpul unei sărbători a închinătorilor la idoli, pe când aceștia înconjurau cetatea purtând diferite măști și omorându-i pe cei nevinovați, Sfântul Apostol Timotei a mers ca să îi certe pentru faptele lor urâte. Pentru că a îndrăznit să le strice obiceiul, a fost bătut până la moarte, iar trupul său a fost îngropat de niște credincioși, fiind mai apoi adus la Constantinopol, în Biserica Sfinților Apostoli.
Sfinte Apostole Timotei, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi. Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.