Un drept credincios i- a dat cuviosului părinte Alapie ca sa zugrăvească o icoană.Adormirea prea sfintei Născătoare de Dumnezeu rugându-l ca sa o termine de praznicul Adormirii
După câte va zile cuviosul îmbolnăvin- duse apropinuse de sfârșit icoana a rămas de sfârșit de icoana a rămas nezugravita din aceasta pricina omul se supăra și se mâhnea asupra asupra Sfântului. Dar Alipie îi zicea ; Fiule nu te supăra când vi la mine și aruncați spre Domnul grija , că el va face precum a voi icoana pe care o dorești in ziua praznicului va sta in locul ei Omul când a auzit cuvintele cuviosului sa dus la casa lui bucurandu- se
Apoi veni iarăși la vecernie praznicului prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, și văzând icoana nezugravita și pe cuviosul Alpine bolnav, îi defăima zicândui ; de ce nu mi-am pus slăbiciune ta că aș fi altuia să-mi zugrăvească icoana ca praznic sa îmi fie luminos și cinstit, dar acum iată mai rușinat?
Cuviosul ia răspuns cu blândețe; O fiule! N-am făcut aceasta din lenevirea însă Dumnezeu poate ca icoana maicii sale să o zugrăvească cu un cuvânt că precum eu mă duc din lumea aceasta precum mi sa arătat mie Domnul iar pe tine nu te voi lăsa întristat
Îndată după plecarea acelui om a intrat cuviosul Alipie un tânăr luminos și a început a zugrăvi acea icoana Aplie a socotit că stăpânul icoanei sa mâniat și a trimis zugrav să și-o facă.la început i sa părut că acel este om dar graba pe care a lucrat și frumusețea lucrului îl arată pe el că este înger uneori punea aur pe icoana iar de multe ori freca pietre pe piatra astfel în trei ceasuri a zugrăvit o icoană foarte frumoasă După acea a spus după cuvios,, Părinte lipsește ceva de aici sau am greșit cu ceva
Cuviosul ia răspuns, Bine ai făcut-o Dumnezeu te-a ajutat sa o zugrăvești cu așa mare podoaba că el însuși a lucrat ceva cu tine Apoi sosind seara zugravul acela sa văzut nevăzut împreună cu icoana
Stăpânul icoanei toată noaptea a petrecut o fără somn de mare mâhnire că nu o avea gata de praznic numimdise pe sine păcătos și și nebeeidc de un dar ca acesta, Dimineața sculând duse sa dus în biserica pentru a plânge a sa greșală dar când a deschis ușa bisericii a văzut icoana in locul său
Atunci de frica a căzut socotind că o nălucire i sa arătat lui ridicândusue puțin privind a cunoscut că este icoana lui. De aceea, fiind cuprins de un cutremur și se spaimă multă și-a și și-a adus aminte de cuvintele cuviosului Alapie că icoana va fi gata de ziua praznicului sau . Alergând a deșteptat pe casnici săi și îndată a mers cu mare bucurie în biserica după dânsul cu lumânări și cu tămâieri.Vazand ei icoana că strălucea ca soarele au căzut cu fețele la pământ și i sa închinat și au saturat cu mare veselie sufletul după acea acel om drept- credincios sa dus la egumen și a început să îi spună și lui minunea ce se făcuse cu acea icoana. Apoi la mers cu cuviosul Alipie și l-au văzut pe el, gata de a pleca din aceasta lume
Însă a întrebat egumenul,, Părinte cum și de ce sa zugrăvit icoana omului acestuia? Iar el spunând le toate câte a văzut ia zis îngerul a zugrăvit pe ea și iată acum stă de față vrând să mă ia și pe mine aceasta zicândule , și și-a dat sufletul lui în mâinile lui Dumnezeu în ziua de 17 a le luni august. Frați îngrijind-ui trupul la pus într-o biserică unde făcând cântarea ce obișnuita la pus într-o peșteră a sfântului Antonie
Astfel acest sfânt zugrav și făcător de minuni a împodobit cerut și pământul sui duse acolo cu sufletul lui îmbogățit iar aici fiind cu trupul în cinstea lui Dumnezeu începătorul zugravilor care a zis sa facem om după chipul și după asemănarea noastra asemenea și ipostasul său de Dumnezeu fiul care cu chipul sa arătat că omul împreună cu sfântul duh care sa pogorât in chip de porumbel și limbi de foc de care de o ființă fiind sa ne de-a noua parte de cuviosul Alapie să-l lăudăm in vecii vecilor
sursaDaniel Baciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.