DIN SUFLET PENTRU SUFLET: INVATATURI
• Fapta bună este bună numai dacă este acoperită de smerenie.
• Omul care poate să facă binele şi nu-l face, este o fiinţă josnică. A
nu da săracului din cele ce răman peste nevoile noastre, înseamnă a
răpi binele altuia. Dumnezeu binevoieşte ca pe pământ să fie mulţi
nenorociţi, pentru ca ei să se mântuiască prin răbdarea lor, iar tu prin
milostenia ta.
• Să nu-ţi fie teamă de nimeni, aşa ca de tine însuţi.
• Sileşte-te să te cunoşti pe tine însuţi şi atunci vei cunoaşte multe. Cine îşi vede păcatele, va vedea pacea.
• Nu-i nimic mai bun decât să-ţi cunoşti neputinţa şi necunoştinţa.
• Pentru
ca să ne cunoaştem pe noi înşine, trebuie să ne chemăm în fiecare zi la
judecată sufletul nostru şi să-i cerem socoteală de purtarea lui. Să nu
adormi înainte de cugeta la păcatele pe care le-ai săvârşit în cursul
zilei.
• Cine îşi stăpâneşte simţămintele, acela îşi petrece viaţa în pace.
• Unirea păcii nu trebuie căutată numai între oameni, ci şi în trupul tău şi în dudhul tău şi în sufletul tău.
• De nu te vei face împărat asupra poftelor şi gândurilor tale, nu vei moşteni Împărăţia Cerurilor.
• De
îndată ce ocara îţi aprinde inima, adu-ţi aminte de Hristos şi de
rănile Lui, gândeşte-te că suferinţele ce le rabzi tu sunt nemărginit
mai mici decât suferinţele lui Hristos, şi atunci se va stinge ca şi cu o
apă, scârba ta.
• E mai bine să suferi răul decât să fii pricina răului.
• Să
nu ai duşmănie împotriva nici unui om, fie el şi rău, altfel rugăciunea
ta nu va fi plăcută lui Dumnezeu. Cum vei spune: „Doamne miluieşte”
dacă tu nu miluieşti.
• Fericit este acela care poate spune cu Sfântul Grigorie de Nissa: „Doamne, fă cu mine ceea ce fac eu cu alţii”.
• Oare
pentru o pasăre sunt grele aripile cu care zboară prin aer? Nu. Tot
astfel şi penru adevăratul creştin nu sunt grele poruncile lui Hristos,
prin săvârşirea cărora sufletul nostru întraripându-se zboară la cer.
• Fericit nu este cel ce începe bine, ci cel ce termină bine nevoinţa sa.
• Dacă-ţi vei aduce totdeauna aminte
de slăbiciunea ta, atunci niciodată nu vei călca hotarul vegherii. Cu
un singur gând necuviincios poţi pierde 100 de ani pe ogorul mântuirii.
• Îprieteneşte-te
în aşa măsură cu smerenia, încât fără de ea nicidecum să nu gândeşti,
să nu vorbeşti şi să nu faci ceva. Iubeşte smerenia pe care o iubeşte
Dumnezeu. La oameni e cinstită bogăţia, iar la Dumnezeu e cinstit
sufletul smerit. (Sf Isaac Sirul).
• Fericiţi sunt ochii pe care omul din princina smerniei nu îndrăzneşte să-i ridice spre Dumnezeu.
• Iubeşte smerenia! Ea îţi va descoperi toate păcatele tale.
• Ferice
de omul care se socoteşte mai rău decât toţi şi nu cade în deznădejde.
Fericiţi sunt aceia care neîncetat îşi văd păcatele lor. Cine îşi aduce
aminte de păcatele sale, repede dobândeşte smerenia.
• Fericit este acela care se smereşte pe sine întru toate, că acela se va înălţa.
• Tu
ai înşirat la spovedanie toate mărunţişurile, dar ceea ce este mai
important ai scăpat din vedere. Nu ţi-ai mărturisit cele mai grele
păcate, nu ai recunoscut şi nu ţi-ai notat că:
- tu nu-l iubeşti pe Dumnezeu,
- îl urăşti pe aproapele,
- nu crezi în cele ce spune cuvântul lui Dumnezeu,
-
eşti plin de mândrie şi de slavă deşartă. În aceste patru păcate intră
toată prăpastia de răutăţi şi toată corupţia noastră sufletească.
• Cine vrea să fie auzit de Dumnezeu în rugăciunile sale, acela trebuie să-l asculte pe Dumnezeu în poruncile sale.
• Roagă-te lui Dumnezeu ca şi când L-ai vedea, pentru că El precis te vede. (Avva Nistor).
