《Odata si-a lasat patria si el, fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, si a ajuns in cetatea Edesa, pe de o parte, pentru inchinare la sfintele moaste, care erau intr-insa, iar pe de alta, pentru intalnirea cu un oarecare barbat dintre cei cuvantatori, ca sa ia rod de cunostinta de acolo. Acest lucru il cerea si de la Dumnezeu, zicand: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stapane al tuturor, invredniceste-ma ca, intrand in cetatea Edesa, sa ma intalnesc cu acest fel de barbat, care va fi puternic a-mi grai cele spre folosul si zidirea sufletului." Astfel rugandu-se, cand a ajuns la portile cetatii, era adunat la minte si luator de seama si ingrijat: cum adica se va apropia de acel batran, ce va intreba de la dansul si ce folos va dobandi?
Deci, calatorind astfel intru adunarea mintii, o femeie indata il intampina si aceasta era desfranata. Negresit al lui Dumnezeu lucru era acesta; caci pentru cele bune, de multe ori le randuieste tainic pe cele potrivnice. Deci, sfintitul Efrem, astfel intalnind pe desfranata, statea uimit oarecum, cautand catre dansa, mahnindu-se si patimind intru sine cu sufletul, ca nu i s-a implinit cererea dupa rugaciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea vazandu-l, iarasi privea la dansul cu ochi necuviosi. Si fiindca astfel multa vreme se priveau unul pd altul, vrand el s-o rusineze si intru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te rusinezi, o, femeie, sa privesti la mine cu ochii atintiti?" Si aceea zise: "Dar mie asa mi se cade a privi la tine, ca din tine si din a ta coasta sunt luata. Iar tie ti se cade a te uita nu catre noi, ci in pamant, din care ai fost luat."
Acestea auzindu-le Efrem a multumit si femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, si lui Dumnezeu cu fierbinteala ii inalta multumire; Care chiar din cele fara de nadejde de multe ori poate face lucruri mai presus de nadejde.》
(Extras din Viata Sfantului Efrem Sirul, in ziua a 28-a, in luna ianuarie.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.