INTAMPLARI DIN RAI...

RAI SI IAD....

Era intr-o chinovie un monah foarte evlavios in cele duhovnicesti,implinind toate faptele bune si care,auzind de acest stih al Proorocului David O mie de ani inaintea Ta,Doamne,sunt ca ziua de ieri care a trecut , se tot gandea,neputand sa-l inteleaga. Fiindca in acea manastire nu era nici un dascal invatat pe care sa-l intrebe,despre aceste cuvinte,a facut rugaciune staruitoare catre Bunul Dumnezeu ca sa-i descopere intelesul acestui stih.
Rugandu-se mult,l-a ascultat Dumnezeu,Care face voia celor ce se tem de El si,intr-o zi,dupa ce s-a citit slujba Utreniei si toti fratii s-au dus la chiliiile lor,a ramas in biserica si se ruga dupa obicei. Atunci a vazut un vultur nespus de frumos,zburand prin biserica si apropiindu-se de el. Monahul s-a bucurat de o astfel de frumusete si voia sa-l prinda. Vulturul insa se departa cate putin de le,iar monahul mergea in urma lui.
Urmand acest vultur,a iesit din biserica,apoi din manastire si a ajuns intr-o padure din apropiere.Acolo a inceput vulturul sa cante o melodie asa de placuta si dulce,incat monahul a cazut in uimire din pricina dulcetii acelei cantari,cugetand cu negraita veselie la glasuirea cea dulce ce este in Rai. Fiind atras de frumusetea cantarii vulturului,prin darul lui Dumnezeu,a primit atata putere si vointa,incat nu mai simtea nici osteneala,nici alta nevoie a trupului. Apoi s-a facut in el atata schimbare,incat se simtea ca si cum ar fi chiar in Rai. Astfel,a ascultat acea cantare ingereasca timp de 300 de ani.
Dupa terminarea cantarii,ingerul,caci inger era vulturul acela,s-a inaltat la ceruri,iar monahul s-a intors la manastire,crezand ca a lipsit de acolo numai un ceas.Ajungand la manastire,portarul l-a intrebat:"De unde esti,parinte?" El s-a mirat ca nu-l cunoaste si i-a zis : " Eu sunt vesmantarul cutare,nu ma stii?" . Portarul a socotit ca este iesit din minti si a zis catre dansul : "Nici nu te-am vazut candva in aceasta manastire". Iar monahul,inspaimantat,i-a spus portarului toate randuielile chinoviei,precum si numele fratilor.
Portarul,dupa ce l-a ascultat,l-a dus la egumen si i-a spus toate cele intamplate. Egumenul i-a dunat pe toti calugarii in fata lui,dar acesta pe nici unul nu a recunoscut din cei pe care-i stia el. Atunci a zis catre dansii cu spaima : " Ma mir si nu ma dumiresc,fratilor,cum s-a facut aceasta schimbare intr-un ceas cat am lipsit,incat sa nu cunosc pe nimeni dintre voi si nici voi pe mine? Martor imi este Dumnezeu ca nu a trecut decat un ceas de cand am iestit din manastire,dupa ce am citit pravila Utreniei si era egumenul cutare si cutare frati si parinti.
Egumenul ,cercetand condica unde erau scrise numele tuturor fratilor,a cunoscut ca de atunci trecusera 300 de ani. Atunci au inceput a-l intreba pe monah ce fel de om este se ce fapte bune a savarsit,ca sa cunoasca cum de s-a invrednicit de la Bunul Dumnezeu de un asemenea har. Iar el a raspuns: " Nu stiu vreo alta fapta buna la nimic,decat ca am avut intotdeauna ascultare catre proiestosi si dragoste desavarsita catre frati,ca nu am smintit pe niciunul vreodata,dar mai ales am avut multa dragoste si evlavie catre Preacurata Stapana si in fiecare zi citeam icoasele ei"
Apoi le-a povestit toate cu amanuntul,precum si intamplarea cu vulturul.
Cand a terminat de povestit,cei care-l ascultau au inteles taina si,plangand de bucurie,l-au sarutat privindu-l ca pe o zidire cereasca si nu pamanteasca,caci si cuvintele lui pareau,intr`adevar,dumnezeiesti si nu omenesti.Dupa aceea,egumenul a zis : " Parinte,da slava lui Dumnezeu Care te-a invrednicit de o asemenea uimire minunata pe care n-a mai vazut-o cineva in acest chip,in aceasta lume vremelnica si desarta si ca ai inteles o parte din acea cereasca si dulce cantare si nespusa veselie. Cunoaste ca 300 de ani ai fost in acea uimire si tie ti s-a parut doar un ceas. Atata bucurie si veselie vor simti sfintii in Rai,facandu-se partasi acelei fericite desfatari a Prea Sfintei Treimi,incat li se vor parea o mie de ani ca o zi,dupa cuvantul lui David proorocul ".
Acestea auzindu-le monahul,a cunoscut adevarul si,slavind pe Dumnezeu,a varsat lacrimi de bucurie,apoi a cerut sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. Dupa ce s-a impartasit cu Sfintele Taine,a zis cu multa evlavie : "Acum slobozeste pe robul Tau,Stapane.." si indata si-a dat duhul in mainile Bunului Dumnezeu....
( Mantuirea pacatosilor- Despre negraita slava a Raiului )

Frumuseţea Feţei dumnezeieşti a lui Hristos nu poate fi egalată de mii de raiuri!… Chinurile, ispitele, necazurile şi durerile vieţii de acum sunt nimicuri în comparaţie cu ceea ce a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc pe El, pentru copiii Lui!
Efrem Atonitul