•
Când te scoli dimineaţa din somn, gândeşte-te că Dumnezeu îţi dă ziua
pe care n-ai fi putut să ţi-o dai singur, şi pune deoparte prima oră sau
măcar un sfert de oră din ziua care ţi s-a dat şi adu-o drept jertfă
lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulţumire şi de cerere bună. Cu cât vei
face mai cu osârdie acest lucru cu atât mai mult îţi vei sfinţi ziua,
cu atât mai puternic te vei îngrădi în faţa ispitelor pe care le în
decursul zilei.
Tot
aşa , când mergi la somn gândeşte-te că Dumnezeu îti dă odihnă de
ostelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată şi smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îţi va apropia pe îngerul tău spre paza ta.
Rugăciunea
de dimineaţă pentru om este întocmai ca roua de dimineaţă pe plante.
Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineaţă, cu o cuvenită luare aminte, e
mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă
toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineaţă, ca o piatră de moara,
care macină în restul zilei grău sau neghină.
Să
ne străduim să punem întotdeauna de dimineaţă grâu pentru ca vrăşmaşul
să nu toarne neghină. Să petrecem ziua ce începe aşa fel încât ea să ne
poată duce câtre ziua veşnică, iar nu către noaptea veşnică.
Sileşte-te
ca şi în mijlocul ocupaţiilor să găseşti măcar câteva minute pentru ca
să te întorci cu gândul şi cu rugăciunea plină de evlavie către Acela
care binecuvântează munca cinstită şi dă izbândă lucrului bun.
Roagă-te
şi lucrează! Tu nu eşti creat pentru pământ, ci pentru cer. După
ostenelile şi grijile vieţii, ridică-te sus cu mintea şi cu inima,
revarsă-ţi înaintea lui Dumnezeu sufletul în rugăciuni şi mulţumiri.
Roagă-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la muncă
treci la rugăciune, de la rugăciune la muncă! Roagă-te şi munceşte!
Începe
şi sfârşeşte-ţi ziua cu Dumnezeu. Când mergi către somn adu-şi aminte
de moarte al cărui chip şi tindă este somnul. Adu-ţi aminte de cele
trecute şi nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare. Foloseşte spre
bine pe cele prezente.
• Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii, nu de lume care e creaţia lui Dumnezeu.
• Trebuie
să ne învăţăm mai întâi a tăcea: „Cine nu ştie să tacă, nu ştie nici să
vorbească”. Cuvântul pentru care se poate părăsi tăcerea, trebuie să
fie foarte ziditor de suflet.
• Un cuvânt bun şi numai cel bun este asemenea argintului, iar tăcerea asemenea aurului.
• Tot
ce e nedrept, tot ce e mincinos, va pieri mai devreme sau mai târziu.
Numai adevărul nu se sperie de timp, numai adevărul petrece ăn veac.
• Mai
bine este să suferi un necaz pentru adevăr, decât să spui o minciună.
Un cuvânt rău îi face răi şi pe cei buni, iar un cuvânt bun şi pe cei
răi îi face buni.
• Limba
este un mic mădular, dar pricinuieşte multe şi mari nenorociri, ea este
îngrădită cu două garduri, adică cu dinţii şi buzele, dar foarte lesne
le rupe şi scapă.
• Gândeşte-te
bine dacă cuvântul pe care-l răspândeşti în lume va fi spre binele tău
şi al altora, cuvânt care, oricât de mic şi neînsemnat s-ar părea, va
trăi până la Judecata din urmă, unde va sta înainte spre mărturie,
pentru tine sau împotriva ta.
• Nu-ţi deschide gura ta pentru râs; acesta este semnul unui suflet risipit şi negrijuliu, străin de frica lui Dumnezeu.
• Nu
te mândri omule, tu fiind praf şi pulbere. Teme-te şi fugi nu numai de
mândrie, ci şi de tot ce duce la ea şi mai ales de slava deşartă.
• Fericit este acela care are în faţa ochilor, ziua şi noaptea, ieşirea sufletului din trup şi care urăşte mândria şi minciuna.
• E mai bine să fii un păcătos smerit, decât un drept mândru.
• Trăieşte,
gândindu-te că viaţa ta se va sfârşi curând şi că tu nu eşti legat de
această viaţă. Trăieşte, gândindu-te la veşnicia care va urma acestei
vremelnice vieţi şi vei trăi creştineşte. Trăieşte în aşa fel ca şi cum
ar trebui să mori astăzi. Lucrează în aşa fel ca şi cum ar trebui să
trăieşti veşnic! Preţuieşte vremea! Ea mai scumpă decăt aurul.
