Veniţi să ne luminăm cu înţelepciunea Duhului şi să vedem strălucind pe Soarele dreptăţii în braţele Celei Ce S-a arătat cer înţelegător împodobit cu stelele tuturor virtuţilor. Astăzi, mai înainte de praznicul cel luminat să ne veselim şi să aducem flori de cântări Celui Ce a strălcuit pe pământ razele bunătăţii Sale îmbrăcându-Se în chip de Prunc, ca să ne aducă pe noi la nevinovăţia Pruncilor. Să slăvim pe Hristos mai înainte de Întâmpinarea Sa, şi cu glas mulţumitor să-I strigăm: Tu eşti Hristoase, Viaţa şi Învierea noastră din mormântul patimilor, dă-ne nouă a Te primi pe Tine în templul inimii şi a Te îmbrăţişa cu gânduri iubitoare izvorâte dintr-o minte curăţită de închipuirile patimilor lumeşti !
Iată inima dreptului Simeon măsoară timpul întâlnirii,Iată făptura suspină, aşteptând ceasul izbăvirii,
Şi inima mea, cea greu încărcată de păcate,
Aşteaptă să Te îmbrăţişeze prin gânduri curate.
Cu mâna Ta m-ai zidit şi cu darul Duhului m-ai sfinţit,
Iar acum ca Prunc Te aduci şi îngerii Te laudă cu gând smerit,
Intră şi în cămara sufletului meu, cea umbrită de răutate,
Potoleşte norii ispitelor şi dă-mi a petrece întru dreptate.
Astăzi cu gând smerit Te întâmpinăm Stăpâne,
Vino cu puterea Ta şi sfinţeşte-mă şi pe mine,
Valurile păcatelor ce mă ameninţă cumplit mă domoleşte,
Şi dându-mi sărutarea iertării întru pocăinţă mă primeşte.
Cine poate număra mulţimea îndurărilor Tale ?
Cine poate cântări smerenia Ta cea covârşitoare ?
În braţele Fecioarei eşti purtat şi lui Simeon arătat,
Slobozeşte-mă şi pe mine din patimi ca Un Îndurat.
Din legăturile răutăţii mă dezleagă Cuvinte,
Şi darul Duhului fă să îmi răsară în cuvinte smerite,
Hristoase, Tu eşti Mântuirea noastră preadorită,
Nu ne lăsa până în sfârşit pradă patimilor în neputinţa vădită.
Înaintea Ta cădem Hristoase, Dumnezeule, cu umilinţă,
Potoleşte valurile necazurilor, dându-ne întărire în credinţă,
Ca Unul Ce Prunc te-ai arătat în mâinile robului smerit,
Vino şi în cămara sufletelor noastre în chip nevăzut.
Iisuse, Comoara necheltuită a iubirii,
Îmbrăţişarea prin gând smerit a zidirii,
Chemarea celor de pe căile răutăţii,
Odihna căutătorilor comorilor Vieţii,
Risipirea gândurilor neroditoare,
Munte sfinţitor spre a tuturor luminare,
Smerenie descoperită ochilor noştri sufleteşti,
Potolirea necazurilor noastre lumeşti,
Aflarea celor ţinuţi în întristare,
Întăritor al tuturor întru răbdare.
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.