Sfantul Ilarion cel Nou
s-a nascut in jurul anului 773, din parinti drept-credinciosi. Sfantul
Ilarion s-a calugarit la varsta de 20 de ani, in Manastirea Xirochipiu,
din Constantinopol. Pleaca la Manastirea Dalmat si ajunge staretul
acesteia. El a fost ucenicul Sfantului Grigorie Decapolitul si urmatorul
vietii Sfantului Ilarion cel Mare, al carui nume cu cinste l-a purtat.
In anul 813 Ilarion l-a certat pe
imparatul Leon Armeanul (813-820) pentru ca nu cinstea icoanele. Din
acest motiv va fi supus la multe chinuri.
Leon Armeanul a fost omorat cu sabia de
propriile lui garzi, in locul din biserica in care el a aruncat icoana
Mantuitorului la pamant. Dupa moartea acestuia, la conducerea imperiului
vine imparatul Mihai al II-lea Rangabe (820-829), care ii elibereaza pe
toti cei care patimisera in temnite din cauza luptei impotrica
sfintelor icoane.
Cand pe scaunul imperial va urca fiul lui Mihai, Teofil (829-842), Sfantul Ilarion cel Nou va fi exilat pe insula Afusiei, pana cand la putere a venit binecredincioasa imparateasa Teodora (842-856), care a reintrodus icoanele in Biserica si a permis convocarea unui sinod in martie 843, la Constantinopol. Hotararile acestui sinod sunt citite in Biserica, in prima duminica din postul Sfintelor Pasti, numita de atunci Duminica Ortodoxie.
Cand pe scaunul imperial va urca fiul lui Mihai, Teofil (829-842), Sfantul Ilarion cel Nou va fi exilat pe insula Afusiei, pana cand la putere a venit binecredincioasa imparateasa Teodora (842-856), care a reintrodus icoanele in Biserica si a permis convocarea unui sinod in martie 843, la Constantinopol. Hotararile acestui sinod sunt citite in Biserica, in prima duminica din postul Sfintelor Pasti, numita de atunci Duminica Ortodoxie.
Sfantul Ilarion cel Nou a revenit la Manastirea Dalmat si a trecut la cele vesnice la varsta de 70 de ani.