• Adu-ţi
aminte de dreapta judecată a lui Dumnezeu, ca să te înspaimântezi, dar
nu uita nici milostivirea Lui, ca să nu cazi în deznădejde. Doctorul
ceresc nu are bolnavi de nevindecat.
• Gândeşte-te
în fiecare dimineaţă când te trezeşti din pat că trebuie să dai răspuns
lui Dumnezeu de toate faptele tale şi nu vei păcătui în faţa Lui, ci
frica de Dumnezeu se va sălăşlui în tine. Ţine minte ca tot ce faci, să
faci ca şi cum în clipa aceea ar trebui să treci în veşnicie la Judecata
lui Dumnezeu. Sileşte-te să te faci acum înaintea lui Dumnezeu aşa cum
doreşti să te înfăţişezi la judecată. Nu vei aduce nici un fel de
comoară pământească la înfricoşata judecată, în afară de aceea pe care o
vei da săracului.
• E
cu neputinţă să ne uităm cu un ochi la pămâmt şi cu altul la cer. Nu
nădăjdui să capeţi cerul gratis fără să trăieşti o viaţă vrednică de
cer.
• Cei ce nu aşteaptă viaţa veşnică sunt morţi încă din această viaţă.
• Să
ne ostenim puţin pentru ca să ne odihnim veşnic. Să nu căutăm aici
odihnă, pentru ca să o dobândim veşnic în ceruri. Căci nimeni nu va
intra în împărăţia lui Dumnezeu din cer dacă nu are Împărăţia lui
Dumnezeu în inimă. Adu-ţi aminte în fiecare clipă de Împârâţia Cerurilor
pentru ca amintirea ei să atragă puţin câte puţin spre căutarea ei.
• Umblă pe pământ, dar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus!
• Cine
are mintea legată de vreun lucru pământesc, acela nu-L iubeşte pe
Dumnezeu. Precum două suflete nu pot însufleţi un singur trup, tot
astfel două iubiri – iubirea de Dumnezeu şi iubirea de lume – nu pot
însufleţi un singur suflet.
• Iubeşte totul în Dumnezeu şi în toate iubeşte-L numai pe Dumnezeu.
• Nu-l
osândi pe aproapele, tu îi cunoşti doar păcatul, dar pocăinţa lui nu
i-o ştii. Să nu osândim pe nimeni ca să nu fim osândiţi.
• Prietenului care greşeşte aminteşte-i de judecata lui Dumnezeu. Cu aceasta vei aduce şi lui un folos şi totodată şi ţie.
• Nu
gândi rău de nimeni. Când vei vedea sau vei auzi rău de fratele tău
atunci pecetluieşte-ţi gura cu tăcere şi suspină pentru el către
Dumnezeu să-l îndrepteze şi să te rogi şi pentru tine ca să nu cazi în
acelaşi viciu.
• Omul
bun îi vede pe toţi oamenii buni, iar cel rău şi viclean învinuieşte,
osândeşte şi vorbeşte de rău nu numai pe cei ce merg strâmb, ci şi pe
cei ce merg drept.
• Smulge gândurile rele din inimă şi cugetă la poruncile lui Dumnezeu care opresc această lucrare rea.
• În
lupta cu păcatul, cere ajutorul Aceluia, Care a spus: „fără Mine nu
puteţi face nimic (bun)” (Ioan 15, 5) şi vei ieşi biruitor în luptă.
Căci sufletul poate să se împotrivească păcatului, dar nu se poate
dezrădăcina răul fără ajutorul lui Dumnezeu.
• Cine
nu urăşte păcatul, chiar de nu va face păcatul se numără cu păcătoşii.
Fugi chiar de cele mai mici păcate, pentru că cel ce nu se îndepărtează
de cele mici. Negreşit că va cădea şi în cele mai mari şi mai grele.
• Cel ce traieşte în păcate nu se deosebeşte cu nimic de cei morţi.
• Să
nu faci rău nici chiar în glumă, fiindcă se întâmplă ca cineva să facă
de la început răul în glumă, iar mai târziu să fie atras de rău chiar
glumind.
• De nimeni nu se apropie satana, aşa de lesne, ca de cel ce trăieşte în trândăvie şi lene.
• Priveşte la fiecare lucru al vieţii ca la un pas spre cer sau spre iad. Viaţa este un dar dumnezeiesc.
• Creştin
să fii, iar nu numai să pari! Iată una din principalele tale pravile.
Numele de creştin fără o viaţă creştinească este o făţărnicie. Creştin
este acela care, cât este cu putinţă omului, Îl imită pe Domnul Hristos:
prin cuvinte, prin fapte şi prin gânduri. Pentru împlinirea poruncilor
lui Dumnezeu să ai simplitate.
• Adevăratul
creştin poate să-şi spună cu o bucurie plină de îndrăzneală chiar în
pragul morţii care se apropie de el: „Unde îţi este, moarte, boldul
tău?” (Corinteni 15,5).
• E cu neputinţă să domnească cineva peste patimile altora, dacă el nu şi le-a biruit pe ale sale propii.
• Nu
numai purtarea în pântece te face mamă, ci şi o bună educaţie
creştinească a copiilor. Cel dintâi cuvânt pe care îl spui copilului
trebuie să fie despre Dumnezeu, fiinţa căreia i-a dăruit cel dintâi
zâmbet.
• Aşa
cum într-o apă limpede se vede mai bine soarele, decât într-o apă
tulbure şi cu valuri, tot astfel Soarele veşnic şi dumnezeiesc se
cunoaşte mai bine în linişte şi în pace prin credinţă şi prin ochiul
minţii, decât în nelinişti şi în zgomotul lumii.
• Dacă ne împotrivim cu râvnă gândurilor, atunci lupta cu ele ne împleteşte cununi cu atăt mai luminoase.
• Aşa cum nu ţii o scorpie în sân, tot aşa să nu ţii un gând rău în inima ta.
• Ferice de cel ce luptă duhovniceşte cu gândurile, lovindu-le de Piatra unghiulară a fiinţei omeneşti, care este Iisus.
Armă
mai puternică în cer şi pe pământ împotriva diavolului, ca numele lui
Iisus nu este, ne asigură Sfântul Ioan Scărarul. Aceste este temeiul
rugaciunii neîncetate. Numai pe această Piatră unghiulară a fiinţei se
poate găsi şi clădi pacea lăuntrică a omului, pacea pe care a dat-o
Iisus. Unica greutate este că: pentru a câştiga pe Iisus, pe toate
celelalte trebuie să le socoteşti "gunoaie".
• Un
om de ştiinţă necredincios intră odată în casa unui astronom la care
văzu un foarte frumnos glob al cerului şi, uimit, îl întreabă:
- Cine l-a făcut?
- Nimeni!
- Cum „nimeni”?
-
Da, nimeni! S-a făcut aşa..., singur, din întâmplare. Şi când omul de
ştiinţă, omul raţiunii, era să se supere că era luat în bătaie de joc,
astronomul îi mai zise:
-
Vezi, dumneata nu poţi concepe ca un simplu glob de hârtie să se facă
singur, dar admiţi că universul întreg e rezultatul întâmplării. Legile
universului nu sunt legile întâmplării, ci ale Legiuitorului. Existenţa
universului e argumnetul existenţei lui Dumnezeu. Universul fără
Dumnezeu nu are explicaţie.
Iată, prietene, o constrângere raţională la normal!
• Pentru aceasta ne-am născut în lumea aceasta „ca să învăţăm a ne desprinde de ea”.
• Trăirea
în prezenţa vie a lui Dumnezeu Iisus ne aduce şi alte daruri; ne uneşte
duhovniceşte cu toţi nevoitorii care mai înainte de noi au mântuirea şi
le câştigăm şi rugăciunile şi rudenia spirituală.
• Ce
spun marii Părinţi? De câte ori loveşti în cineva, fie cu vorba, de
câte ori judeci un frate, să ştii că nu te poţi ruga. Rugăciunea ta nu-i
primită, nu-i ascultată de Dumnezeu, ci este lepădată.
• Legăturile
pe care le poate face satana supra omului sunt de necrezut de tari, de
aceea şi încurcăturile ce le vom avea în vămile văzduhului sunt
extraordinare dacă nu ne descâlcim mintea din cursele lui. De puterea
diavolului se scapă cu ajutorul lui Dumnezeu, cu puterea Domnului
Hristos: „Fără Mine nimic nu puteţi face” în privinţa izbăvirii de
diavol (Ioan 15, 5). Prin vămi trec toţi, afară de cei aprinşi de focul
Sfântului Duh încă din lumea aceasta. Cei care trăiesc în Duhul lui
Dumnezeu, în vremea vămilor trec prin ele ca o flacără şi sunt asistaţi
de îngeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
AVEM SFINTI
Sunt mii de sfinţi
Ce-au îndurat martiriu,
Chinuri cumplite ei au suferit,
Dar câţi din oameni
Ştiu de-a lor durere,
Câţi despre ei au auzit?
Avem mulţi sfinţi
Ce mijlocesc la Domnul
Pentru a noastră mântuire,
Să le aducem şi noi astăzi
Prinos de mulţumire.
Să le urmăm credinţa neclinită
Şi dragostea de Dumnezeu,
Să îi rugăm să ne ajute,
Căci drumul vieţii este
Din zi în zi mai greu.